438 matches
-
au produs în ultimi 200-300 de ani. În acest sens, termenul este folosit interșanjabil cu modernizarea. În cele ce urmează vom folosi termenul dezvoltare în legătură cu înțelesul larg și, cel de dezvoltare economică, pentru înțelesul său restrâns. 12.4.1. Perspectiva funcționalistă versus perspectiva conflictualistă despre dezvoltare Teoriile care abordează dezvoltarea inegală a țărilor lumii intră în două categorii care, în general, sunt corespondente celor două perspective macrosociologice: funcționalistă și conflictualistă. Teoriile funcționaliste tind să vadă dezvoltarea ca inevitabilă și pozitivă; teoriile
Sociologie generală by Mircea Agabrian () [Corola-publishinghouse/Science/1071_a_2579]
-
și, cel de dezvoltare economică, pentru înțelesul său restrâns. 12.4.1. Perspectiva funcționalistă versus perspectiva conflictualistă despre dezvoltare Teoriile care abordează dezvoltarea inegală a țărilor lumii intră în două categorii care, în general, sunt corespondente celor două perspective macrosociologice: funcționalistă și conflictualistă. Teoriile funcționaliste tind să vadă dezvoltarea ca inevitabilă și pozitivă; teoriile conflictualiste o văd ca o cauză a inegalității și suferinței. Teoreticienii funcționaliști arată că societățile dezvoltate sprijină mai mult oamenii pentru a avea un standard de viață
Sociologie generală by Mircea Agabrian () [Corola-publishinghouse/Science/1071_a_2579]
-
economică, pentru înțelesul său restrâns. 12.4.1. Perspectiva funcționalistă versus perspectiva conflictualistă despre dezvoltare Teoriile care abordează dezvoltarea inegală a țărilor lumii intră în două categorii care, în general, sunt corespondente celor două perspective macrosociologice: funcționalistă și conflictualistă. Teoriile funcționaliste tind să vadă dezvoltarea ca inevitabilă și pozitivă; teoriile conflictualiste o văd ca o cauză a inegalității și suferinței. Teoreticienii funcționaliști arată că societățile dezvoltate sprijină mai mult oamenii pentru a avea un standard de viață mai ridicat și se
Sociologie generală by Mircea Agabrian () [Corola-publishinghouse/Science/1071_a_2579]
-
țărilor lumii intră în două categorii care, în general, sunt corespondente celor două perspective macrosociologice: funcționalistă și conflictualistă. Teoriile funcționaliste tind să vadă dezvoltarea ca inevitabilă și pozitivă; teoriile conflictualiste o văd ca o cauză a inegalității și suferinței. Teoreticienii funcționaliști arată că societățile dezvoltate sprijină mai mult oamenii pentru a avea un standard de viață mai ridicat și se preocupă ca să fie mai puține inegalități decât în societățile tradiționale. Aceste societăți de asemenea au rata nașterilor și rata deceselor mai
Sociologie generală by Mircea Agabrian () [Corola-publishinghouse/Science/1071_a_2579]
-
Parsons o definește ca fiind „disjuncția dintre așteptările de rol și dispozițiile dorite”. Controlul social devine mecanismul al cărui scop constă În a readuce actorul, grupul sau instituția deviantă la ordine și, prin aceasta, a restabili echilibrul sistemului. Așadar, modelele funcționaliste, normativ-colectiviste nu lasă individului mult spațiu de manifestare liberă, plasând explicația la nivelul sistemului. „Pentru a satisface imperativele funcționale ale adaptării, realizării scopului, integrării și continuității ei ca sistem social,* orice societate se structurează În patru subsisteme: economic, politic, comunitar
Psihosociologia managerială by Elvira Nica () [Corola-publishinghouse/Science/204_a_187]
-
organizațiilor implică, cu necesitate, a le raporta la noile contexte ale exigențelor socioumane (individuale, de grup, societate și, acum, și ale UE). Vorbind de funcțiile organizațiilor, se cere a face câteva precizări teoretico-metodologice: a) Funcțiile nu sunt privite În teoriile funcționaliste, ca fiind universal valabile, inerente unor structuri date, generând comportamentul optim al membrilor unei organizații și subordonând pe individ normativității organizației. În faza sa de „vârf”, funcționalismul a avut următoarele axiome”:<footnote Galtung Johan, Methodology and Ideology, București, ILEXIM, 1977
Psihosociologia managerială by Elvira Nica () [Corola-publishinghouse/Science/204_a_187]
-
