780 matches
-
Ierbos și încă umed un strai sărbătoresc; Cum mai adânc, sub blana de mușchiuri unduiesc Nelămuriri de cărnuri, cum se răsfiră vine, Cum toată viața aspră, sălbatecă din lunci Se-adună, se strecoară prin rădăcini și vine Ca laptele-n gâtlejul nesățios de prunci. Miresme calde, lâncezi se revărsau, cascadă, De sus, din ce păruse a fi frunzișul lui... - Atunci, silindu-mi ochii să suie și să vadă Zării, râzând sub maldăr de foi și păr gălbui - În loc de arbor, însăși străvechea
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
din ultimele mele poezii. I-am luat numele, deci eram dator să las ca glasul lui să se facă auzit... Astăzi când români de dată recentă, cu nume abia camuflat sub vocabule indigene, cumulează pentru ei și urmașii lor, cu gâtlej rebel la atâtea sonorități valahe, tot tradiționalismul, fie-mi îngăduit, mie, nepotul lui Ion Barbu constructor zidar, să arăt ce înseamnă instinct tradițional; nu o ideologie la îndemîna oricărui străin botezat, ci o experiență în ascendență. Cred că accentul unui
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
ciudatelor, încîntătoarelor făpturi s-ar stârpi. Ce jale a cuprins Vechimea când năierii din vremea lui Iulian Apostatul vestiră de acel glas de coabe auzit, sfâșiind mările: "Pan, marele Pan a murit!" Mort, așadar, Peisagiul; închise ochiurile de păduri; sleite gâtlejurile de ape; isprăvit jocul pâclelor, ca un suflet jertfit pe zări; spart sirynxul trestiilor; corul de oceanide al frunzelor pe veci întristat! Dar zvonul s-a dovedit de minciună. După ierni pustii cătușele de argint ale fântânilor prinseră să se
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
nu vrei să dormi. Nu vrei nici macar să-ți atingi geana de geana pentru că o arsura în plus ar fi prea mult. Îți auzi urletul în interior...dar în afară, liniștea te sfidează. Și continui să strigi până când îți simți gâtlejul rană vie și totuși ,nimeni nu te aude. În jurul tău tăcere absoluta.Ca-ntr-un sicriu de sticlă...când toți te cred mort și-și ling degetele murdare de ultimă bucată de coliva...iar tu ...îngrozitor de viu ...vezi tot dar
PUTEREA DE A MERGE MAI DEPARTE de NUŢA ISTRATE GANGAN în ediţia nr. 242 din 30 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/361459_a_362788]
-
încleștată,bucurându-mă în sinea mea de neputința piticului. Deodată o durere cumplită mă făcu să scot un urlet. Piticul îmi înfipse un ac în mușchii coapsei. În aceeași clipă un lichid îmi inundă cavitatea bucală, strecurându-mi-se pe gâtlej înăuntru. M-am înecat. Am scuipat, m-am zbătut, încercând să-mi rup legăturile. Lichidul îmi intrase deja și-l simțeam arzându-mi măruntaiele. Părea să fie un fel de alcool amestecat cu ceva necunoscut. Ceilalți scoaseră diverse sunete admirând
TATUAJUL de GHEORGHE NEAGU în ediţia nr. 2093 din 23 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/362731_a_364060]
-
ține tăvița!Fii atent să nu scapi firimituri în pat! Cu ochii pierduți prin fundul ecranului,fugărind niște hoți împreună cu mascații,domnul Gigi a aruncat în prăpastia gurii sandviș după sandviș,în câteva clipe Dintr-o înghițitură a azvârlit pe gâtlej și cana cu lapte,spunând răstit,cu gura plină: -Ia-le d-aci! -Mănâncă încet,Țicușor,să nu-ți facă rău! Domnul Gigi mormăie,tot cu gura plină: -Păi,tu nu vezi,măi fato,ce se-ntâmplă în țară?Numai nenorociri
FRAGMENT 3 DIN NUVELA OMUL DIN VIS de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1376 din 07 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/362388_a_363717]
-
Din creion și rumeguș, Te împing pe repeguș. Patul stă ca o peluză Și, cu perna la ecluză, Își primește-n așternut Raza lunii, cât un cnut. „Suflete, faci pantomimă? Nu știai că e o crimă Să te spânzuri de gâtlej, Colăcindu-te în vrej?” Peruzele în duel Pe sub pleoape stau cercel, Eu, cu vocea prea bolândă, Stau, secundă de secundă. Noaptea nopților prelinge Pe prichiciul ce învinge Câte-o ramură de brad. Stele curg și stele cad. O lumină ce mă
