583 matches
-
1664-1665) propun planuri, mai ales pentru fă?ada de est. �n 1667, Le Vau, Cl. Perrault ?i Le Brun, reuni?i la cererea regelui, predau desenele definitive ale acestei fă?ade. Ordinul colosal corintic al galeriei �nalte pe nivel de funda?ie se g?se?te deja �n proiectul lui Le Vau din 1664; dar punerea �n valoare a acestuia printr-un coronament cu balustrad? ?i prin absen?a acoperi?ului, precum ?i prin rigoarea ?i subtilitatea propor?iilor, s�nt
Arhitectura în Europa: din Evul Mediu pînă în secolul al XX-lea by Gilbert Luigi [Corola-publishinghouse/Science/892_a_2400]
-
Le N�tre �mbun?ț??e?te starea gr?dinilor pentru șerb?ri. Apoi, �n 1668, Le Vau deseneaz? o anex? a cl?dîrîi �n partea dinspre gr?din? cu o fă?ad? maiestuoas? cu trei niveluri: un nivel de funda?ie; un etaj nobil ritmat de un ordin ionic ?i de slabe profile de fă?ad?; un etaj-atic �nco-ronat cu o balustrad? cu p�ts-�-feu ?i trofee că amortisment (vezi pliantul, foto 11). Aceast? ordonare, dup? care este condus
Arhitectura în Europa: din Evul Mediu pînă în secolul al XX-lea by Gilbert Luigi [Corola-publishinghouse/Science/892_a_2400]
-
fă?adele dup? o logic? nou?. Pentru Casa Reginei (Greenwich, 1616-1635), el �mpru-mut? de la vila de la Poggio a Caiano aspectul cubic, planul cu dou? aripi ?i cu distribu?ia să, loggia cu coloane ionice la etajul nobil, pe nivel de funda?ie cu bosaje; dar coronamentul cu balustrad? f?r? acoperi? aminte?te de Sansovino (Libreria Vecchia, Vene?ia) sau de Michelangelo (palatul Capitoliului). Cu Sala Banchetelor (Whitehall, Londra, 1619-1622), Jones st?p�ne?te complet folosirea vocabularului antic � ordine, frontoane
Arhitectura în Europa: din Evul Mediu pînă în secolul al XX-lea by Gilbert Luigi [Corola-publishinghouse/Science/892_a_2400]
-
ț �n timpul Rena?terii. Schi?ele construc?iilor desenate cu aceste ocazii de pictori sau de arhitec?i, Bernini, de exemplu, s�nt printre figurile cele mai libere ale barocului. Totu?i, �n statele Italiei de nord �n special, funda?iile religioase r?m�n martorii privilegia?i a evolu?iei mai mult sau mai pu?în reu?ițe a modelelor palladiene c?tre forme �nrudite cu barocul român. Astfel, datorit? av�ntului dat decoră?iei sculpturale, modenatur? ?i statuar
Arhitectura în Europa: din Evul Mediu pînă în secolul al XX-lea by Gilbert Luigi [Corola-publishinghouse/Science/892_a_2400]
-
P. L. Kramer (1881-1961) sau H. Ț. Vijdeveld (1885) s�nt de o mare originalitate plastic? �nrudit? cu expresionismul ?i specific? pentru ceea ce se nume?te uneori ?coală de la Amsterdam. �n Fran?a, dup? diverse experien?e de origini filantropice (Funda?ia Rotchschild, de exemplu), se fondeaz?, �n 1907, Consiliul superior al locuin?elor ieftine (HBM) ?i o legisla?ie complet? este pus? la punct �n 1912. Situa?ia �n Belgia este comparabil?, pentru c? o societate na?ional? de locuin
Arhitectura în Europa: din Evul Mediu pînă în secolul al XX-lea by Gilbert Luigi [Corola-publishinghouse/Science/892_a_2400]
-
înregistrat în trecut, a pozițiilor deschise și a altor date; analiza tehnică folosește diagrame și grafice pentru a urmări simultan mișcările prețului, volumul și mișcările pozițiilor deschise în mod curent, pe parcursul mai multor ani; o speculatori fundamentaliști, care folosesc analiza funda mentală care urmărește factorii care generează cererea și oferta; speculatorii fundamentaliști pleacă de la ideea de bază că orice factor economic ce contribuie la scăderea ofertei sau la creșterea cererii duce invariabil la creșterea prețului și, în mod invers, factorii economici
BURSE by Aurel CHIRAN, Elena GÎNDU () [Corola-publishinghouse/Science/394_a_765]
-
