KorAP: Find »[drukola/base=gâlcă & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...10 11 12 ...20 >

492 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627

Tresăriră oamenii din jur. - Dacă cineva ar fi plecat În zori din Suceava și ar fi călărit fără oprire, schimbând caii, cam acum ar ajunge aici. - Dar cine ar fi putut face așa ceva? Întrebă moș Gligor. - Ar fi cineva... murmură Gâlcă. Dar, dacă Dumnezeu se Întoarce cu fața către noi, atunci vom afla și vom ști ce avem de făcut. - Ajută-ne, Doamne... murmurară oamenii, Întinzându-se pe lângă căpitan. * Amir se plimba neliniștit prin cortul larg, pătrat, al lui Eminek, fratele

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
sunt bogate și numeroase... ce fericire mai mare poate fi? - Ai dreptate... spuse Amir. Cale de două zile călare de aici spre apus, nu e nici o mișcare de oști. Ar trebui să ne odihnim. În zori, pornim spre Prut. * Bogdan Gâlcă simți pe brațul drept atingerea unei mâini aspre, bătătorită de coasă sau de sabie. Deschise ochii și rămase Încremenit. - Căpi... - Liniște, șopti Oană, privindu-i cu atenție rănile și clătinând din cap. Oană era Îmbrăcat În straie de tătar. Din

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
atingerea unei mâini aspre, bătătorită de coasă sau de sabie. Deschise ochii și rămase Încremenit. - Căpi... - Liniște, șopti Oană, privindu-i cu atenție rănile și clătinând din cap. Oană era Îmbrăcat În straie de tătar. Din câte Își dădu seama Gâlcă, la fel erau și alți Apărători, care se mișcau Încet, târâș, printre robii legați. - Ai grijă, căpitane... șopti Gâlcă, avangarda lor trebuie să se Întoarcă până În zori. Și mai sunt străjile... - Nu mai e nici o avangardă, spuse, sec, Oană, tăind

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
privindu-i cu atenție rănile și clătinând din cap. Oană era Îmbrăcat În straie de tătar. Din câte Își dădu seama Gâlcă, la fel erau și alți Apărători, care se mișcau Încet, târâș, printre robii legați. - Ai grijă, căpitane... șopti Gâlcă, avangarda lor trebuie să se Întoarcă până În zori. Și mai sunt străjile... - Nu mai e nici o avangardă, spuse, sec, Oană, tăind funiile cu care Gâlcă era legat de roata căruței. - Nu mai e... erau cinci mii de oameni, porniți spre

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
și alți Apărători, care se mișcau Încet, târâș, printre robii legați. - Ai grijă, căpitane... șopti Gâlcă, avangarda lor trebuie să se Întoarcă până În zori. Și mai sunt străjile... - Nu mai e nici o avangardă, spuse, sec, Oană, tăind funiile cu care Gâlcă era legat de roata căruței. - Nu mai e... erau cinci mii de oameni, porniți spre Prut pe lângă Cetatea Hotinului... - Nu mai sunt. Vei afla mâine mai multe. Iar străjile nu sunt ale lor. - Nu?... - Sunt ale noastre. Străjile lor zac

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
multe. Iar străjile nu sunt ale lor. - Nu?... - Sunt ale noastre. Străjile lor zac la cinci sute de pași, Într-o râpă. Lacrămă! - Poruncă! spuse, Încet, oșteanul aflat lângă Oană. - Faceți din ce știți o targă, Îl luați pe căpitanul Gâlcă și vă strecurați cu el Înapoi, pe unde am venit. Zece oameni, cu Gâlcă pe targă Între cai, galop la Cetatea Hotinului. Este doftor acolo. Veniți pe același drum. - Înțeles, căpitane... murmură Lacrămă. - Transmiteți ordinul din om În om, fără

