363 matches
-
ofereau dulciuri! Cum se plângeau de tot felul de dureri și afecțiuni În timp ce te strângeau de genunchi! Vizitele mele Îi ridicau Întotdeauna moralul Desdemonei. ― Bună, păpușa mou, spunea ea, zâmbind. Mă așezam pe pat și ea mă mângâia pe păr, gângurindu-mi cuvinte de alint În grecește. Când venea fratele meu, Desdemona rămânea cu o expresie fericită pe chip atâta cât stătea el acolo. Dar cu mine, după zece minute, licărirea din ochii vii se stingea și ea Îmi spunea adevărul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
pe el, adică-n scutece, nu în pempărși, trecuse deja de operația de stenoză de pilor (dacă v-ar arăta burta lui, deși mă îndoiesc c-o să fie de acord, i-ați zări cicatricea datând de la vârsta de trei săptămâni), gângurea baritonal și molcom încât bunicul nostru o consola pe mama lasă, tu, p-ăsta-l facem popă, râdea cu incuri și fără dinți, plescăia-n somn, își lărgea încet, încet alimentația, mai o brânză dulce făcută-n casă, mai o supă pasată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
paranteză. În fine, iată niște puncte (7): frații mici au realitatea lor distinctă și inviolabilă; dincolo de meritul indiscutabil de a fi privit burta mamei crescând (cu tine înăuntru), de a te fi plimbat cu căruciorul, de a te fi ascultat gângurind ca un popă ș.a.m.d. (înșiruirea poate să continue pe mai multe pagini), frații mari nu au dreptul să insinueze că amintirile tale (puține, vagi, cum or fi) sunt, de fapt, false; atunci când se petrece totuși acest lucru, el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
soție (care provoca mai multe răsuciri ale capetelor decât orice automobil de lux) și a primit permisiunea să-și petreacă un sfârșit de săptămână cu ea, într-un sat din apropierea taberei militare. Ca doi porumbei, și-au visat clătite, au gângurit în bucătăria de țară, au dat puțin din aripi și, cu chiu, cu vai, au pus ceva pe foc. Zeama din tigaie bolborosea și scotea fum, nu se lega și nu se rumenea deloc, până când baba care-i găzduise le-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
așa c-am dat-o într-un clocot și a ieșit o ciorbicăăă... V-a plăcut? 4. Salamul din sobă În vremurile în care orologiul bătea tot mai dogit, iar bunicul meu era de mult bunic (fiindcă eu mă născusem, gângurisem, învățasem să merg, să vorbesc, să scriu, să pup fetele, să recit poezii patriotice și chiar să rezolv ecuații), lui, care nu mai pleca pe șantiere, ci lucra pe Calea Griviței într-un institut de proiectare, i-a venit ideea să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
-o pe Zinocika, n-am simțit decât ciudă. Mi-era ciudă pentru că în cameră, dincolo de paravan, Zinocika cea îmbolnăvită de mine m-a dezamăgit, continuând să fie la fel de plină de efuziune și, de aceea, asexuală, cum fusese în momentele când gângurea: „ah, ce minunat!“. Dezbrăcată, îmi mângâia obrajii și murmura - „Ah, dragul meu, micuțule!“ - cu un glăscior sonor și gingaș de copil. Această gingășie, nu, nu plină de cochetărie, ci izvorâtă din suflet, mă mustra parcă, împiedicându-mă să-mi etalez
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
e rău de tot. Și treci și pe la infirmierie să vezi ce-i cu Davey. Dumnezeule, ticăloșii ăia l-au transformat Într-o gulie! Jur să nu dau colțul pînă nu-i fac piure de legume!“ Voci suprapuse, mormăieli, Mickey gîngurind, cîinele lui chelălăind. Fixarea În timp a momentului: Goldman și Cohen fuseseră deja atacați. Mickey punea anticipat un pariu pe lupta dintre Robinson și Basilio din septembrie anul trecut. Probabil că la data desfășurării meciului era deja afară - a pus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
pe care o avea, pentru că următoarea replică trebuia livrată cu convingere. Să nu îi lase lui impresia că are cumva de ales. Nu avea voie să o respingă. Pur și simplu, nu era o opțiune. Fixându-l cu privirea, Lisa gânguri: Dă-mi una mare. — Ce vrei? întrebă el, înclinând capul către bar. — Nu mă refer la băutură, spuse ea, cu profund subînțeles. Fiecare mușchi al feței lui s-a încordat odată cu înțelegerea intențiilor ei. Aha, spuse el, înghițind în sec
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
