700 matches
-
de răscoală, precum cea a lui Ambiorix din 54 î.Hr., nu au obținut decât sprijin local, dar Vercingetorix, al cărui tata, Celtillus fusese ucis de proprii săi conaționali pentru încercarea de a conduce întreaga Galie, a reușit să unească triburile galice împotriva românilor și a adoptat tehnici mai moderne de război. Răscoală pe care Vercingetorix a ajuns să o conducă, a pornit la începutul anului 52 î.Hr., în timp ce Cezar adună trupe în Galia Cisalpina. Vercingetorix, un tânăr nobil din Gergovia, oraș
Bătălia de la Alesia () [Corola-website/Science/327073_a_328402]
-
se caracterizează în principal prin preponderența cuvintelor de origine latină, fie moștenite, fie împrumutate după constituirea limbii. Există și un substrat galic, din care au rămas relativ puține cuvinte. În număr ceva mai mare au rămas cuvinte dintr-un suprastrat germanic, din care provin cele mai vechi împrumuturi. În tot cursul istoriei sale, limba franceză s-a îmbogățit cu numeroase cuvinte din
Lexicul limbii franceze () [Corola-website/Science/331267_a_332596]
-
din care au rezultat 71.640 de cuvinte. După frecvență și procentajul din numărul de ocurențe, acestea se repartizează astfel: Marea majoritate a celor 907 cuvinte cele mai frecvente aparține fondului popular galo-roman. Cuvintele moștenite ale limbii franceze aparțin substratului galic și fondului latinesc popular. Începând cu secolul al VIII-lea î.Hr. se poate vorbi de substratul format de limba celtică a galilor, la care se adaugă și câteva vestigii preceltice. Acestea din urmă sunt foarte puține la număr și originea
Lexicul limbii franceze () [Corola-website/Science/331267_a_332596]
-
limba celtică a galilor, la care se adaugă și câteva vestigii preceltice. Acestea din urmă sunt foarte puține la număr și originea lor este discutată. Asemenea cuvinte sunt, de exemplu, "tamis" „sită” (care s-ar putea să fie de origine galică), "pot" „oală” (intrat în latina populară, de unde a fost moștenit de franceză), "patte" „labă” (ipotetic de origine preceltică), "clapier" „coteț de iepuri” (preluat de franceză din limba occitană veche). Cuvinte de origine galică (în afară de toponime) sunt numai circa 100 în
Lexicul limbii franceze () [Corola-website/Science/331267_a_332596]
-
s-ar putea să fie de origine galică), "pot" „oală” (intrat în latina populară, de unde a fost moștenit de franceză), "patte" „labă” (ipotetic de origine preceltică), "clapier" „coteț de iepuri” (preluat de franceză din limba occitană veche). Cuvinte de origine galică (în afară de toponime) sunt numai circa 100 în lexicul francez actual. Unele au trecut mai întâi din galică în latină înainte de cucerirea Galiei de către romani, și din aceasta au fost moștenite de franceză, de exemplu , cuvânt care a dat în franceză
Lexicul limbii franceze () [Corola-website/Science/331267_a_332596]
-
moștenit de franceză), "patte" „labă” (ipotetic de origine preceltică), "clapier" „coteț de iepuri” (preluat de franceză din limba occitană veche). Cuvinte de origine galică (în afară de toponime) sunt numai circa 100 în lexicul francez actual. Unele au trecut mai întâi din galică în latină înainte de cucerirea Galiei de către romani, și din aceasta au fost moștenite de franceză, de exemplu , cuvânt care a dat în franceză "braies" „ițari”. Altele au fost preluate de romani după cucerire, de exemplu "vassal" „vasal”. Majoritatea cuvintelor galice
Lexicul limbii franceze () [Corola-website/Science/331267_a_332596]
-