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
la cinci sute de pași, Într-o râpă. Lacrămă! - Poruncă! spuse, Încet, oșteanul aflat lângă Oană. - Faceți din ce știți o targă, Îl luați pe căpitanul Gâlcă și vă strecurați cu el Înapoi, pe unde am venit. Zece oameni, cu Gâlcă pe targă Între cai, galop la Cetatea Hotinului. Este doftor acolo. Veniți pe același drum. - Înțeles, căpitane... murmură Lacrămă. - Transmiteți ordinul din om În om, fără zgomot. Toți robii care pot merge să fie duși, În liniște, la locul de

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
mai era mult. Se scurgeau clipele calculate pentru ajungerea mesajelor. Unul după altul, În limbajul păsărilor, sosiră semnalele de primire a poruncilor. Oană Își aminti, fără voie, momentul cel mai luminos al acestor zile. Intrarea În Cetatea Hotinului, cu căpitanul Gâlcă pe Întins pe targă, zgomotul mărunt de pași pe scările de piatră și țipătul de spaimă al Siminei: „Bogdaaaan!!!”. Descălecase, o luase de umeri și o strânsese până când tânăra mamă Își dădu seama că Oană avea ceva să-i spună

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
voievodului! - Dar, Măria Ta... - Trebuie să fiu alături de oamenii mei! Sună atacul! Oană Înțelese. Ștefan avea dreptate. Ridică brațul, cornul sună Garda Măriei Sale, În formație de luptă!, iar Cei o mie făcură un careu În jurul domnitorului. - Lacrămă, preiei postul lui Gâlcă pe aripa stângă! ordonă Oană. Pietro, pe dreapta! Douăzeci de scuturi pe ambele laturi! Atac În săgeată, la galop mare, pe centru! Acum! - Moldovaaaaa! se auzi strigătul de luptă al Apărătorilor, acoperind țipetele de pe câmpul de luptă și Înfiorându-i

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
Într-o mașină de luptă care dădea ordine cu repeziciune: - Pietro! Cinci sute de Apărători pe flancul stâng, atac la lance! Galop mare! Pietro dădu pinteni, fără nici o Întrebare. Știa că Oană simțise o mare primejdie abătându-se asupra voievodului. - Gâlcă! Lacrămă! Trei sute de oameni, apărare În triunghi cu arcași pe colțuri! Moț! Cincizeci de scuturi În jurul măriei sale! Și deodată totul deveni real. Toate temerile căpitanului Oană deveniră un coșmar care chiar avea loc. Valul Cuceritorilor intră prin spatele dispozitivului moldovean

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
invizibil, al Vasluiului și cel apropiat, Întrezărit pe fragmente, unde Începuse un joc rapid de manevre de cavalerie, o succesiune de desfășurări, replieri, ciocniri la sabie, lansări de săgeți. Și apoi, brusc, Alexandru observase că cei doi căpitani Pietro și Gâlcă se retrag, sau execută o manevră stranie, prin care Îl lasă pe tatăl său singur În fața agresorilor. În acea clipă simțise Încordarea Erinei, care se afla lângă el, Îi văzuse mâinile strângând până la tremur frâul calului, simțise neliniștea lui Ștefan

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
de lănci. La un semnal al cornului de zimbru, pe ambele aripi intrară În acțiune măciucașii de Dorohoi, care Împinseră garda Înapoi. Prima șarjă la sabie fu una falsă, care prinse În capcană peste cinci sute de războinici turci. Între Gâlcă și Pietro se afla o sârmă subțire de oțel, invizibilă de la distanță, care tăie picioarele cailor. Adevărata șarjă porni pe trei direcții. Voievodul, cu Oană În dreapta, izbiră centrul gărzii turcești. Pietro și Gâlcă se năpustiră pe flancuri. În același timp

