519 matches
-
auzi vreodată de Croc Dundee. După ce își șterse părul cu prosopul și se strecură pe lângă toaletă ca să poate deschide ușa, Emmy traversă micul studio și, așezându-se în genunchi dezbrăcată, scoase de sub pat o sacoșă de cumpărături. Desfăcu cu grijă funda uriașă care lega mânerele și îndepărtă delicat hârtie de ambalaj din interior. Apoi, pierzându-și răbdarea, rupse în două eticheta cu monogramă, împături ambalajul din hârtie și își afundă mâinile în moliciunea singurului lucru scump pe care îl avusese vreodată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
un tată, o mătușă în vârstă care mai avea câteva picături din același sânge pompând în inima ei frântă - urmăreau degetul care se tot deplasa până se oprea pe un anumit punct. Greensboro. Cleveland. Detroit. Apoi unul dintre ei lua funda roșie sau albă sau albastră atașată punctului între degetul mare și arătător și o ducea până la una dintre imaginile corespunzătoare prinse de perete de jur împrejurul hărții. Atunci începea cearta. Ca toate tangourile, cel pe care îl dansau în holul de la Marseilles
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350]
-
au mers până a face o moțiune în Senat prin care cereau chiar guvernului partidei naționale-liberale să-i primească în sânul său. Acești oameni însă au trebuință de un nume și s-au intitulat conservatori; simt bine necesitatea unei programe fundate pe principie și când câțiva dintr-înșii voiră să le formuleze o dată în viața lor politică, în petițiunea de la Iași, au consemnat într-însa negațiunea chiar a principielor care servesc de bază constituțiunii noastre sociale și politice. Iacă cine sânt
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
-
delicioase, aproape parfumate. Le folosea de fiecare dată când se simțea bine, iubea sonoritățile lor ample și înfoiate: foaier, abscons, mefient, iconoclast, flamboaiant. Când le rostea, parcă întâlneai o marchiză desfăcându-și corabia rochiei, pânză cu pânză, șiret după șiret, fundă cu fundă, înainte să se lase privită de-admiratorii nocturni. Într-o după-amiază, ne oprisem într-o cofetărie belgiană numai ca s-o audă pe vânzătoare spunând: „Doriți trufine?“ „Nu-nțeleg.“, am protestat. „Atunci ce-nseamnă literele alea, dacă nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
părți este validă și bazată pe conținutul cunoașterii comune. Pe de o parte, europenii au ca valori de bază libertatea de opinie și de exprimare, deci le este permisă portretizarea și caricaturizarea lui Dumnezeu. Pe de altă parte, musulmanii își fundează opiniile pe prevederile islamului, care "interzice portretizarea profetului Mohamed, pentru a nu încuraja idolatria, precum și realizarea de orice alt portret". Ceea ce pentru un creștin este permis, pentru un musulman este o insultă impardonabilă. Dialogul dintre poziții este imposibil: ceea ce este
Discursul jurnalistic şi manipularea by Alina Căprioară [Corola-publishinghouse/Science/1409_a_2651]
-
autodeterminarea politică, fiecare etnie dispunând de un mandat legitimat istoric, cultural și etnic de autoorganizare a propriilor cadre politice. Spre deosebire de modelul francez, renanian, al naționalității, întemeiat pe principiul apartenenței elective la comunitatea civică națională, modelul german, de inspirație herderiană, este fundat pe principiul apartenenței fatale în organismul națiunii. Ca ultimă remarcă asupra acestei noțiuni de naționalism etnic herderian pe care o contrastăm concepției renaniene a naționalismului civic, se impune menționarea faptului că ea este înrădăcinată doar parțial în scrierile lui Herder
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
