1,923 matches
-
de salată de cartofi; răsucește în palme un șervețel, din care face o funie lungă și groasă și, privindu-mă peste lumânare, zice: — În după-amiaza asta l-am cules pe tipul de la tine din bloc. Ne-au luat-o înainte gândacii de bucătărie și pisicile tipului, zice, așa că mare lucru nu ne-a mai rămas de autopsiat. Nash zice că tipul pe care l-am văzut căzând aici azi-dimineață, tipul cu favoriți și mobil, l-a lăsat mască pe legist. Plus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
zice, am adus în America și boala ulmului olandez, într-un transport de bușteni pentru o presă de furnir, în 1930, sau mana castanului, în 1904. Mai este și o ciupercă patogenă care rade vegetația plajelor de pe Coasta de Est. Gândacul asiatic cu corn, introdus în New York în 1996, o să extermine, probabil, toți arțarii din America de Nord. Ca să le controleze populațiile, zice Stridie, fermierii au introdus ciuma bubonică în coloniile de câini de prerie, și, în 1930, dispăruseră în proporție de aproximativ
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
omori și pe mine. Și apoi, cât ai clipi, Helen îl plesnește peste față cu toată puterea, scrijelindu-i amândoi obrajii cu mănunchiul de chei. O clipă mai târziu, încă un șuvoi de sânge. Încă un parazit sfârtecat. Încă un gândac de bucătărie mutilat. Și privirea lui Helen se ridică de la sângele lui Stridie către sturzii care se învârt deasupra noastră; cad unul câte unul. Penele negre scânteiază în irizații albastre. Ochii lor negri nu mai sunt decât niște mărgele împietrite
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
pe ușă, Helen mângâie stâlpii și ghirlandele sculptate și zice: — Nu vrei să dobândești nemurirea împreună cu mine? Asemenea acestei mobile, călători în viața de după moarte, privind cum mor toți cei care ne iubesc. Paraziți. Dulapurile astea. Helen și cu mine, gândacii de bucătărie ai culturii noastre. Ușa cu oglindă este brăzdată de o cicatrice adâncă lăsată de inelul ei cu diamant. Din vremea în care detesta rahaturile astea nemuritoare. Să ne închipuim cum ar arăta nemurirea, când până și o căsnicie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
piesei de teatru Nō pe care i-o înscena subconștientul, apoi Bull se smiorcăia și strângea la pieptul dotat cu pectorali de consistența budincii o minge de rugby imaginară. În alte momente, cele de repaos total, picioarele lui ca de gândac se agitau și se depărtau în somn. Astfel, cele două seturi de organe genitale se suprapuneau în cadrul format de coapse. Neonul care lumina noaptea coarnele cerbului de pe trotuarul din fața restaurantului cu același nume fusese stins de mult, iar lumina bej
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
știu vreo limbă străină, mi-e rușine că am citit vreodată o carte, aceeași carte cu acest vierme politic lung și veninos. Dacă pe fostul lui șef, Cristoiu, colega mea Rodica Ciobanu l-a identificat cu precizie ca pe „un gândac căzut pe spate care încearcă să se întoarcă”, pe Pruteanu nu mi-l pot imagina decât ca pe un anelid cu ochelari contorsionându-se pe muchia metalică a propriei lui megalomanii - „faima mea a trecut granițele țării”... Göring spunea că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2042_a_3367]
-
volanul gipanului, dar și dudui subțiri, blonduțe, rujate intens, sunt fiare când au sub buci un 4x4? Este vorba de sentimentul românesc al ființei în gip. Vehiculul ăsta e înalt și greu. Te sui și te uiți de sus la gândacii care mișună în trafic. Șasiul e ranforsat cu drugi de oțel, bara de protecție din față arată mai degrabă ca un pinten de atac, ai superfrâne, airbaguri, poți să prinzi 140 km/h doar gâdilând nevrotic pedala de accelerație. Te
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2042_a_3367]
-
derby-uri sau prin partidele de importanță capitală), dar juca bine, ce mai, de-aia și cred că echipa lui a dat șase goluri sau așa ceva, dintre care el vreo patru. Mi se pare însă trasă de păr partea cu pedepsirea gândacului ăluia zburător, care se-arunca de pe blocuri după asfințit împreună cu gașca lui. Nu contest că băieților le creșteau aripi și zburau în voie, tot ce se poate, în Drumul Taberei s-au văzut multe (ați auzit cred de Oltcitul roșu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