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
peste cinci sute de războinici turci. Între Gâlcă și Pietro se afla o sârmă subțire de oțel, invizibilă de la distanță, care tăie picioarele cailor. Adevărata șarjă porni pe trei direcții. Voievodul, cu Oană În dreapta, izbiră centrul gărzii turcești. Pietro și Gâlcă se năpustiră pe flancuri. În același timp, cornul transmise semnalul Pedestrimea e chemată În spatele voievodului! O parte din răzeșii care blocau retragerea grosului oștirii din mlaștini se regrupară pe linia deschisă de atacul Apărătorilor. Atunci, Alexandru Înțelese strategia și răsuflă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
despicându-i țeasta. Lângă el, Oană prinse cu coada ochiului Încercarea unui călăreț otoman de a-l ataca pe voievod cu lancea scurtă scoasă rapid de la oblâncul șeii, dădu pinteni și Îi reteză brațul din umăr. La cincizeci de pași, Gâlcă părea rănit, căci lupta cu stânga și răsufla greu. Din valea Bârladului Începeau să se scurgă șiruri de turci fugari, călărind Înspăimântați spre sud. Mii de ieniceri În debandadă alergau prin noroaie, hăcuiți de răzeși. - Ajunge, măria ta! spuse Oană

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
pași, cu căpitanii și boierii Împrejur. - Care căpitani? - Iaca, Îl văz pe Oană, pe Petru Ilaș, pe Vlaicu pârcălabul, pe Șendre pârcălabul... - Comisul Toader? - Căzut, mi se pare... Îl traseră cu o targă afară din luptă. Căzu rănit și căpitanul Gâlcă, dar se Întoarse În bătălie și luptă numa cu un braț teafăr. Mai căzură mulți, Dumnezeu să-i odihnească. Boieri, oșteni, răzeși. Om afla abia când om strânge morții. - Și cum scăpă Gâlcă, măi Oaie? Întrebă moș Vasilie, Încercând, totuși

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
afară din luptă. Căzu rănit și căpitanul Gâlcă, dar se Întoarse În bătălie și luptă numa cu un braț teafăr. Mai căzură mulți, Dumnezeu să-i odihnească. Boieri, oșteni, răzeși. Om afla abia când om strânge morții. - Și cum scăpă Gâlcă, măi Oaie? Întrebă moș Vasilie, Încercând, totuși, să audă ce spunea curierul cel mai apropiat de ei. Dar cuvintele lui nu se Înțelegeau decât fragmentar, risipindu-se prea repede În vântul rece al serii. - Nu s-aude... mormăi Oaie, parcă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
pentru o săptămână, urmând să se adune la Cetatea Albă a treia zi după Anul Nou, pentru a-l escorta pe domnitor spre Suceava. Ceilalți cinci sute aveau să primească și ei o săptămână liberă după Întoarcerea primilor. Doar căpitanul Gâlcă rămăsese la Suceava, cu zece oameni. Se aflau alături de voievod trei sute de vânători domnești sub comanda tânărului spătar Mihai și căpitanul Petru Ilaș, cu aproape toți Apărătorii rămași. Oană și Lacrămă plecaseră Într-una din cele mai ușoare misiuni: arestarea

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
Cu voia măriei tale, interveni Pietro, structurile Apărătorilor au intrat deja la gradul de alertă pentru cazuri de catastrofă. Toți au fost rechemați, iar cei prezenți și-au preluat misiunile de apărare a voievodului, documentelor și tezaurului. La Suceava, căpitanul Gâlcă a Închis cetatea, iar pârcălabul Șendre a trimis o escortă de două mii de călăreți care să păzească drumul de Întoarcere al suitei domnitorului. Acestea sunt măsuri interne. Pe plan extern, se impune anularea tuturor misiunilor În care sunt implicați Apărători

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
mesagerii pentru mai târziu. Armata Începu retragerea sub aripa codrilor. Cincisprezece mii de oameni porneau spre Răsărit cu poruncă de a galopa zi și noapte până la primul contact cu tătarii. Un detașament de cincizeci de Apărători, sub comanda căpitanului Bogdan Gâlcă, se Îndrepta spre Suceava, de unde avea să escorteze familia voievodului către Cetatea Neamțului sau, la nevoie, către frontiera cu Transilvania. Un alt corp de patru sute de Apărători avea să Însoțească forța de atac a cavaleriei. Voievodul Îngăduise ca aceștia să

