581 matches
-
pe vagabond și fu uimit să vadă că aceasta era pustie. § Hotelul Adrianopole era o structură joasă de lemn așezată strașnic la marginea lui Bolshoi Propsect, o arătare compactă sub cerul fără niciun nor. Pe alocuri, bârnele erau pline de funingine ca și cum cineva încercase să îi dea foc. Înăuntru era întuneric și pustiu. Zona pentru recepție era minimală, cu un rând e chei atârnate în spatele unui birou înalt, așezat la începutul unei coridor îngust și jos. Tapetul galben și murdar absorbea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
-
că peisajul e o stare sufletească, că vedem lumea dinafară cu ochii dinăuntru, să fie pentru că aceste extraordinare organe interioare ale vederii n-au știut să vadă fabricile și hangarele, fumul ce devorează cerul, prafurile toxice, eternele noroaie, crustele de funingine, gunoiul de ieri întins peste gunoiul de fiecare zi, gunoiul de mâine grămădit peste gunoiul de azi, aici ar fi suficienți și ochii obișnuiți ca să convingă și sufletul cel mai mulțumit să pună la îndoială norocul în care presupunea că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
să-l lovesc, dar mi se făcuse frică și am ieșit de-acolo. Azilul ardea ca un putregai uriaș. Mă surprindea însă că nu vedeam pe nimeni. Coridoarele erau pustii, iar camerele goale. Un praf gros, care nu era totuși funingine, acoperea ușile, mobilele, cimentul coridoarelor, de parcă nu locuise nimeni acolo de foarte multă vreme. Ușile erau, cele mai multe, deschise și se bălăbăneau în țâțânile ruginite, din pricina curentului produs de foc. Nu mai înțelegeam nimic. Afară, dimineața se vedea frumoasă, strălucitoare, iar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
de parcă nu locuise nimeni acolo de foarte multă vreme. Ușile erau, cele mai multe, deschise și se bălăbăneau în țâțânile ruginite, din pricina curentului produs de foc. Nu mai înțelegeam nimic. Afară, dimineața se vedea frumoasă, strălucitoare, iar marea scânteia. Numai fumul și funinginea îmbolnăveau acea dimineață luminoasă, prin care pescărușii zburau liniștiți, fără să le pese de focul ce mistuia azilul. Un geam s-a spart, pocnind probabil din pricina căldurii. Apoi fumul s-a îngroșat și aproape nu mă mai puteam orienta. Mergând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
critică transpare și într-un articol-necrolog despre poezia tînărului verlainian D. Iacobescu, „poetul necunoscut” mort de ftizie la 20 de ani și apreciat de „radicalii” de la Insula: „În aurora palidă a literaturii noastre, peste care se năpustește, așa de des, funinginea îngustei comprehensiuni lovinesciene și universitare critice, Iacobescu a însemnat o rază rară și multicoloră, vibrînd departe de mănunchiul greoi de o barbară și împrumutată strălucire al talentelor mediocre. Versurile de visător ale lui Iacobescu au stat pentru prima oară alături de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
spate și mi-a dat ocol, măsurându-mă din cap până-n picioare. Eu stăteam neclintit și fără să scot o vorbă. - Cine e tipul ăsta? a întrebat, postându-mi-se dinainte. Este cumva un longobard care și-a dat cu funingine sau un intrus care vrea să se dea drept unul de-al nostru? Dar, dacă mă uit mai bine la el, mi se pare că e un anume logofăt pe numele său Stiliano. Cu un hohot de râs m-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
Îndeplinite În cazarmă, de la curățenia În veceuri, spălatul farfuriilor până la curățatul cartofilor, astăzi primise permisie. Împreună cu alți militari În termen, rătăciți și singuri al fel ca el, urcaseră În trenulețul de Ostia. Trenulețul intră sub pământ, străbătând galerii pline de funingine, negre, Întunecate, mirositoare, aproape sufocante - apoi ieși iar la suprafață. Se umplu. Alerga printre cartiere strălucitoare de marmură și zgârie-nori și apoi prin periferii din ce În ce mai Împrăștiate, apoi printre pini, oleandri și palmieri, trecând dincolo de enigmaticele ruine milenare, și În cele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
lui Puiu spunând ce noroc avem că n-a luat foc și pădurea, Puiu mi-a întins un pahar de tablă cu apă, să beau și să mă spăl pe față, i-am mulțumit, bineînțeles că apa era amară de la funingine, dar am băut-o totuși, gândindu-mă între timp ce bine-a făcut Puiu că-i povestise lui taică-su că ne vom război acolo, apoi mi-am șters fața cu tricoul, tatăl lui Prodan începuse să strige din nou
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
