1,501 matches
-
lanțuri, și-l legă pe Gavrilă liniștit, cu mare pricepere. Amândouă mâinile și unul din picioare. Apoi îi dădură drumul și se așezară iar lângă foc, suflând cam greu din cauza efortului. Nici prizonierul nu spuse nimic, privea doar sălbatic și gâfâia ca un animal rănit. Se așternu din nou tăcerea lângă foc, de parcă nu s-ar fi întâmplat nimic. Doar zăpada era mai bătătorită pe unde se luptaseră. Își aprinseră iar lulelele și, cu mâinile lor scorțoase, grijeau focul. Și iar
Bánffy Miklós - Lupi by Georgeta Hajdu () [Corola-journal/Journalistic/6053_a_7378]
-
Se așezară, aproape ca un snop. Cu boturile întinse, adulmecau aerul tot mai rece al înserării. În așteptare, se căutau de purici. Nu erau cine știe ce fiare mărețe. Rănitul, guleratul cel bătrân, se întinse pe zăpadă, ceva mai departe de ceilalți. Gâfâia puternic. Se vedea că drumul, ușor pentru tovarășii lui, pe el l-a ostenit. Își linse rana, iar și iar. Apoi, deodată, unul dintre lupi se ridică și veni lângă el. Îl mirosi. Roșcatul mârâi, dar celălalt nu se urni
Bánffy Miklós - Lupi by Georgeta Hajdu () [Corola-journal/Journalistic/6053_a_7378]
-
45, Polirom) sunt primite cu o indiferență din ce în ce mai apăsătoare. Standurile sunt inundate de literatura kitsch, senzaționalismul de bodegă i-a copleșit și pe editori, așa încât valoarea autentică zace prin depozitele vizitate de șobolani ale unor librării care, la rândul lor, gâfâie de la lună la lună, incapabile să-și plătească măcar curentul. In schimb, Dan Puric face săli pline, inducând idei și sentimente care ne-au mai băgat în belea și acum câteva decenii. Literatura main-stream e asediată de la extrema dreaptă de
Lecția de limbă și literatură by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/6288_a_7613]
-
tunel. Și căzu precum o monedă imediat ce se deschise capacul. Asherta îl aștepta. Văzând că nu are nimic în gheare, aceasta începu să țipe înfuriată: - Câine nenorocit! Unde e mâncarea mea? Cum îndrăznești să te întorci cu mâna goală? Leofold gâfâia neputincios: - Erau doar niște copilași. Nu puteam să îi omor. Înfuriată, Asherta începu să țipe cum nu o mai auzise Leofold până acum și îl pălmui cu mâinile ei mici. Leofold primi loviturile fără să crâcnească, fiind incapabil să se
Bariș Müstecaplioğlu (Turcia) Fricosul și bestia by Sheilla Iaia () [Corola-journal/Journalistic/6299_a_7624]
-
discretă, dar neobosita, amintește discursul muzical deschis și dezinhibat din I’m Your Mân, în care, într-un mod asemănător, vocea ni se oferea pe dimensiunea ei gravă, melancolica și aproape extinctă. Revenirea la atmosferă vag suprarealista în care „îngerii gâfâie”, „ascultatul doare”, iar umanitatea în întregimea ei pare a fi pregătită pentru exterminare într-un lagăr gigantic conferă gravitate, punând stigmatul terorii pe tot ceea ce înseamnă aspirație umană. Compus împreună cu Patrick Leonard, Show Me the Place reprezintă o variantă - parcă
Vechimea, adâncul (3) by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/4835_a_6160]
-
de masă și încep să urc, alături de colegii mei de an, să urc, cântând, coasta Răcătăului din marginea Brașovului. Suim, cu pușca în spinare, cu masca în bandulieră, spre terenul de instrucție, în prima lună de „militărie” din cadrul facultății. Suim gâfâind și cântând „Bella, ciao! Bella, ciao!”, cu gândul că acolo, sus, ne așteaptă aerul îmbălsămat al fânului cosit și priveliștea munților, a pădurilor ca niște maluri verzi și înalte. Privesc în jur: plutonul nostru de pifani s-a rărit de
Carnetul unui Pierde-Țară by Paul Diaconescu () [Corola-journal/Journalistic/5385_a_6710]
-