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
luptat alături de Oană și știi că ne-a câștigat toate bătăliile. Fii cu ochii pe el. Dacă observi că slăbiciunea revine, că are amețeli sau că nu Înțelege evenimentele din teren, trimiți mesaj cu săgeată spre mine și spre căpitanul Gâlcă. Nu implici Apărătorii În nici o acțiune. - Am Înțeles, măria ta. - Dacă, Însă, simțurile lui Oană funcționează cu aceeași precizie ca pe vremuri, evaluezi șansele de victorie și, oricât de ciudate ar fi ideile lui, te supui. Îi dai Încredere deplină

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
Întâmpla mult mai adânc, În spatele lor. Au un singur scop: Suceava. 3 iulie 1476, ora 4.00 dimineața, Suceava Porțile se deschiseră Încet și, În același timp, se auzi zgomotul greu al lanțurilor care lăsau podul. Apărătorii conduși de căpitanul Gâlcă intrară cu caii În spume și descălecară În prima curte interioară. - O jumătate de ceas! strigă Gâlcă, urcând În goană treptele spre camerele voievodale. - Căpitane! se auzi vocea groasă a pârcălabului Șendrea, care ieșea din camera de gardă de lângă intrare

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
dimineața, Suceava Porțile se deschiseră Încet și, În același timp, se auzi zgomotul greu al lanțurilor care lăsau podul. Apărătorii conduși de căpitanul Gâlcă intrară cu caii În spume și descălecară În prima curte interioară. - O jumătate de ceas! strigă Gâlcă, urcând În goană treptele spre camerele voievodale. - Căpitane! se auzi vocea groasă a pârcălabului Șendrea, care ieșea din camera de gardă de lângă intrare. Care sunt veștile? - Familia măriei sale trebuie să părăsească Suceava Într-o jumătate de ceas! - Asta mi-ai

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
la Murgeni. Dar, dacă au ajuns acolo, tot acolo au și dispărut. - Se prea poate... Cu turcii pe urmele noastre și cu pregătirea bătăliei de la Valea Albă, nimeni n-a mai avut vreme să-l caute pe căpitan... spuse Bogdan Gâlcă. - Eu gândesc așa... continuă Pietro. Bogdan, iei cincizeci de oameni, cu veșminte schimbate, și te strecori printre turci până la Murgeni. Întrebi oamenii. - Nu, spuse Gâlcă. Nu așa. Nu ne strecurăm printre turci. Suntem turci. Spahii. Căutăm doi prizonieri, cu semnalmentele

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
Valea Albă, nimeni n-a mai avut vreme să-l caute pe căpitan... spuse Bogdan Gâlcă. - Eu gândesc așa... continuă Pietro. Bogdan, iei cincizeci de oameni, cu veșminte schimbate, și te strecori printre turci până la Murgeni. Întrebi oamenii. - Nu, spuse Gâlcă. Nu așa. Nu ne strecurăm printre turci. Suntem turci. Spahii. Căutăm doi prizonieri, cu semnalmentele căpitanului și ale Erinei. Trebuie să-i ducem În fața sultanului. Nu trebuie decât să găsim cincizeci de uniforme turcești. - Pe care le câștigi cu sabia

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
cincizeci de oameni și prinzi urma voievodului. Nu te apropii. Nu sunteți văzuți, nu sunteți auziți. Vegheați asupra lui. Dacă se poate, Îndepărtați pericolul Înainte ca el să afle. Iei cei mai buni arcași. - Am priceput, căpitane. - Si tu? Întrebă Gâlcă. Încotro? - Fraților, eu cred că ceilalți trebuie sa ajungem cât mai repede la curtea lui Matei. - Matei n-a făcut nimic ca să ne ajute!Dar n-am spus că vreau să-i cer ajutorul. Acolo cred că Îl pot găsi

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]