567 matches
-
grăsuț al lui Milly era întins către trupul nemișcat al lui Caitlin, care zăcea sub ea. —Mami. Fetița avea ochii roșii și inflamați, semn clar că, la un moment dat, plânsese. Acum însă se liniștise. Atenția îi fusese distrasă de funda de la gâtul ursulețului, pe care o înfășura în jurul degetelor de la cealaltă mânuță. Nick a căzut în genunchi pe covorul pe care el și Caitlin îl cumpăraseră doar cu câteva săptămâni înainte - un covor cu imprimeu cu stele de mare și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
viața lui Susan. I-a fost aproape imposibil să suporte s-o vadă pe Milly, care abia împlinise doi anișori, tropăind până în dreptul sicriului, cu mânuța grăsuță ascunsă în pumnul strâns al lui tati. Așezând buchețelul de lăcrămioare, legat cu fundă - florile preferate ale mamei - pe sicriu, fetița nu părea să înregistreze suspinele reprimate ale celor aflați în biserică. Mami se trezește? a întrebat ea sonor, când Nick a luat-o ca să se întoarcă la locurile lor. De unde până atunci se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
nu reprezenta nimic altceva decât o piesă de îmbrăcăminte destinată uneia dintre creaturile alea minuscule, care plâng și se cacă din belșug. Oftând, femeia a așezat salopeta în mijlocul hârtiei albastre din cutie, după care a legat întregul pachet cu o fundă albastră splendidă. Indiferent ce-și punea în minte, Julia ducea la bun sfârșit și întotdeauna rezultatul era perfect, dar maternitatea i se părea o chestie care o depășea, un proiect atât de cretin și pe o durată atât de lungă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
i-a aparținut lui Udi, apoi lui Noga, iar acum se întoarce la mine și îmi aparține doar mie. Vrei să vezi, mă întreabă el, iar eu mă apropii de șevalet, ce frumos, exclam, culorile lui sunt curate și profunde, funda aceea roșie se pierde în părul meu, înconjurându-l asemenea unei coroane împărătești, el stă în spatele meu, îi simt respirația pe gât, mai vrei cafea? Îmi pare rău, nu, trebuie să mă întorc la Noga, îmi scot fără voie coroana
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
Puteam să cumpăr și discuri la preț redus. De Crăciun, de exemplu, i-am cumpărat lui Naoko discul cu Henry Mancini care conținea și melodia ei favorită: Dear Heart. L-am împachetat eu însumi și l-am legat cu o fundă roșie. Ea mi-a dat drept cadou o pereche de mănuși din lână, cu un deget, pe care le tricotase ea îns\[i. Degetele erau puțin cam scurte, dar mănușile îmi țineau de cald. — A, te rog să mă ierți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
n-a fost a mea - cum, de altfel, n-a fost a nimănui, prin definiție. M-am Îndrăgostit rapid de unica femeie În stare să facă totul fără mine. Apoi Marilena (Marylena? Mary Lena?). Să descriu liric amurgul, părul auriu, funda mare albastră, eu stând drept, cu nasul În sus În fața unei bănci, iar ea mergând În echilibru pe muchia spătarului băncii, cu brațele desfăcute, cumpănindu-și oscilațiile (delicioase extrasistole), fustița fluturându-i ușor În jurul coapselor rozalii. Fiind sus, de neatins
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
un zmeu mare se zvârcoli deasupra orașului. Frunze roșcate ațâțătoare se întrecură să-i arate, să-i sugereze, să-i poruncească lui Leo drumul spre metrou. Indiferent la provocări, dascălul își fixă dogul de ruinele blocului de garsoniere cu o fundă topaz și, plin de ticuri, pătrunse în bufetul de la subsol. La o masă joasă, cu bereta-joben verde dată pe ceafă, marele șef, Iolescu, profețea. Cu boticul pe genunchiul său, domnișoara Clito îl sorbea din priviri. Obraznic, un Motorola 369B făcea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
Anul Nou. Biata mamă nu mai știa cum să ne împace când ne certam frații între noi de la costumul național păstrat în casă. Mergeam din timp la bunicul pentru căciulă pe care o împodobeam cu flori de mireasă ,mărgele și funde colorate. Apoi ne rugam de bunica să ne dea traista ei. Deasupra costumului național purtam boandă din piele de oaie. În ajunul Anului Nou începeam de la 12:00 ziua dintr-un capăt al satului și umblam din casă în casă
OBICEIURI ŞI TRADIŢII DE CRĂCIUN ÎN COMUNA FEREŞTI. In: Filosofia şi istoria cunoaşterii by Găină Emilia () [Corola-publishinghouse/Science/1124_a_2058]
-
