1,127 matches
-
numele heruli în sine este identificat de mulți cu anglo-saxonul "eorlas" ("nobili"), vechiul "erlos" saxon ("oameni"), singular ("erilaz") și apare frecvent în inscripțiile timpurii din nord. De la sfârșitul secolului al III-lea, herulii sunt, de asemenea, menționați ca năvălitori în Galia și Spania, unde sunt menționați, împreună cu saxonii și alemanii. Acești heruli sunt de obicei considerați ca fiind herulii de Vest; așezările lor se presupune că au fost undeva pe Rinul de jos. În Italia, familia nobilă Eroli (Narni, Roma), pe
Heruli () [Corola-website/Science/319602_a_320931]
-
fondeze un regat pe care l-au dezvoltat în comunitate cu galoromanii, autohtoni în respectivul teritoriu. Burgunzii au fost cultural și lingvistic romanizați de populația galo-romană. Regatul burgund se întindea în regiunea Elveției Romande și în sfertul de sud-est al Galiei. Această entitate teritorială, rezultat al fuziunii reușite a celor două etnii, "burgundă" și "galo-romană", a primit denumirea de "Burgondia", regat denumit și "regnum Burgundiæ", de unde a rămas până azi, denumirea regiunii franceze Bourgogne. Politica tolerantă și abilă urmată de suveranii
Burgunzi () [Corola-website/Science/323221_a_324550]
-
regnum Burgundiæ", de unde a rămas până azi, denumirea regiunii franceze Bourgogne. Politica tolerantă și abilă urmată de suveranii burgunzi a dus la crearea unei identități, a unui sentiment național burgund.. Teritoriul burgunzilor va fi curând supus de merovingieni, care din Galia începeau să se extindă teritorial spre est (Europa Centrală).
Burgunzi () [Corola-website/Science/323221_a_324550]
-
sau Eudes cel Mare ("Eudo") (d. 735) a fost duce de Aquitania din 700. Teritoriul său includea ducatul Vasconiei din sud-estul Galiei și ducatul de Aquitania (în acea perioadă situat la nord-est de râul Garonne, teritoriile sale erau de la râul Loara și până la munții Pirinei, cu capitala la Toulouse. Viața sa dinainte de a deveni conducător este obscură, precum etnia și familia sa
Odo cel Mare () [Corola-website/Science/329043_a_330372]
-
688. Alte date sunt posibile, inclusiv 692, dar a fost cu siguranță conducător din 700. Istoricul Jean de Jaurgain îl citează ca luptând în 711 împotriva vizigotului Roderic în Pamplona. În 715 s-a declarat independent în timpul războiului civil din Galia. Nu este probabil ca a obținut vreodată titlul de rege. În 718, el apare ca ridicând o armată de basci, ca un aliat al lui Chilperic a II-lea de Neustria și a majordomului palatului, Ragenfrid, care i-ar fi
Odo cel Mare () [Corola-website/Science/329043_a_330372]
-
Gesta Francorum," s-a concentrat pe jignirile aduse de musulmani și pe recucerirea Țării Sfinte în termeni care fac apel mai mult la cavalerismul medieval. Ca și Fulcher, și el a consemnat că Urban a deplâns violența cavalerilor creștini din Galia. „Este mai puțin rău să ridicați sabia împotriva sarazinilor”, spune Urban în scrierea lui Baldrick, comparându-i cu poporul lui Amalec. Violența cavalerilor o dorea înnobilată de slujirea lui Hristos în apărarea bisericilor Răsăritului ca pe o mamă. Baldrick afirmă
Conciliul de la Clermont () [Corola-website/Science/324309_a_325638]
-
ha și marină de 3700 ha, lărgimea apelor sale din jurul insulelor fiind de 650 m. Insulele de Aur erau numite Stoehade în Antichitate (adică "în rând" în grecește), fiind escale pe ruta maritimă dinspre Grecia și Italia către Marsilia și Galia. Plinius le descrie cu amănuntul. "Proti": Prima în latină (Porquerolles), "Mesi" : Mediana în latină (Port-Cros) și "Hypea": Ultima în latină (Levant), au devenit, în secolele care au urmat prăbușirea Imperiului roman, adăposturi (precare, din lipsa frecventă de apă potabilă, mai
Insulele de Aur () [Corola-website/Science/329052_a_330381]
-
la fel ca cel al romanilor, Minerva este protectoarea științelor, este zeița dibăciei, Jupiter guvernează cerurile, iar Marte influențează luptele. Autenticitatea și valoarea acestei "interpretatio romana" a fost de multe ori pusă la îndoială, cu toate că, Cezar, pe atunci proconsul al Galiei Cisalpine, era bun cunoscător al credințelor celtice. Surprinzător este faptul că Jupiter nu este considerat zeul suprem, probabil pentru că el își pierduse autoritatea pentru locuitorii orașelor expzuse influenței meditraneene. Cu toate acestea, coloanele aflate mai ales între Rin, Mosela și
Mitologia celtică () [Corola-website/Science/299519_a_300848]
-