galică în latină înainte de cucerirea Galiei de către romani, și din aceasta au fost moștenite de franceză, de exemplu , cuvânt care a dat în franceză "braies" „ițari”. Altele au fost preluate de romani după cucerire, de exemplu "vassal" „vasal”. Majoritatea cuvintelor galice rămase în limbă sunt cele folosite de galii a căror limbă a fost asimilată de latină, dar care, deveniți galo-romani, au continuat să le folosească. Exemple: O parte importantă a lexicului francez este dată de cuvintele moștenite din latina populară
Lexicul limbii franceze () [Corola-website/Science/331267_a_332596]
-
referirii care se face în cadrul prologului la Papa Urban al II-lea; aceasta permite un "terminus ante quem", dat fiind că respectivul suveran pontif s-a stins în iulie. O trimitere din Cartea III a cronicii se face la "rasa galică [care] dorea să deschidă calea către Sfântul Mormânt", ceea ce demonstrează că Guglielmo ar fi scris ulterior Conciliului de la Clermont, convocat de Urban al II-lea în noiembrie 1095. De asemenea, o referire la acelați papă ca fiind în viață dovedește
Guglielmo de Apulia () [Corola-website/Science/324437_a_325766]
-
anual un conciliu ("sinod"), dar toate chestiunile importante trebuiau prezentate Scaunului Papal. Nici un episcop nu putea pleca din dieceza (eparhia) sa, fără permisiunea scrisă din partea mitropolitului său, având însă dreptul de apel la episcopul din Arles. După o investigație episcopii galici, au decis să respecte dreptul asupra parohiilor cerute de Leontius, episcop de Arles, ca aparținând jurisdicției sale. O altă decizie era asupra proprietății bisericii care nu puteau fi înstrăinată, până ce un conciliu nu examina cauza vânzării. Scurt timp după acest
Papa Ilarie () [Corola-website/Science/305402_a_306731]
-
atacat Cneazatul Moscovei și au capturat peste 150.000 de sclavi. În prima jumate a secolului al XVI-lea, cronicile rusești consemnează peste 40 de atacuri ale hanilor Kazanului, în special în regiunile Nijni Novgord, Murom, Viatka, Valadimir, Kostroma și Galici. Reîntărirea Hanatului Crimeii nu a fost pe placul elementelor pro-moscovite din Hanatul Kazanului, iar unii dintre nobilii de aici au provocat o revoltă în 1545. Ca urmare, Safa Ghirai a fost răsturat de pe tron, iar spijinitorul Moscovei Șahğäli a devenit
Hanatul Kazanului () [Corola-website/Science/305698_a_307027]
-
e a fi. Paul Fort este un „Poet-copil”, Jules Romains, „un misogin” invederat, André de Lorde „un prinț al misterului”, Valéry un „dialectician filosof”, preocupat de natura secretă a poeziei, Carco prințul mahalalelor, Tristan Bernard un exemplar tipic pentru „verva galică, pentru ironia latină și bravada gasconă” etc. Jean Copeau a știut să fie un „minunat animator” care „a impus, în scurt timp, tuturor concepția și ideologia sa”, un spirit înnoitor, la fel ca Hasenclever „modernistul convins, expresionistul feroce”. Trsătura specifică
Ionel Jianu, eseist by Mircea Popa () [Corola-journal/Memoirs/13512_a_14837]
-
decis să încheie pace. Valerian a fost capturat de Shapur și ținut prizonier până la moarte. Între timp, Macrinus a respins atacurile parților. Si-a proclamat independența față de Siria și a fost susținut de Asia Mică si Egipt. Postumus crease imperiul galic. Prin urmare, Gallienus nu mai avea control decât în Italia, Africa și provinciile dunărene. Macrianus pornește spre Europa, dar este înfrânt și ucis. Sub împăratul Gallienus, filoelen convins, a fost totuși un bun administrator, reformând statul și întărind puterea imperială
Dominat () [Corola-website/Science/299488_a_300817]
-
și Aurelian au organizat o conspirație și l-au asasinat în 268. Tendințele secesioniste și abandonarea teritoriilor s-au intensificat, fiind create imperii și regate separate și independente de Roma. Postumus a preluat Gallia, nordul Hispaniei și Britania, creând imperiul galic. Este asasinat, fiind succedat de Marius si Pioavonius Victorinus. În orient, după capturarea lui Valerian de către parți, Odentah din Palmyria și-a asumat apărarea imperiului de către invadatorii perși, cucerind Mesopotamia,Armenia și Ctesiphon, iar după moartea sa, Zenobia a creat