fie deschisă. Dar am respirat ușurat: un lacăt enorm, moale, ca de carne, atârna la ușă. Pe drumeagul care cobora din munții îndepărtați și se oprea în fața ușii mele venea o fetiță. Părea cuminte și bine crescută cum înainta, cu funde mari la codițe și cu gurița umedă, înspre ușă. Pereții borcanului deveniseră drepți și limpezi ca de cleștar și brusc am simțit o spaimă irațională, o teroare cum nu mi-a fost dat să mai încerc vreodată. Fetița ajunsese în fața
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
reușit să-l regăsesc. Țin minte cât de mirat eram din cauza asta. Din această amintire, mi-am dat seama că trebuia să situez desfășurarea visului mult mai adânc în trecut. M-am concentrat asupra fetiței, a cozilor ei legate cu funde enorme de pânză albă, scrobită. M-am gândit că seamănă cu tărăncile pictate de maeștrii olandezi, femei cu capul acoperit de mari și învoalte dantele. M-am gândit la cearceafurile din olandă pe care se tolăneau nudurile superb arcuite ale
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
întorcea fundul Mendebilului, ba se uita la el cu mai puțină ură decât la oricine altcineva, cu ochii ei ca două fante verzi, Iolanda era cea mai apropiată de el și îi vedeai destul de des schimbând câteva cuvinte. Ea avea funde uriașe la cozi și se adresa oricui, până și păpușilor sau pisicilor, cu "dragă". Odată se amuza să arunce cu boabe de agrișe într-un păianjen enorm, imobil în mijlocul plasei sale atârnate între doi pomi. Încerca să-l nimerească cu
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
desenele fistichii ale fetițelor, și chiar intra cu ele în vorbă. Locul de "consilier intim" și de confesor (așa cum bănuiam noi) pe care îl avusese pe lângă Mendebil băiatul infirm, cu gheata lui ortopedică nichelată, fusese luat de Iolanda, cea cu funde uriașe. Mendebilul vorbea des cu ea, descriind curbe ciudate prin aer cu mâinile lui atât de expresive; în seara dinaintea zilei care avea să-i aducă definitiv prăbușirea, Mendebilul, cu Iolanda la picioarele lui și înconjurat de noi toți, ne
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
de un zâmbet ciudat, inexplicabil. Tot corpul său îngust, cu mușchii abia reliefați de câte o linie galbenă, cu coastele fine, ușor vizibile, cu picioarele subțiri și ferme, părea o schiță delicată și tulburătoare. Mai scundă, cu cozile prinse în fundele de satin alb, cu vițele bretonului răsucindu-i-se pe frunte, zâmbind cumva încurcată, cum am văzut mai târziu zâmbind toate femeile rămase goale , Iolanda îl privea în ochi. Corpul ei îl văd aievea în fața ochilor și acum, când scriu
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
glezne, era de o extravaganță nemaivăzută. De un verde brutal, cu ape când galbene, când albăstrii, se despica în față, în unghi ascuțit, pînji la brâu. Cele două fâșii care-i acopereau sânii minusculi se înnodau la ceafă cu o fundă bogată. Pe braț îi zăngăneau brățări cu strasuri și emailuri, iar pe degetele cu unghii sidefii ardeau inele cu boabe verzi ca gușterul, transparente ca apa de mare, ca apa din mările Chinei. Gâfâind în spatele ei, cu turban și evantai
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
fotografii femei vesele, cu coafuri ciudate, ținîndu-se câte două după umăr, îmbrăcate ostentativ în costume naționale, copii în uniforme de "mariner", grupuri în costume din secolul trecut, domnii cu mustăți nesfârșite și țilindru pe cap, doamnele în rochii lungi, cu funde mari în turnură și pălării legate sub bărbie cu panglici, militari cu sabie la brâu sau proptiți în puști cu baionetă, eleve de pension făcând gropițe în obraji, cu bucle-cîrnăciori lângă urechi, juni ofticoși cântând la violoncel. "Vorbești de bomba
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
regina-nopții și de trandafiri, se apropie noaptea, dacă regina nopții începe să se deschidă, dar Papa tot nu s-a întors. Gâfâind, Yvonne se oprește în hall și fața i se fărâmițează în micile careuri de oglinzi ale ușii. O fundă nesuferită de tafta, un genunchi julit, o jumătate de obrăjor palid, gulerul strâmb al rochiței marinar, iat-o pe Yvonne fărâmițată între muchiile aurite ale oglinzii. Yvonne îl așteaptă pe Papa și se uită neli niștită din prag la cadranul
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
care a făcut o carieră politică atât de frumoasă. Papa răsucește țigaretul de fildeș între degetele osoase și lungi, o ascultă pe Muti și tace nemulțumit, până când cineva - cine oare ? - se strecoară pe lângă el neobservată... Cineva își strecoară căpșorul cu funda de tafta foșnitoare, exact prin îndoitura brațului, și Papa se sperie și se miră, pentru că nu știe cine poate să fie ! Câți ani au trebuit să treacă până când ea să înțeleagă - hélas ! - că lumea nu se mai întoarce niciodată înapoi
