359 matches
-
Fixează-mi o sumă. ― Ia mai slăbește-mă, dumneata. Crezi că din chirie trăiesc eu? Cât timp am pensioara, slavă Domnului, nu duc grijă de nimic. Închiriez ca să nu mă simt singur cuc. Îmi place să aud freamăt în jurul meu, gângurit de porumbei, într-un cuvînt: iubire... I-am oferit o mie de lei, deși după socoteala mea făcea dublu. Spre surprinderea mea, bătrânul a acceptat pe loc: ― Bine, o mie să fie! Bate palma! Colegii de la mansardă rămaseră stupefiați auzind
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
sărută pe frunte și-l binecuvântă, după care își luă zborul. Femeia, auzind fâlfâit de aripi, se ridică de jos și înțelese că ruga i-a fost ascultată, și că pruncul ei nevinovat este salvat, căci acesta deschisese ochișorii și gângurea vesel, iar febra care-i arsese trupușorul zile în șir, dispăruse. Cu copilașul în brațe, alergă în odaia unde dormea soțul ei, care obosit de nopțile de veghe alături de soția lui, la pătuțul copilului, se odihnea. „Scoală-te, căci Dumnezeu
NE POVESTEȘTE ... BUNICA -Povestiri de Crăciun by SOFIA TIMOFTE () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91581_a_93215]
-
de el știute cum să le mai descurce, și un locușor de cca. un metru rezervat mie când îl vizitez. Aici îmi dăruiește ultimul volum tipărit și autografiat - apoi se lasă o tăcere ce cuprinde camera cu porumbeii ce-i gânguresc în balcon. Nici un cuvânt nu poate înlocui clipa măreață a edificării unei noi cărți. Ea este încărcată cu prea multă trudă, cu prea îndelungată urcare pe panta desăvârșirii pentru a mai putea fi evocate. Tăcem în fața unei opere scoase din
Constantin Huşanu by Reflecţii la reflecţii. Pe portativul anilor () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91645_a_93061]
-
mă opresc la poemul ,,Ispite”. Aici scoate încă o dată în evidență rolul scriitorului în lumea noastră. ...Să mergi înainte cu înverșunare, să veșnicești limba neamului tău în cântece nemaiauzite...că ești dator să veșnicești neamul și limba în care ai gângurit pe când te alintai la sânul maicii tale și de aceea să arzi cu înverșunare, să preschimbi ,,limba în altar al neamului.” Las la latitudinea fiecărui posibil cititor să descopere noi și noi perle ale gândirii unui scriitor care ,,Arde” pentru
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII (ÎN LUPTĂ CU TIMPUL...). In: CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/562_a_745]
-
la apăsarea mîinii sau genunchiului, la imaginea lui Marjory lîngă el, la soarele de pe acoperișuri sau la un nor zărit printr-o fereastră. Nu se întîmpla prea des. De cele mai multe ori, plăcerea se trezea în el dimineața, cînd auzea porumbeii gîngurind printre coșuri și se încălzea la gîndul că o va vedea curînd. Cînd, în aceste clipe, îi veneau în minte cuvinte ecocate de amintirea lui Marjory, le orchestra în fraze. Scria poeme și i le strecura în mînă cînd se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
și reluară mersul. Simțeau o nouă vigoare. Brațele le erau foarte puțin încordate, ceața deveni mai caldă, ca și cum soarele era pe punctul de a o străpunge, și erau mîngîiați de sunete plăcute: la început, deasupra lor, cîntece de ciocîrlie, apoi gîngurit de porumbei și apoi un foșnet de parcă o ploaie torențială cădea peste o pădure. La un moment dat auziră un susur tare și scîrțîit de vîsle, iar Lanark bîjbîi cu lanterna, îndreptînd-o spre drum și așteptîndu-se să vadă malul unui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
cuvenite numai lor; ne supuneam blestemului acestui straniu transfer : cineva avea să ne roadă intimitatea, unul din bunurile noastre cele mai de preț, și așa mai departe. „Noi n-o să ne iubim copilul, nu-i așa ?“, îi spuneam Zenobiei. Ea gângurea ceva despre niște cercuri mult mai puternice, față de care gândul nu poate nimic, mă sfătuia, parcă, să nu mă situez pe marginile lor, ca să nu mă arunce afară; de altfel, Dragoș nici nu era copil. Și, într-o bună zi
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
mai respir, mai bine mor și nu mai respir, fiindcă nu mă iubești, m-am convins și așa mai departe, nu sunt bun de nimic, îmi intrase în cap ce văzusem...“. „Liniștește-te“, mi-a spus Zenobia, acum nu mai gângurea, vocea îi era limpede și melodioasă, „a fost greu, acum a trecut, s-a terminat“. „Cum s-a terminat, Zenobia, cum a trecut și cum s-a terminat ? Mie îmi vine să mor, sunt disperat și tu îi dai zor