că și taică-su va fi fost, în taină, vreun rege detronat spre binele norodului. Între timp se-ntorsese și Jancsi cu apa, și Csabi cu trei bucăți mari de lemne. Caporalul a scos de sub baracă un ceaun înnegrit de funingine, a turnat în el vreo doi litri de apă din găleată, aruncând restul pe jos, apoi a răsturnat găleata, a scos din buzunar un briceag, a înfipt de vreo trei ori lama cuțitului în fundul găleții, a umplut găleata pe jumătate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
el mâna în mămăligă, spunând să-i fie țărâna ușoară lui nea Vasile, a mâncat mămăliga, a vărsat puțin spirt din borcanul lui, apoi a băut o gură, atunci am luat și noi din mămăligă, pe alocuri era neagră de funingine, simțeam cum îmi scârțâie printre dinți, dar gustul îi era acceptabil, mai ales pentru că mai atenua din gustul amar de fum, au mâncat și ceilalți, a mai luat și caporalul o bucată, apoi și-a dus borcanul la gură, a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
cu gesturile, căci vânătorii m-au dus Într-o preșteră din stâncăria de deasupra satului. Semăna cu peștera iernii de acasă, numai că avea multă cetină moale pe jos, iar cetina era la rândul ei acoperită cu un fel de funingine. M-au forțat să stau jos și au adus apoi un bulumac greu. Mi-au legat de el pășitorii și mâinile, chircindu-mă. - Ce i-ați făcut lui Enkim? m-am rugat de ei, gândindu-mă cu frică la rana
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
tine, par falnic al Tatălui ce ești! Oh, și s-o vezi pe Vinas ce mai plângea de dorul tău, mai zise el, hlizindu-se. - Enkim! scrâșni Runa, iar Enkim se făcu mic. Abia atunci văzui că Își dăduse cu funingine pe țeastă și pe față. Ia mai dă-l Încolo! M-am aplecat și m-am uitat la pășitorul său, să-i văd rana. Era legată cu frunze de pătlagină, după cum știa orice copil. - Doare puțin. Am avut noroc. După ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
să sunăm, zise sergentul care vorbise cu mine mai înainte. Îmi cer scuze că vă deranjez... Am o grămadă de treabă. Îmi trecui degetele prin păr, scoțând, cu un gest automat, șpanul pe care-l găseam în cale. Cât despre funingine, nu puteam face nimic; pentru asta trebuia să aștept până ajungeam acasă. Observând că mi-am mai ars puloverul pe piept în alt loc, mi-am scos mănușile și am început să adun bucățelele de material ars. Obiceiul, bată-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
-te la Neica!... A cîrmit-o spre Otopeni!... În lumina vineție a aparatului de proiecție, zbârnâiau replicile și curgeau îndărăt ocările peste chicile, gulerele întărite cu celuloid și reverele demonilor împăroșați de la parter, ca într-o ploaie cu minuscule fărașe de funingine și pucioasă. 22 DANIEL BĂNULESCU Taximetristul luă pe degete maul aparatului de radio, manevrând butonul și micșorîndu-i sonorul pe pipăite, fără să-l scape din ochi pe client. În cutia dezgustătoare a aparatului rămăsese însă destul din glasul Victoriei Andrei
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
da' ce era nebun să scrie cu degetul ăla?!... Pe cinstea noastră! Are dreptate Doru! scuturau din căpățâni oamenii aceia, înfometați și cumsecade. Nu se cuvine să înșiri lucruri atât de însemnate, cu un deget arătător așa de plin de funingine. Și chiar din acea dis-dimineață de joi, 21 aprilie, se trezi cu patul plin de grămăjoare de degete retezate, aparținând vecinilor simpli de pe străzile Aluniș, Cărămidari, Militaru, gospodari ce nu se temeau de sacrificii când devenea cazul de a-și
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
răsărit, peste malul stingher se pornea un crivăț furiș, scormonind tulpinile mătrăgunei. Vuitul culca scaieții, urca râpile tunse și 10 mătura praful cărămiziu al maidanului. Salcâmii uscați răsunau. Gerul apăsa. Aglaia aprindea focul într-o sobă de tuci, înnegrită de funingine, și bordeiul lor se încălzea. Atunci îi plăcea bărbatului să-și aprindă o lulea îndesată cu tutun negru, iute și să deschidă gura. După aceea, cădea zăpada. Întâi, vremea bolea, umed. Frigul scădea. Începea să ningă mărunt. Peste Cutarida se
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
crezi tu poate că eu le-o uit asta... i-o uit sasului, care ne-a vândut ca Iuda pe Domnu Hristos? Am trimis iscoadă pe Niță - a Floarei, care știe a vorbi ca țiganii. El s-a uns cu funingine pe față și s-a îmbrăcat în trențe - așa va trece pe la moară să vadă acolo-s încă, or nu-s acolo. Dacă n-or fi, apoi pe desară ne-om duce pe la cumătru-meu sasul, ca să bem cu el
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