Cele trei etape ale funcționalismului se leagă de numele lui Branislaw Malinowscki (1884-1942), Talcott Parsons (1902-1979) și Robert King Merton (1910-2003).<footnote A se vedea Ungureanu Ion, Paradigmele cunoașterii sociologice, Editura Humanitas, București, 1990, pp. 88-95. footnote> b) Spre deosebire de viziunea funcționalistă, abordările constructiviste privesc „funcțiile” ca o serie de exigențe puse de manageri (proiectanții modelului managerial al organizației), societate (acum și de UE), În fața conducerii pentru ca organizația să poată exista legal și să aibă rezultate cât mai bune (pentru salariați, stakeholderi
Psihosociologia managerială by Elvira Nica () [Corola-publishinghouse/Science/204_a_187]
-
unele sectoare care, prin natura lor, implică activitatea rutinieră (ca de exemplu, În trierea scrisorilor primite de la cetățeni). În asemenea posturi, termenul clasic de „integrare” se potrivește. 2. Modelele de analiză sociologică Integrarea reprezintă o temă de bază a teoriilor funcționaliste, bazate pe principiul subordonării părților față de Întreg. După P.A. Sorokin, fenomenele culturale sunt integrate când „două sau mai multe fenomene culturale interdependente, adică legate din punct de vedere cauzal, sunt Într-o consistență logică sau, pentru fenomenele de artă, estetică
Psihosociologia managerială by Elvira Nica () [Corola-publishinghouse/Science/204_a_187]
-
axe” de judecată, vom putea identifica teorii diferite privind „fenomenul organizațional”, adică viața de zi cu zi a oamenilor În organizație și În raportul organizației cu mediul. 2. Integrarea prin constrângere Sub aspectul „vieții interne” a organizațiilor, distingem: a) viziunea funcționalistă (Parsons T.) care face din individ un element subordonat organizației, supus „ordinii” sale, ascultând de normele impuse, comportându-se În limita constrângerilor impuse de management. Pe această „linie”, integrarea prin constrângere În organizații apare ca un proces prin care individul
Psihosociologia managerială by Elvira Nica () [Corola-publishinghouse/Science/204_a_187]
-
un anumit stadiu de coeziune, atunci viziunea menționată nu mai este lucrativă. Integrarea <footnote Termenul de integrare provine de la rădăcina latină „tag” - a atinge, a impresiona, de unde derivă „integer” - cel afectat, unit. Problematica integrării a apărut, la Început, În teoriile funcționaliste. „Integrarea, În științele sociale, va fi concepută adesea ca adaptarea părților la Întreg, părțile fiind membri sau microgrupurile, Întregul fiind grupul sau societatea globală”: footnote> prin adaptare sau prin constrângere este specifică (ca proces) managementului autoritar, birocratic și viziunii structuralist-funcționaliste
Psihosociologia managerială by Elvira Nica () [Corola-publishinghouse/Science/204_a_187]
-
a competențelor individuale. Experimentele noi În domeniul organizării claselor de elevi ca echipe au scos la iveală multiple forme de inovare eficientă care au condus la o sporire a eficienței actelor instructiv-formative. Fără a ne limita la observația de natură funcționalistă după care „grupulclasă" și „grupul-scoală" acționează ca agenți selectivi În raport cu viitoarea carieră socială a tinerilor, ca medii de testare-prefigurare a competențelor, vom constata că există, după cum au arătat unele cercetări, o corelație semnificativă Între forma de organizare a grupului și
Managementul calității În Învățământul superior by Valentin Ambăruş, Ciprian Rezuş, Gabriel Ungureanu () [Corola-publishinghouse/Science/1697_a_2974]
-
multilateral dezvoltate, epoca de aur, noua societate etc.) * la cel indicial. Jurnalistul este un Zeiger (în formularea lui Heidegger), un anticipator al disfuncțiilor și conflictelor sociale, capabil să le semnaleze înainte ca pruncul să cadă în fîntîna. * de la o imagine funcționalistă (unidirecțională) a jurnalistului ¨curea de transmisie a discursului de propagand㨠cf. definiția lui Lenin * la o imagine polivalentă; o serie de sfere interacționează permanent cu jurnalismul: arta (în special fotografia și literatura), teatrul (în show-urile televizuale), educația (în emisiunile
Semiotica, Societate, Cultura by Daniela Rovenţa-Frumușani [Corola-publishinghouse/Science/1055_a_2563]
-
partidelor politice poate fi abordată în mai multe moduri. Astfel, Lapalombara și Weiner au distins trei: o manieră instituționalistă, o manieră de tip istoric și conflictual și una numită de dezvoltare politică. Noi vom adăuga aici o a patra: maniera funcționalistă. Prima, care aparține lui Duverger, leagă originea partidelor de dezvoltarea vieții parlamentare și pune accentul pe studierea lor organizatoric(. A doua plasează conceptul de criză la originea partidelor și riscă adeseori să dea o prea mare importanță faptelor și evenimentelor
