676 matches
-
H. (2004), A History of Sociology in Britain / Science, Literature, and Society, Oxford University Press, Oxford. 75. Harding, S.; Phillips, D.; Fogarty, M. (1986), Contrasting Values in Western Europe, Macmillan, Basingstoke. 76. Hadden, J.; Shupe, A. (ed.) (1989), Secularization and fundamentalism reconsidered, vol. III, Paragon House, New York. 77. Hill, P. C.; Hood R. W. Jr. (1999), Measures of Religiosity, Religious Education Press, Alabama. 78. Horton R. (1967), African tradițional thought and western science, Africa, XXXVII, 1, 50-71; 2, 155-187. 79. Hirschmann
Religiozitatea și instituțiile sociale în România by Ion Petrică () [Corola-publishinghouse/Science/1120_a_2628]
-
potrivit căreia cele mai importante contribuții în filozofie sunt teoriile, explicațiile și argumentele. Cu toate acestea, acești autori îi prezintă uneori ideile ca și cum ele ar reprezenta contribuții teoretice. Astfel, Haller crede că filozofia târzie a lui Wittgenstein ar reprezenta un „fundamentalism praxiologic“, adică punctul de vedere că „orice întemeiere, orice căutare a unui fundament ferm, ca și orice îndoială au un sfârșit și nu pot reprezenta niciodată o serie infinită. Se ajunge, prin urmare, întotdeauna la un fundament - acesta poate fi
Gânditorul singuratic : critica și practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2719]
-
univers lucrează, în ultimă instanță, pentru noi, mai puțin noi, care am inversat "marele lanț al Ființei" (Lovejoy), am înlocuit cunoașterea cu o sumă de cunoștințe, compasiunea cu mînia și agresiunea și modestia cu o "lăcomie debordantă" (Greenspan). Scientismul și fundamentalismul se ciocnesc și am ajuns într-un impas grav, din care numai o reunire a științei cu spiritualitatea ne-ar poate salva. Mulți oameni de știință folosesc epistemologia lor într-un mod fundamentalist, ceea ce nu se mai cheamă știință ci
[Corola-publishinghouse/Science/1559_a_2857]
-
Brăilean Tiberiu, Sisteme economice, Junimea, Iași, 2009; * Brăilean Tiberiu, Teoeconomia, Junimea, Iași, 2011, * Brăilean Tiberiu, Omeconomia, Junimea, Iași, 2012; * Brăilean Tiberiu, Grădinile lui Akademos,Junimea, Iași 2005; * Brăilean Tiberiu, Plopeanu Aurelian, Economie Politică, Ed. Institutului European, Iași, 2012; * Bruce Steve, Fundamentalism, Polity Press and Blackwel Publisher Ltd., Cambridge, Oxford, 2000; * Bryeyinski Zbigniew, Marea dilemă: a domina sau a conduce, Scripta, București, 2005; * Campbell Joseph, Myths to LiveBy, Bantam, New York, 1972; * Canton James, Provocările viitorului, Polirom, Iași, 2010; * Chabot Raoul, Chabot Laurent
[Corola-publishinghouse/Science/1559_a_2857]
-
univers lucrează, în ultimă, instanță pentru noi, mai puțin noi, care am inversat "marele lanț al Ființei" (Lovejoy), am înlocuit cunoașterea cu o sumă de cunoștințe, compasiunea cu mînia și agresiunea și modestia cu o "lăcomie debordantă" (Greenspan). Scientismul și fundamentalismul se ciocnesc și am ajuns într-un impas grav, din care numai o reunire a științei cu spiritualitatea ne-ar putea salva. Mulți oameni de știință folosesc epistemologia lor într-un mod fundamentalist, ceea ce nu se mai cheamă știință ci
[Corola-publishinghouse/Science/1563_a_2861]
-
de răspîndit erga omnes. De ce și ultimul om? Pentru că urma un nou "om nou", sau poate autorul prevedea o eră post-umană. L-o fi citit pe Michel Foucault... Adevărul e că ideologia americană și-a găsit repede noi dușmani, în fundamentalismul islamic, în comu nismul capitalist chinez sau în reînviatul tradiționalism pravoslavnic rus, așa că democrația de piață americană a avut continuu ce macera, provocînd războaie devastatoare și inutile și intrînd ea însăși într-o criză structurală din care încă nu se
[Corola-publishinghouse/Science/1563_a_2861]
-
