5,090 matches
-
în chiar sistemul de gîndire al acestuia) se află, mai ales la Eliade, într-o mutuală conexiune cu ideea de reconstrucție, de recreare ab initio, urmînd principiile unor structuri paradigmatice, într-o multitudine variată de forme. De altfel, ideea că gînditorul român nu are, de fapt, nici un sistem, fie implicit sau explicit, devine leitmotivul și obsesia recenziei, în sprijinul căreia ecourile subiective ale unor prejudecăți înlocuiesc argumentele reale. Doar observațiile din partea finală a articolului par a fi mai argumentate, ideile de
Contradicțiile gîndirii (post?)moderne by Elena Bortă () [Corola-journal/Journalistic/16851_a_18176]
-
caz al unei viziuni culturale sau științifice? Familiar cu imensul volum de texte eliadești - mai puțin cunoscută fiindu-i beletristica lui Eliade, exceptînd traducerile din engleză și franceză - , Bryan Rennie subliniază diferența calitativă dintre diversele moduri de interpretare ale operei gînditorului și scriitorului: "demersul radical critic, iconoclast al multor contemporani poate prea lesne să împiedice înțelegerea subtilităților fundamentale ale unui gînditor talentat, printr-o țesătură de obiecții liliputane. Pentru a pătrunde pe deplin gîndirea unui hermeneut ca Eliade [...] nu e productiv
Contradicțiile gîndirii (post?)moderne by Elena Bortă () [Corola-journal/Journalistic/16851_a_18176]
-
lui Eliade, exceptînd traducerile din engleză și franceză - , Bryan Rennie subliniază diferența calitativă dintre diversele moduri de interpretare ale operei gînditorului și scriitorului: "demersul radical critic, iconoclast al multor contemporani poate prea lesne să împiedice înțelegerea subtilităților fundamentale ale unui gînditor talentat, printr-o țesătură de obiecții liliputane. Pentru a pătrunde pe deplin gîndirea unui hermeneut ca Eliade [...] nu e productiv să se aplice o critică logică a detaliilor în mod direct, ci mai curînd să se pună în discuție coerența
Contradicțiile gîndirii (post?)moderne by Elena Bortă () [Corola-journal/Journalistic/16851_a_18176]
-
Volumul își propune să pătrundă "sensul implicit al religiei" prin discutarea temelor și motivelor operei eliadești, care astfel pot deveni operante pentru cei interesați de istoria culturii sau disciplinele înrudite, mai ales dacă nu le este accesibilă întreaga operă a gînditorului (formată din peste 1500 de cărți și articole, cum arată Mac Linscott Ricketts în prefață, excluzînd traduceri, republicări, precum și o serie de lucrări aflate în manuscris). Fără a-și asuma premisele unei abordări exhaustive a conceptelor operei eliadești, Rennie reconstituie
Contradicțiile gîndirii (post?)moderne by Elena Bortă () [Corola-journal/Journalistic/16851_a_18176]
-
prin noutatea adusă într-o filosofie (occidentală) care a supralicitat elementul rațional în detrimentul "surselor pre-raționale ale valorii, clasificate drept tradiționale, mitice, religioase, estetice ș.a.m.d.". Discutată ca un tot unitar, sincronic, deși urmărind, totuși, modul cum a evoluat concepția gînditorului asupra elementelor-cheie ale acesteia, opera eliadescă e prezentată atît în contextul gîndirii moderne, cît și al celei postmoderne, în particular. Studiul relevă, în același timp, îmbinarea elementului arhaic, modern și postmodern în structurarea viziunii lui Eliade, recurgînd atît la o
Contradicțiile gîndirii (post?)moderne by Elena Bortă () [Corola-journal/Journalistic/16851_a_18176]
-
nu numai credința în Dumnezeu se afla în chestiune, ci și orice credință într-un factor pozitiv, într-un impuls constructiv, precum o metodică destrămare a tot ceea ce ține de ordinea lumii. Simptomatic, era vizată comunicarea omenească: "Mă tem, spunea gînditorul german, că nu ne vom putea debarasa de Dumnezeu cît timp mai credem în gramatică". De fapt, atacul împotriva limbajului nu e decît un atac împotriva lui Dumnezeu, atîta vreme cît, potrivit tradiției creștine, Cuvîntul divin exista înainte de facerea lumii
Arta și sacrul by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16873_a_18198]