Dominat () [Corola-website/Science/299488_a_300817]
-
vandalii si iuthungii in 270. A fost urmat de Aurelian care i-a alungat pe vandali din Pannonia și a cucerit linia Dunării, rechemând toate garnizoanele romane rămase și evacuând populația din Dacia. În 274 este lichidată și secesiunea Regatului galic; Aurelian restaurează astfel unitatea statului roman, primind titlu de restitutor orbis. După înfrângerea de la Ariminum din 271, Aurelian îi învinge pe invadatori. Îi alungă pe palmyrieni și o capturează pe Zenobia. Aurelian a construit un zid de aparare ce inconjura
Dominat () [Corola-website/Science/299488_a_300817]
-
zorilor, Hanibal, după ce își trimisese înainte unitățiile de baleari și celelalte trupe ușor înarmate și după ce-și trecu dincolo de râu toate forțele le așeză în linie de bătaie în ordinea în care trecuse fiecare, și anume: a așezat cavaleria galică și hispanică aproape de mal, având în față cavaleria romană; aripa dreaptă a fost lăsată în seama călăreților numizi, iar centrul frontului a fost întărit cu pedestrimea, astfel încât la mijloc se găseau galii și hispanii, iar pe flancuri erau încadrați de
Bătălia de la Cannae () [Corola-website/Science/301557_a_302886]
-
fug în neorânduială, romanii pornesc în urmărirea lor cu și mai mult zel și bărbăție și ajung până la trupele de rezervă formate din africani, amplasate la cele două aripi într-un dispozitiv curbat, în timp ce în centru, unde se aflau forțele galice și hispanice, linia de bătaie forma un intrând. În vreme ce frontul din centru mai întâi s-a echilibrat, iar apoi a dat înapoi pas cu pas, permițând intrarea dispozitivului roman de atac în triunghi în mijlocul liniei inamice de luptă, trupele de
Bătălia de la Cannae () [Corola-website/Science/301557_a_302886]
-
al XIX-lea și al XX-lea și cunoscute și sub denumirea de « "cocoșei" », întrucât au aceleași caracteristici (diametru, greutate, titlu, ...) cu monedele franceze, din aceeași epocă, cu valoare nominală de 20 de franci, care au gravat câte un "cocoș [galic]", spre stânga. Deși nu avea curs legal, piesa Ardealul Nostru a circulat și în calitate de monedă, datorită valorii sale intrinsece. Piesa de aur jubiliară Ardealul Nostru a fost emisă și pusă în circulație în baza legii nr. 656, publicate în Monitorul
Medalia jubiliară Ardealul Nostru () [Corola-website/Science/326909_a_328238]
-
a [[limba slavă bisericească|limbii slavone]] în cult, , limba română liturgică s-a slavizat puternic, îndeosebi în terminologia oficială, dar anumite cuvinte vechi s-au păstrat în limbajul poporului. Românii au păstrat - în limbă - și anumite caracteristici ale vechiului [[ritul galic|rit galic]] în folosință până atunci. De aceea, diaconul [[Coresi]], precum și episcopul de la [[Muncaciu]], [[Vasile Tarascovici]] în [[1646]], au îmbogățit un lexic dogmatic și liturgic deja foarte amplu, tocmai pentru a ușura folosirea limbii române în biserică. "Biblia de la București
Limba română () [Corola-website/Science/296523_a_297852]
-
slavă bisericească|limbii slavone]] în cult, , limba română liturgică s-a slavizat puternic, îndeosebi în terminologia oficială, dar anumite cuvinte vechi s-au păstrat în limbajul poporului. Românii au păstrat - în limbă - și anumite caracteristici ale vechiului [[ritul galic|rit galic]] în folosință până atunci. De aceea, diaconul [[Coresi]], precum și episcopul de la [[Muncaciu]], [[Vasile Tarascovici]] în [[1646]], au îmbogățit un lexic dogmatic și liturgic deja foarte amplu, tocmai pentru a ușura folosirea limbii române în biserică. "Biblia de la București", sau "Biblia