Scriitorul construiește astfel o re prezentare a lumii ca totalitate, întro monografie a satului transilvănean de la începutul secolului XX, planul monografic fiind o altă caracteristică a romanului. Acest plan este complementar unor planuri narative în care se cristalizează structurile epice funda mentale ale romanului. Planul destinului individual urmărește drama lui Ion și, prin paralelism epic, destinul tânărului intelectual Titu Herdelea, care traversează o criză de identitate și de valori. Planul destinului familial are în centru familia învăță torului Her delea. Dacă
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2894]
-
părul tău de domnișoară". Fiind situată între real și posibil, privirea poetului în stare să vadă și altceva, are influență asupra timpului, remodelează lumea, provoacă uimirea: "O secundă, o secundă/ eu l-am fost zărit în undă./ El avea roșcata fundă./ Inima încet mi-afundă". În mai multe poeme, preferința poetului se îndreaptă spre surse de sonorizare. În acest text atenția este îndreptată spre cerc, mișcare circulară, vibrație și reliefează mișcarea inimii, vibrația, care este de această dată, un sunet înfundat
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
timpului. Iubirea (o galanterie a naturii) s-a născut din mineral ("bolovan") sau vegetal ("frunză"), este trecătoare ("pasul tău de domnișoară"), superficială, venind "dintr-o pasăre amară". Sentimentul durează numai "o secundă, o secundă", are conotații cromatice, "el avea roșcată fundă". În strofa a IV-a, poetul constată trecerea iubirii întâmplătoare ("mai rămâi cu mersul tău"), fără a simți emoție sau bucurie. Din ultima strofă desprindem atitudinea contemplativă ("Stau întins și lung și zic") a poetului care se rezumă la o
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
alchimiei imaginii”, plantele și animalele poetului alcătuiesc o lume de paradis recuperat, contemplată cu uimire de un spectator ingenuu, Într-o atmosferă limpidă, sărbătorească: „ce frumoase instrumente de muzică sunt peștii / În acest glas străveziu ca un acvarium”, „cîmpurile poartă funde de fum și pădurea e o fereastră de răcoare”, „o pasăre Îți adoarme pe buze”, „genele descriu În argintul minutului frunze”, „miresmele Își lovesc În aer cheile”, „fîntîni obosesc ca metalele”, „peștii fosforescenți [sînt] ca afișe luminoase”, „arcușul rechinilor urcă
[Corola-publishinghouse/Science/2021_a_3346]
-
fragment de vers - continuă să descopere „forma virtuală” a lucrurilor, În construcții mereu surprinzătoare ale imaginației: „Ca prințesele norii se tolănesc pe perini albastre / Lumina e-o licoare În eprubeta fulgerului / Fluviile duc trena oceanelor ca pajii”, „pasărea ca o fundă e-n simetria clară”, „În unde se-aprind peștii, lucesc ca policandre, / și-n sala de bal a verii alunecă rochiile sonore”, „cimitirul [e] ca o carte uitată În cîmp”, „oglinzile ascund prăpăstii infinite În perete”, „Și-n palmă să
[Corola-publishinghouse/Science/2021_a_3346]
-
stăteau la soare pe bănci, ca niște hîrtii de turnesol așteptînd o transformare a culorilor”, amintirea „camaradului de joacă, de elan, de poeme”, dintr-o copilărie acum condamnată la „Închisoare”, definirea locuitorului drept unul care a „rămas mereu același, cu funda poeziei la ureche”, „mărgelele galbene sale soarelui” etc. Finalul textului marchează Însă un eșec: starea de tensiune a așteptării, chemările acestui univers anchilozat, tînjind timid spre lumină, nu se rezolvă, iar sfîrșitul e o ruptură presimțită În degradarea peisajului, În
[Corola-publishinghouse/Science/2021_a_3346]
-
de poștă”, „Toate zgomotele universului sună mă Încing ca un chimir”, „Adun toate Înfățișările lumii sub cristalul pleoapei”, „dar În pupilă ca-ntr-o deltă se revarsă fluviile tuturor făpturilor / În pupilă fulgerul Întîlnește zmeura / Pupila pune pe dinăuntru o fundă de culoarea nufărului / Și toamna aduce brocartele și panopliile ei În rugină / pentru gloria plantelor” etc. Iar cînd Își propune să „scuture din somnul” inerției „oamenii Îngrășați de tenebre”, - cum se Întîmplă, de exemplu, În Zodiac - poetul o face sub