-
semnalînd "timiditatea mea, de cîte ori mă apropiu de mari probleme abstracte pentru care nu sînt făcut". Altădată (în 1933), referindu-se la opera fostului său profesor de la universitatea ieșeană, declara tot atît de sincer: "Xenopol era mai ales un gînditor, ale cărui concluzii asupra istoriei nu întrec numai competența mea, care nu sînt filosof și n-am căutat să fiu vreodată, dar și curiozitatea mea, interesul meu pentru aceste lucruri, fără îndoială utile, de un caracter atît de diferit." Nu
N. Iorga, teoretician al istoriei by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16895_a_18220]
-
de presentimentul marilor mutații (dinspre simbolism spre ceva pe care l-aș fi numit, absolut preliminar, postsimbolism) mi-a atras atenția o notă semnată în anii '30 în coloanele ziarului Vremea de cel ce avea să devină curînd unanim apreciatul gînditor Constantin Noica. El semnala în amintita notă impresia că versurile lui Bacovia se sustrag simbolismului, acumulează o durere în ritmul accelerat al vieții, nu al artei, și că din acest motiv, întrupează trăsături pe care nu știe să le definească
Mutații în interpretarea modernismului by Henri Zalis () [Corola-journal/Journalistic/16914_a_18239]
-
propriei persoane. Iubind și punînd preț pe iubire, femeile își afirmă de fapt, dacă îl înțeleg eu bine pe autor, prerogativele identitare. Mi se pare extrem de interesantă această teorie relațională a identității, mai ales că am întîlnit-o și la alți gînditori contemporani. Mai greu îmi este să înțeleg de ce socotește Lipovetsky că ea e valabilă doar în cazul femeilor. Pentru că, istoric, vorbind, ele au fost implicate într-un permanent proces de construcție și interpretare identitară, în vreme ce bărbații, trăind într-o lume
Femei și/sau bărbați? by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/16918_a_18243]
-
apoi le vom comenta în lumina antropologiei și politologiei actuale, schițând, în concluzie, marile schimbări care se petrec sub ochii noștri, în fenomenologia puterii. Teoria forței. Cinism și indulgență O bună călăuză în examinarea teoriei forței o găsim în prestigiosul gânditor neokantian trecut la neotomism, Gustav Radbruch, care se întreabă de ce dreptul în vigoare (deci puterea de la care emană) este și obligatoriu, legitim? Teoria forței dă un răspuns oarecum tautologic, justifică focul prin flogistic: puterea se impune pe baza capacității de
LEGITIMITATEA PUTERII by Paul Alexandru Georgescu () [Corola-journal/Journalistic/16938_a_18263]
-
occidentalizării țării, pe cale sincronică, aproape imitativă. Nu este înfricoșător cazul lui Eminescu - scria Cioran în cartea sa -, care, în loc să se atașeze de un viitor al României, a proiectat mărimile neamului în obscuritatea sinistră a trecutului nostru? România n-a avut gînditori mesianici". Condamnă decis tradiționalismul ca o formă seculară de somnolare. "România - scria el asemenea lui Lovinescu - este fructul unei pasiuni moderniste. Fără prejudecățile moderniste ale liberalismului românesc, andantele devenirii noastre devenea funebru. Ceea ce în apus era revoluție, la noi era
Opera românească a lui Cioran by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17055_a_18380]
-
mă entuziasma. Eram un apolinic în gen goethean. Apropo. În 1981, aveam să-l văd la Paris pe Cioran. Discutaseră despre literatură, iar la ușă, la plecare, venind vorba despre Noica, exclamase pompos: Sentimentul paraguaian al ființei! parafrazînd titlul lucrării gînditorului român. Cînd am auzit de procesul deschis contra lui C. Noica, începusem să mă neliniștesc. Așteptam să fiu închis. Îmi pregătisem bagajul. În cele din urmă, m-am trezit cu o citație să mă prezint la sediul securității pe Horia
Exact cum a fost by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/17062_a_18387]
-
