591 matches
-
la munte sau la mare, se fac iarăși abonamente la ziare și reviste, apar timide încercări de sortare a deșeurilor revalorificabile etc. Stagnează audiența emisiunilor cu gargaragii, scade ratingul producțiilor mass media de duzină și al liderilor de opinie gălăgioși, găunoși, inculți. Nu se mai pornește de la prezumția că tot ce vine din afară e bun. Nici derivata ei, că tot ce e de la noi ar fi lucru slab, nu mai este întru totul valabilă. Imitațiile ieftine după modele capitaliste umplu
ROMÂNIA ÎN VIGOARE de GABRIELA CĂLUŢIU SONNENBERG în ediţia nr. 1388 din 19 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/375278_a_376607]
-
altcineva, dar în realitate suntem noi vinovați. Spunea doar un poet, paremi-se Gh. Meredith: În tragedia vieții cumplitele dezastre, Nu sînt pricinuite mereu de-un ticălos, Urzeala e țesută din patimile noastre, Pierim prin tot ce este în noi mai găunos”. Omenirea vrea o viață mai bună, dar ea își îmbunătățește mereu condițiile de trai prin acumularea și folosirea noilor tehnologii, iar la consecințe se gîndește după ce provocăm dezastrele vieții. Cred că această întrebare este o întrebare majoră: Cum să cunoaștem
PREMIUL III LA CONCURSUL INTERNATIONAL MEMORIA SLOVELOR, EDITIA A II-A, 2016 [Corola-blog/BlogPost/374182_a_375511]
-
României la nivel european. Această noțiune de "nivel european" este un fel de a formula progresismul și de a afirma că nu există o altă cale de salvare istorică decît calea liberală. Detractorii lor reacționează cu violență și denunță formalismul găunos din acest discurs, imitația mincinoasă, proiectul a cărui aplicare nu poate fi decît aparență înșelătoare. CĂUTAREA ADEVĂRULUI Manifestările antiliberalismului capătă un stil, se constituie în doctrină și se afirmă ca opoziție politică în deceniul 1860-1870. Mișcarea se naște la Iași
Istoria Românilor by CATHERINE DURANDIN [Corola-publishinghouse/Science/1105_a_2613]
-
doua modalitate defulatoare, cea mai dezonorantă și mai respingătoare pentru ochi, este înhămarea la hidosul car alegoric al național-comunismului dîmbovițean și producerea, pe bandă, a surogatelor elogiind impostura unui regim impus prin tancurile rusești și dăinuind prin sloganele unui neaoșism găunos. Contingentele imnografilor de serviciu se întrec în campanii din ce în ce mai grotesc onomastice și se-nfig, prin rotație, la bucate. Printre protagoniști, și inși dotați, dar autoanulîndu-se prin chiar dezerție morală. Pentru modalitatea onorabilă, adesea demonstrativ onorabilă, optează acea parte de breaslă
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
Maeștrilor care ne-au încîntat atîția ani cu prestația lor rasată li se alătură acum, cu respect dar și cu aplomb adolescentin, cei care vin și care mîine vor fi, la rîndu-le, maeștri. Filarmonica, Opera, Teatrul Național, vernisajele. Oricît de găunos cobitor ar suna vocea t.v. care vede înțesate doar stadioanele și discotecile, iată, bocetul de casandră nostalgică e anulat de această lume nouă ce face neîncăpătoare dauritele săli ale orașului. Vernisajele, Opera, Filarmonica, Naționalul. Renasc, acum, sub ochii noștri
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
rapacitate, profituri propagandistice și pecuniare. Nu poate fi oare eradicată epidemia asta de voievodită, care întreține țării un aer desuet, de teritoriu retardat, la discreția profitorilor și demagogilor? A fost părăsită, din fericire, pista monstruozității simbolice, simbolica triumfalistă a totalitarismului găunos, de inspirație sovietică, ce străjuie și aține calea se pare pe vecie pe marile artere ale țării. Nu însă și cea a voievozilor cu tendință (iarăși demagogică) de sanctificare. Ce păcat că un Ștefan cel Mare, reușit în sine compozițional
