260 matches
-
liber... presa liberă... în care se înjură de mama focului..., acuză cine vrea pe cine vrea... ca să nu mai vorbim de cîte partide sînt... parlamentul... Astea nu-s schimbări? Octav: Nea Matei, auzi, simt eu, așa, că sub vorbele astea gîlgîie un rîs pe care abia îl poți stăpîni... Matei:...Care rîs, măi Octăviță! Octav: Adică e așa de greu de văzut că acest comerț... liber..., nu mă refer la amărîții de tonetari, ci la comerțul ăla de miliarde, că e
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
de șirurile de plopi care împodobesc cu dantela lor mișcătoare acea vale a iubirii. o descriere ornamentală, reziduală, cu conotații estetizante: (87) Am coborît, cu inima fremătînd, în fundul acestui căuș, și am văzut curînd un sat, pe care poezia ce gîlgîia în mine m-a făcut să-l găsesc fără pereche. Închipuiște-ți trei mori așezate între insulele croite armonios, împodobite cu cîteva pîlcuri de copaci, în mijlocul unei pajiști de apă pentru că, ce alt nume s-ar putea da acelor ierburi acvatice
by Jean-Michel Adam, André Petitjean în colaborare cu F. Revaz [Corola-publishinghouse/Science/1084_a_2592]
-
românesc. D'o parte și de alta se întind coastele aceleași ființe. Astăzi mai mult de cât ori când jumătate din ființa noastră este torturată. Pe coastele de dincolo simțim lovituri, se văd vânătăi și răni adânci, se aude sângele gâlgâind... Trosnește și ne doare. Ne doare, căci loviturile se dau ființei noastre care se revoltă la fite-ce lovitură (Delavrancea, 192-, pp. 16-17). Nu ne putem decât imagina, printr-un exercițiu de empatie istorică, ce impact emoțional trebuie să fi avut
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
Nou, prevesteau norocul fiecăruia, rostind, în același timp, urarea de Anul Nou: "Anul vechi, ici, se sfârșește / Și cel nou ni se ivește. / Mergeți măi, tăiați un bou, / Căci mâni este Anul Nou! / Și fripturi bune făcând, / Să bem vinul gâlgâind.../ Demnele din acest vas / Să vă fie tot de tras, / De tras sorț de bucurie / Din anul ce o să vie. Scoate-un semn și-mi spune drept / Mâne care an să-ncep?"358 În alte părți ale Transilvaniei, se desfășoară
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
autoportret („Sunt din Pietrari, un cot de văgăună,/ Nepot al răposatului Coman,/ Rumân pietros și bulgăr de furtună/ Când mirosea ucazul că-i dușman”) și o „artă poetică” („Îmi place versul dur, ca o ghioagă/ S-aud din slove mustul gâlgâind, / Imaginea îmi place să o prind/ Ca lupul căprioara pe viroagă./ Nu cred în sulimanul de cuvinte/ Cum maică-mea în dresuri n-a crezut”). Paralel, P. practică și versificările ocazionale, preamărind pe puternicii zilei (inclusiv pe regele „său”) ori
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288811_a_290140]
-
miezul vieții - și În noi! (Ă). „Tovarășe, ascultă! Vom face bogăție cât mai multă!” Spun oțelarii. Cu fiecare șarjă de schimb, Turnăm un nou anotimp. (Ă). Strungari și sudori, Tractoriști, turnători, Aduceți la capăt de an, Biruința primului Plan. Puterile gâlgâie val Spre marele Plan Cincinal! Prin luptă - mai aproape e țelul! Așa se călește oțelul! Partidul e-n frunte. Nu-i piedică să n-o Înfrunte! Ascultă-i tovarășe glasul: SPRE SOCIALISM, GRĂBEȘTE PASUL!” (Nina CASSIAN; Florin TORNEA - Ce larg
[Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
jos și trezește-l și dă-i raportul. Eu am treabă pe punte. Știi ce ai de spus. Capitolul CXXIII ACUL A doua zi de dimineață, marea, încă nedomolită, împingea vasul cu valurile-i lungi și uriașe, ce se rostogoleau, gîlgîind, în urma lui - ai fi zis că Pequod e împins înainte de mîinile desfăcute ale unui colos. Briza sufla cu atîta putere, încît aerul și cerul păreau niște vele umflate, gigantice. întreaga lume gonea, mînată de vînt. Soarele nevăzut, ascuns de însăși
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
cu semeni în sutană cu aer mult prea pedestru și defel îmbietor întru cele înălțătoare), cum vor arăta acești tineri, atît de frumoși acum, nu putem ști. În același scuar, într-o vecinătate frapantă, se întîlnesc ceilalți adolescenți, mirenii, majoritatea: gîlgîind de viață frustă, viața ca atare. Cîntînd, dănțuind, îmbrățișîndu-se. Să le reproșăm că nu au ales și ei haina preoțească? Ar fi nerozie. Viața e miraculos de diversă. Să o acceptăm așa cum e, nu? Chiar și cînd sîntem la volan
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
liber... presa liberă... în care se înjură de mama focului..., acuză cine vrea pe cine vrea... ca să nu mai vorbim de cîte partide sînt... parlamentul... Astea nu-s schimbări? Octav: Nea Matei, auzi, simt eu, așa, că sub vorbele astea gîlgîie un rîs pe care abia îl poți stăpîni... Matei: ...Care rîs, măi Octăviță! Octav: Adică e așa de greu de văzut că acest comerț... liber..., nu mă refer la amărîții de tonetari, ci la comerțul ăla de miliarde, că e
[Corola-publishinghouse/Science/1566_a_2864]
-
românesc. D'o parte și de alta se întind coastele aceleași ființe. Astăzi mai mult de cât ori când jumătate din ființa noastră este torturată. Pe coastele de dincolo simțim lovituri, se văd vânătăi și răni adânci, se aude sângele gâlgâind... Trosnește și ne doare. Ne doare, căci loviturile se dau ființei noastre care se revoltă la fite-ce lovitură (Delavrancea, 192-, pp. 16-17). Nu ne putem decât imagina, printr-un exercițiu de empatie istorică, ce impact emoțional trebuie să fi avut
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]