față în plină glorie peste ocean: cea a studiilor cognitive. Ambițiile intelectuale, și pe măsură energiile mobilizate, sînt impresionante: o re-cartografiere a făpturii umane, cu toate problemele filozofice și psihologice pe care le-a ridicat unor generații la rîndul de gînditori, din perspectiva neurologiei, în principal, și al altor cîteva discipline aliniate drept rezervoare conceptuale și metodologice (între acestea filozofia, lingvistica și psihologia). Împreună cu soția sa Hanna, Damasio a fondat în statul american Iowa un institut unic în lume pentru investigarea
Misterele conștiinței by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17098_a_18423]
-
sau Roger Penrose (de asemenea deja cunoscut publicului din România). Și precum aceștia, Damasio e genul de filozof în blugi, relaxat și neortodox, aflat într-un permanent dialog viu prin aceea că se stabilește nu între el și tradiție, alți gînditori, ci mai curînd între el și cititori. Cognitiviștii nu au dileme (sau dacă le au, totuși, nu le recunosc lesne), dar nici aroganță. La un nivel stilistic, de articulare a argumentelor și formare a ideilor, Damasio (ca și ceilalți) are
Misterele conștiinței by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17098_a_18423]
-
a acționat, care nu a actualizat "textura". Cît despre "judecățile de valoare" ele constau întotdeauna în aprecieri precum: "Ceea ce ne stă la îndemînă este să punem în lumină un adevăr: o evidență, de fapt. Anume că întreg edificiul înălțat de gînditorul Devenirii întru ființă are acum și o cupolă în strălucirea căreia se reflectă ontologicul laolaltă cu acel gînd unic ce a pornit să se înalțe din temelii sub cugetul arhitectului" etc. Nu spun că opera lui Noica merită sau nu
Sub oblăduirea lui Hermes by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/17108_a_18433]
-
J. Skupiewsky în La doctrine panslaviste d'apres N.J. Danilevski susține același lucru; citez în traducere: Vom remarca de la început că lucrarea lui M. Danilevski nu poate fi considerată ca fiind expresia unei teorii individuale a unui om, himerele unui gînditor mai mult sau mai puțin fantezist, utopii destinate să rămînă în domeniul irealizabilului. Nu. Situația ocupată de autor, patronajul de care au profitat lucrările sale, cultul, pentru a ne exprima astfel, de care se bucură astăzi cartea sa, îi acordă
Realism politic și fantezie poetică by Gheorghe CeauȘescu () [Corola-journal/Journalistic/15810_a_17135]
-
însemnările unui cosmopolit, Editura Paralela 45, colecția "Cercul Literar de la Sibiu", Pitești, 1999, ediție îngrijită de Dan Damaschin, 156 p., 34.000 lei. Jurnal despre sfârșitul Bisericii În cercurile ecumenice pr. prof. Ion Buga trebuie să fie perceput ca un gânditor incomod - și-a atras repede acuza de "radicalist" - însă mult gustat și apreciat de generația tânără a studenților teologi. Autor al mai multor cărți de teologie, unele de referință, și traducător al unor scriitori esențiali (Evdokimov, Unamuno ș.a.) pr. prof.
Însemnări despre alții by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/15853_a_17178]
-
A părăsit locurile natale după căsătoria-i cu o localnică din orășelul Stratford-upon-Avon, soție mai vîrstnică decît soțul ei cu opt ani. De la un moment dat încoace William Shakespeare este recunoscut ca autorul dramatic cel mai profund și poetul, inegalabil gînditor umanist al Angliei, în perioada de renovare culturală care se produce în Europa secolelor al XV-lea și al XVI-lea, în domeniile literare, artistice și științifice, pe de-o parte, și în sferele economiei și acțiunilor sociale, pe de
Hamlet s-a născut acum patru secole by Mihai Stoian () [Corola-journal/Journalistic/15917_a_17242]
-
răstimpul meu s-a scurs pe nebăgate de seamă;/ privesc lucrurile ca și cum aș face-o pentru ultima oară;/ de la mine însumi de-acum înainte nu mă mai pot aștepta la nimic" (ibidem). Se simte contemporaneitatea bardului cu Cioran. Ca și gînditorul franco-român, Dan Damaschin își asumă dizgrația ființei, lipsită de har, lipsită de rost, incapabilă a ajunge, în periplul ei chinuitor, la vreun liman. Nu numai lumina celestă îi e refuzată, ci și, adesea, penumbra incertitudinii, cu dramul său consolator, în
