2,007 matches
-
de plastic. Toți se repezeau la câte o masă fără scaune și în picioare înfulecau de parcă dădeau turcii la gura lor. Nu tu tacâmuri, nu șervețele. Mâini cu pielea galbenă, neagră, cafenie sau albă, infingeau degetele în pulpa moale și gălbuie și apoi, după ce înghițea conținutul, plescăiau de plăcere! Mă așez și eu la rând, vroind să gust bunătatea aceea de arici vegetal... Un miros ciudat, de canal, ciorapi murdari, ceapă stricată... învăluia atmosfera înconjurătoare. Am vrut să fug, dar nu
ESCALĂ LA SINGAPORE: ESCAPADA DIN PRIMA SEARĂ de GEORGE ROCA în ediţia nr. 1075 din 10 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363304_a_364633]
-
să-mi faci? Șoferul o privi încruntat. „Babo!” o certă în gând, apoi îi zâmbi. Nu-i mai este somn. Privește pe geamul plin cu stropi de noroi rămași de la ultima ploaie. Câmpul e de un verde intens. Pe miriștea gălbuie cilindrii de paie stau aliniați, iar în mlaștinile ad-hoc de la ploaia abia oprită, niște gâște din satul apropiat, plutesc imaculate. Pe marginea șoselei scaieți înfloriți, cucute , câțiva maci întârziați, o mulțime de flori galbene și albastre înveselesc iarba crescută alandala
DOAR EL I-A SPUS TEADORA de DORINA STOICA în ediţia nr. 1376 din 07 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/362389_a_363718]
-
copți la minte, da’ dacă așa i‑o fi scris în frunte, s‑o face și inginer, nu? Noroc și sănătate, că‑i mai bună decât toate! a închinat el voios, ridicând paharul în care privea cu plăcere evidentă culoarea gălbuie a lichidului. - Ei, ce să zic și eu, poate că ai dreptate, „că știi tu câte ciubucuri faci și mănânci când ți‑e foame pe de‑a moaca și bei până te piși pe tine pe de‑a moaca. Tu
CHEMAREA DESTINULUI (13) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 291 din 18 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/361118_a_362447]
-
această lucrare minunată a naturii. E toamnă și culorile ei blânde încălzesc sufletul. Ierburile încep să se usuce, porumburile, cu foile sfâșiate de vânturi, foșnesc adormitor, glasuri stinse în depărtările cerului însoțesc zborul lin al aripilor ce ne părăsesc, mierea gălbuie a razelor de soare ne îndulcește întreaga ființă... Simt parcă o chemare ascunsă spre hibernare, spre adormire... O fi vreo ancestrală stare de retragere, odată cu natura, din dansul vieții vegetale. E sâmbătă și-o iau ușor la picior spre pădure
TOAMNA BURSUCILOR de GHEORGHIȚA DURLAN în ediţia nr. 1508 din 16 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/368500_a_369829]
-
Balcicului este dependentă de manifestările lui. Când soarele se ascunde în nori sau când plouă, marea, stâncile, copacii, devin întunecați, își pierd strălucirea. Când se înalță triumfător pe cer întregul ținut strălucește în lumina lui aurie. Stâncile din mat-cenușiu devin gălbui și treptat își recapătă puritatea și strălucirea. Timp de câteva zile am avut ocazia să ne cufundăm într-un spațiu paradisiac care grație minții cuprinzătoare a reginei pe o suprafață relativ restrânsă ne-a oferit o sinteză a celor mai
BALCICUL INIMILOR NOASTRE de ELENA TRIFAN în ediţia nr. 1601 din 20 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/367651_a_368980]
-
PRIMIȚI CU PIZĂRĂII? Autor: Adriana Tomoni Publicat în: Ediția nr. 1453 din 23 decembrie 2014 Toate Articolele Autorului Ați gătat colacii de conți? Ați pregătit merele și nucile? Deschis-ați poarta? Legat-ați câinii? Primiți cu pizărăii? Pizărăi, răiiiii..... Gutuia gălbuie, fereastra descuie. Spre copilărie, la vise mă-mbie. Obraji roz de mere, pergamute pere, Nuci rostogolite, la prunci azvârlite. Pizărăi răiiii....,! Colindam pe văi. În straiță averi, florile de meri. Nămeții pufoși, râdeam toți voioși, Bolta ne zâmbea, binecuvânta. Îngerii
PRIMIŢI CU PIZĂRĂII? de ADRIANA TOMONI în ediţia nr. 1453 din 23 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/367931_a_369260]