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
demagogice în Parlament (unde, totuși, se fac eforturi imense pentru revenirea țării într-un sistem democrat atît de fracturat în dictatură, for oricînd perfectibil, dar deocamdată unicul posibil), citești searbede declarații doar cu intenții electorale, ești ținut la curent cu găunoase conferințe de presă, îi vezi pe dubioșii lideri sindicali făcînd valuri în jurul lor, deschizi cotidianele și găsești același insuportabil, pînă la lehamite, stil de a da totul pe văicăreală. Divizii întregi, bine înarmate cu plisc sau cu pix, își exersează
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
ultimă instanță, o stigmatizare a locului predestinat a fi stat, ideal, la temelia unui nucleu dăinuitor. Remedii? Aproape nule. Cu edificiul impecabil compozițional al Teatrului s-a petrecut un tratament oarecum asemănător celui de la "Medicină". Trebuind să suporte în anii găunoasei culturalizări generalizate condiția de gazdă generoasă, clădirea concepută de arhitecții vienezi Fellner și Helmer a intrat pe mîini iresponsabile, anexîndu-i-se un "fund" cu atribute funcționale. Ce arhitect cu statut onest (nu mai vorbim de comanditar) ar accepta să intervină într-
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
Stradă pusă acum la pămînt. Și neîntrevăzîndu-se perspectiva unei reconstituiri. De altfel, țoapa comunistă, cu resentimentul ei atavic pentru omul înstărit și edificator al fostului regat, n-a vrut să audă de reconstituire, arogîndu-și, agresiv, rolul de edificator al grandorii găunoase. Prezența vidului. Doar cîteva clădiri din cele discret monumentale ale interbelicului, încîntătoare, au scăpat neatinse, altele, și mai ales după ultima modă operînd chiar și într-un Iași oricum mult mai important arhitectonic cunosc hărnicia bidinelei de țoapă. Pereții boiți
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
Senei, îl citează pe Degas care spusese despre Fantin-Latour: "Da, desigur, face lucruri bune. Dar ce păcat că se simte la el malul stîng!" Degas către Renoir, apropo de Lepic: "Nu-i așa? are mult talent. Păcat că e cam găunos!" Renoir către venețianul Zandomeneghi, stabilit la Paris: "Haide, Zandomeneghi, doar nu sînt eu de vină că Italia n-a cucerit încă Franța și că nu poți intra în Paris în costum de doge și călare pe un armăsar înzorzonat...". Același
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
dată emblematică, oricum de neocolit în privința înregistrării pulsului actual al artei locale. Care cunoaște o ebuliție pe măsura strălucitei sale tradiții. Micile derapaje de repartizare a spațiului unor expuneri cu pronunțat caracter comercial, apoi marile pretenții nu de puține ori găunoase ocolind emfatic galeria, nu pot minimaliza rolul ei de creuzet al creativității locale a momentului. Dispunîndu-se contrapunctic, soluțiile deja notorii ale celor cîțiva maeștri autentici neîncremenite în formule osificate acceptă seniorial replica, chiar dacă insurgentă adesea, a junilor iconoclaști. Unii din
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
contaminare, aveau să declanșeze morbul revoluției universale. Al celei rusești, oricum. De la a cărei nocivitate s-a hrănit corcitura bolșevică autohtonă, stopîndu-i țării, timp de jumătate de secol, evoluția organică. Prea lungă, nu? această divagație diacronică, pentru a ajunge la găunosul concept de artist-cetățean, pus în practică de imbecilul activism local. Cît de sterp și de perfid sunau preceptele venite de la birourile propagandei (alături de muncitor, de țăran, artistul-cetățean: activist în slujba poporului), dar și cît de profitabil erau ele preluate de
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