temporalității", ca urmare a faptului că expunerea istoriei își pierde liniaritatea narativă și serialitatea epocală. "Idolul cronologic", atacat de F. Simiard (cf. Burke, 1992, p. xvi) ca sursă primă a erorii interpretării istorice, a fost finalmente renegat. "Cronofonismul", ca paradigmă fundată pe ideea că timpul este cronologic și liniar (cf. Rosenau, 1992, p. xi, 67), este răsturnat și înlocuit cu o înțelegere postmodernă a temporalității. Meta-povestirea națiunii române (desfășurarea în timpul istoriei a "duhului" românesc), susținută de o periodizare cronologică a istoriei
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
actele lor, au meritat stima națiunii rusești și a Europei întregi; aceștia sunt Caterina II, Nicolae I și nenorocitul Alexandru II, care căzu sub bombele nihiliștilor. Se știe că la moartea împărătesei Elisabeta, întîmplată la 25 decembrie 1761, dinastia Romanoff, fundată la 1613 de către Mihail III și stinsă de curând, fu definitiv înlocuită printr-o dinastie nouă. Nepotul împărătesei, prințul de Holstein - gottorp, pe care-l adoptase, îi succedă sub numele de Petru III. Crescut în Germania, adorator al lui Fridiric
Opere 12 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295590_a_296919]
-
o națiune întreagă. Postmodernista "politică a corecturilor" își merită numele de "neocomunism american", fiindcă pune sub semnul întrebării dreptul la existență a națiunilor, precum altădată internaționalismul proletar. Iar globalismul actual, conceput, în mintea unora, împotriva națiunilor, declarate entități anacronice, se fundează pe aceeași aberație ideologică a răsturnării raportului dintre majoritate și minoritate, în care cea din urmă să dicteze și să-și supună majoritățile. În cazul în speță, companiile transnaționale, minoritare, desigur, au puterea și, deci, legitimitatea de a dicta majorităților
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
oricând minoritatea poate fi infernul și invers. Dacă admitem că modernismul a adus supremația majorităților (care e și cutuma democrației), iar postmodernismul pe cea a minorităților, depășirea ambelor forme de oprimare nu poate fi decât transmodernistă, căci numai transmodernismul se fundează pe antitetică pe care o întrevăd ca filosofie a viitorului. Astăzi, singura reacțiune validă împotriva omogenizării planetare în favoarea diversităților o pot da națiunile, identitățile culturale, altfel spus, și identitățile individuale. E de învățătură că, după ce a trecut prin iluziile postistoriei
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
de a doua formă de postmodernism, care, prin întâietatea configurării, ar trebui să fie prima. Dar nu aceasta s-a impus, ci postmodernismul modern, adică acel postmodernism care rescrie modernul. Forma lui, însă, e alta. Autorul o numește postmodernism premodern, fundat pe ceea ce modernismul abandonase prin declararea morții lui Dumnezeu de către Nietzsche. Când postmodernismul modern s-a văzut silit să se confrunte cu sacrul, s-a crezut că e posibilă o nouă religie (New Age) în contra creștinismului iisusiac Treimic. Dar neognosticii
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
cea transdisciplinară, dovedită de d-l Negoiță însuși în postură de cibernetician avangardist. El, de fapt, se-ntâlnește nu numai cu logica nicasiană a lui Hermes, ci și cu logica trivalentă a stării T din ontologia lui Ștefan Lupașcu, care fundează transdisciplinaritatea teoretizată în ultimii ani de Basarab Nicolescu, de Edgar Morin și de alții. Eminescu, în plină ascensiune a modernului de tip liberal, nu este doar un "premodern", ci și un transmodern, deși nu s-a numit ca atare, el
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
sau logica lui Ștefan Lupașcu. E drept că Descartes a trebuit să introducă în fața logicii îndoiala metodică, dar Descartes încă nu avea cum ieși din logica aristotelică. Relativismul cunoașterii științifice moderne se naște din dialog implicit, dat fiind că se fundează pe rectificări în raport cu diversele nivele de realitate. Reducționismul vechiului scientism ar fi, din acest punct de vedere, un fenomen paramodern, echivalabil cu fundamentalismul în religie. Dacă știința și religia se vor voi transmoderniste, asta depinde de asimilarea dinamismului spiritual al