apăruse Keller, anunțase ziua de naștere și ceruse șampanie. Evgheni Pavlovici venise doar de o jumătate de oră. Pentru șampanie și sărbătorire insistase stăruitor și Kolea. Lebedev le dăduse cu plăcere băutura. — Dar din a mea, din a mea! îi gângurea el prințului. Pe socoteala mea, ca să vă slăvim și să vă felicităm, va fi și ceva de mâncare, niște gustări, de asta se îngrijește fiică-mea. Dar, prințe, dacă ați ști ce temă e pe tapet! Vă amintiți, în Hamlet
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
telefona la birou, unde am posibilitatea să resping apelurile sau să-i spun secretariei că sînt la o ședință. Cu toate astea, am făcut ce trebuia. La serviciu, toată lumea se agită din cauza mea. Femei pe care abia de le cunosc gînguresc Întruna despre inelul meu de logodnă, toți vor să audă povestea, dacă Dan a Îngenuncheat atunci cînd m-a cerut (nu) și cînd anume ne gîndim să facem nunta. La prînz, Fran și Sally insistă să-mi cumpere șampanie, deși
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
unde. Dacă Îl țin În brațe pe Tom atunci cînd vine ea, va Încerca să mi-l ia cu forța sau, dacă el doarme, se va apleca cu siguranță deasupra pătuțului, cu fața la cîțiva milimetri de a lui, și-i va gînguri și-l va mîngîia pînă cînd se va trezi și va Începe să țipe, moment În care va Încerca de Îndată să-l ridice. De regulă, i-o iau Înainte. Vorbesc cu alte femei despre soacrele lor, iar problemele sînt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
trezește iarăși furia, dar nu-i pot spune și n-aș putea să Îmi exteriorizez sentimentele, așa că mă retrag Într-o mînie tăcută, rugîndu-mă să ne lase odată În pace. — Tu cel mai mult o iubești pe bunica, nu? Îi gîngurește ea lui Tom, iar mie Îmi vine s-o strîng de gît. CÎnd mami și tati or să se poarte Îngrozitor, o să vii și-o să stai la bunica. Această ultimă afirmație m-a făcut să tremur de furie. SÎnt clipe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
ton cîntat, ca de copil, adăugînd și un comentariu personal unde era nevoie. — Ascultă ce zice aici, domnule T., spune el de obicei, citind cronica unui film. Ar trebui sau nu să merg să-l văd? Sună bine. Iar Tom gîngurește Încîntat. În concluzie, diminețile de duminică seamănă destul de mult cu acelea de sîmbătă pe care obișnuiam să le am În trecut. Îmi iau micul dejun, Îmi beau ceaiul, apoi mă vîr Înapoi În pat, cu ziarele. Odată ce am isprăvit de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
-și încălzească mâinile la foc. Și dacă ne gândim mai bine, cine dă bacșiș unui aducător de vești proaste? Imediat ce a văzut pielea albă a copilului, însă, Anjali a știut că acesta s-a născut într-un ceas rău. Nou-născutul gângurea și se foia. Un băiat a fost trimis în deal la creamtoriu, după preot, iar moașele au ars cearșafurile pline de sânge în grădină. Se pare că nimănui nu-i păsa de femeia moartă, mai mult decât să scape cât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
din cap. Se uită cu toată seriozitatea la mine și Întreabă: Te simți bine? Încuviințez din cap și despic ruloul cu cârnați cu o furculiță. Fulton Îmi adresează un zâmbet consolator de probă. — Dacă simți nevoia să vorbești despre asta... gângurește Drummond. Ce să-ți zic. Cu tine? O chestie deșteaptă la greu fă. Măcar nu mă insulta pretinzând că te doare-n cur. Nu-i o experiență prea plăcută, trebuie să spun, afirm eu pe un ton medical, dar spectacolul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2026_a_3351]
-
încurajat prostia sau în a fost o bubă oarecare, laudatio adresat proiectului eșuat, ciornei stinghere, poemului ratat în genere: „noaptea aud uneori tăcerea miilor de/fetuși ascunși în viitorul hârtiei ă... ț ei duc mai departe vina de-a fi gângurit/altfel decât poporul/de-a fi încercat cândva o poveste/ei știu“. Centrul de greutate al volumului este ciclul poetologie apofatică, în care „mizeria“ literaturii este analizată în mai multe texte la modul deriziv (discuții cu posteritatea, cu Mama Omida
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2194_a_3519]
-
furiș peste umărul lui, albă ca zăpada din vârful muntelui, toate cămășile lui se albiseră de la laptele regurgitat de ea, sugea de la mine laptele călduț și îl împrăștia pe el, reunindu-ne astfel, buzele lui murmură ceva în urechea ei, gângurește cu ea pe limba copiilor, o face să-i danseze în brațe, un dans de lapte și miere, așa au fost primii ei ani alături de noi. În prima iarnă, stăteam cu toții într-o cameră, dormeam în același pat, focul ardea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