să-l umple numeroasele lor comunități musulmane, provenite din țări pe care le-au exploatat încă din epoca colonială, ai căror tineri numeroși nu prea au alternative la emigrație. Între culturile laice ale Europei îmbătrînite și culturile religioase pînă la fundamentalism ale acestor comunități efervescente și revanșarde după războaiele americanilor și evreilor din Orientul Mijlociu extins, e foarte logic să apară conflicte, nu foarte asimetrice (în privința efectelor, nu a mijloacelor), care pot duce oriunde. E foarte greu să integrezi sau să lupți
[Corola-publishinghouse/Science/1563_a_2861]
-
autorul numește "sfîrșitul civilizației vampirilor pă-mîntului". În mod inevitabil, Tiberiu Brăilean ajunge să abordeze rolul religiei în contextul globalizării. El pune în evidență cu pregnanță pericolul totalitarismului religios: "Mai periculos însă decât totalitarismul politic și cel economic este totalitarismul sau fundamentalismul religios, in-tolerant și acesta se vede în mai toate religiile. El însă se va discredita singur, iar în urma sa va răsări cu necesitate o nouă libertate și o nouă responsabilitate, a tuturor pentru toți. Nevoile aproapelui trebuie să devină măsura
[Corola-publishinghouse/Science/1490_a_2788]
-
nimic în loc. Și mi s-a părut suspect să aud asta din partea unui om care se îmbogățise imoral, speculînd taman elementele sistemului pe care ulterior le denunța. Căci ce critica dl. Soros, considerînd că vor distruge capitalismul? Critica speculația financiară, fundamentalismul piețe-lor, liberalizarea excesivă și lipsa de coeziune socială. L-am combătut imediat, pentru că l-am considerat cabotin, pentru că vremurile erau stabile, noi abia descopeream capitalismul și pentru că prea mult semăna cu Lenin, cel din Imperialismul, stadiul cel mai înalt de
[Corola-publishinghouse/Science/1490_a_2788]
-
balon", care inițial se autosusțin, urmînd apoi să se autodistrugă" (p.9). Astăzi, avem de-a face cu un superbalon care s-a tot umflat speculativ în ultimul sfert de veac, dopat de extinderea creditelor, pe fondul concepției greșite a fundamentalismului de piață. Crizele anterioare nu au făcut decît să testeze sistemul, iar cea actuală a adus omenirea într-un punct de cotitură, în care vechile politici nu mai au nici un efect. Castelul de nisip se prăbușește. Momentul e dramatic. Paradigma
[Corola-publishinghouse/Science/1490_a_2788]
-
nu au făcut decît să testeze sistemul, iar cea actuală a adus omenirea într-un punct de cotitură, în care vechile politici nu mai au nici un efect. Castelul de nisip se prăbușește. Momentul e dramatic. Paradigma dominantă, a echilibrului și fundamentalismului de piață este incapabilă măcar să explice actuala stare de lucruri. În context, dl. Soros crede că a sosit vre-mea recunoașterii teoriei reflexivității, care in-troduce un element de incertitudine în între-prinderile umane, în general, și în piețele financiare, în particular
[Corola-publishinghouse/Science/1490_a_2788]
-
fază a unui ciclu Kondratiev, este o criză structurală, ce riscă să devină o criză de sistem. Cum va arăta lumea de după criză? Vor fi schimbări importante, pe care pînă de curînd lu-mea nici nu și le-a imaginat: 1) Fundamentalismul de piață di-minuează și sistemul dominant va fi capitalismul de stat, bazat în continuare pe o economie mixtă, dar în care ponderea sectorului public și funcțiile de reglementare ale statului vor crește foarte mult. Vor exista inclusiv naționalizări, dar guvernele
[Corola-publishinghouse/Science/1490_a_2788]
-
în economie, de costurile protecției sociale, de aspectul real sau formal al separației puterilor în stat, de funcționarea instituțiilor statului de drept sau de alte criterii. Textele analizează competiția actuală dintre diferitele paradigme privind sistemul economic și social capitalist, declinul fundamentalismului de piață, rolul valorilor morale, locul stîngii post-comuniste, relația dintre globalizare și dinamica capitalismului, aspecte privind evoluția din România și, nu în ultimul rînd, originile și semnificația crizei actuale. În prefața lui Radu Vrînceanu, este constatat un aparent paradox: deși