Partidele politice din Europa by Daniel L. Seiler () [Corola-publishinghouse/Science/1118_a_2626]
-
apariția partidelor prin conceptul răspîndirii largi a modernizării; mai interesantă decît precedentele, această teorie introduce în explicație baza socială și economică; totuși, aplicarea acestei teorii duce la prezentarea evoluției ca pe un proces liniar sau, cel puțin, pe nivele. Abordarea funcționalistă examinează funcția societară asumată de partidele politice, o funcție particulară care explică originea diferită a fiecărui partid sau tip de partide. Georges Lavau a ilustrat aceasta, în Franța, prin lucrările sale privind funcția "tribunardă" a Partidului Comunist. Perspectiva schițată de
Partidele politice din Europa by Daniel L. Seiler () [Corola-publishinghouse/Science/1118_a_2626]
-
care explică originea diferită a fiecărui partid sau tip de partide. Georges Lavau a ilustrat aceasta, în Franța, prin lucrările sale privind funcția "tribunardă" a Partidului Comunist. Perspectiva schițată de regretatul Stein Rokkan combină pozițiile istorico-conflictuale ale dezvoltării politice și funcționaliste. În acest fel, se evită, în mod judicios, riscurile pe care le-ar produce aplicarea separată a acestor teorii. Ea constituie, după părerea noastră, cea mai interesantă teorie care descrie geneza sistemelor de partide în Europa Occidentală. II. Paradigma celor
Partidele politice din Europa by Daniel L. Seiler () [Corola-publishinghouse/Science/1118_a_2626]
-
conflictualist Indivizii reproduc și / sau transformă societatea Sursa: adaptat după Bhaskar (1997) În prezent, se poate vorbi, la modul reducționist, de două mari viziuni asupra schimbării sociale: o perspectivă sistemică 6 căreia Appelbaum (1970) îi asociază teoriile evoluționiste, teoriile echilibrului (funcționaliste), teoriile conflictualiste și teoriile ciclice, iar Sztompka (1993) îi asociază teoriile evoluționiste, neoevoluționiste (sau structural-funcționaliste), teoriile modernizării, teoriile ciclurilor istorice și materialismul istoric (sau teorii conflictualiste) în care accentul e pus pe structuri și rolul lor în schimbarea socială; și
Schimbare socială și identitate socioculturală: o perspectivă sociologică by Horaţiu Rusu () [Corola-publishinghouse/Science/1049_a_2557]
-
că schimbarea poate fi determinată de factori exogeni ș.a. Lăsând momentan criticile la o parte și urmărind dezvoltările teoretice ulterioare vom constata că asumpțiile evoluționiste se regăsesc sub formă modificată sau îmbunătățită în toate celelalte perspective sistemice (teoriile de tip funcționalist, teoriile modernizării, teoriile conflictului, teoriile ciclice). Așa cum arată și Sztompka (1993), analiza modernă a schimbării sociale a fost și este încă puternic influențată de această viziune. Funcționalismul, de pildă, este o paradigmă de tip sistemic ce este percepută ca și
Schimbare socială și identitate socioculturală: o perspectivă sociologică by Horaţiu Rusu () [Corola-publishinghouse/Science/1049_a_2557]
-
pretenția de a fi o teorie înglobantă a schimbării sociale, "o teorie unificată a schimbării și ordinii, care să cuprindă într-o schemă unică structurile variate și schimbătoare ale istoriei" (Smith, 1973:2). În anii 1970-1980, teoriile schimbării de tip funcționalist sunt dominante în sociologie vezi de exemplu Smith (1973) sau Boudon (1986). Postulatul principal care stă la baza viziunii funcționaliste este că societatea are nevoie de stabilitate pentru a exista 7 și a se menține. Numai în echilibru sau stabilitate
Schimbare socială și identitate socioculturală: o perspectivă sociologică by Horaţiu Rusu () [Corola-publishinghouse/Science/1049_a_2557]
-
într-o schemă unică structurile variate și schimbătoare ale istoriei" (Smith, 1973:2). În anii 1970-1980, teoriile schimbării de tip funcționalist sunt dominante în sociologie vezi de exemplu Smith (1973) sau Boudon (1986). Postulatul principal care stă la baza viziunii funcționaliste este că societatea are nevoie de stabilitate pentru a exista 7 și a se menține. Numai în echilibru sau stabilitate societatea poate funcționa și își poate îndeplini imperativele funcționale: socializare, reproducere, educație, integrare ș.a. De aceea, e suficientă o teorie
Schimbare socială și identitate socioculturală: o perspectivă sociologică by Horaţiu Rusu () [Corola-publishinghouse/Science/1049_a_2557]
-
