364 matches
-
începu. La intrare erau două domnișoare, îmbrăcate deosebit, care primeau invitații la venire și le primeau plicurile cu bani la plecare. Pe scenă eram cei de la balet. Invitații, pe care îi serveau zece chelnerițe cu scumpeturi (caviar, șampanie, șampanele și fursecuri) luară loc . Ringul de dans era acum liber și ochii erau ațintiți asupra noastră. Eu mă simțeam ușoară, mlădioasă, liberă-n vânt și mișcările mele erau de o tandrețe deosebită. Pașii corecți, ținuta impecabilă și talentul meu constau în felul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
de ani, ca două babe ce nu fuseseră în stare decât să schimbe Parisul pentru București să-și bată, într-un asemenea hal, joc de una dintre fotografiile lui, plasând- o între farfurioarele cu șerbet de sacâz sau cele cu fursecuri. Părea prea mult, fie și pentru o fotografie! Pentru că în felul în care zăcea între ele, excesiv de tămâiatul până atunci domn Pink Robin Floyd semăna deplorabil cu un pitic de o jumătate de metru, ce se cățărase pe masă, se
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
Friedei Davies, plimbată de la un cap la altul al bisericii de copiii ei gemeni, era Împletită la fel de gros ca și cosițele unei fecioare a Rinului. Vezi tu, Katharine, Îmi explicase doamna Davies mai târziu, pufnind În stilul caracteristic dezaprobator deasupra fursecurilor, sunt mame care fac eforturi, ca mama ta și ca mine. Și, pe de altă parte, există acel gen de persoane care - pufnit prelungit - nu fac nici un efort. Desigur, știam la cine se referă. Femeile Care Trișează. Chiar și atunci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
sună foarte sigur. Nu, e extraordinar, chiar e. Oricum, Winston mi-a spus o poveste despre un general care a găsit un trib lângă o cascadă, iar șeful tribului... —Cicero. — Nu... —Cicero, e scrisă de Cicero. Soțul meu rupe un fursec În două și-mi dă o bucată mie. —Lasă-mă să ghicesc, cineva mort de foarte mult timp de care eu nu am auzit niciodată pentru că am făcut o școală de cultură generală, dar care e o parte vitală din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
București. A rămas și ea. Nu am mai știut unul de altul timp de mulți ani. Mulți și fără vreun semn. Știu doar că au trecut. Într-o seară, spre sfârșit de martie, eram la aniversarea unei mătuși. Rămăseseră fără fursecuri și m-au trimis să cumpăr altele de la cofetăria „Scala“. Mi-era ciudă că plecam din toiul petrecerii, dar m-am supus. În troleibuzul care mergea spre centru am dat nas în nas cu Ester. Nu m-am mai întors
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
m-au trimis să cumpăr altele de la cofetăria „Scala“. Mi-era ciudă că plecam din toiul petrecerii, dar m-am supus. În troleibuzul care mergea spre centru am dat nas în nas cu Ester. Nu m-am mai întors cu fursecurile. Am mers în aceeași seară la ea. Și am rămas aproape trei ani. Nu cred că eram un altul, dar lumea falsă în care mă mișcam mă făcuse să-mi depășesc multe din naivitățile și complexele de odinioară. Mi se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
de vreo două ori, încercând să-mi revin, apoi, îndreptându-mi umerii și adoptând ce credeam eu c-ar fi o expresie normală, am luat-o mai departe pe culoar, punând fără să mă gândesc în coș două pachete de fursecuri, în vreme ce mergeam. Doar atât puteam face ca să mă țin să nu dau fuga înapoi la casele de marcat, s-o apuc de umeri pe vreuna din fetele cu aer plictistit și să-i cer să-mi spună unde e Stacey
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
-
casa unde se instalase fata a cărei înfățișare părea cel mai puțin neprietenoasă și mi-am descărcat pe bandă conținutul mai degrabă jalnic al coșului meu, dregându-mi glasul. Și eu, și fata am privit letargici cele două pachete de fursecuri cu fructe îndreptându-se încet spre ea și mi-am dat brusc seama că probabil nu vor fi niciodată mâncate. Judy face niște fursecuri extrem de bune și nu i-ar trece niciodată prin cap să cumpere de-a gata, iar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
-