și reuși să-i depărteze picioarele cu genunchiul. Bărbatul rămase o clipă siderat de albeața și frumusețea acelui trup de femeie, după care se aruncă cu puteri sporite asupra ei. Kalina își simțea membrele paralizate. El îi ridică picioarele și, gâfâind ca după o muncă grea, o pătrunse cu brutalitate. Simțindu-l înăuntrul ei, ea avu câteva frisoane de scârbă și, după ce icni de câteva ori, îi vomă direct în față. Dar el nu ținu cont de asta și așa, murdar
Fahri Balliu - Panteonul negru by Marius Dobrescu () [Corola-journal/Journalistic/6702_a_8027]
-
marele hol stăpânit de umbre. „Delia”, o mai strigă o dată, acum fără supărare și pe ton jos, cu un aer de descurajare profundă. Era mare și gras, cu o sănătate precară și aspect de om sleit de puteri, cu respirația gâfâită din cauza astmului. Avea aproape patruzeci de ani și era proprietarul unui magazin de textile suficient de prosper cât să poată trăi fără greutăți economice. Era ultimul vlăstar de sex masculin din familia Arias, una dintre cele mai vechi din sat
JULIÁN RÍOS - Cortegiul umbrelor () [Corola-journal/Journalistic/4411_a_5736]
-
Un fâlfâit de aripi întunecat și orbitor, o cădere vertiginoasă. Apoi auzi strigătul și, aproape în același timp, un zgomot sec și îndepărtat, izbitura corpului pe dalele din hol. Surpriza îl țintui pe loc. Câteva secunde după aceea, se apropie gâfâind de balustradă. - Delia! strigă aplecat spre golul întunecat al scării. Traducere din spaniolă de Liliana Pleșa Iacob (În curs de apariție la Editura Vellant)
JULIÁN RÍOS - Cortegiul umbrelor () [Corola-journal/Journalistic/4411_a_5736]
-
luat foc, aproape toate odată. Au picat în alte flăcări; jos ardeau case, mașini, oameni. Thomas încerca să își strângă hainele, se mira că nu simte cum îi arde carnea. Când a căzut un acoperiș peste el, s-a trezit. Gâfâia. Sodoma a fost și pedeapsă, și semn, să știi asta, Thomas! Totul se va repeta aici, peste tot. Dumnezeu veghează, Thomas, nu va cruța nimic. Nu mai există teamă, totul e desfrâu, plăcere! Va veni pârjol, ia aminte! Așa îi
Specificul național by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/4383_a_5708]
-
pe o bază doctrinară.” Unei foste studente care-i trimisese, în 1955, un eseu, îi atrăgea atenția că este prea „interesată de Opinie, în dauna Creației. Cred că este o greșeală a tuturor cărților americane, inclusiv a cărților mele. Aleargă gâfâind după semnificații. Sunt cu toată seriozitatea morale, didactice (...) O operă de artă ar trebui să se bizuie pe percepție.” A reluat în nenumărate rânduri această profesiune de credință: scriitorul trebuie să vadă, să simtă, să descrie, nu să predice. Știa
A scrie – o datorie și un leac by Felicia Antip () [Corola-journal/Journalistic/5762_a_7087]
-
târzie atârna încă de firele de iarbă. Exista doar o singură posibilitate, și anume ca altcineva să fi fost acolo înaintea lor, un braconier - în pădurea ei, pe liziera ei, în luminișul ei! Helene se opri și privi în jur, gâfâind. Creanga aceea era cumva proaspăt ruptă? Stai, strigă Peter, care încă nu ajunsese în luminiș, atunci când ea voia deja să se întoarcă și să-și continue drumul prin desiș. Nu-l așteptă, doar încetini pasul. Auzi lătratul unui câine, de
Femeia din amiază by Julia Franck () [Corola-journal/Journalistic/5774_a_7099]
-
ei și de sticlele ei de parfum. O respir. Te iubesc. Nu-mi răspunde. Se preface că-și bea în continuare cafeaua. Privește prin geam spre parcare. O aud cum plânge încet, în timp ce fiica ei continuă să-mi asigure descendența, gâfâind. Alcoolism și învățământ Sunt cadru didactic. Îmi disprețuiesc elevii așa cum un patron își disprețuiește angajații. Dacă aș fi moștenit o mare avere de la tatăl meu, în locul acestui apartament de două camere spațios cât două borcănele de iaurt alăturate, n-ar
RÉGIS JAUFFRET - Microficțiuni by Irina Mavrodin () [Corola-journal/Journalistic/5863_a_7188]
-