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
negru montant al bluzei de dantelă. Spre mijlocul salonului, un gheridon acoperit cu o fețișoară de masă gris-vert de catifea. Lotuși sau nuferi îmbobociți - brodați în dégradé. Un șnur de mătase răsucit o tivește, înnodându se la fiecare colț cu funde mari și ciucuri pufoși, albi și aurii care ating covorul. O singură persoană lângă gheridon : un domn între două vârste, cu fruntea și tâmplele lungite de calviție, cufundat în lectura unei reviste. După cum o ține între degetele descărnate, pare doar
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
el la Aux Quatres Saisons, pe strada Vămii, îmbrăcându-l din cap până în picioare - o garderobă pusă la punct și pentru sezonul cald, și pentru cel rece -, atunci ? Privirea cercetătoare trece încă o dată de la cravata de mătase neagră, înnodată în fundă, până la ghetele moi cu bizețuri, din care ies ciorapii, la fel de gălbui ca și mănușile. Ce-i lipsește deci ca să fie asemeni celorlalți tineri de aici, moda să fi mers mai departe ? Cupa hainelor să fi rămas demodată ? Sau poate felul
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
celelalte trăsuri. — Patru cornuri la un ban ! strigă vânzătorul de ziare care aleargă cu teancul de gazete sub braț. Și trăsura întoarce. Și tu stai pe banchetă, deschizi gura, te forțezi, strigi, dar niciun sunet nu îți iese din gură, funda grea, neagră, de catifea îți apasă creștetul, agrafele ascuțite îți pătrund adânc în pielea capului, în creieri, Niki ! Niki ! Dar niciun sunet nu se aude, o fetiță gălbejită, cu nasul prea lung, cu picioare prea lungi, stă pe bancheta unei
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
albastră și un șorț elegant, vărgat. Când Pearl deschise ușa, Hattie rămase în picioare în camera de zi, unde aprinseseră focul la soba cu gaz. Nu alergase la ușă să-și întâmpine bunicul. Aștepta, netezindu-și întruna rochia, umflându-și funda eșarfei, aranjându-și părul și respirând accelerat. Pearl luă paltonul lui John Robert și-l duse la bucătărie ca să-l usuce. Uitase să-i spună unde se găsea Hattie. John Robert, care nu mai călcase pragul Papucului din ziua când o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
Dorothy Osmore la spălatul vaselor. Judy Osmore, ca să-i facă o plăcere lui Gabriel (pentru că e o fată cu inimă bună), a purtat rochia vopsită cu ceai. (Nu cunoaște nici până în ziua de azi peripețiile rochiei.) Zet, gătit cu o fundă albă și un trandafir roșu, a fost mângâiat de multe mâini și călcat de tot atâtea picioare. Adam, care în ultimele luni se hotărâse brusc să se înalțe, purta un costum de culoare închisă, cu pantaloni lungi, croit special pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
auster, rar și chiar cam trist, înalt până în tavan, în vârf cu o stea în cinci colțuri, roșie, bordată cu auriu. În loc de globuri avea atârnate de crengi destul de multe cutii de carton, în formă de cuburi, legate și ele cu funde roșii. Fundele erau aidoma banderolelor cu care erau legate pachetele înșirate pe masă. Crengile se lăsau foarte puțin sub greutatea acelor cutii, de unde Puiu a dedus că, deși se vedea că au capac, erau totuși goale... Până la urmă cupoane, cuvântul
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
și chiar cam trist, înalt până în tavan, în vârf cu o stea în cinci colțuri, roșie, bordată cu auriu. În loc de globuri avea atârnate de crengi destul de multe cutii de carton, în formă de cuburi, legate și ele cu funde roșii. Fundele erau aidoma banderolelor cu care erau legate pachetele înșirate pe masă. Crengile se lăsau foarte puțin sub greutatea acelor cutii, de unde Puiu a dedus că, deși se vedea că au capac, erau totuși goale... Până la urmă cupoane, cuvântul acela, trebuie
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
se vadă rochia cu decolteul și poalele marcate de volane dantelate, cu mâneci lungi, încheiate și ele cu manșete din dantele. Principesa poartă în jurul gâtului trei șiruri de mărgăritare și o cruce mare. Două paftale rotunde îi închid brâul, o fundă înnodată din panglici încrucișate, cu alte două paftale mai mici, îi împodobește fusta...“ Slavă Domnului că Domnița (de care nu știu câtă lume tânără are cunoștință) a viețuit așa de retrasă în curtea bisericii, la doar câțiva pași de Spitalul Brânco venesc
Ce mi se-ntâmplă: jurnal pieziş by Dan C. Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/580_a_1318]