antrenori, de impresari, de funcționari federali etc. etc.), când se răgușea (și răgușeam) cântând „Trăiască România/ Trăiască tricolorul/ Trăiască și steliștii/ La fel ca Aldo Moro“ și „Vine, vine primăvara/ Se dărâmă clubul Steaua/ Iordănescu prin copaci/ Joacă fotbal cu gândaci“, m-am găsit să mă duc în oborul din Ghencea, printre dobitoacele care pășteau pe-acolo și dădeau cu copita în minge. Deși în sângele meu colcăiau microbi alb-roșii (bine asortați cu leucocitele și hematiile), am intrat de bună voie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
ea l-a îngrijit ca o infirmieră și a suportat o lungă văduvie. Comuniștii i-au luat tot, au redus-o la rolul de arhivar într-un subsol de minister, umed, neîncălzit, unde, printre pânze de păianjen, căcăreze de șoarece, gândaci și limacși, apăreau sub dosare și șobolani striviți. Își ajuta și-și împrumuta surorile chiar dacă avea o pensie mică și nu căpăta nimic înapoi, îi plăcea să meargă la cinematograf, la teatru, să călătorească cu autocarul. Când mama a trebuit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
Rahan nu a avut nici o șansă de izbândă. Oricâte aripi a retezat cu lama (pur experiment științific care demonstrează, dacă mai era nevoie, uriașa adaptabilitate a acestor ființe care, la o adică, nu au nimic împotrivă să se transforme în gândaci), oricâte piciorușe a smuls (cu infinită precauție, astfel încât zborul să le devină mai dificil, și nu doar imposibil), oricâți pterodactili musculoși au fost constrânși să trăiască cu un ac de gămălie înfipt în abdomen ca să ajungă mai apoi hrana păianjenilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
de chibrit, felul în care vorbea domnul ăla mă topea. Era aliatul nostru, al fraților Florian, în războiul rece din bucătărie. Odată s-a întâmplat însă ceva neașteptat. Pe scala aparatului Gloria, sub geamul mic și pătat, se agita un gândac roșu. Am țipat și am sărit de pe scaun, prilejuindu-i ofițerului, care avea și el aliații lui, un râs batjocoritor. Tremurând de neputință, m-am rugat ca mâna lui Neculai Constantin Munteanu să se ivească de sub carcasa radioului și, blând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
se destrame, mugind fioros și parcă tâmp, realizând că nu mai e decât un pas, o clipă, iar Matei mare îl va înșfăca de glugă și-l va târî spre geam, îl va șterge de pe fața pământului ca pe-un gândac mare și negru, Bau-Bau se zbătea deja fără scăpare, în strălucirea clară a becului nu mai părea chiar atât de înfricoșător, putea fi învins, putea fi aruncat pe geam, putea să încaseze un ditamai pumnul în bot, clipa aceea părea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
trebuia neapărat s-o convingă pe maică-sa, dar nu-i veneau pe buze decît vorbe copilărești: „Ba da, ba da, ba da!“ Maică-sa se lungi În șezlong și-i spuse surîzătoare: „Băiețelul meu n-ar omorî nici măcar un gîndac.“ (Avea obiceiul să cam Încurce expresiile curente.) „Ba tocmai de aceea, ba tocmai de aceea“, stărui el, dar maică-sa Îi spuse, făcînd un semn cu mîna spre soția vicarului: „E doar un vis, dragul meu, un vis urît...“ ... Se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
automobilului - dar să știi, dragă mamă, că așa e viața acum. Asta am reușit cu toții să facem din lumea noastră, de cînd ai părăsit-o. Eu Însumi, micul tău Arthur, care n-ar fi În stare să omoare nici măcar un gîndac - am ajuns un criminal. Lumea a fost plămădită din nou după tiparul romanelor lui William Le Queux!“ Ochii maică-sii, zugrăviți parcă pe perete, Îl priveau Îngroziți; neputîndu-le Îndura căutarea, Își lipi buzele de peretele metalic al cușetei și-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
aur. 21-22 august 2004 UIMITOAREA AVENTURĂ A LUI GIAN-GIACOMO REPTIGLI Era ora 5 dimineața când la radio fu transmisă următoarea știre: „Radu Mâzgâlici, un sul de carton condamnat la moarte pentru incultură, a evadat din pușcărie împușcând 34 de paznici“. Gândacul de Colorado Gian-Giacomo Reptigli, tetraciclist din tată-n fiu, încarcă cu muci mitraliera cu muci și porni la vânătoare. Era cel mai mișto vânător de evadați cu putință: în afară de susnumita mitralieră, mai poseda un bibelou grecesc ce prezicea viitorul, o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
-
ai dreptate. Se urcă în barca phonetică și porni înspre muzeu. Plouând, se acoperi cu poleială și își tunse barba. Am ajuns, râgâi barca șase minute mai târziu. Într-adevâr, muzeul Antipa se înălță impunător - din punctul de vedere al unui gândac de Colorado - în răcoarea matinală ce cutremura orașul cu 2,4 grade pe scala Richter. Privind prin câinele setos, Reptigli îl văzu pe Mâzgâlici, rupt la un capăt, sănătos la altul. Ajustând luneta la mitralieră, micuțul vânător intră în muzeu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