-
Publicat în: Ediția nr. 1553 din 02 aprilie 2015 Toate Articolele Autorului „Când a rupt Mielul pecetea a patra, am auzit glasul făpturii a patra zicând: - Vino și vezi ! M-am uitat și iată că s-a arătat un cal gălbui. Cel ce sta pe el se numea Moartea și împreună cu el venea după el Locuința Morților. Li s-a dat putere peste a patra parte a pământului, ca să ucidă cu sabia, cu foamete, cu molimă și cu fiarele pământului.” (APOCALIPSA
COMPLEXUL „ÎNGERUL MORŢII” de LIVIU PIRTAC în ediţia nr. 1553 din 02 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/367979_a_369308]
-
galbenă, mâloasă, c-a plouat în Europa, nu a fost vreme frumoasă. Malul abrupt de argilă mărginit de sălcii ascunde-o micuță barcă cu vâslele roșii. Este cald, vor să se scalde, în grabă s-au dezbrăcat și în Dunărea gălbuie amândoi s-au aruncat. Ei înoată voinicește, apa vrea să-i ia la vale, dar de barcă ei s-agață și vâslesc agale. Pe un vas de croazieră se dansează vals... este “Dunărea albastră” a lui Johann Strauss. Vezi? acolo
VACANŢĂ LA DUNĂRE de CÂRDEI MARIANA în ediţia nr. 181 din 30 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367016_a_368345]
-
de atâtea iluzii Din taine pierdute prin secole arse; Atâtea cuvinte-n vârtej de confuzii Și-atâtea mistere din fulgere stoarse. Vuiește vremea șiroaie în clepsidre, Păscându-și nisipul din faguri de stele; Alunecă idei ca blândele vidre În apa gălbuie cu unde rebele. Prin scorburi de ploi își ascunde fluența Blânde suspine în uitatele vești, Orașul cărunt își veghează cadența Cu ramuri stinghere în aceleași ferești. Destinul anemic scâncește-n amurg, Stau roată stejarii-n luminile certe. Din lacrimi neplânse
POEZII de STELIAN PLATON în ediţia nr. 196 din 15 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367088_a_368417]
-
de seară. Orbise Homer de atâtea iluziiDin taine pierdute prin secole arse;Atâtea cuvinte-n vârtej de confuziiși-atâtea mistere din fulgere stoarse.Vuiește vremea șiroaie în clepsidre,Păscându-și nisipul din faguri de stele; Alunecă idei ca blândele vidreîn apa gălbuie cu unde rebele. Prin scorburi de ploi își ascunde fluențaBlânde suspine în uitatele vești,Orașul cărunt își veghează cadențaCu ramuri stinghere în aceleași ferești.Destinul anemic scâncește-n amurg,Stau roată stejarii-n luminile certe.Din lacrimi neplânse blânzi îngerii
POEZII de STELIAN PLATON în ediţia nr. 196 din 15 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367088_a_368417]
-
a confirmat deloc cele programate. Donică, așa cum era dezmierdat acum Maradona, se dovedi a fi un leneș care chiulea de la sport ca să fumeze în closet, iar dacă-l dezbrăcai puteai constata cu ușurință că seamănă cu un par de culoare gălbuie. Adăugați la asta și meteahna de a da pe gât tot ce avea tărie alcoolică și veți găsi produsul ideal. A reușit să termine liceul, nici nu contează cu ce rezultate că doar nu-l punea nimeni să scrie, iar
UN TATĂ VIZIONAR de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 2239 din 16 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/367068_a_368397]
-
o cină între prieteni. Timpul zbura pe nesimțite, împărțit cu dărnicie în fel de fel de discuții. Dezlegarea limbilor o făcuse vinul roșu, de Uileac. Seara era frumoasă, liniștită, și corul greierilor ne adusese în suflete o armonie aparte. Lumina gălbuie din chioșc ne proiecta umbrele peste iarba de sub vișin, țesând figuri magice. Văzându-le, gândul mi-a zburat la anii copilăriei, alunecând aproape firesc spre atmosfera plină de mistere din șezătorile de altădată. Un timp, am încercat, exagerând, evident, o
LIGA SCRIITORILOR MARAMUREŞ INTRĂ ÎNTR-O BINEMERITATĂ VACANŢĂ. ARTICOL DE GELU DRAGOŞ de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 900 din 18 iunie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363704_a_365033]
-
