1,239 matches
-
ușa camerei intră brusc bunica lui Ionel, Titi, 60, ce poartă cu sine un coșuleț cu prăjituri. Aproape indiferentă la importanța momentului și martoră involuntară a inactivității copilăriei unui personaj ce va schimba cursul istoriei, Titi reușește să facă o gălăgie infernală. - Să-ți dea bunica prăjiturele? întreabă ea, urlând înfiorător. Băiatul este brusc teribil de dezgustat. Cuvintele pe care tocmai le-a auzit îi jignesc grav mândria și cumplitul efort de concentrare. Aruncându-i bunicii sale o privire distrugătoare, Ionel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
socrul ținu să îi atragă atenția ginerelui că nu uitase de damigeana promisă. La biserică, protagonistul principal se zbătuse și țipase ca din gură de șarpe când preotul îl băgase în cristelniță. No, așa dragă, mormăia Pop pe sub mustață, fă gălăgie! Începeam să cred că nu ai glas. Arată-le că ești din familia noastră! Maria îi dădea ghionturi încercând, fără rezultat, să-l facă să tacă. Imediat ce preotul îl scosese din apă și îl trecuse în brațele mamei, copilul se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
de vară se umplu de zarvă. O ceată de țigani năvălise înăuntru: șase bărbați și patru femei cu fustele largi și înflorate, înconjurați de puradei ce alergau printre picioarele celor mari. Vorbeau tare și țipau unii la alții făcând o gălăgie de nedescris. Cei zece lipiseră trei mese una de alta și luaseră loc pe scaune. Copiii se fugăreau printre mese, alergând care încotro și țipând de mama focului. Maricel se apropie cu pași mari de ei și se proțăpi în fața
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
o veselie stridentă, încearcă să-și recapete iluzia tinereții. Cei mai înțelepți își urmează însă drumul cu o grație decentă. În zâmbetul lor potolit există o ironie indulgentă. Își amintesc că și ei au călcat în picioare, cu tot atâta gălăgie și cu tot atât dispreț, o generație sastisită, și prevăd că acești bravi purtători de torțe vor ceda la rândul lor locul altora. Nu există ultimul cuvânt într-o asemenea privință. Noua evanghelie era deja veche când Ninive își înălța
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
olandezul. Ridică ochii. — Salutare, grasule! Ce vrei? — Am adus un vechi prieten care voia să te vadă. Strickland îmi aruncă o privire și în mod evident nu mă recunoscu. Scrută din nou tabla de șah. — Stați jos și nu faceți gălăgie, zise el. Mută și imediat fu din nou absorbit de joc. Bietul Stroeve îmi aruncă o privire necăjită, dar eu nu mă lăsam tulburat cu una, cu două. Am comandat ceva de băut și am așteptat liniștit să termine Strickland
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
O, mă doare în suflet când aud câte un gură-spartă cu căpățâna împerucată sfâșiind pasiunea în bucăți, făcând-o zdrențe, spărgând urechile galeriei care, în cea mai mare parte, nu-i bună pentru altceva decât pentru pantomime neînțelese și pentru gălăgie: aș pune să-l biciuiască pe un asemenea ins... rogu-te, ferește-te de așa ceva*... — Era, și pentru mine, o bună lecție de actorie ce zicea Shakespeare, nu înțelegeam chiar tot, dar esența era ca și a mea: nu grăbi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
în locurile ferite de vânt, adolescenții palizi și moleșiți caută mai degrabă spațiul închis al barurilor de la subsol; afară, la lumina zilei, te apucă dorința de a ajuta orbii să treacă strada sau de‑a mângâia un cățeluș. Ce‑i gălăgia asta, Witkowski unu și doi, vă rog să vă țineți gura sau vă consemnez pe amândoi în caietul clasei! Ba n‑o să consemnați nimic, poate doar greșelile dumneavoastră personale, în caietul dumneavoastră personal. Mai mult ca sigur, aveți câte un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
Întreaga fascinație pe care o simțisem În New York părea să se fi adunat În această bucată de hârtie. Preț de-o clipă am fost tentat să sun la acel număr Încă de cum am ajuns În Narita, Însă am renunțat din cauza gălăgiei care domnea În aeroport. Pe urmă am trecut pe la birou ca să verific starea casetelor video și acolo, Încă o dată, am simțit impulsul de a pune mâna pe telefon, dar, Întrucât era un du-te-vino permanent În birou, am renunțat din nou
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
gheață. Dar dacă nu cumva drogul nu-și făcea efectul asupra oamenilor obișnuiți, serioși, ca noi, sau dacă doza era insuficientă? Îmi treceau diverse gânduri prin cap, când Akemi mă Întrebă fluturându-și genele: — Nu ți se pare prea multă gălăgie aici? Nu reușesc să mă relaxez. I-am cerut nota chenerului care venise să se intereseze dacă mai dorim să comandăm altceva. — Ia zi, nu vrei să mergem direct la hotel? Ce se Întâmplase oare cu mecanismul dorinței sexuale? Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