se salută, dar nu-și vorbesc. Limbile sînt diferite. Încolo, oamenii picturii și ai scrisului se întîlnesc într-un spațiu pe care și-l vor cît mai edenic, întîlnirile acestea fiind realmente profitabile. "Spectacolele de sunet și lumină" de pe stadioane, găunoase ele însele, traduceau, involuntar, găunoșenia naționalismului ceaușist. Se-ntîlneau, în scenarii asiatice, voievozi cu recitatori din Nichita Stănescu, cete de călușari opincați cu Samsoni și Dalile dezbrăcați, pionieri cu academicieni, drîmba cu harfa, solzul cu trombonul. Știm noi pe cineva, nu
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
vară, se despuiau acolo și, atemporali Adami și Eve, trăiau într-un Eden doar al lor. Dar, am adăuga imediat obligatoriu, departe de mirabila plajă, regimul își consuma dur urîțenia lui de împrumut asiatic. Zi-noapte, generalizat, în acompaniamentul lozincilor bolșevic găunoase, urlate de la tribunele lui 1 Mai și îngînate fals de... masele largi populare. De bine-de rău, masele astea își tîrîiau traiul cum puteau, închisorile însă gemeau de elitele românești, cele ce definiseră o țară în plină emergență europeană. Asta pînă
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
li se întîmplă, că, netam-nesam, niște străini pot să dea buzna în treburile lor interne. Retorica capului de familie că e stăpîn la el acasă, nu se teme de eventualități nedorite se dovedește, la prima încercare severă, un discurs fals, găunos, înțesat de complexe Cu ce seamănă asta?... Aluziile la realități pe care le-am suportat în "epoca aia de aur coclit" (expresie din Cavou bar) sînt străvezii, după cum se vede. În anii cînd propunea spre reprezentare acest text a cărui
[Corola-publishinghouse/Science/1566_a_2864]
-
n-are nici de ce și cui să se dedice... I l-au luat pe Dumnezeu și i-au băgat pe gît o ideologie aberantă... patria i-a fost înlocuită cu marele partid..., familia i-a fost strivită sub un patriotism găunos... Ei, și fără icoanele astea la ce să se închine omul?! Ce fel de popor e acela care votează în favoarea propriilor foști (de ce nu și viitori) asupritori, în favoarea celor care le-au luat proprietățile, le-au ucis părinții, frații și
[Corola-publishinghouse/Science/1566_a_2864]
-
n-are nici de ce și cui să se dedice... I l-au luat pe Dumnezeu și i-au băgat pe gît o ideologie aberantă..., patria i-a fost înlocuită cu marele partid..., familia i-a fost strivită sub un patriotism găunos... Ei, și fără icoanele astea la ce să se închine omul?! Costache: (cu adevărat bulversat) Octav, eu trebuie să plec... (dar nu știe cum să plece) Domnule, ce să mai spun... Nu știu ce să mai spun... E mare încurcătură... Octav: Tata
[Corola-publishinghouse/Science/1566_a_2864]
-
datorează și faptului că, adunând și achiziționând, te-ai subțiat sufletește, te-ai „stricat” În interior, că te-ai apropiat de cineva nu spre binele său, ci pentru a căpăta valoare sau pentru a urca Înălțimi. Și ute-așa ajungi la găunosul crez, bine ascuns, că „te-ai ajuns”. Te bucuri (În exterior), dar te și Întristezi (În suflet); ai de toate, ești aplaudat, ai multe la picioare... dar realizezi că-ți lipsește ceva: nu mult, dar esențial. Oare ce anume?... Al
Educația. Iubire, edificare, desăvârșire by Constantin Cucoș () [Corola-publishinghouse/Science/1951_a_3276]
-
un soi de bonetă, Gronow nu Își mai găsește cuvintele, cotropit de jenă la amintirea felului În care un ideal, totuși nobil, dandysmul, a putut fi compromis. Cuvinte câtuși de puțin mai blânde pentru ce se Întâmplă În Înalta, dar găunoasa și cinica lume așterne pe hârtie William Hazlitt (1778-1830), eseist strălucit, spirit rebel, apologet al idealurilor Revoluției, adorator al lui Rousseau, intransigent și radical, care nu pregetă să blameze egoismul micii elite, pentru care mizeria celor mulți nu e nici măcar
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]