VECHIME de LORENA GEORGIANA CRAIA în ediţia nr. 2034 din 26 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/361039_a_362368]
-
Suflete, faci pantomimă? Nu-nțelegi nici o centimă! Suflete, să stai afară, Cu alai și cu fanfară! Nu știai că este-o crimă Să te uiți cum îmi sublimă Și corvoada, și dorința, Și pacea, și suferința? Să te spânzuri de gâtlej Și să nu îmi dai prilej Să-ți usuc săgetătura Și să-ți vitregesc statura!” Colăcindu-te în vrej, Gândurile-mi faci vârtej; Mi le bag într-un sertar, Să devină clopotar. „Colăcindu-te în vrej, Să te spânzuri de gâtlej... Nu
VECHIME de LORENA GEORGIANA CRAIA în ediţia nr. 2034 din 26 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/361039_a_362368]
-
de gâtlej Și să nu îmi dai prilej Să-ți usuc săgetătura Și să-ți vitregesc statura!” Colăcindu-te în vrej, Gândurile-mi faci vârtej; Mi le bag într-un sertar, Să devină clopotar. „Colăcindu-te în vrej, Să te spânzuri de gâtlej... Nu știai că este-o crimă? Suflete, faci pantomimă?” Raza lunii, cât un cnut, Se primește-n așternut Și cu perna la ecluză, Patul stă ca o peluză. Te împing pe repeguș, Din creion și rumeguș; Cât îți sunt eu
VECHIME de LORENA GEORGIANA CRAIA în ediţia nr. 2034 din 26 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/361039_a_362368]
-
Grija care în opinia mea este frică de neprevăzut. Mă îngrozește frică subita.Mai mult decăt șarpele ...mă îngrozește mănunchiul de serpi.Frica aceea care,pentru o secundă infinită ți-a strâns inima într-o menghina..și ți-a sugrumat gâtlejul cu o mână neagră cu degete lungi și osoase. Mâna Neagră a fost bau-baul copilăriei mele.De la o poveste numită Mâna Neagra.Am dormit mai toată copilăria cu veioza aprinsă...pentru că în întuneric puteam distinge clar Mâna Neagră. Expresia cu
MÂNA NEAGRĂ de NUŢA ISTRATE GANGAN în ediţia nr. 222 din 10 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/360778_a_362107]
-
pregăteau să-l păcălească sau să-l tapeze, știindu-l cu punga plină. De aceea intră în joc. --Bine, mă Dane, așa faci tu afacerile? În goana calului? --Și pe uscat? Se grăbi să spună Firfirică, pocnind cu degetul în gâtlej. Auzi cum sună? --Cum sună? întrebă naiv Zamfirescu. --A doagă uscată, spuse Cireșel cu mult năduf. Ceilalți râseră cu zgomot. Buhăianu îi spuse cu reproș: --Hai, mă Dane, să discutăm afacerea undeva! Ce dracu! Doar suntem oameni de protocol. --Măi
TRANDAFIRUL SIRENEI-3 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1754 din 20 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/368249_a_369578]
-
12] El nu nechează-n sine el însuși este Doamne Nechezul Europei în veacu-n care moare el este durerea acestui hoit în spasme durere ce se face pe sine că se doare [13] Iar când nechează Calul în adevăr se-aude-n gâtlejul Europei un horcăit râzând și-atunci Cetatea-ți pare creierul de girafă al acestui Monstru venind din când în când [14] Iar de departe totul și mai fantast se vede ca sub un clar de lună de pe altă vecie parc-
POEME PROFETICE de ŞTEFAN DUMITRESCU în ediţia nr. 1897 din 11 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/368475_a_369804]
-
ieșea o strachină de fasole cu ciolan exact așa cum se vedea în imaginea de pe ecran. Aceea postată de maeștrii bucătari chinezi sau mexicani. Exclus, englezi! Voiai caviar? Îl puteai avea în câteva secunde, de mărimea oului de porumbel... Te ardea gâtlejul după o beriță? Imediat apărea una brumată exact ca la October Fest. Sau un vin din care, pe vremuri, bea numai papa? La fel! Voiai o mașină trăsnet cu care să faci praf o pițipoancă? Te duceai la un vecin
ÎN SFĂRŞIT, COMUNISM! de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 2324 din 12 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/367418_a_368747]