depășiseră stadiul unei piersice ce încăpea în căușul unei mâini de flăcău mai mărișor. Blănița le era micuță, abia dacă se observa, motiv pentru care se și rușinau când se dezbrăcau în fața surorilor. Scalda în apa râului era însoțită de gălăgia și voioșia celor patru Iele ale pădurii, plăcut surprinse de temperatura apei, ce le dezmierda tinerețea corpului de fete zburdalnice și dornice de distracție. Drăcoaica de Eleonora veni pe la spatele Anei și o prinse de abdomen cu o mână, iar
ROMAN CAP. V de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1111 din 15 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/363770_a_365099]
-
atu în plus la preferință. - Ce vrei să spui cu aceasta? - Nimic. Hai să mergem. Și fata îl luă pe Mircea de mână ca și când ar fi fost prieteni de-o viață, trăgându-l după ea. În sala cu petrecăreți era gălăgie, fum și muzică de petrecere la magnetofon. Orchestra formată ad hoc, încingea atmosfera pe scena căminului cultural și perechile duduiau din picioare de se cutremura scena. Îi ziceau o moldovenească de ieșeau scântei din călcâiele dansatorilor. - Ce zici, mergem la
CAT DE MULT TE IUBESC..., ROMAN; CAP. II BANCHETUL de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1127 din 31 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/363747_a_365076]
-
să se așeze într-o braserie sau într-o cafenea, să se ascundă printre oameni, să bea un alcool tare, să se înfierbânteze, să aspire pe nări mirosurile amestecate ale corpurilor străine, să audă clinchet de căni și farfurii, glasuri, gălăgie, ceva care să-i umple golul imens în care se transformase glorioasa ei viață. Fugi afară în stradă și o porni cu pași repezi pe trotuarul opus falezei. Barurile și micile restaurante, zid lângă zid, gemeau de clienți. Unii stăteau
ANTENTATUL de MAGDALENA BRĂTESCU în ediţia nr. 1104 din 08 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/363812_a_365141]
-
Într-un final, înghesuiți în cele doua autoturisme și cu bișonii în brațe, am „decolat” spre locul de relaxare. Bineînțeles că nepoții și-au luat fiecare cățelul preferat, pe Cora și pe Schipi. În cincisprezece minute am juns. Lume multă, gălăgie, grătare fumegând, boxe cântând la refuz manelele , tenis cu piciorul, perechi dansând, fotbal, volei, găseai de toate. Ne-am ales un loc la umbră, aproape de apă. Nu toți cei care venisem la picnic aveam și dreptul de a pescui sau
PICNICUL de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1100 din 04 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/363837_a_365166]
-
mingea în baltă. I-am recuperat-o cu greu, după ce am intrat în apă până la glezne. Nu i-a prea păsat când maică-sa l-a dojenit și a rămas în continuare să-l asiste pe tatăl său la grătar. Gălăgie mare în jurul sculelor de pescuit. Andrei țipa ca din gură de șarpe că a prins Paul un pește, însă deocamdată, acesta doar îl înțepase și avea toate șansele să-l scape înapoi, din cauză că de o parte și de alta creștea
PICNICUL de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1100 din 04 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/363837_a_365166]
-
înainte de a se face noapte târzie. Cam spre miezul nopții, când pădurarul cu soția lui, cu Moș Mihuț și cu încă vreo doi pădurari, prieteni de-ai lor, se cinsteau și-și povesteau fel de fel de brașoave, se auzi gălăgie mare la poarta dinspre drum: sosise ceata băieților, printre care erau Mihăiță și Mugurel. Îi primiră în casă. Băieții traseră o urătură de răsunau odăile și tinda. Anuța, soția pădurarului, i-a poftit la o masă, repede improvizată doar pentru
ULTIMA PARTE de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1155 din 28 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/362822_a_364151]
-
se-ndreaptă spre plajă. Odată cu lăsatul serii se formează grupuri și grupulețe care tăifăsuiesc molcolm în jurul focurilor aprinse, gustând tapas, sorbind din pahare și îngânând melodii melancolice. Pe măsură ce se apropie cumpăna nopții, spiritele încep să se încingă. Tinerii întețesc focurile, gălăgia crește, țipetele se suprapun peste surdina valurilor care se sparg de mal. Cel târziu la cinci minute înainte de miezul nopții, fiecare om prezent pe plajă ține în mână trei bilețele pe care și-a notat cu multe zile înainte trei
BUN VENIT, VARĂ ! de GABRIELA CĂLUŢIU SONNENBERG în ediţia nr. 1636 din 24 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/362914_a_364243]
-
căsătoriți și în așteptarea primul lor copil. Seara s-a desfășurat într-un mod plăcut, însă parcă bucuria lui Mircea era de suprafață. Nu era atent la ce se discuta și, când prietenii îi tot repetau întrebarea, dădea vina pe gălăgia din berărie, nu pe faptul că el nu era atent la conversația lor. Gândurile sale au plecat cu cea mai mare rapiditate spre Dobrogea și spre acea fată care va fi cât de curând lângă el, în atmosfera montană, atmosferă