[Corola-publishinghouse/Science/1490_a_2788]
-
democrației, cu atît libertatea în lume pierde teren. Una dintre cele mai la îndemînă explicații este antipatia globală de care s-a învrednicit fostul președinte George W. Bush. El a amestecat democrația cu libertatea, aroganța cu naționalismul și prostia cu fundamentalismul într-o formulă foarte toxică. În Rusia, ca și în Irak, oamenii au în primul rînd nevoie de ordine. Fără ea, libertatea devine periculoasă. Iar problema principală cu care se confruntă statele slab dezvoltate nu este absența democrației, ci cea
[Corola-publishinghouse/Science/1490_a_2788]
-
chiar dacă cenzura a fost mai aprigă decît oriunde, daoismul rămîne omniprezent în China, cvasitotalitatea populației rurale și mare parte din cea urbană adoptîndu-l. "Dao niciodată nu acționează, dar nu există ceva asupra căruia să nu acționeze" (Dao De Jing). Nici un fundamentalism nu poate rezista armoniei universale... China a fost întotdeauna o țară fertilă din două puncte de vedere: cultural-spiritual și demografic. Una din ideile originale ale daoiștilor este aceea a "nonacțiunii spontane" (wu wei), înțeleasă ca principiu etic și metafizic. Omul
[Corola-publishinghouse/Science/1490_a_2788]
-
hrană, la o locuință, la sănătate și educație. Cînd actuala "economie de cazino" se va prăbuși, omenirea va începe să-și recunoască unitatea, deci necesitatea cooperării și întrajutorării. Mai periculos însă decît totalitarismul politic și cel economic este totalitarismul sau fundamentalismul religios, intolerant, și acesta se vede în mai toate religiile. El însă se va discredita singur, iar în urma sa va răsări cu necesitate o nouă libertate și o nouă responsabilitate, a tuturor pentru toți. Nevoile aproapelui trebuie să devină măsura
[Corola-publishinghouse/Science/1490_a_2788]
-
centrate pe câștigul nelimitat presupune o înaltă instanță din care să se reverse credibilitatea. Eliminarea intersubiectivității tranzacțiilor constituie un vis al triumfului creării de avuție. Așa s-a ajuns la ceva care s-a vândut ca o concesie făcută de fundamentalismul pieței, și anume la legea obiectuală a autoreglementării pieței. Limitele intersubiectivismului erau din nou trasate îngust pentru a lăsa spațiu de acțiune unui moloh care-și autoconține regula reproductivă și pentru asta își este suficient sieși. Extensiile mecanismelor de transfer
ECONOMIA DE DICȚIONAR - Exerciții de îndemânare epistemicã by Marin Dinu () [Corola-publishinghouse/Science/224_a_281]
-
la schimbare, respingerea ideilor deviante de la normă, intoleranță, precizie și punctualitate, preocupare specială pentru consens social și nevoia accentuată de securitate și afiliere la grup, tabuu-uri numeroase, impuse în special copiilor, preferința pentru teorii grandioase și generale, xenofobie, naționalism, extremism, fundamentalism. În plan filosofic și religios, aceste societăți cred în adevărul suprem, absolut. Culturile care acceptă incertitudinea o consideră ca o trăsătură inerentă a vieții de zi cu zi; de aceea, nivelul stresului este scăzut și predomină un sentiment de confort
Cum gîndesc și cum vorbesc ceilalți. Prin labirintul culturilor by Andra Șerbănescu [Corola-publishinghouse/Science/1922_a_3247]
-
insera în uman, „inconștientul” lor fiind cuplat binar, însă „tânjind” după deteritorializare mașinistă. În congruență cu această a treia perioadă istorică, „era computerizării planetare” (Guattari, 1989Ă, se află cea de-a treia revoluție, cea a transplantului și a endo-colonializării, a fundamentalismului tehnoștiințific (Virilio, 1993Ă. Această din urmă revoluție (a nanotehnologiei, a reproducerii in vitro, a biogeneticii etc.Ă este teoretizată ca fiind îndreptată, de către pancapitalismul tehnologic, dominator și totalitar, împotriva trupului și a identității umane. Dacă teoreticienii ciberneticii asociază progresul tehnologic
Corpul în imaginarul virtual by Lucia Simona Dinescu () [Corola-publishinghouse/Science/1913_a_3238]