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
tot egiptene, dar sub îndrumarea lui Moise evreii se depărtaseră mult de cea mai evoluată religie a antichității, cea egipteană. Astfel, iudaismul devenise o religie monoteistă și patriarhală, pe când isianismul era feminist și politeist, recunoscând egalitatea sexelor (ca taoismul) și fundându-se pe erosul sacru. Mitul lui Isis și Osiris era adevărata credință a lui Iisus, iar creștinismul, deloc original, n-a făcut decât să preia multe elemente păgâne, majoritatea egiptene, de la rugăciunea Tatăl nostru până la ritualul morții și al învierii după
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
cum, ne poartă în magia transparențelor sufletului, anunțate încă de cristalul material dintr-un pahar, care, spre exemplu, poate transforma o banală băutură în magie euharistică. Putem purcede la o nouă lectură a cărților Svetlanei Paleologu-Matta pornind de la această hermeneutică fundată pe luminișul cristalului, compatibilă cu noua paradigmă a transmodernității. XVI. DE CE KUNDERA NU E POSTMODERNIST Referințele din capitolele anterioare au pledat pentru un Milan Kundera postmodernist. L-au receptat ca atare și optzeciștii români. Totuși, un Richard Rorty, bunăoară, îi
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
e năzuința spre repetare"446. E "dulcea lege a repetării". În Voința de putere, Nietzsche întrevede în orice ființă și în orice lucru ceva care scapă ușurătății, ceva care se repetă. Eminescu a contrazis antropologia de până la el care se funda pe legea lui Protagoras: homo mensura, omul măsură a tuturor lucrurilor, lege resuscitată de postmodernism. Un astfel de om domină planeta, din nenorocire, nu o administrează. În realitate, zice Eminescu, fiecare lucru, fiecare ființă își are propria măsură. Aici, el
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
astăzi sunt risipite, păstrându-se numai biserica, în toate focurile ce au cercat-o, fiindcă, întrânsa se săvârșește slujba lui Dumnezeu. Putem dară ca să venim a crede, după starea zidurilor însemnate, că o fatalitate se ține de dânsele necurmat, fiind fundat pe prețul sângelui". Arnăutul de care se vorbește se numea Maiorul Gheorghe Leondarie, iar fratele său, haiducul, Haralamb, în amintirea căruia s-a dat hramul acestei biserici Sfântul Haralambie"</citation>, ce se prăznuie ște la 10 februarie. Adevărul din această
Bisericile Ortodoxe din Iaamp;#537;i by V. D. Vasiliu () [Corola-publishinghouse/Science/455_a_1456]
-
zonă, satisface cu dăruire creștinească nevoile lor spirituale. 38. BISERICA SOCOLA Un sfânt locaș bisericesc se află cuprins în incinta Spitalului de Psihiatrie de la Socola și își sărbătorește hramul de ziua Schimbării la față a Domnului (6 august). A fost fundată în anul 1551. Cei ce au scris cronici despre această ctitorie au păreri împărțite asupra fondatorului. Unii o atribuie Doamnei Ruxanda, soția lui Alexandru Lăpușneanu, alții Domniț ei Sultana, fiica lor, alții consideră că, piatra fundamentală a fost pusă de
Bisericile Ortodoxe din Iaamp;#537;i by V. D. Vasiliu () [Corola-publishinghouse/Science/455_a_1456]
-
numele de Vulpe, care ar fi ctitorit-o. Și, dacă este așa, poate că este vorba de Gavril Vulpe zice N.A. Bogdan despre care se vorbește într-un hrisov al lui Moisă Movilă Vodă, din anul 1633, că ar fi fundat o biserică pe drumul Sării. O altă legendă citată vorbește despre un vânător care ar fi urmărit multă vreme o "vulpe rară" și că și-ar fi dat cuvântul că, dacă o va ucide, acolo va ridica o biserică, lucru
Bisericile Ortodoxe din Iaamp;#537;i by V. D. Vasiliu () [Corola-publishinghouse/Science/455_a_1456]
-