coșului meu, dregându-mi glasul. Și eu, și fata am privit letargici cele două pachete de fursecuri cu fructe îndreptându-se încet spre ea și mi-am dat brusc seama că probabil nu vor fi niciodată mâncate. Judy face niște fursecuri extrem de bune și nu i-ar trece niciodată prin cap să cumpere de-a gata, iar eu nu aveam cum să-mi explic decizia subită de a face asta. În afara cazului în care aș fi reușit să mănânc de unul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
-
și nu i-ar trece niciodată prin cap să cumpere de-a gata, iar eu nu aveam cum să-mi explic decizia subită de a face asta. În afara cazului în care aș fi reușit să mănânc de unul singur opt fursecuri înainte de a ajunge acasă la sfârșitul zilei, eram nevoit să le arunc și, cum aveam senzația că nu voi mai putea mânca nimic, sigur erau sortite pieirii. Chiar când deschisesem gura ca să-ntreb ca din întâmplare pe unde se află
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
-
întâmplare pe unde se află Stacey, m-am gândit să prind pachetele exact înainte să ajungă la mâna întinsă a fetei și să le schimb pe ceva mai util: ce fascinant să mă trezesc că-mi fac griji pentru opt fursecuri cu fructe irosite când viața mea era un haos. Toate astea-mi treceau prin cap în vreme ce mă chinuiam să păstrez un aer normal. Mi-am dres din nou vocea. Neața, am zis eu primul, clătinând din cap către fată. —Salut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
-
Neața, am zis eu primul, clătinând din cap către fată. —Salut. —Nu-i Stacey în dimineața asta, observ, am continuat eu, sigur fiind că sunt roșu ca focul și rânjesc ca un maimuțoi. Nu, nu-i de dimineață. O, Hristoase, fursecurile fuseseră scanate și casa îmi arăta totalul. Mai aveam doar câteva secunde, cât plăteam și-mi luam restul până să rămân fără pretexte să vorbesc cu fata. — E-n concediu, nu? S-a uitat la mine și jur că se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
-
supermarket. — Nooo, e bolnavă. Una șaptezeci și două. — O, drăguța. Sărăcuța de ea, am reușit eu să bălmăjesc, cât am putut eu de ușurat, scoțând din buzunar două fise de o liră. Se-ntoarce curând, nu? — Nuș’. Am împins rapid fursecurile într-o sacoșă, mi-am luat restul și am pornit înapoi pe Victoria Street. Mă simțeam aproape insuportabil de trist: cred că mi-am dat atunci seama că viața mea cotise cumva irevocabil și, chiar dacă încă nu vedeam ce se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
-
repezit ca și cum ar fi fost gata să-i înșface punga din mână. La naiba, Judy! Nu-i acolo, n-am... Asta văd și eu, a zis mama. Ai uitat, sunt sigură, nu-i așa? Și de ce naiba ai luat toate fursecurile astea? — M-am dus să iau paracetamol, draga mea, ce idiot sunt, și-am văzut fursecurile-astea și... Dar mama a zâmbit dintr-odată și-a ridicat o felicitare înflorată care se afla sub pachetul de fursecuri. Cât e de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
-
-i acolo, n-am... Asta văd și eu, a zis mama. Ai uitat, sunt sigură, nu-i așa? Și de ce naiba ai luat toate fursecurile astea? — M-am dus să iau paracetamol, draga mea, ce idiot sunt, și-am văzut fursecurile-astea și... Dar mama a zâmbit dintr-odată și-a ridicat o felicitare înflorată care se afla sub pachetul de fursecuri. Cât e de ușor să faci femeile fericite-sunt de-a dreptul în al nouălea cer dacă le iei ceva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
-
ai luat toate fursecurile astea? — M-am dus să iau paracetamol, draga mea, ce idiot sunt, și-am văzut fursecurile-astea și... Dar mama a zâmbit dintr-odată și-a ridicat o felicitare înflorată care se afla sub pachetul de fursecuri. Cât e de ușor să faci femeile fericite-sunt de-a dreptul în al nouălea cer dacă le iei ceva din când în când; am văzut cum face Holly când îi iau vreun cadouaș - e ridicol cât de mult pare să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
-
cât să mă descurc. Am luat destule chestii pentru migrene și mai voiam ceva doar ca rezervă în caz că nu ține. Dar e mult mai bine și probabil că nu-mi mai trebuie nimic în seara asta. — Îmi pare rău pentru fursecuri. Ce ți-a venit să le iei? Știi că le detest pe cele luate de la magazin-dacă voiai să fac, trebuia doar să... Deci nu-ți place felicitarea? —Cum? —Ai zis că e-cum ai zis?-că e minunat de înfiorătoare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