schimbarea tot ca pe o consecință a unor forțe impersonale și inevitabile care există în societate (Appelbaum, 1970; Smith, 1973, 1976; Sztompka, 1993). La conflictualiști, schimbarea e endemică pentru toate organismele sociale (Appelbaum, 1970:81). Altfel spus, dacă din perspectivă funcționalistă pentru sistemele sociale "normalitatea" o reprezintă homeostazia și integrarea perfectă a subsistemelor sau unităților sistemului social, pentru conflictualiști sistemul social este în mod inerent instabil și subsistemele sale se află în dezechilibru. Foarte simplu spus, conflictualiștii identifică sursa schimbării în
Schimbare socială și identitate socioculturală: o perspectivă sociologică by Horaţiu Rusu () [Corola-publishinghouse/Science/1049_a_2557]
-
sistemul social este în mod inerent instabil și subsistemele sale se află în dezechilibru. Foarte simplu spus, conflictualiștii identifică sursa schimbării în opozițiile existente între elementele sistemelor sociale. Conflictul în această perspectivă este sursa progresului. Dahrendorf (1958) contrapune asumpțiile esențiale funcționaliste și cele conflictualiste ale schimbării în felul următor (Tabel 2): Tabel 2: Asumpții funcționaliste versus asumpții conflictualiste asupra schimbării Asumpții funcționaliste Asumpții conflictualiste 1. Orice societate e concepută ca o configurație de elemente persistentă în timp. 1. Orice societate este
Schimbare socială și identitate socioculturală: o perspectivă sociologică by Horaţiu Rusu () [Corola-publishinghouse/Science/1049_a_2557]
-
Foarte simplu spus, conflictualiștii identifică sursa schimbării în opozițiile existente între elementele sistemelor sociale. Conflictul în această perspectivă este sursa progresului. Dahrendorf (1958) contrapune asumpțiile esențiale funcționaliste și cele conflictualiste ale schimbării în felul următor (Tabel 2): Tabel 2: Asumpții funcționaliste versus asumpții conflictualiste asupra schimbării Asumpții funcționaliste Asumpții conflictualiste 1. Orice societate e concepută ca o configurație de elemente persistentă în timp. 1. Orice societate este supusă în fiecare moment schimbării; schimbarea e omniprezentă. 2. Orice societate este o configurație
Schimbare socială și identitate socioculturală: o perspectivă sociologică by Horaţiu Rusu () [Corola-publishinghouse/Science/1049_a_2557]
-
în opozițiile existente între elementele sistemelor sociale. Conflictul în această perspectivă este sursa progresului. Dahrendorf (1958) contrapune asumpțiile esențiale funcționaliste și cele conflictualiste ale schimbării în felul următor (Tabel 2): Tabel 2: Asumpții funcționaliste versus asumpții conflictualiste asupra schimbării Asumpții funcționaliste Asumpții conflictualiste 1. Orice societate e concepută ca o configurație de elemente persistentă în timp. 1. Orice societate este supusă în fiecare moment schimbării; schimbarea e omniprezentă. 2. Orice societate este o configurație de elemente bine integrate. 2. Orice societate
Schimbare socială și identitate socioculturală: o perspectivă sociologică by Horaţiu Rusu () [Corola-publishinghouse/Science/1049_a_2557]
-
și al inter-schimburilor sau negocierilor ce au loc între aceștia (vezi Sztompka, 1993:191-3). Practic, această tranziție a conceptualizărilor schimbării sociale descrisă de Sztompka (1993) poate fi văzută și prin prisma focalizării cercetătorilor socialului pe nivele spațio-temporale diferite: de la analiza funcționalistă situată spațial la nivelul comunităților și statelor și temporal la nivelul lunilor, anilor sau secolelor, la analiza etnometodologică (Garfinkel, 1967) sau interacționistă a situațiilor localizate temporal la nivelul orelor sau minutelor și spațial la nivelul grupurilor mici, și în fine
Schimbare socială și identitate socioculturală: o perspectivă sociologică by Horaţiu Rusu () [Corola-publishinghouse/Science/1049_a_2557]
-
că primele sisteme de reprezentare, pe care omul și le-a făurit despre lume și sine însuși, sunt de origine religioasă. * psihologia socială (S. Moscovici, I.C. Abric, W. Doise). Imaginea este corelata cu reprezentările sociale, care înglobează fie o viziune funcționalista asupra lumii, un sistem de valori, un instrument de orientare a percepției situației, fie o formă particulară de gandire simbolică (apud Halic, Chiciudean, 2004: 13). * studiile culturale, comunicarea și studiile media (Th. Adorno, G. Deluze, J. Baudrillard, M. Horkheimer). Max
Semiotici textuale by Camelia-Mihaela Cmeciu [Corola-publishinghouse/Science/1056_a_2564]