într-o limbă/ învățată din interdicții/ scriu dragoste cu noduri în gât/ o femelă înaltă/ mă pândește/ îmi zdrobește falangele/ cu o riglă de fier/ dragoste dată afară din casă/ tu știi dragostea/ doar ca pe-o fugă de-acasă/ gâfâi sub mine/ ca la capătul fugii/ și la capăt nu te-așteaptă/ nimic/ nimeni nici măcar eu/ șoptești dragoste cu noduri în gât/ asculți tremurând/ casa ta/ cum te izbește în ușă/ dragostea lor amenință/ ne vor scoate de păr/ goi
Ultima oră by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/5695_a_7020]
-
Mugur, toate acestea compun o amalgamare de texte care își cuceresc cititorul prin farmecul narativ și prin umor. Ilie Constantin este ironic și autoironic, dispus să ni se înfățișeze și în posturi neconvenabile, totuși simpatice, cum e aceea în care gâfâie prin nu știu ce gară din Vest „aproape cocoșat sub gigantica mea valiză plină de propriile mele cărți, unele în două sau trei exemplare”. Sau alta în care primește o antipatică scrisoare de la un editor italian, plină de vești nu tocmai plăcute
„Egalul celor mai buni“ by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/5604_a_6929]
-
rock sau pop. Stau pe acest loc deschis soarelui și verii, întrebându-mă, oare am călătorit eu însămi, cândva, în fiacre și trăsuri de piață - ori le știu numai din povești? Acum traficul vehiculelor este interzis. Nici tramvaiul de altădată, gâfâind din greu pe Strada Gării în sus, n-ar mai avea șansa de a traversa Piața Mare. Drumul prin Piața Mare dimineața, cu imponderabilitate și speranță, apoi dogoarea adormitoare a amiezii, mersul tărăgănat al oamenilor mai vârstnici după-amiaza. Viață palpitantă
Miniaturi sibiene () [Corola-journal/Journalistic/5086_a_6411]
-
bucur ca un copil», scria el în 1810, revendicînd fericirea de a rătăci prin desișul pădurii, printre copaci, flori și stînci. Și dincolo de voioșia panteistă ce inspiră Pastorala, pînă și bătăia destinului care-l împresură în Simfonia a V-a, gîfîind de geniu dezlănțuit și de triumfală tensiune, nu alungă atingerile unei anume directe frăgezimi de percepție. Cele patru note punctînd începutul porneau, după tradiție, din țipătul unei păsări, - un soi de gangur, galben auriu cu negru -, iscat în Prater. «Așa
Miracolul păsărilor by Dan Hăulică () [Corola-journal/Journalistic/5502_a_6827]
-
și hârtii”26, „Să pleci la drum nedormit neaerisit/ pavilion de vânătoare în care stăpâna/ a îmbătrânit de dragul amanților”27, „Prin aer se pornește o ploaie nevăzută/ cu bile/ doborând popicele/ călătoare/ băutoare/ cântătoare la trompetă”28, „Eter, eter, brancardier !/ gâfâie anaerobii”29. Prin urmare, a raporta limitativ „aerul cu diamante” la „cerul” celor patru Beatles se dovedește nu incorect, dar incomplet. În sfârșit, colaționând textele, se poate constata că legăturile dintre ele sunt minimale, cel puțin în ceea ce privește trama: călătoria către
Florin Iaru și nenumăratele sale unelte by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/3322_a_4647]
-
Gheorghe Grigurcu Se poate constata din capul locului tema predilectă, mai mult: obsedantă a poeziei lui Lucian Scurtu care e provincia. Autorul se arată incapabil a suporta condiția de provincial, ca și cum ar gîfîi purtînd în spinare o povară grea. Nu e dispus la nicio îngăduință față de ambianța ce i se înfățișează reductibilă la neant: „Dacă ar avea mai multe sălcii crișul ar fi neva mea,/ dacă ar curge mai mult prin pustă ar
Confruntarea cu provincia by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/3144_a_4469]
-
eliberate de prejudecățile mele de buchisitor tenace, de ticurile, de obsesiile inevitabile (cum naiba să te debarasezi de obsesii?), vor fi mai limpezi, mai sincere, indiscutabil fragede. Și-apoi s-apar și eu, obosit, abia ținîndu-mă de caligrafiile șerpuitoare, capricioase, gîfîind s-ajung silabele din urmă. Sînt nevoit, n-am încotro! Renalul Montaigne m-a sfătuit să fiu răbduriu. În sensul rezistenței neștirbite!