Pasă - deplasare - prindere și aruncare din săritură. De 6 ori După pasă, jucătorul pivot apare în partea opusă spațiului de 3 secunde. * Învățarea sistemului de atac cu jucător pivot 4+1. Așezarea în dispozitiv. 20 minute 1 și 2, jucători fundași: angajează jucătorul pivot, combină cu jucătorul pivot și cu extremele, trebuie să aibă o bună precizie în aruncările la semidistanță, pătrund, depășesc și asigură echilibru defensiv. 3-4, jucători extremă: angajează, combină cu jucătorul pivot și cu fundașii, aruncă de la semidistanță
Baschet : caiet de lucrări practice by Cătălin Ciocan, Dana Ciocan () [Corola-publishinghouse/Science/308_a_1282]
-
a lui Pliniu cel Bătrân, aflăm că în Grecia pictura se bucura de un statut asemănător celui al sculpturii și la fel se poate spune despre perioada romană. Ca și în cazul sculpturii, pictura greacă a fost considerată un model funda‑ mental în timpurile romane, iar pictura portretelor juca un rol important in cultul roman al strămoșilor. Spre deosebire de alte popoare antice, grecii prin arta lor magnifică au glorificat umanitatea; în schimb romanii, în ciuda faptului că au fost mai puțin originali, au
Michelangelo Buonarroti / Mesajul biblic al operelor sale by Ioan Blaj () [Corola-publishinghouse/Science/442_a_992]
-
i lui Donato Bramante alcătuirea proiec telor. Bramante, optează pentru un plan central în cruce greacă cu bra‑ țele egale care constituie unul din cele mai mari și expresive monumente de arhitectură ale Renașterii. Lucrările au început prin punerea pietrei funda‑ mentale de însuși papa Iuliu al II‑lea, însă ele merg destul de încet din cauza 78 Colonete - șir de coloane care formează un ansamblu arhitectonic. 79 Cf. p. f. Carrassat - i. marCadé, Mișcări artistice în pictură, 36‑38. Cap. iii. fiGura
Michelangelo Buonarroti / Mesajul biblic al operelor sale by Ioan Blaj () [Corola-publishinghouse/Science/442_a_992]
-
reprezinte națiunea, fiind dobânda unui capital uman investit istoric cred că putem accepta utilizarea termenului de elite intelectuale, mai ales pentru spațiul interbelic, unde acest concept apare mai clar definit la nivelul practicii sale culturale. Idealul meritocrației pe care se fundează elita (competentă și autorecrutată) este esențial în reconfigurarea traseului său intelectual, îndeosebi când se repun în discuție regulile tradiționale de reproducere a categoriei conducătoare 4. Această expresie clasă sau categorie conducătoare se formează pornind de la elitele diferitelor categorii sociale, având
Biserica și elitele intelectuale interbelice by Constantin Mihai [Corola-publishinghouse/Science/84936_a_85721]
-
numai o "unitate de măsură", ci și un "instrument de judecată". Ea este în același timp judecător și lege, conducând la nihilism ca variantă a spiritului critic. Din această perspectivă, este suficient de clar de ce un asemenea tip de critică fundat pe un spirit nihilist, distructiv nu poate fi acceptat de Biserică, fiind în afara Predaniei. Al doilea tip de critică teologică consideră că "ordinea obiectivă, la care orice judecată trebuie să raporteze faptele, este ordinea creației lui Dumnezeu. Iar în ceea ce privește viața
Biserica și elitele intelectuale interbelice by Constantin Mihai [Corola-publishinghouse/Science/84936_a_85721]
-
întreaga viață politică a țării, în cadrele legii 9. Viața Bisericii Ortodoxe nu era ferită nici de ispitele cezaropapismului, manifestări destul de grave pentru buna funcționare a așezării religioase, ce aveau să fie amendate de elita intelectuală interbelică. Ortodoxia nu se fundează pe autoritatea individuală, ci pe cea sobornicească, colectivă, care provine din adunarea episcopilor. Această autoritate sobornicească a ajutat Biserica Ortodoxă să-și păstreze ființa, scutind-o de eventualele manifestări discreționare ale unei singure persoane. "Cezarismul bisericesc" nu a fost inventat
Biserica și elitele intelectuale interbelice by Constantin Mihai [Corola-publishinghouse/Science/84936_a_85721]