Un sol al "ireparabilului" (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15934_a_17259]
-
preponderent filosofică a revistei, iar pe de altă parte, Blaga face concesia de a le publica și comentarii, recenzii, note pe probleme de literatură. Neîntrerupta legătură cu Blaga și chiar susținerea tacită, după cum îi era natura, se confirmă în colaborarea gânditorului la "Revista Cercului" (Nr. 2, 1945) cu aforisme și însemnări, un fragment din Discobolul, anunțat atunci ca o apropiată apariție. Dintre cerchiști au semnat în "Saeculum", în ordinea publicării, Ion Oană, Victor Iancu, Ovidiu Drimba, Ion Negoițescu, Radu Stanca, Ștefan
Blaga și cerchiștii by Elvira Sorohan () [Corola-journal/Journalistic/15938_a_17263]
-
filosofie articolele lui Radu Stanca, De la stilul istoric la stilul filosofic (nov.-dec. 1943) și Stilistica - o nouă disciplină a filosofiei? (ian.-febr. 1944), singurele, de altfel. Este prea evidentă intrarea acestui al doilea inițiator al Cercului în domeniul preocupărilor gânditorului Blaga, a cărui demnitate de teoretician pe probleme de morfologia culturii nu e amintită decât o singură dată, de formula "noologiei abisale" fiind vorba. Primul articol dezvoltă afirmativ observații de mare profunzime asupra unei probleme fundamentale, care îl recomandă pe
Blaga și cerchiștii by Elvira Sorohan () [Corola-journal/Journalistic/15938_a_17263]
-
primordial, în adîncurile căruia "lumina și întunericul se întîlnesc", iar "conștiința și cugetul se desprind din întunecimi - fără ruptură". Nu ne poate scăpa tresărirea bucuroasă a recunoașterii unor "membri ai familiei" proprii, pe care o învederează Noica. Hasdeu e un gînditor romantic, care "nu putea să nu iubească "începuturile", forțele obscure și originare". În pofida unei atari circumstanțe, împrumută "o anumită concepție pozitivistă, socotind această continuă desfășurare ca o evoluție", așa cum remarcă Mircea Eliade. În ochii lui Hasdeu, filosofia lui Spencer la
Oscilațiile lui Constantin Noica (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15964_a_17289]
-
noua generație spiritualistă (Cioran, M. Vulcănescu, Noica), legionarismul de la doctrinari la funeștii militanți, toți, de fapt, au fost preocupați absorbant de această dilemă fundamentală. Și o regăsim, în fond, și în deceniile comuniste de la ridicolii lor conducători, la ideologi și gînditori. Aici, repet, în această dilemă fundamentală, se consumă, de fapt (cu rare excepții, ca, de pildă, amintita carte a lui Mircea Florian sau cărțile de indianistică ale lui Mircea Eliade) zbaterea întregii cugetări românești de aproape două secole. Un bun
Între originalitate și citare by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16000_a_17325]
-
o schimbare de direcție în istorie, liberalismul a transformat modul de viață tradițional, a dizolvat vechi comunități și solidarități constituite, propunând, nu fără aroganță și superficialitate, modelul burghez. Eminescu a fost martorul acestei schimbări, dar și analistul ei necruțător. Ca gânditor de formație organicistă, el a respins soluția progresului prin salt. Poetul avea convingerea că politicienii își justifică menirea în măsura în care propun idealuri și soluții autentice, nu jumătăți de măsură, condamnate să provoace imprevizibile ruperi de ritm. ~ntr-o viziune istorică optimistă, faptul
Eminescu și modernizarea României by Mihai Dorin () [Corola-journal/Journalistic/15589_a_16914]
-
discursul liberal din epocă. Eminescu s-a dedicat analizei acestuia nu pentru că și-ar fi propus "ieșirea din istoric" și întoarcerea în illo tempore, precum mai cred unii cercetători, care nu au stăruit prea mult pe textele eminesciene, ci fiindcă, gânditor organicist și spirit tragic, poetul nu s-a lăsat amăgit de aparențe. Nimeni nu va nega efortul în direcția modernizării, articulat în principal, dar nu numai, de către liberali. Dar la fel de corectă trebuie să fie și dezvăluirea sărăciei endemice a țărănimii
Eminescu și modernizarea României by Mihai Dorin () [Corola-journal/Journalistic/15589_a_16914]