studenți. Este stație de cale ferată pe linia de TGV Paris-Marsilia. Oppidumul liguro-celtic Entremont, care se afla în apropiere de , a fost distrus de proconsulul roman Gaius Sextius Calvinus în anul 123 î.Hr.. Tot el a fondat primul oraș din Galia numit "Aquae Sextiae Salluviorum". Acest nume a evoluat până azi în "Aix". Aici generalul roman Gaius Marius i-a învins pe teutoni în Bătălia de la Aquae Sextiae. În timpul lui Augustus, Aquae Sextiae a devenit colonie romană. În timpul lui Diocletian, Aquae
Aix-en-Provence () [Corola-website/Science/297709_a_299038]
-
a atras un număr mai mare de locuitori, fiind situate în locuri favorabile comerțului, în preajma castelelor seniorale, la intersecția drumurilor, în apropierea râurilor navigabile. Multe orașe din sec. X-XIV erau străvechile așezări romane din Italia, Germania nordică, Peninsula iberică sau Galia. Toate orașele aveau o piață centrală, loc polarizator economic și social, ce deținea două funcții-de spațiu comercial și de adunare a locuitorilor. Spațiul central era dominat de centrele urbane, de primărie-sediul instituțional ce supravegea și guverna orașul; și catedrala, simbol
Economie și societate medievală () [Corola-website/Science/302703_a_304032]
-
începe odată cu cucerirea Galiei de către romani, terminată în secolul I î.Hr. Limba latină populară este adoptată treptat de populația autohtonă, în cursul unei perioade de bilingvism care durează până în secolul al V-lea. Limba galică o influențează pe cea latină, constituind substratul viitoarei limbi
Istoria limbii franceze () [Corola-website/Science/331697_a_333026]
-
bilingvism care durează până în secolul al V-lea. Limba galică o influențează pe cea latină, constituind substratul viitoarei limbi franceze. Se formează astfel o limbă numită de lingviști galo-romană. Secolele V-VIII sunt perioada limbii galo-romane, la începutul căreia nordul Galiei este cucerit de către tribul germanic al francilor. Acesta își impune puterea politică înființând un regat, dar limba galo-romană o asimilează pe cea a francilor. Totuși, elemente ale acesteia dau un suprastrat viitoarei limbi franceze. Limba galo-romană este fărâmițată în dialecte
Istoria limbii franceze () [Corola-website/Science/331697_a_333026]
-
tribul germanic al francilor. Acesta își impune puterea politică înființând un regat, dar limba galo-romană o asimilează pe cea a francilor. Totuși, elemente ale acesteia dau un suprastrat viitoarei limbi franceze. Limba galo-romană este fărâmițată în dialecte. Cele din nordul Galiei, sub influența francă, încep să formeze o grupare numită "oïl", iar cele din sud, cu alte trăsături comune, încep să formeze gruparea dialectelor "oc". Din perioada limbii protofranceze (sec. VIII-X) datează primele texte scrise ce reflectă o limbă diferită de
Istoria limbii franceze () [Corola-website/Science/331697_a_333026]
-
dar continuă să fie una din limbile de comunicare internațională, căutându-se printr-o politică lingvistică oficial adoptată să se limiteze pe cât posibil influența englezei asupra ei, și să se mențină răspândirea pe care o mai are în lume. Cucerirea Galiei de către romani s-a extins pe mai multe decenii. În anul 120 î.Hr., ei au înființat provincia Gallia Transalpina, pe teritoriul actualei Provence, și au terminat cucerirea întregului teritoriu până inclusiv partea de sud a Belgiei actuale, în anii 58-51
Istoria limbii franceze () [Corola-website/Science/331697_a_333026]
-
pe mai multe decenii. În anul 120 î.Hr., ei au înființat provincia Gallia Transalpina, pe teritoriul actualei Provence, și au terminat cucerirea întregului teritoriu până inclusiv partea de sud a Belgiei actuale, în anii 58-51 î.Hr. Romanii au supus în Galia mai multe popoare: greci, care colonizaseră regiunea din jurul Marsiliei încă din secolul al VII-lea î.Hr.; liguri, popor neindo-european care trăia în sud-estul Franței actuale și în regiunea vecină din Italia actuală; iberi, alt popor neindo-european care popula actuala Spanie
Istoria limbii franceze () [Corola-website/Science/331697_a_333026]
-
din jurul Marsiliei încă din secolul al VII-lea î.Hr.; liguri, popor neindo-european care trăia în sud-estul Franței actuale și în regiunea vecină din Italia actuală; iberi, alt popor neindo-european care popula actuala Spanie și sud-vestul Franței; populație germanică în nord-estul Galiei; în sfârșit, gali, popor celtic, care erau cei mai numeroși. După cucerire, în Galia s-au așezat în jur de 200.000 de romani: funcționari, militari, coloni, care vorbeau latina populară. Populația locală a adoptat treptat această limbă, care nu
Istoria limbii franceze () [Corola-website/Science/331697_a_333026]