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
altor cinci persoane. 19. Mă îndreptam spre casă, luna dispăruse. Mă gândeam la Zenobia. Încercam să redimensionez, măcar în gând, fragilitatea raporturilor noastre cu o lume de forțe subit dușmănoase, ca să o apăr de primejdii... ...La vârsta când alții abia gânguresc primele silabe, Zenobia vorbea uimitor de bine. Atâta doar că unele cuvinte, în special nume de animale, ca, de pildă, porc, le înlocuia cu altele, inventate de ea. Ceilalți, părinții, rudele, vecinii, încântați de neobișnuita ei precocitate, făceau, firește, haz
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
Ieri și alaltăieri, azi-noapte. Bătrâna n-a lăsat nici o urmă, înțelegi? Nici una! E de necrezut! Se avântă cu logoreea și înfierbîntarea, specifice, declanșate de ideea fixă. E de necrezut! Ai s-o citești pe toate gardurile, în toate abecedarele, o gânguresc pruncii în landou: nu există infracțiune perfectă. ― Într-adevăr. ― Atunci înseamnă că eu sânt un..., ceea ce, te rog să mă crezi, am început s-o gândesc. Nu, dragul meu, nu tu ai spus-o, dar mă conving eu că așa
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
obiectivele peste mulțime, oprindu-se asupra figurilor celor mai surprinzătoare. Pancarte în rusă, înălțate de imigranți din vechea Uniune Sovietică - o altă componentă tradițională a manifestației. Un cameraman al NBC filmase un cadru care îl făcu pe șeful lui să gângurească de emoție: un bărbat purtând o kippa, căciulița mulată, purtată de evreii religioși, lângă o negresă etiopiancă, chipurile lor fiind scăldate în lumina lumânării pe care o ținea femeia. La câteva rânduri în spatele lor, neobservat de cameră, se afla un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
mea, draga mea! Pământul e mămica ta, apa e tăticul tău. Bunica Gülsüm s-a făcut că nu observă. Încurajată de indiferența ei, Asya și-a continuat parodia. Era rândul violetei africane să fie udată. Preferata bunicii Gülsüm. Aceasta a gângurit spre floare: — Ce mai faci, draga mea? — Ce mai faci, draga mea? a gângurit Asya În bătaie de joc. Bunica Gülsüm s-a Încruntat și a strâns din buze. Ce frumoasă și ce purpurie ești! a zis ea. — Ce frumoasă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
a făcut că nu observă. Încurajată de indiferența ei, Asya și-a continuat parodia. Era rândul violetei africane să fie udată. Preferata bunicii Gülsüm. Aceasta a gângurit spre floare: — Ce mai faci, draga mea? — Ce mai faci, draga mea? a gângurit Asya În bătaie de joc. Bunica Gülsüm s-a Încruntat și a strâns din buze. Ce frumoasă și ce purpurie ești! a zis ea. — Ce frumoasă și ce purpurie ești! În acea clipă bunica Gülsüm a strâns din buze și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
Înlăuntrul tău. Au repetat scena, el trimițând fumul direct În gura ei, ea Înghițindu-l iarăși și iarăși, până când ultimul fuior de fum care a dispărul pe gâtul ei a fost eliberat. — Pariez că te simți mai bine acum, a gângurit Caricaturistul Alcoolic, pe al cărui chip se citea dorința de a face din nou sex. Nu există nici un leac mai bun decât o partidă bună de sex și o țigară bună cu marijuana. Asya și-a mușcat limba luptându-se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
șerpi, sunt sigură că șerpii erau Întotdeauna la mare căutare. — Uau, mai mult de cinci mii de ani vechime! s-a entuziasmat noua prietenă a Scenaristului Nenaționalist de Filme Ultranaționaliste. — Însă nu cred că avea un tatuaj pe buric! a gângurit el drept răspuns. Și au Început să râdă Împreună, apoi s-au sărutat și s-au Îmbrățișat. Afară, pe trotuar erau câteva mese răzlețe. Un cuplu mohorât s-a așezat la una din ele, apoi un altul și Încă unul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
sfârșitul scurtei lor discuții, Yervant Stamboulian i-a dat lui Shermin Kazanci două lucruri: broșa În formă de rodie și timp de găndire. Uluită și confuză, a Închis ușa și a așteptat să asimileze acea dezvăluire. Levent se târa și gângurea lângă ea, pe covor, cu un entuziasm fără margini. S-a Îndreptat În grabă spre camera ei și a ascuns broșa Într-unul din sertarele dulapului de haine. Când s-a Întors, copilul râdea, pentru că tocmai reușise să se ridice
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
