259 matches
-
și dreptate în țară. Înaintea pravilei și-a dreptei judecăți, nu suflă nimeni... Dar, oare, s-a stins vechea ură ce zace mocnit în adâncuri? Mai bântuie prin lume, pribegi, boieri desțărați, fiii, nepoții descăpățânaților. Nu suflă, dar nu uită, gâlgâie ura răzbunării în ei; așteaptă clipa prielnică... Și se pare că ea nu e departe. Nu o dată m-am întrebat: oare când îmi voi sorbi și eu, "borșul"? De-ar fi după pohte, zâmbește el, aș prefera Cotnarul... Nu-i
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
Valeriu Traian, care a prelungit discuția spunîndu-mi că tocmai m-a văzut într-o fotografie de la „Zilele Culturii Călinesciene”, alături de Pompiliu Marcea și de Ovidiu Genaru. „Uite, așa intri în istoria literaturii”, mi-a zis, cu o voce în care gîlgîia rîsul, iar după o pauză de cîteva secunde a adăugat, în ipoteza că nu i-am sesizat ironia, „în iconografia ei”. Glumă de belfer, dar nu inocentă. Îmi pare rău că nu i-am dat replica pe care o merita
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
să fie mai zemoase. Frecîndu-și ochii miopi, călăul se aplecă deasupra pînzei și începu să silabisească rîndurile. în sfîrșit, se îndreptă din șale și clipi, tulburat, spre stăpîn. - Fiecare propoziție este despre moarte - spuse timid. în aceeași clipă, sunete ciudate gîlgîiră pe deasupra zidului năpădit de trandafiri al Curții Morții. Tatăl împăratului Sang pusese să fie sădită o livadă, de partea cealaltă a zidului. Roabe culegeau cireșele. în primul moment, împăratul n-a putut decide dacă cineva stă să moară ori țipă
Două proze de Laszlo Darvasi by Georgeta Hajdu () [Corola-journal/Journalistic/11332_a_12657]
-
de vis temerar ,rana chipului lucind... Cingătoare de stea, era teama de arcadele chipului visat,tăinuit,căutat... Tainic, Saturn, unduind Inelul Lui pe deal. Ceață . Lucea, capul ei. Îndurerat, el s-a târât ,tolănit, intrigat... Gata, ața nătângă ,gura căscată ,gâlgâia povestea chipului din vis. Iscată din cioburi,urcată de umbre pe-o stea ,te -a găsit. Teama muntelui a aflat unde-i visul. Vâslașul unduind, dâra lacului, Luna, Lumina și nasturii Lumii. Inundat, atârnând , poveștile . Veștile tac. Cade apa , departe
DIN VIS de MIA POPA în ediţia nr. 1389 din 20 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349736_a_351065]
-
sale: cel livresc și cel existențial. Astfel, textualul și visceralul devin fețe ale aceleiași monede, presupunându-se reciproc, consubstanțiale, cosanguinare: „...trupul meu teatral, singurul meu text reușit,/ Singurul care poate da carnație ideilor” (Poemul mamelor) sau „Sângele alb al cărții gâlgâie din vena întreruptă, a udat tiparul cel plan,/ a udat pagina de gardă, a udat degetul de aur al poligrafului/ Încerci să oprești hemoragia aplicând un tampon peste rană/ Metaforele părăsesc traiectul lor obișnuit, pășind peste acel Hinov/ de hârtie
LECTURI LA ZI by Irina Marin () [Corola-journal/Journalistic/14325_a_15650]
-
în iarba plină de rouă. preotul jerzy răstoarnă apa dintr-o căldare în clopot. își suflecă mînecile și apucă limba grea cu amîndouă mîinile. abia reușește s-o clintească la dreapta la stînga ca „să umple de sunet” apa care gîlgîie ușor. apoi tatăl îl înșfacă pe neașteptate de ceafă și îl cufundă cu capul în apă. „bea bea” - strigă el sălbatic de parcă s-ar pregăti să înfigă țepușa în mînzul schilod - „cine nu vobește trebuie să bea dintr-un clopot
Poezii by Cornelia Maria Savu () [Corola-website/Imaginative/3318_a_4643]
-
irza iepurelui de tablă din vitrina cu jucării. să ne iubim, să ne amăm, să creștem și să ne înmulțim cîntau tergalurile și velurul, drilul și chembrica pe gabroveni le răspundeau pînă la răgușeală plutonierii și controloarele să facem dragoste, gîlgîiau polenul și norișorii să facem chestia aia, gîfîiau frizeriile. ca niște becuri electrice legate în serie nervii plezneau pe antebraț, venele se umflau pe torace în nări analizatorii mirosului își încuiau paltoanele în dulapuri și indicele de refracție își halea
Aer cu diamantele lui Cărtărescu, Iaru, Coşovei şi Stratan by Simona Tache () [Corola-website/-/18749_a_20074]
-
stropesc alice. Îndărăt, se surpă vremea cu lung vuiet / ca o stâncă prăbușită. Jnepii fug. Noaptea zornăie. Adâncurile suie. / Râpe-l beau. Și piscurile-l sug. // Dar ajuns pe mușchiul vârfurilor aspre, / cerul viu îi curge pe spinare / și văzduhul gâlgâind de astre / îl cuprinde-ntr-o lichidă-mbrățișare. // Lângă lup se gudură zănoage, / Feriga se bucură că-l simte, / vizuini flămânde și bârloage / cu urechi ciulite-i sar 'nainte. // Părul ca o ceață grea pe spate / se sbârlește de tăcere
Baladă () [Corola-website/Science/297136_a_298465]
-
ochi", iar drumețul misterios (încă un neofit, deși drac) "se așează jos lângă babă, în bătaia lunii, și răsuflă adânc de oboseală". Cadrul metamorfic vizual sugerat de simbolul lunar este completat de un alt perpetuum mobile, realizat muzical: "apa cum gâlgâia afară din ghizdul fântânii printre pietricele - că așa e apa, ca viața omului! Atâta numai, că viața curge cât curge și pe urmă stă; dar apa curge mereu de când lumea și cât lumea n-o să mai stea"". Desigur, sabatul este
Un sabat balcanic by Marina Cap-Bun () [Corola-website/Journalistic/14573_a_15898]