nouă, fără nume, fără case, trec pe strada aceea, se numește NICIODATĂ. Hai, nani, nani, ia banii. Sunt 25.000, eu o tulii. De când mă leagănă noaptea? În poalele tale, iubito, asta mi-e soarta. Un cap cărunt, un chip gălbui, un înger ești, am un cucui, sunt cel ce spală umbrele de vopsea, sorbim aceeași acadea. Țin amintirea într-o cutie, cheia-i pierdută, nu am simbrie, dacă te uit, Ierusalime, să mi se usce dreapta, sunt nimeni. Inima-mi
TIGRUL de BORIS MEHR în ediţia nr. 822 din 01 aprilie 2013 [Corola-blog/BlogPost/350292_a_351621]
-
Acasa > Poezie > Familie > MOȚATA (POEZIE PENTRU COPII) Autor: Elena Spiridon Publicat în: Ediția nr. 870 din 19 mai 2013 Toate Articolele Autorului Azi, moțata a scos pui, Unul gri, restul gălbui; Să nu-i găsească vreo gripă, Îi ascunde sub aripă. Lecția ,,Firul de iarbă”, E de fapt o dulce zarvă; Și la ,,Râmă”-i joc aprins... Uite, pe cel gri l-a prins Coțofana cea șireată, Ce-a pândit de pe
MOŢATA (POEZIE PENTRU COPII) de ELENA SPIRIDON în ediţia nr. 870 din 19 mai 2013 [Corola-blog/BlogPost/350302_a_351631]
-
desert minunat. Muzică pornită brusc, îi ridică firele de păr scăpate din coc. Tare, invaziva, lăutăreasca... sau ceva pe aproape. Se arcui în scaun, pândind acel tangou... care nu mai venea. În schimb, la un moment dat, veni o supă gălbuie, cu gust oribil de supă-n-plic, pe care ea nu o putu înghiți. Îndrăzni să privească spre Râul. Acesta îi ridică mâna și depuse un mic sărut liniștitor în palmă ei. Andrada își strânse degetele, ca și cum ar fi adăpostit în căuș
NUNTA PERFECTĂ de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1671 din 29 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/350368_a_351697]
-
atribuie personajelor însușiri umane, spre deliciul povestirii: „Zburlici cu penele ude, ajunge la o stâncă arsă de soare, bătută de vânt care aștepta ca o suliță, să-l prindă. Deodată, o rază de soare întinde mâna plină de căldura-i gălbuie, îl prinde pe Zburlici de turul pantalonului, recuperează geamantanul și îl dă în primire puiului de cuc” (p. 36) Cartea beneficiază de o complexă prefață semnată de scriitoarea Cezarina Adamescu, din Galați, autoarea a peste 70 de volume, dintre care
AVENTURILE LUI BOBIŢĂ CINEASTUL, DE MARIA MÂNZALĂ, CRONICĂ DE IOANA STUPARU de IOANA STUPARU în ediţia nr. 1294 din 17 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349017_a_350346]
-
Plecând de la simplul răsărit ce avea conotații aparte, datorită modului cum începea să apară lumină de la prima peliculă gălbuie de soare observată la orizontul apelor și până la a fi soarele tot mai sus, tot așa se prezintă și văzduhul de un roșu încins, chiar și atmosfera devine așa pe la amiază. Totul are acolo un farmec aparte, până și nisipul
PARADISUL INFERNAL ... de VALERIAN MIHOC în ediţia nr. 1288 din 11 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349145_a_350474]
-
la înălțimea unui om. - Nu seamănă deloc cu un foc normal, rosti stupefiat Exploratorul. - Nici eu n-am văzut așa ceva până acum. Știam de jocul aurului doar din legendele bătrânilor. Focul se depărtează și dintr-o dată se formează o dâră gălbuie către iaz. - Ohooo! - exclamă Artistul! - Ce-i? - se nedumeri Exploratorul în timp ce fetele parcă muțiseră. - Jocul galbenilor se transformă într-o horă! Se întinde prin codru! Iată că avem de-a face cu o comoară uriașă! - și se urni din loc
V. CĂUTĂTORII DE COMORI de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1387 din 18 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349384_a_350713]
-
un aperitiv din... - Bă, nu mă duce cu vrăjeala, bagă! Maitre oftă discret și făcu un semn chelnerilor... Unul dintre ei aduse o farfurioară cu felii de lămâie și turnă în paharele de cristal cu picior o băutură de culoare gălbuie. Ministrul luă paharul, îl dădu peste cap, apoi rosti tare ca să se vadă ce cunoștințe are: - Io-ti-te bă, nepoate, asta-i țuică dă la noi, dă la Văleni, d-aia pusă cum o punea ăl bătrânu’ la doagă