pe masă. ă Nu, spuse el, abia mascându-și plăcerea oferită de acesteă mică șaradă. Porfiri apucă din nou scrisoarea și se înclină către femeia neconsolată, ale cărei lamentații nu încetaseră de-a lungul schimbului cu Zamiotov. ă Porfiri Petrovici, gânguri funcționarul șef cu satisfacție. Această femeie dorește să vă vadă pe dumneavoastră. Porfiri ezită înainte de a-i răspunde direct funcționarului, fără să se uite la femeia în lacrimi. ă Nu pot. Nu acuma. A intervenit o problemă urgentă. Trebuie să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
-
care putea să aprecieze starea de spirit a soțului ei fără cea mai mică greșeală, își zise că avea să treacă și peste asta și ridică din sprânceană către el pe când o conducea pe Fran spre ieșire. — Pa, Fran, dragă, gânguri ea, uitându-se peste umăr la figura spășită a soțului ei. — Scuze, iubito, îl auzi Fran spunând, foarte încet, pe când se urca în mașină. — Bun, răsună vocea cu inflexiuni aristocratice a Henriettei în aerul serii. Spune-o așa cum se cuvine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
telefona la birou, unde am posibilitatea să resping apelurile sau să-i spun secretariei că sînt la o ședință. Cu toate astea, am făcut ce trebuia. La serviciu, toată lumea se agită din cauza mea. Femei pe care abia de le cunosc gînguresc Întruna despre inelul meu de logodnă, toți vor să audă povestea, dacă Dan a Îngenuncheat atunci cînd m-a cerut (nu) și cînd anume ne gîndim să facem nunta. La prînz, Fran și Sally insistă să-mi cumpere șampanie, deși
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
unde. Dacă Îl țin În brațe pe Tom atunci cînd vine ea, va Încerca să mi-l ia cu forța sau, dacă el doarme, se va apleca cu siguranță deasupra pătuțului, cu fața la cîțiva milimetri de a lui, și-i va gînguri și-l va mîngîia pînă cînd se va trezi și va Începe să țipe, moment În care va Încerca de Îndată să-l ridice. De regulă, i-o iau Înainte. Vorbesc cu alte femei despre soacrele lor, iar problemele sînt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
trezește iarăși furia, dar nu-i pot spune și n-aș putea să Îmi exteriorizez sentimentele, așa că mă retrag Într-o mînie tăcută, rugîndu-mă să ne lase odată În pace. — Tu cel mai mult o iubești pe bunica, nu? Îi gîngurește ea lui Tom, iar mie Îmi vine s-o strîng de gît. CÎnd mami și tati or să se poarte Îngrozitor, o să vii și-o să stai la bunica. Această ultimă afirmație m-a făcut să tremur de furie. SÎnt clipe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
ton cîntat, ca de copil, adăugînd și un comentariu personal unde era nevoie. — Ascultă ce zice aici, domnule T., spune el de obicei, citind cronica unui film. Ar trebui sau nu să merg să-l văd? Sună bine. Iar Tom gîngurește Încîntat. În concluzie, diminețile de duminică seamănă destul de mult cu acelea de sîmbătă pe care obișnuiam să le am În trecut. Îmi iau micul dejun, Îmi beau ceaiul, apoi mă vîr Înapoi În pat, cu ziarele. Odată ce am isprăvit de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
mă gândesc la tine, a zis el încet. Dimineața, eu și Benia ne-am îndreptat plini de nerăbdare spre apus. O dată ajunși acasă, am trecut în revistă schimbările. Proaspătul fiul al Kiyei era bine făcut și a învățat repede să gângurească fericit când mama lui mi-l mai lăsa în nopțile în care se ducea să asiste la vreo naștere. Eu mergeam rareori cu ea după lăsarea întunericului, pentru că îmbătrânisem. Dimineața mă dureau picioarele, iar mâinile îmi erau înțepenite, dar mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
ultimul răcnet. Țâncul de nici doi ani poate silabisi deja câteva mantre cum ar fi Bo-na sau O-mo și poartă hăinuță de la Stefanel și căciuliță împletită de mamaia. Ridică o mânuță către ceasul de mult ieșit din uzul rațiunii și gângurește astfel: ─ Ta-ta-ma-ta-ko! Ta-ta ko! Ko! Iar mama lui îl înțelege și-i răspunde: ─ Co-co-do? Nu-i, nu-i pui. Ia cu pa-pi, ba-pi. Însă mititelul se rățoiește: ─ Ko-ko-to! Ko! Ta-ta-ma-ta! Ko! Ko! Nu-i, nu-i pui, zice mama
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
poate să facă futerea dintr-o muierușcă. Zici că-i tâmpită, și când colo ea numai la belivarez și Gogu Pompieru gândește. Te uiți la ea de milă, că-i nenorocită de destin gândești, și când colo iepșunica salivează și gângurește cu pofta doar la debrținul din dotarea ta. Întinse mâna și rupse o bucată de plăcintă, din tava pe care femeia o lăsase pe soba de tuci de lângă capul patului. Mușcă pofticios. Îl privi lung pe Băcănel. Mai să izbucnească
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]