Înger la conovăț (1) by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/15044_a_16369]
-
de corporare se așterne pe puntea vaporului ca o pată de ulei apoi, răstigniți cu fața la cer, privim regatele norilor cum apar și dispar de pe hartă în timp ce fiara e acolo unele cuvinte pe care mi le aduci ofrandă mă fac să gâfâi și atunci te agăți de traheea mea ca de un arcuș ce scoate note solitare atent la ritualurile inițiatice, îmi scuturi pământul de pe buze cu palmele deschise în evatai apoi îmi măsori cu aceleași palme aromate pântecele ca un țăran
Poezie by Angela Furtună () [Corola-journal/Imaginative/15243_a_16568]
-
șnur și curele de piele maron și sprijinind piciorul pe o piatră s-a apucat metodic să-și încheie sandaua. - N-ai ceva de citit? Eu nu mai am nimic - s-a văitat Cristina, balansînd violent sacoșa. - Ba da... a gîfîit Pați aplecat peste sandaua rebelă. E chiar acolo în sacul albastru... în buzunar. - A! a exclamat Cristina și prinzînd sacoșa din zbor a desfăcut buzunarul și a scos o carte învelită în ziar; pe urmă a răsfoit cartea uitîndu-se la
În așteptarea Ursulei by Dora Scarlat () [Corola-journal/Imaginative/15273_a_16598]
-
le plasa cu mult spirit de à propos, ceea ce îi crease o reputație de om spiritual și plin de vervă. - De unde o ai? a mai întrebat ea, mai mult din politețe și pentru a-și ascunde decepția. - De la avocat... - a gîfîit Pați congestionat. - De la care avocat? - Ăla... știi tu... cu Manuela, care a plecat alaltăieri. - Aha, da - a făcut Cristina cu voce neutră. Pați s-a îndreptat din șale respirînd precipitat și, cu un gest de băiețel, și-a tras pantalonii
În așteptarea Ursulei by Dora Scarlat () [Corola-journal/Imaginative/15273_a_16598]
-
urcă pe-acoperiș măsoară luna descifrezi o scriere plină de foșnet de șoareci bruionul copacului crește din copac cum un mugure pe hîrtie sufletul tău de azi șters cu guma. Stîlpii de telegraf Stîlpii de telegraf o iau la goană gîfîie navele trec prin arbori trenurile fluieră din pivnițele inundate. Luna nașterii mele Precum o piatră-n obraz te lovește luna aprilie ciudata lună a cadourilor fără sînge a orificiilor vegetale care țipă aidoma unei sirene de vapor a îngerilor îngenunchiați
Poezii by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Imaginative/16432_a_17757]
-
narative. Stai și te întrebi: ce plăcere se poate deriva din atâta redundanță? Mai mult, filmele de sărbători vor cu dinadinsul să extragă o stare din spectator. Pe care îl bănuiesc îmbuibat cu mâncare, cu pungile doldora de produse și gâfâind de la shopping. Ca atare, după un asemenea abuz consumerist, trebuie să i se dea pastila de spiritul Crăciunului: îl înveselim, îi arătăm Moșul prin ochi de copil - asta merge întotdeauna - și îi amintim valorile umane (generozitate, credință, din astea) aferente
Premiereînainte de Crăciun by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/11011_a_12336]