-
altminteri decât o femeie răzgâiată, cum o iei, cum o sucești, tot îți coace ea o furtună până la urmă ... Ca Lolita mea, de pildă, uite, cutreieră bazarul, cofetăriile, saloanele de frumusețe, te lasă s-o aștepți cu năduful adunat în gâtlej și, când dă Domnul să se întoarcă, o singură licărire de nemulțumire să-ți vadă în ochi, că-ți deșartă în obraz tot burduful lui Eol. Făcea ce făcea și aducea vorba de nevastă-sa, o chema Lola, îmi explicase
MEDEEA DE PE ISTRU (1) de DAN FLORIŢA SERACIN în ediţia nr. 564 din 17 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/366789_a_368118]
-
și eu, dacă-ți pică vreuna cu tronc, te-ai nenorocit! Te leagă de mâini și de picioare, Istrate, și te duce unde vrea ea!... Interlocutorul meu își întrerupsese vorba cu un hohot de râs, parcă de mult stăpânit în fundul gâtlejului. Așadar, v-ați ținut promisiunea, mă înveselisem la rândul meu, nu româncă, ci armeancă v-ați luat. Ei, se lăsase, după ce contenise din râs, cuprins de nostalgie, Cucaras, s-o fi văzut pe Lolita mea, elevă de liceu, ce fată
MEDEEA DE PE ISTRU (1) de DAN FLORIŢA SERACIN în ediţia nr. 564 din 17 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/366789_a_368118]
-
unghi favorabil am îngenuncheat din neatenție pe asfalt, doar preț de-o secundă. Imediat am sărit, efectiv arsă de dogoarea de la sol. A doua zi aveam o urmă roșie pe genunchi. Un ou, pe loc s-ar fi făcut omletă! Gâtlejul nostru uscat strigă permanent după apă. Noroc că edilii orașului s-au gândit s-o pună la dispoziție la tot pasul. Cu Dumnezeu înainte! Bunul Dumnezeu - atotputernicul Lord - e veșnic pomenit nu doar pe banderola „In God we trust” de pe
LAS VEGAS, FABULOSUL ! de GABRIELA CĂLUŢIU SONNENBERG în ediţia nr. 2117 din 17 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/368518_a_369847]
-
partid, acum ești „revoluționară”? Oarecum eliberată de tensiunea ultimelor evenimente, strângându‑mi copilul în brațe, cu soțul pe locul din față al mașinii, mă simțeam în siguranță. Totul părea o scenă tragi‑comică dintr‑un spectacol ieftin de circ. Din gâtlej mi‑au ieșit hohote nestăpânite de râs. Până la ieșirea din comună, mașina a fost urmărită cu privirea de sute de țărani de prin toate satele. Aceștia stăteau pe marginea șoselei, încremeniți într‑o respectuoasă nedumerire. - E primărița! Au luat‑o
CAPITOLUL IV de DORINA STOICA în ediţia nr. 1087 din 22 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363596_a_364925]
-
Nici semne nu dădeau c-or să se coacă, Rămase toate roșiile verzi, Dar la vecinu' chiar dădeau să crape De coapte ce erau, plângeau pe vrej, Că-n gura lui Măria curgeau ape, Și noduri, tot privind, simțea-n gâtlej; “Vecineee!”, peste gard strigă Măria, (El prin grădină gâdilând în joacă) “E vr'un secret, că-mi sare pandalia, Ca roșiile mele să se coacă?!” “Nu e secret, (vecinul pus pe șoadă) La noapte, dezbrăcată, nu glumesc, Să umbli prin
MIRACOLUL DE LA MIEZUL NOPŢII de VALERIU CERCEL în ediţia nr. 1308 din 31 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349556_a_350885]
-
mireasă frumoși ca două icoane din sfânta biserică, dar bogat din partea mesenilor, cântec joc și voie bună, toată lumea mulțumită până la Dumnezeu; dar ce credeți că s-a terminat așa? Nici pomeneală. După ce s-au retras mirii și nuntașii își udau gâtlejurile cu țuică fiartă, că așa se obișnuiește dimineața.. la ciorba de potroace, iar lăutarii se văitau că-ți venea să plângi de ce melodiii cu perdea, fără perdea scoteu din gură..., apare lelea Măria ca să joace țuica miresii, și tărășenia naibii
DRAMA de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 2286 din 04 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/350169_a_351498]
-