Limba română () [Corola-website/Science/296523_a_297852]
-
este una dintre cele 27 regiuni ale Franței. Capitala regiunii este orașul Poitiers iar regiunea cuprinde 4 departamente. Regiunea a fost locuită de către "Pictoni", un trib galic, cucerită de Romani și incorporată în provincia "Aquitania". Regiunea tradițională "Poitou" în limba franceză, se numește "Pictonia" în forma latină. A fost cucerită de către vizigoți în secolul V și de către franci în secolul VI. În 732 aici a avut loc
Poitou-Charentes () [Corola-website/Science/301312_a_302641]
-
Vetera" și "Colonia Ulpia Traiana" (ambele în apropiere de Xanten), "Ulpia Noviomagus Batavorum" (Nijmegen), "Trajectum ad Rhenum" (Utrecht), și "Colonia Agrippinensis" (Köln) capitala Germaniei Inferior. Primele confruntări dintre o armată romană și popoarele Germaniei Inferior au avut loc în timpul războaielor galice ale lui Iulius Caesar. Acesta a invadat regiunea în 57 î.Hr. și în următorii trei ani a anihilat mai multe triburi germanice, cum ar fi eburonii și menapii. avea așezări romane încă din jurul anului 50 î.Hr., inițial ca parte a
Germania Inferior () [Corola-website/Science/303723_a_305052]
-
î.e.n. aceștia ocupau tot centrul Europei. Împinși în partea de apus a continentului apoi în insulele britanice, în cele din urmă celții au fost absorbiți de romani. Singura limbă celtică de pe continent în vremea cuceririi romane (secolul I î.e.n.) era galica. Limbile celtice (sau grupul insular al limbilor celtice, opus celui continental, dispărut) se împart în: Limbile germanice sunt vorbite, mai ales, în Europa Centrală, Europa de Nord-Vest și Nord (Germania, Austria, Elveția, nordul-estul Italiei, nord-estul Franței, Țările de Jos și
Limbile Europei () [Corola-website/Science/336659_a_337988]
-
l-a atras într-o capcană prin utilizarea unei tactici de învăluire care a eliminat avantajul numeric roman aflat în scădere în zona de luptă. Hannibal a așezat infanteria sa într-un semicerc în centru, cu aripile compuse din cea galică și cavaleria numidiană. Legiunile romane au intrat în centrul slab a lui Hannibal, dar mercenarii libieni le-au rupt flancurile. Atacul de cavalerie a lui Hannibal a fost irezistibil, și Maharbal, comandantul cavaleriei lui Hannibal, care a condus cavaleria numidiană
Al Doilea Război Punic () [Corola-website/Science/317960_a_319289]
-
Hannibal, dar mercenarii libieni le-au rupt flancurile. Atacul de cavalerie a lui Hannibal a fost irezistibil, și Maharbal, comandantul cavaleriei lui Hannibal, care a condus cavaleria numidiană în dreapta, a spulberat cavaleria romana ce se opunea. Cavaleria grea iberică și galică a lui Hannibal, condusă de Hanno pe stânga, a învins cavaleria grea romană, iar apoi, atât cavaleria grea cartagineză și cea numidiană au atacat legiunile din spate. Ca urmare , armata romană nu avea nicio cale de retragere. Având în vedere
Al Doilea Război Punic () [Corola-website/Science/317960_a_319289]
-
de victorii romane pe câmpul de luptă și de o revoltă din partea soldaților, care a fost stinsă de atașamentul față de distinsul dictator Marcus Valerius Corvus. Despre Marcus Valerius Corvus se spunea că în tinerețe a învins în luptă un campion galic. Războiul a durat doi ani, sfârșindu-se în anul 341 cu Roma triumfătoare și samniții dispuși să facă pace. Războiul a fost încheiat de o pace pripită pentru că romanii au dezertat pentru a suprima o revoltă a aliaților lor latini
Războaiele Samnite () [Corola-website/Science/321472_a_322801]