DEJUNUL.PROTOCOL ZERO de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 1264 din 17 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349768_a_351097]
-
a cărui saltea era plină cu pănușuri sau paie. La pat se punea șipcă și deasupra se punea covor numit libideu sau țolincă, pe perete peretare, icoane cu ștergare deasupra, lucrate numai cu motive geometrice în culori de: negru, albastru, gălbui, puțin roșu. În bucătărie sau tindă se află: parsenghi, un dulap în care se țin farfurii, linguri de lemn, sucitor, mestecău, făcăleț pentru mestecat mămăliga, oală de lut pentru sarmale pe sobă, oale de lut cu găuri prin care se
FESTIVALUL VAII GURGHIULUI de ELENA TRIFAN în ediţia nr. 1174 din 19 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347906_a_349235]
-
aceasta, ești ditamai luptătorul! Vulturul își roti prin cameră ochii împăienjeniți de neliniște. Capul îi era acoperit de pene albe ca laptele, iar corpul de pene gri și maronii. Căuta, în continuu, să o ciupească pe prințesă cu ciocul lui gălbui. -Vreau în camera răscrucilor! zise Talestri, ridicându-se brusc și ținând cu o mână aripile vulturului. Pasărea scoase un scâncet și își lăsă capul în jos, în semn de supunere. -Talestri! exclamă nemulțumită Burnesha. Iar cauți camera mea de rascruce
VULTURUL, ANTAL ŞI ENERGIA de AGA LUCIA SELENITY în ediţia nr. 1248 din 01 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/365382_a_366711]
-
bolta cerului. Renoir „Buchet de lalele” aduce o viziune proprie asupra formei și cromaticii, ce îmbină realitatea cu ficțiunea. Lalelele dispuse într-un vas de culoare albastră cu tente de verde au toate nuanțele de roșu și verde, alb-verzui, verde gălbui, pe un fundal de roșu vișiniu. Tabloul „Lalele în vas alb” se remarcă prin luminozitate, strălucire. Lalelele de culoare alb strălucitor, așezate în diagonală sunt înconjurate de lalele roșii și galbene, dintre care cea mai înaltă este de culoare roșie
SIMFONIA LALELELOR, PITEŞTI, JUD. ARGEŞ de ELENA TRIFAN în ediţia nr. 1262 din 15 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/365491_a_366820]
-
Hobza-n dârj”, de la sufle- tul pe care-l punea la facerea oricărei trebi care presupunea utilizarea forței fizice. Ca orice cioban de meserie, moșu’ Hobza își avea cîinele lui de suflet. Vlăduț era un câine de talie mijlocie, alb, puțin gălbui pe spa¬te, cu ochi negri ca tăciunele și blană deasă. A fost primul câine, pe care l-am văzut și de care devenisem conștient, sub ochii că-ru¬ia am crescut. Având relativ puți¬ne oi - nicio¬dată n-a
OAMENI ȘI CÂINI (MINIROMAN) (V) de MARIAN PĂTRAȘCU în ediţia nr. 2097 din 27 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/366260_a_367589]
-
suspinul frunzelor căzute, când încă greierii mai cântă la ferești, e semn că toamna aceasta va fi lungă și dulce ca mustul stors din chihlimbar. Când în aer simt miros de crizantemă arămie și aromă de gutuie învelită-n puf gălbui, lumea-mi pare îmbrăcată în culoarea toamnei și aș păstra-o pentru totdeauna, pe un șevalet. Când stropi de ploaie vor bate în fereastră și-n loc de greieri îmi va cânta melancolia, e semn că ochiul iernii va înghiți
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/366199_a_367528]
-
aud discret suspinul frunzelor căzute,când încă greierii mai cântă la ferești,e semn că toamna aceasta va fi lungăși dulce ca mustul stors din chihlimbar. Când în aer simt miros de crizantemă arămieși aromă de gutuie învelită-n puf gălbui,lumea-mi pare îmbrăcată în culoarea toamneiși aș păstra-o pentru totdeauna, pe un șevalet.Când stropi de ploaie vor bate în fereastrăși-n loc de greieri îmi va cânta melancolia,e semn că ochiul iernii va înghiți toamnași-n irisul ei
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/366199_a_367528]