agită biata Nastasia trei zile înainte ca să-i gătească bunătăți), bea de stinge - altfel nu poate dormi toată noaptea, că nu-i în patul lui de acasă -, trage o fugă până la părinte sau la vecini, unde își mai udă oleacă gâtlejul; duminică dimineață înfulecă din plăcintele cu brânză coapte de mamă (frământate la ora patru, să crească bine aluatul până se trezește el), mai dă pe gât câteva păhărele de vin, apoi încarcă-ochi mașina cu de toate și-o ia din
PRINCIPIUL DE VIAŢĂ de VOICHIŢA PĂLĂCEAN VEREŞ în ediţia nr. 937 din 25 iulie 2013 [Corola-blog/BlogPost/365149_a_366478]
-
spre cerul albastru, cu mâinile ridicate ... Trag în piept mireasma blândă a florilor, adusă de un vânticel vălurat prin preajmă. Aerul lui cald, unduitor, îmi dă o stare de plăcută amețeală. Câteva păsări ciripesc, cântă legănându-se pe ramuri. Din gâtlejurile lor mici țâșnesc triluri în cinstea primăverii sosite. Razele soarelui vibrează ca râsul îngerilor fericiți, printre ramurile arborilor cu mici frunzișoare verzi (ah! verdele, principiul creator!) și muguri fragezi, gata să se desfacă... Pământul se bucură, respiră ... Totuși e rece
FEMEILE ŞI FLORILE de VAVILA POPOVICI în ediţia nr. 426 din 01 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/365238_a_366567]
-
le-am rostit,... XXIII. IUBIRE, LUMINĂ ȘI VIAȚĂ, de Leonid Iacob , publicat în Ediția nr. 1204 din 18 aprilie 2014. Iubire, Lumină și Viață În grădina de cruci, nebunii țintuiseră Iubirea, Lumina și Viața și cerul agoniza strâmb scuipând din gâtlej mohorâte-nțelesuri. Pâinea de smerenie fusese-mpărțită cu mult înainte și, sub picioarele Iubirii, Luminii și Vieții, sângele ștergea pământul plin de netrebnicii. Sub lespezi grele le-au pus apoi, dar Iubirea, Lumina și Viața s-au întrupat, fiindcă nimeni de
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/366517_a_367846]
-
și prin cârciumi unde el își mai vărsa năduful, în vacarmul tânguielilor și boscorodelilor țipate, în fumul înecăcios de mahorcă puturoasă și tărie leșioasă, cu „brize” de spirt și metilic care te orbește și te face neom dar care „clătește” gâtlejurile râgâinde, urât mirositoare și gălăgioase, speluncă ce mai! Însă toți, când zăreau căpșorul cu cârlionți ai băiețelului își reveneau ca prin minune din „absența” care le întârziase mișcările minții (și astea pe cele ale trupului), îi adresau cuvinte alunecoase, silabisite
PĂCĂLEALA de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 204 din 23 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366655_a_367984]
-
au atins apogeul interpretând celelalte științe, matematica, fizica, economia, etc...Sunt trei poezii cu titlul A pune ordine în lucruri. Există o ordine calistrată a lucrurilor gândite în secolul XXI? - C.Costin: “Să dai la o parte zgura, gunoiul, de pe gâtlejul îmbătrânitului neant( totuși fără vârstă); dar în care anume “parte” să arunci ordurile acestea evident, esențiale?! De bună seamă veți spune, în același nesățios “gâtlej” (unde altundeva?!)” (A pune ordine în lucruri 2) ... “Așadar: să înveți, elev conștiincios, să faci
CALISTRAT COSTIN- SOLUȚII LA ‘NEANT’ de CRISTINA ŞTEFAN în ediţia nr. 1855 din 29 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/366114_a_367443]
-
lucrurilor gândite în secolul XXI? - C.Costin: “Să dai la o parte zgura, gunoiul, de pe gâtlejul îmbătrânitului neant( totuși fără vârstă); dar în care anume “parte” să arunci ordurile acestea evident, esențiale?! De bună seamă veți spune, în același nesățios “gâtlej” (unde altundeva?!)” (A pune ordine în lucruri 2) ... “Așadar: să înveți, elev conștiincios, să faci ordine în tine, în păcătoasele tale gânduri, în sufletul tău de neguri și miasme, și abia apoi să speri să renaști din propriul tău cadavru
CALISTRAT COSTIN- SOLUȚII LA ‘NEANT’ de CRISTINA ŞTEFAN în ediţia nr. 1855 din 29 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/366114_a_367443]