[Corola-publishinghouse/Science/2021_a_3346]
-
ca În Invitație la bal - notele spectaculare apar răzlețe În text, chemate la voia hazardului asociativ. Se poate observa Însă că ele asigură, În genere, În poezia lui Voronca, un decor feeric și o atmosferă specifică sărbătorii: „luna pune o fundă În laboratorul urechii”, „nervii atleți negri serpentine afișe”, „lăcustele fac reverențe” (Ulise); „ca serpentine privirile”, „Visul [...] Împletește o beteală din vînturile bolnave”, „Marea Își pune o rochie de gală”, „Ca la o horă chiuie joagărele”, „Munții stau neclintiți /.../ Și eșarfele
[Corola-publishinghouse/Science/2021_a_3346]
-
scapă fervorii combinatorii, iar aceasta dezvoltă, pe o direcție neobarocă și manieristă, gustul pentru rapidele schimbări de decor, pentru artificiul rafinat și o anume „galanterie” care, - aceasta din urmă - „introduce În abundenta imagistică a poetului o nuanță de desuetudine: panglicile, fundele, beteala etc. sînt, oricum, În exces. Dacă redeschidem volumul Plante și animale (dar lucrul e valabil pentru toate cărțile) dăm iarăși peste versuri precum: „fiecare privire o beteală”, „vietățile sunt funde În părul apelor”, „anotimpul Înaintează În beteală ca un
[Corola-publishinghouse/Science/2021_a_3346]
-
abundenta imagistică a poetului o nuanță de desuetudine: panglicile, fundele, beteala etc. sînt, oricum, În exces. Dacă redeschidem volumul Plante și animale (dar lucrul e valabil pentru toate cărțile) dăm iarăși peste versuri precum: „fiecare privire o beteală”, „vietățile sunt funde În părul apelor”, „anotimpul Înaintează În beteală ca un mire”... Le contrabalansează Într-o oarecare măsură, apelul la spectacolul mai frust și mai tonic al bîlciului și al circului, pentru care poetul găsește mereu resurse de entuziasm pe urmele unui
[Corola-publishinghouse/Science/2021_a_3346]
-
al lui Voronca, privit din unghiul modelării toposurilor spectaculare. Ele pot fi, de altfel, decupate de oriunde, Într-o multitudine de variante. Alături de sala de bal, cu piruete, reverențe, valsuri, printre lampioane, policandre, serpentine, confetti, beteală, cu rochii de gală, funde, panglici, brățări, coliere etc. și lîngă arena circului nu lipsește nici arena corridei, ce-și Împrumută recuzita specifică În, bunăoară, modelarea unor stări de spirit dinamice, ca În secvența III din Brățara nopților: Munții s-au năpustit În arena privirilor
[Corola-publishinghouse/Science/2021_a_3346]
-
imaginativ În care apare turnat un peisaj, ca În poemul XIII din același volum: „Ploaia - cîte scări de mătase pentru buclele ochiului /.../ CÎnd cavalerul cu mandolina amurgului la subțioară se oprește sub balconul de apă / Și castelana desprinde ca o fundă surîsul din cascada de azur al singurătății / CÎmpiile dansează cu pasul lent În ierburi”; după cum bîlciul, ca alt teritoriu al miracolelor elementare, poate sugera (În VIII) nu mai puțin o viziune dinamică, cu luxuriante izbucniri de forme și culori interferînd
[Corola-publishinghouse/Science/2021_a_3346]
-
semnelor universului În poem, dinspre cele patru puncte cardinale, Întru realizarea marii sărbători cosmice: Cheamă de la apus Împărțitorul de semne, Cine să dezlege inscripțiile cometelor pe copacul văzduhului? Cheamă de la răsărit trîmbițele incendiilor [...] Cheamă de la miază-zi armatele albastre ale fluviilor Fundele de nisip Înfloresc pe sînii de golfuri Și un glas farmecă valurile ca șerpii Cheamă de la miază-noapte pădurile de viscol [...] Cheamă furtunile cascadele animalele pitice și uriașe, Plantele, oceanele, Cheamă văzutul și nevăzutul Și Întreabă-te: unde e spada care
[Corola-publishinghouse/Science/2021_a_3346]
-