-
scoase la iveală un buchet de o frumusețe nepovestibilă de Bășina Porcului. - Mamă, ce minunate sunt, zise Mâzgâlici aiurit, luând buchetul din mâna lui Reptigli și mirosindu-l, moment în care Reptigli îi umflă mitraliera. - Ha-ha, ce prost ești, zise gândacul hohotind cadaveric. Acum te împușc. Ha-ha! - Stai, nu trage, te rog, zise Mâzgâlici. Dacă mă lași în viață, îți dau florile astea, adăugă și scoase la iveală un buchet de o frumusețe nepovestibilă de Bășina Porcului. - Mamă, ce minunate sunt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
-
în cap. - Ah, ho-ho-ho-ho, pe lângă, spuse Reptigli, deși Mâzgâlici îi zburase juma’ de craniu, pocnindu-l pe acesta cu un Piramidon în moalele capului. Mâzgâlici se scurse într-un bidon, pe care Reptigli îl astupă cu niște dop de plută. Gândacul mai privi o dată florile înainte de a le băga în buzunar. Îi aminteau... sau nu... ba da! Își aminti: acel buchet de Bășina Porcului fusese pictat de Van Gogh, conțineau același galben, același verde, același gri. - Auzi, îl întrebă Reptigli pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
-
înapoieze florile muzeului Van Gogh. Ajunse repede, căci avea un sistem de navigație prin satelit. Merse pe Dunăre până la Viena, unde luă barcastrada B9. După Köln trecu pe B33. Dar în fața muzeului observă că mâncase toate petalele. Firea lui de gândac de Colorado triumfase din nou. „Asta e“, își zise, aruncând tulpinile în cutia poștală a celebrei instituții. Vâsli în continuare înspre Denver, unde locuia un bunic pe care nu-l mai vizitase de mult, poate chiar niciodată. Nu se grăbea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
-
deasupra capului, ca musulmanii la rugăciune. Pe acritura care mă seacă la ficați de vreo cincisprezece ani am dotat-o cu o trompetă de plastic și-am cocoțat-o pe masa prezidiului. Arată în țoalele ei de bazar ca un gândac de colorado pleoștit de la piatra vânătă de primăvară. Promițător. ... să nu-mi spui mie Grigore dacă o să se mai ia cineva de mata, o să vezi c-o să tremure carnea pe ei de frică. Când ai un necaz, îl mai învârți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
nu se uită și nu vorbesc rămân cu respirația în gât. Băiețelul zice: — Uite, mami, uită-te acolo! Monstrul ăla fură mâncare! Toți se fac mici de rușine. Capetele lor se lasă între umeri, de parcă s-ar uita la niște gândaci. Citesc titlurile din tabloide mai atenți ca niciodată. Fata Monstru Fură Pasărea Sărbătorii. Și uite-mă pe mine, friptă cum scrie la carte în rochia mea din crep de bumbac, cu un curcan de zece kile în brațe, curcanul transpirată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
glorioase. Părăsise Rusia, susținea el, În primul rând din pricina jurământului față de țar: jurământul militar nu putea fi Încălcat. Imperativul său categoric - concepția onoarei de iuncher - Îl va aduce deci pe vaporul englez, până la Constantinopol. Unde se va stabili. Hoteluri sordide, gândaci, nostalgie. Lui A.I. Belogorcev Îi va fi tot mai greu să‑și mențină verticalitatea. Întâi Își va amaneta ceasul de argint cu monograma Împăratului și lănțișorul de aur (un dar de la tatăl său), apoi va vinde Dicționarul explicativ al limbii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
-și savureze în tihnă bucuria. Dar, a doua zi, sună telefonul. Mama, vino imediat! Eu nu mai stau aici nici o secundă! Sanda simți că i se taie picioarele. Dumnezeule, Luana, ce-ai pățit? Nu pățise nimic dar în cameră colcăiau gândacii, băile erau infecte, colegele de cameră stătuseră la taifas toată noaptea fără ca ea să poată închide un ochi și colac peste pupăză o făcuseră într-o limbă din care nu pricepuse o iotă. Sanda luă trenul și plecă la Iași
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
Mi se pare ciudat, e-un obicei european. Niciodată? s-a mirat. Mângâia iarba, parcă se bucura de țesătura unui covor. — Nu-i de mirare, a Încuviințat ea. Vreau să zic, pe-aici foșgăiesc prin iarbă tot felul de chestii, gândaci, șerpi... Nu te-ndeamnă la stat ca iarba din Europa, cum să-ți spun, de fapt nici nu știu cum e iarba acolo. Cred că mi-ar plăcea Europa, câmpii verzi și plăcute, pline de mici flori delicate și cu păduri unde
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]