-
și m-am îngrijorat. Oricum, ce faci - și unde te duceai când te-am oprit? Chiar nu știu, Judy. Pur și simplu aveam chef- ba nu, o să-ți spun exact ce făceam. Dacă vrei să știi, duceam înapoi afurisitele de fursecuri. —Cum - fursecurile? am râs eu. Doar nu vorbești serios? Dar mi-am dat seama într-o clipă că așa era. Foarte serios. Ridică punga de plastic pe care o avea și mi-o deschise la nas. —Vezi? îmi zise. Fursecuri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
-
am îngrijorat. Oricum, ce faci - și unde te duceai când te-am oprit? Chiar nu știu, Judy. Pur și simplu aveam chef- ba nu, o să-ți spun exact ce făceam. Dacă vrei să știi, duceam înapoi afurisitele de fursecuri. —Cum - fursecurile? am râs eu. Doar nu vorbești serios? Dar mi-am dat seama într-o clipă că așa era. Foarte serios. Ridică punga de plastic pe care o avea și mi-o deschise la nas. —Vezi? îmi zise. Fursecuri. Erau acolo
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
-
fursecuri. —Cum - fursecurile? am râs eu. Doar nu vorbești serios? Dar mi-am dat seama într-o clipă că așa era. Foarte serios. Ridică punga de plastic pe care o avea și mi-o deschise la nas. —Vezi? îmi zise. Fursecuri. Erau acolo și când m-am uitat la magazinele din jur, am văzut că eram la doar câteva uși distanță de SavaMart. Dar cum de ți-a luat atât să ajungi până aici? l-am întrebat eu. Probabil c-ai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
-
doar. Întotdeauna e mai bine dacă vorbești cu cineva, dragul meu. Doar că e greu când ești așa țâfnos. Nu sunt țâfnos, Judy, mi-a spus el încet. Ți-am zis, pur și simplu mă duceam la magazin să schimb fursecurile. Chiar n-are rost să mai discutăm. Ceva din tonul lui era foarte ciudat: parcă nu era Charlie cel care vorbea, ci un străin care-i locuia în corp fără ca eu să fi observat. A schimbat felul în care vedeam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
-
dacă nu din partea mea -, dar în seara aia nimic nu-l scotea din starea întunecată. Eu am încercat. În ciuda comportamentului său ciudat și a propriei mele stângăcii, am insistat să se întoarcă acasă de la supermarket cu mine, cu tot cu afurisitele de fursecuri, pe care știam că oricum nu le vor primi înapoi. Plănuiam să deschidem o sticlă de vin și să uităm de toată povestea. Plimbarea împreună înapoi spre casă a fost una nefericit de apăsătoare. Am încercat tot felul de glume
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
-
mă privește cu multă... Cum să vă spun?... Multă îngăduință. ― Nu vă înșelați, râse Cristescu. Vorbește mereu de dumneavoastră... ― Adevărat? Ochii bătrânei se aprinseră brusc. Luă un ziar de pe scrin și improviză la iuțeală un cornet. Deșertă înăuntru coșulețul cu fursecuri și un pumn de migdale și i-l întinse. ― N-o să vă fie prea greu, domnule maior, nu-i așa? Vreau să știe că m-am gândit la el. Își frânse degetele încurcată. Am fost extrem de contrariată zilele trecute... L-
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
ZORELE ― Ah! Bine că mi-am adus aminte! Cristescu deschise servieta și scoase un pachet punîndu-i pe masă. Prin hârtia ruptă se rostogoliră câteva migdale și un marțipan, prăjituri mici de ciocolată, bezele. E pentru tine, dragul meu! Locotenentul mirosi fursecurile cu pornirea instinctivă caracteristică a gurmanzilor apoi arboră un zâmbet de circumstanță." A avut parastas în familie, pesemne..." Îl luă gura pe dinainte. ― Condoleanțele mele. Maiorul râse. ― Sânt din partea Melaniei Lupu. Îi face plăcere că vă întîlniți mereu, deși i
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
De astă dată ideea v-a fost sugerată de o coincidență. Expunerea tabloului lui Goya în Muzeul Chiusbaian, adică la câteva zeci de metri de locuința prietenilor dumneavoastră, soții Miga. Nici că se putea ceva mai potrivit. Melania luă un fursec și-l mestecă mecanic. Părea uluită, arborase cea mai veritabilă expresie de candoare ultragiată. ― Cine a scornit istoria asta? Doar nu Florence! Ea ține la mine. Chiar dacă prezența mea uneori poate o sâcâie nu va inventa niciodată lucruri neadevărate. ― Nici
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]