-
puțin unul dintre factorii favorizanți din cazul regatului marocan este diferit în speța tunisiană. Este vorba despre stabilitatea internă, care în Tunisia a fost asigurată în ultimele decenii prin regimuri militare autoritare, ce au preîntâmpinat alunecarea țării spre anarhie sau fundamentalism islamic. Totuși, poziția sa ce permite controlarea trecerii dintre bazinele occidental și oriental al Mediteranei, apropierea culturală și proximitatea geografică față de Europa, au fost de-a lungul timpului argumente suficient de puternice pentru a menține constant interesul internațional asupra Tunisiei
Lumea arabă - un spațiu geopolitic intermediar by Cezar Teclean () [Corola-publishinghouse/Science/1590_a_3052]
-
la 14.01.2011 în urma revoltelor populare izbucnite în capitala țării. Guvernarea lui Ben Ali reprezintă o etapă distinctă în peisajul istorico-politic contemporan din Tunisia, caracterizată prin instaurarea unui regim autoritar, capabil însă să mențină stabilitatea socio-politică, să stăvilească ascensiunea fundamentalismului islamic și să întrețină raporturi cordiale cu statele vecine. Înlăturarea violentă a președintelui Zine al Abidine Ben Ali în ianuarie 2011 a marcat astfel încheierea epopeii sale prezidențiale de aproape 24 de ani, într-o manieră la fel de brutală precum a
Lumea arabă - un spațiu geopolitic intermediar by Cezar Teclean () [Corola-publishinghouse/Science/1590_a_3052]
-
capăt. Asistăm însă, în mod paradoxal, mai peste tot în lume, la o resurgență a spiritului de elan (a se vedea evenimentele din Rwanda, Congo, Afganistan, Balcani, Kașmir, Orientul Mijlociu ș.a.), manifestări ale unei alianțe ciudate între un tribalism barbar, un fundamentalism religios intolerant și o prezență extrem de activă a firmelor multinaționale care își promovează, prin orice mijloace, interesele economice. Ruptura aproape totală dintre economic și social, mercantilizarea excesivă a legăturilor interumane, ca și ruptura socialului de noile mize și jocuri politice
[Corola-publishinghouse/Science/1513_a_2811]
-
că fragmentarea socială sezonieră este un act reproducător al schismelor de cult (cea dintre azimiști și fermentari) și că relativa coexistență a practicilor (pe bază ecumenică sau poate doar în orizontul economismului simbolic) este doar o mică pauză în fața noilor fundamentalisme, a căror emergență este dată prin parafrazarea unor formule celebre: "veacul următor va fi islamic sau nu va fi"vv. *** Nota este anterioară celebrei zile de 11 septembrie (față de care 7 noiembrie, cu sutele de milioane de morți adunați de-
[Corola-publishinghouse/Science/1502_a_2800]
-
potrivit căreia cele mai importante contribuții în filozofie sunt teoriile, explicațiile și argumentele. Cu toate acestea, acești autori îi prezintă uneori ideile ca și cum ele ar reprezenta contribuții teoretice. Astfel, Haller crede că filozofia târzie a lui Wittgenstein ar reprezenta un „fundamentalism praxiologic“, adică punctul de vedere că „orice întemeiere, orice căutare a unui fundament ferm, ca și orice îndoială au un sfârșit și nu pot reprezenta niciodată o serie infinită. Se ajunge, prin urmare, întotdeauna la un fundament - acesta poate fi
Gânditorul singuratic : critica și practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2720]
-
lor viața cotidiană a atîtor popoare. Practic, imperiul american, spre deosebire de toate celelalte care l-au precedat, nu are frontiere. O viziune maniheistă împarte lumea în buni și răi, și asta pare să-i fie singura ideologie, dusă însă pînă la fundamentalism și accente mesianice, în evidentă disonanță cu rafinamentele culturii umaniste europene și cu scepticismul său raționalist, de-acum tradițional. Imperiul american mizează pe globalizare, pe creșterea interdependențelor, pe uniformizarea tehnologiilor și pe o nouă politică a dominației, pe care unii
[Corola-publishinghouse/Science/1553_a_2851]