ca între două fenomene de sine stătătoare, ci prin recursul la „originea lor mistică“, reprezentată de limba adamică. Prin intermediul ei comunică limbile istorice, ca „voci“ ale lumii. Limbile sunt onomatopoetice, iar traducerea este, din acest punct de vedere, asemănătoare astrologiei, funda mentată pe similaritatea non-empirică dintre dispoziția astrelor și destinul uman. Rolul pe care îl joacă limba adamică, văzută ca fenomen originar, în fenomenul traducerii limbilor istorice trimite textul lui Benjamin spre o sursă îndepărtată, prezentă în gândirea lui Goethe. Hölderlin
City Lights: despre experienţă la Walter Benjamin by Ioan Alexandru Tofan () [Corola-publishinghouse/Science/1346_a_2383]
-
urmă“. Mediația memoriei este, se poate deduce de aici, gestul esențial care constituie lumea metropolei. La fel, gestul „speculativ“ al colportajului reprezentărilor, prin care, după cum spune Benjamin, „Schneller als Moskau selber lernt man Berlin von Moskau aus sehen.“ Experiența urbană funda mentală pare a fi, din această perspectivă, aceea a ne-iden tității orașului cu sine însuși, a rolului constitutiv pe care îl joacă marginalitatea și, în ultimă instanță, a deconstrucției mecanismelor tehnice, funcționaliste ale urbanului în scopul eliberării mitologiei sale constitutive
City Lights: despre experienţă la Walter Benjamin by Ioan Alexandru Tofan () [Corola-publishinghouse/Science/1346_a_2383]
-
mână fină și gesturi inofensive. În condiția sa internă, acest critic, mai mult sugerând decât afirmând, aparține secolului politeții și este poate ultimul european căruia îi stau bine, mai bine decât multora din epocă, peruca, jaboul, mânecuțele de dantelă și fundele de sub genunchi, până unde urcă ciorapii de mătase. E un gentilom al criticii literare. VLADIMIR STREINU SCRIERI: Repertoriu critic, Arad, 1925; Scut și targă, București, 1926; Mențiuni critice, București, I-V, 1928-1946; Itinerar sentimental, București, 1932; Dictando divers, București, 1940
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288761_a_290090]
-
civilitatea de comandă, la parter un singur călător, gratuitatea estetică scut al lui Ahile din multe bagaje, gențile de rafie colțuroase, după conținutul formei forma conținutului, sacoșa striuri bleumarin, se pronunță cum se scrie, fond indigo, legătură de sfoară cu fundă, de la antici moda la scuturi mai elocventă ca moda la femei, ultimul apărător al ei curelele de piele răsucite valuri la rucsacul kaki, umflă în spațiu Möbius, Pașcani Triaj lunecă în nașterea lui, liniile luminate, clădirile aferente, rampe, depozite, pereți
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1465_a_2763]
-
delicatei noastre prietene, Mihaela, ca să par civilizat; treaba ei dacă mi-a șoptit la ureche subiectul, spun eu cinic. Peste milenii s’au reunit cele două conotații: protecția și podoaba. Așa că trec repede peste „discreția“ masculină, care acceptă totuși o fundă la panglica pălăriei, pentru ca să apreciez adevărata discreție, mai altfel spus șiretenie - e o laudă! - feminină care-și ascunde ochii sub accesoriul numit voaletă, pentru a privi lumea nestingherită, dar și pentru a trezi Întrebări celor care caută să-i Întâlnească
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
de alți corespondenți), a cincea - cu cerneală roșie, a doua și restul - cu cerneală albastră de intensități variabile. Scrisul este drept, de om cu braț puternic și exersat. Forma literelor e cea normală, excepție cîteva consoane: d (răsucit), f (cu funda cam mare), ș (cu sedila schițată energic, ca o jumătate de zet), t și ț (cu 1trunchiuri duble și bombate la vîrf, asemănătoare cu ale unui l). În ciuda intervalelor de timp dintre ele, scrisorile lui Eusebiu Camilar par fragmente dintr-
Scrisori către un redactor vol. I by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/859_a_1713]