și vin de la Râm. Metodiu și Iovănuț rămaseră literalmente cu gura căscată. Mai ales Iovănuț, cu gura căscată specifică vârstei, holbă niște ochi cât cepele. Ruxăndrița sări de pe genunchiul lui Sima-Vodă și se plecă în fața lui Metodiu. — Binecuvântează-mă, părinte - gânguri ea. „Piei, drace” gândi brusc Metodiu simțind cum urcă spre el un excepțional miros de caisă coaptă. Dar cu glas tare, pe nas, zise: — Fii binecuvântată, Doamnă! Domnul să te aibă în pază! — Care domn? - chirăi papagalul. Că sunt doi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
dădea spre nimic, surorile Acetosa se dezbrăcară pe tăcute, își luară cămășile de noapte catolice și se vârâră zgribulite în patul lor mirosind a crepuscul. Prima care visă fu cea care dormea la perete, Amada. Visa de cum adormea și câteodată gângurea în somn. Iată ce-i adusese noaptea aceasta, oblojind rănile unei tinereți prea zbuciumate: se făcea că trăia la Veneția într-un mare palat, unică fiică și moștenitoare a bogatului marchiz de Camposanpierro, Francisco, și a soției sale, rotunjoara Perdita
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
BOIERUL RADU STOENESCU-BALCÂZU (IIÎ Zile, nopți întregi necăjitul părinte sta lângă pătuț, își privea neverosimila odraslă și din când în când o întreba încet, gânditor: „Cu cine-i semăna tu așa urât, Răducu lui tata?”. Auzind glasul sângelui, micuțul boier gângurea atât de elocvent, încât până și doica, obișnuită oarecum cu fizionomia teribilă a sugarului, întorcea cutremurată capul. Un val de compătimire înconjură casa boierului Petre Stoenescu. Toți simțeau nevoia să-și exprime într-un fel sau altul compasiunea pentru această
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
cald, luminos, timp de o minută, patimi, pofte, dorințe, disperări se potolesc, când gâdele cu securea ridicată, cu ochii sângeroși, privind gâtul dezvelit al sărmanei victime, are o clipă de înduioșare, gândindu-se că a fost și el cândva copil, gângurind și ținându-se de fustele maică-sii în vreme ce ea, aplecată, tăia hârșâind gâtul unui cocoș, când tânărul haiduc, întinzând mâna după colierul jupâniței prinse în sfârșit după luni de inactivitate în codru, uită scopul mișcării și pătruns de frumusețea firii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
facem câțiva pași, căci, cu iertăciune zic, urechile muiarelor nu sunt făcute spre auzi asemenea lucruri. Barzovie-Vodă, spătarul Vulture și gazda se sculară și ieșiră în curte. La masă rămăsese tăcutul Broanteș și Cosette. Era liniște. De undeva se auzea gângurind o turturică. Cosette ridică privirea și se uită în adâncul ochilor lui Broanteș. — O auzi? - suspină ea, și atinse mâna lui Broanteș cu degetele ei lungi, fine, nervoase. își cântă cântecul de iubire... în ochii lui Broanteș se aprinseră luminițe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
scria ea, și i-a făcut deosebită plăcere. Îmi mărturisea că tocmai era [i ea pe punctul de a-mi scrie. M-am ridicat și am deschis fereastra, mi-am scos jacheta și m-am așezat pe pat. Auzeam porumbeii gângurind pe o creangă din apropiere. Vântul adia și mișca perdeaua. Cu cele șapte pagini ale scrisorii în mână, m-am lăsat pradă unui șuvoi de sentimente ce mă asaltau. Aveam impresia că adevărata lume din preajma mea își pierduse culoarea după
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
mea, draga mea! Pământul e mămica ta, apa e tăticul tău. Bunica Gülsüm s-a făcut că nu observă. Încurajată de indiferența ei, Asya și-a continuat parodia. Era rândul violetei africane să fie udată. Preferata bunicii Gülsüm. Aceasta a gângurit spre floare: — Ce mai faci, draga mea? — Ce mai faci, draga mea? a gângurit Asya În bătaie de joc. Bunica Gülsüm s-a Încruntat și a strâns din buze. Ce frumoasă și ce purpurie ești! a zis ea. — Ce frumoasă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
a făcut că nu observă. Încurajată de indiferența ei, Asya și-a continuat parodia. Era rândul violetei africane să fie udată. Preferata bunicii Gülsüm. Aceasta a gângurit spre floare: — Ce mai faci, draga mea? — Ce mai faci, draga mea? a gângurit Asya În bătaie de joc. Bunica Gülsüm s-a Încruntat și a strâns din buze. Ce frumoasă și ce purpurie ești! a zis ea. — Ce frumoasă și ce purpurie ești! În acea clipă bunica Gülsüm a strâns din buze și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]