Mi-ați promis hârtie și cerneală și-n schimb mi-ați tras câțiva scuipați. Aha, sosesc îngerii să dezlănțuie ploaia, se-apropie Potopul cel mare spre a vă îneca. Incendiul n-a avut urmări. Fața lui Tommaso era înegrită de funingine și părul oleacă pârjolit, altfel doar pereții căpătaseră o înfățișare și mai tenebroasă. Înălțimea Voastră Aldobrandini, călugărul acela poate că e nebun de adevăratelea. XI Tommaso reușise să se salveze de rug înscenând nebunia, fără să se căiască deloc, fără
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
drept în ochi. Fața spaniolului era vânătă, ochii încercănați, vorbea o italiană stâlcită, iar când Tommaso îi sugerase într-o castiliană perfectă să se exprime totuși în propria sa limbă, holbase ochii, în fundul cărora se putuse vedea un soi de funingine gălbuie: Excelență, aveți o boală gravă și dacă nu vă îngrijiți, veți muri cât de curând. Ficatul dvs nu mai funcționează, fiți atent. Doar o curiozitate fra' Tommaso, credeai că o să răstorni un mare imperiu cu câțiva coate-goale? Ești un
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
vede limba înverzită. Dă-o încoace, s-o ardem în chiuvetă... Prinse cartea cu două degete și se întoarse în bucătărie. Turnă peste ea din sticla cu spirt și îi dădu foc, privind flăcările. Apoi lăsă apa să curgă, până când funinginea înmuiată se scurse. — Ce-ai făcut ? șopti, îngrozită, Melania. — E bun Farmacistul, răspunse Golea, scuturându-și palmele, ca după o treabă bine făcută. Cel mai bun... Abia atunci Melania se trezi de-a binelea. — L-ai omorât ! — Era, oricum, mai
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
repeziciune care sugera furie. Priviră tâmpi la arătarea aceea, Chisăliță trase de pantalonii lui Pârnaie, cum îi veni, după înălțime, la îndemână : — Șefu’... șopti. Rușii ăia nu erau mai blonzi ? Întrebare nu lipsită de temei, căci arătarea părea plămădită din funingine, cu părul ca niște ghemotoace de câlți, cu ochi negri, scăpărători, cu pomeți trași și tuciurii, sprijinindu-se pe două buze lăbărțate și vinete. Vocea, ca o drujbă îndesată în gâtlej, era pe măsură : — Kali benga, socares ? Iadeș, care se
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
stânjenit din tinerețea lui fără limite, cu haina descheiată și cravata înnodată neîndemânatic, neștiind cum să-și ascundă mâinile, privind curios la cel aflat de partea cealaltă a obiectivului. Simți durerea eliberatoare a sfântului de pe catapeteasmă, simți arsura pe degete, funinginea se prefiră, ca și cum și-ar fi răsturnat cenușa din propria urnă. În palma întinsă nu mai era nimic. Nu putea fi martorul propriei jertfe, așadar dreptul la sfințenie i se refuza. La ce mai foloseau, atunci, toate astea ? La ce
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
care nu mai aveai unde să pleci ? Sfântul și, în palmă, capul lui retezat... Care dintre ei doi îl plânge pe celălalt ? Cine a murit înaintea celuilalt ? Cine pleacă și cine e cel ce rămâne ? Maca răscoli cu degetele prin funinginea de pe masă. Apoi și le trecu peste obraji, însemnându-i cu dâre negre de cenușă. Se legănă, numărând. Începu să joace dansuri cu măști, câte unul pentru fiecare, până ajunse din nou la el însuși. Luă sticla cu benzină și
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
emisie pentru pulberi, în cazul arderii corecte a gazului metan cu exces corespunzător de aer, valoarea zero (pentru combustibilii gazoși/gaz metan în condițiile arderii corespunzătoare, în prezența unui exces de aer adecvat, arderea este completă, fără producerea de pulberi/funingine, evacuate în gazele de ardere; pulberile apar numai în condițiile unei arderi incomplete a gazului metan). 4.2. Studiu de caz 2 Evaluarea dispersiei poluanților cu ajutorul modelului gaussian În prezent, modelul gaussian este cea mai utilizată tehnică de estimare a
Aplicații ecotehnologice Probleme Proiecte Studii de caz by Virginia CIOBOTARU, Dumitru SMARANDA,Oana Cătălina ŢĂPURICĂ, Corina FRĂSINEANU () [Corola-publishinghouse/Science/216_a_432]
-
roșu, troscot, floarea ursului. Consum de drojdie de bere, amestecată cu vin sau țuică, chinină, cârmâz, plămădeală din rachiu și miere de albine, cu gândaci de frasin, oțet cu ceară roșie sau cu sare, ceai din frunze de oleandru cu funingine. Băi fierbinți la picioare și șezut În care s au pus zeamă de var, oțet, sare, tărâțe de grâu, pietre Înfierbântate sau cărămizi Înroșite În foc. Când femeia a născut sau avortat, bea rachiu de tescovină cu apă. În caz
MIRACULOASE LEACURI POPULARE by Vasile Văsâi () [Corola-publishinghouse/Science/1623_a_2977]