CAP.VII de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1537 din 17 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/363012_a_364341]
-
Acasa > Literatura > Eseuri > GĂLĂGIA... Autor: Elena Neacșu Publicat în: Ediția nr. 1896 din 10 martie 2016 Toate Articolele Autorului Gălăgia... Gălăgia... Are și asta o poveste... Eu o percep ca pe o mască perfidă, sigur, pentru că nu văd cum altfel poate fi masca. Atenție
GĂLĂGIA... de ELENA NEACŞU în ediţia nr. 1896 din 10 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/363399_a_364728]
-
Acasa > Literatura > Eseuri > GĂLĂGIA... Autor: Elena Neacșu Publicat în: Ediția nr. 1896 din 10 martie 2016 Toate Articolele Autorului Gălăgia... Gălăgia... Are și asta o poveste... Eu o percep ca pe o mască perfidă, sigur, pentru că nu văd cum altfel poate fi masca. Atenție însă ! Aici este vorba despre masca înfiorătoare a vidului sufletesc, masca lipsei de comunicare. Omul mileniului
GĂLĂGIA... de ELENA NEACŞU în ediţia nr. 1896 din 10 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/363399_a_364728]
-
Acasa > Literatura > Eseuri > GĂLĂGIA... Autor: Elena Neacșu Publicat în: Ediția nr. 1896 din 10 martie 2016 Toate Articolele Autorului Gălăgia... Gălăgia... Are și asta o poveste... Eu o percep ca pe o mască perfidă, sigur, pentru că nu văd cum altfel poate fi masca. Atenție însă ! Aici este vorba despre masca înfiorătoare a vidului sufletesc, masca lipsei de comunicare. Omul mileniului al
GĂLĂGIA... de ELENA NEACŞU în ediţia nr. 1896 din 10 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/363399_a_364728]
-
masca înfiorătoare a vidului sufletesc, masca lipsei de comunicare. Omul mileniului al III-lea, care simte că nu este ascultat și, mai ales, nu este înțeles, substituie cumva trauma pe care o trăiește sau poate chiar și-o ascunde făcând gălăgie, mare gălăgie, zarvă, ba chiar larmă... Numai dacă deschidem televizorul, radioul, computerul sau răsfoim un banal ziar și ne vom convinge. (sic !) Omul noului mileniu simte o nevoie acută de a-și umple golul sufletesc prin vorbe. Parole... Parole... Primordială
GĂLĂGIA... de ELENA NEACŞU în ediţia nr. 1896 din 10 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/363399_a_364728]
-
a vidului sufletesc, masca lipsei de comunicare. Omul mileniului al III-lea, care simte că nu este ascultat și, mai ales, nu este înțeles, substituie cumva trauma pe care o trăiește sau poate chiar și-o ascunde făcând gălăgie, mare gălăgie, zarvă, ba chiar larmă... Numai dacă deschidem televizorul, radioul, computerul sau răsfoim un banal ziar și ne vom convinge. (sic !) Omul noului mileniu simte o nevoie acută de a-și umple golul sufletesc prin vorbe. Parole... Parole... Primordială este deci
GĂLĂGIA... de ELENA NEACŞU în ediţia nr. 1896 din 10 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/363399_a_364728]
-
ceea ce spune, interesează sau nu pe cineva opinia sa, egocentricul nostru trebuie cu orice preț să-i convingă pe ceilalți că în jurul său se învârtește lumea. Este buricul pământului, ce mai... De aceea, atunci când nu vorbește, scrie. Deci face tot... gălăgie. Ba chiar i se pare că nimeni până la Măria Sa nu a fost în stare să lege două-n tei asemenea lui. Nu... El este suficient sieși. Este Alfa și Omega. Începutul și sfârșitul. Interesant este faptul că fiind rob al
GĂLĂGIA... de ELENA NEACŞU în ediţia nr. 1896 din 10 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/363399_a_364728]
-
pertinente, egocentricul poate pierde din vedere un aspect esențial muncii creatoare: critica și, mai ales, autocritica. Paradoxal este însă un lucru: tocmai libertatea de exprimare este cea care sugrumă încă din fașă acțiunea. Vorbim mult și facem tot mai puțin. Gălăgia, tărăboiul cu orice preț, ia locul faptei... « Fapte, nu vorbe », sună preceptul biblic de care, se pare, omul modern se îndepărtează pe zi ce trece tot mai mult. In egolatria sa el este suficient sieși, dar pe de altă parte
GĂLĂGIA... de ELENA NEACŞU în ediţia nr. 1896 din 10 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/363399_a_364728]
-
descoperitor al atâtor leacuri, nu-și găsește sieși leac, și anume leacul sufletului său tot mai bolnav, rătăcit printre roboții, care cât de curând îi vor lua cu desăvârșire locul. Cutremurător ! Alte comentarii !? Cred că-s de prisos ! Referință Bibliografică: Gălăgia... / Elena Neacșu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1896, Anul VI, 10 martie 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Elena Neacșu : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului. Abonare la articolele
GĂLĂGIA... de ELENA NEACŞU în ediţia nr. 1896 din 10 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/363399_a_364728]