-
o sumă de valori sacre (propășirea patriei, binele obștesc, emanciparea culturală etc. etc.) sunt tot ce poate fi mai opus detașării ironic superioare a dandy-ului. De aici, poate, și ușorul lor dispreț pentru filfizonii români, pentru felul „de suprafață”, „găunos” În care a fost preluat un model apusean ce Își avea locul și rostul său În „civilizațiuni bătrâne”. Nu Într-o cultură atât de tânără ca a noastră. Dar În anii care au urmat? Mai putem Întâlni manifestări ale dandysmului
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]
-
aici despre veri, unchi, mătuși, surori, frați, copii sau nepoți. Există primării, de exemplu, în România, în care primarul și-a adus pe unchiul său viceprimar, nepoata la cadastru, sora directoare de școală și mătușa măturătoare la grădiniță. Se trăiește găunos într-un fel de complicitate perpetuă, asemeni cetelor și triburilor primitive. Chiar comportamentul celor amintiți este unul în consecință. Ei nu se comportă ca funcționari ai statului, ci ca șefi de trib sau preoți, care dețin legătura cu Dumnezeu, sunt
Feţele monedei: o dezbatere despre universalitatea banului by Dorel Dumitru Chiriţescu () [Corola-publishinghouse/Science/1442_a_2684]
-
împotriva sa. Toată lumea dorește să primească câte ceva. Șeful statului trebuie să "ne dea". Primul ministru și Primarul, de asemenea, trebuie să "ne dea". Mereu nou suntem altfel și "ei" sunt cei cu probleme. Există aici un fel de duplicitate permanentă, găunoasă, care întreține egoismul, alienarea. Nu ne recunoaștem lipsa calităților individuale de ființe sociale, superioare, și nu recunoaștem că suntem primitivi, deși când este vorba de alții, știm exact care sunt criteriile și formele de manifestare ale primitivismului. Nu recunoaștem când
Feţele monedei: o dezbatere despre universalitatea banului by Dorel Dumitru Chiriţescu () [Corola-publishinghouse/Science/1442_a_2684]
-
au existat active toxice iar sistemul bancar era unul relativ lipsit de vulnerabilități, totuși s-a ajuns ca în doar câteva luni, evoluția PIB să treacă de la +8% la -8%. Asta s-a datorat unui management defectos, gălăgios și chiar găunos al crizei. Zgomotul a produs cel mai mare rău, prin propagarea crizei ca efect al unei stări de panică în care a fost aruncată lumea economică românească. Panica și efectul său psihologic au multiplicat probleme reduse ca amplitudine sau au
Feţele monedei: o dezbatere despre universalitatea banului by Dorel Dumitru Chiriţescu () [Corola-publishinghouse/Science/1442_a_2684]
-
ca „un fel de pomi crescuți din glie”, codrul își are „rădăcinile crescute în strămoși”, femeile - din versurile erotice - „coboară din arbori” și sunt „ca niște frunze-ntrebătoare care pricep seninătatea morții”. Tema se contaminează totuși de clișeele epocii: exaltare găunoasă a „dacilor liberi”, a Basarabilor, Mușatinilor și a „nației române” etc., iar versurile alunecă uneori în convențional și circumstanțial. În al doilea rând, D. e un poet al suavității și purității florale (volumul Noapte de grație, 1982, este relevant), temă
DAMIAN-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286662_a_287991]
-
liberă”, 1877-1878), incriminând lipsa de probitate a criticii dramatice (dramaturgul însuși s-a dedat exercițiului critic), C. conturează un tablou cu mult mai multe umbre decât lumini al scenei românești, sufocată de un duium de localizări și prelucrări, invadată de găunoase montări de „mare spectacol”, străine de orice nuanță de verosimilitate. Din repertoriul dramatic original, ignorându-l cu intenție pe V. Alecsandri, selectează doar piesa Răzvan și Vidra a lui B.P. Hasdeu. Față de actor, se situează pe o poziție ambiguă: când
CARAGIALE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286090_a_287419]