-
în sud-estul Franței actuale și în regiunea vecină din Italia actuală; iberi, alt popor neindo-european care popula actuala Spanie și sud-vestul Franței; populație germanică în nord-estul Galiei; în sfârșit, gali, popor celtic, care erau cei mai numeroși. După cucerire, în Galia s-au așezat în jur de 200.000 de romani: funcționari, militari, coloni, care vorbeau latina populară. Populația locală a adoptat treptat această limbă, care nu s-a impus forțat, ci din considerente practice. În primul rând, latina era un
Istoria limbii franceze () [Corola-website/Science/331697_a_333026]
-
latina. Dar latinizarea nu a atins numai elitele, ci și oameni de condiție modestă, de exemplu prin încorporarea în armata romană. Alt mijloc de extindere a latinei, inclusiv la țară, au fost așezările de coloni romani care primeau pământuri în Galia pentru diverse servicii aduse statului. Rețeaua rutieră extinsă construită de romani a contribuit de asemenea la latinizare până în regiuni îndepărtate de orașe. Un factor important de latinizare a fost răspândirea creștinismului, accentuată în secolul al IV-lea. Adoptarea latinei de către
Istoria limbii franceze () [Corola-website/Science/331697_a_333026]
-
vivere] „a trăi”. Consoana [s] (surdă) intervocalică se sonorizează, apărând astfel consoana [z]: [rosa] > [roza]. Apar și consoanele africate, de exemplu [k] înaintea lui [e] și [i] mai întâi se palatalizează, devenind [k] sau [t], apoi [t͡s] în Galia, unde între două vocale, aceasta se sonorizează: [plajd͡zere] (fr. mod. "plaisir" „plăcere”). În secolul al IV-lea, latina vorbită în jumătatea de nord a Galiei nu mai era identică cu cea vorbită în sudul ei. Galii formau o
Istoria limbii franceze () [Corola-website/Science/331697_a_333026]
-
mai întâi se palatalizează, devenind [k] sau [t], apoi [t͡s] în Galia, unde între două vocale, aceasta se sonorizează: [plajd͡zere] (fr. mod. "plaisir" „plăcere”). În secolul al IV-lea, latina vorbită în jumătatea de nord a Galiei nu mai era identică cu cea vorbită în sudul ei. Galii formau o mulțime de triburi care, în majoritatea lor, vorbeau numeroase varietăți regionale ale limbii galice, probabil reciproc inteligibile, deoarece aveau un fond comun important. În cursul procesului de
Istoria limbii franceze () [Corola-website/Science/331697_a_333026]
-
lexicale. În toponimie un astfel de sufix este "-acon" care a devenit în galo-romană "-acum" și a dat în franceză terminațiile de toponime cu variantele grafice "-ey", "-ay", "-é" și "-y". Influența galică asupra evoluției fonetice a latinei vorbite în Galia nu este complet documentată, dar este dovedită de unele fenomene atestate de inscripții. Astfel este evoluția grupurilor consonantice [pt] și [ps], care s-au confundat cu [kt], respectiv [ks], apoi au evoluat în [xt], [xs], iar ulterior în [i̯
Istoria limbii franceze () [Corola-website/Science/331697_a_333026]
-
teritorială a latinei s-a accelerat după căderea Imperiului Roman de Apus (anul 476) și se poate considera că în secolul al V-lea limba galo-romană era formată, continuându-și evoluția. În secolul al V-lea, partea de nord a Galiei a fost ocupată de franci, care au înființat aici un regat. În anul 486, regele Clovis I al francilor îl învinge pe ultimul reprezentant al autorității romane la Soissons și își extinde puterea de la Rin până la Loara, apoi se creștinează
Istoria limbii franceze () [Corola-website/Science/331697_a_333026]
-
franceze actuale sunt circa 550 de cuvinte uzuale din suprastratul germanic. (În afară de "guerre" și "hache" date mai sus, vezi mai multe exemple în Lexicul limbii franceze, Suprastratul germanic.) Influența francă, ce s-a manifestat numai în jumătatea de nord a Galiei, a contribuit la accentuarea diferențelor dintre dialectele galo-romane din nord, cunoscute sub numele de dialecte "oïl", de cele din sud, numite dialecte "oc". Din acestea din urmă va rezulta limba occitană. Spre sfârșitul secolului al VIII-lea, populația de rând
Istoria limbii franceze () [Corola-website/Science/331697_a_333026]
-
contribuit la accentuarea diferențelor dintre dialectele galo-romane din nord, cunoscute sub numele de dialecte "oïl", de cele din sud, numite dialecte "oc". Din acestea din urmă va rezulta limba occitană. Spre sfârșitul secolului al VIII-lea, populația de rând a Galiei nu mai înțelege latina bisericească și apare conștiința faptului că se vorbește o limbă diferită de latină. De aceea, la conciliul din Tours (anul 813), preoților li se impune să predice într-un limbaj numit în documentele conciliului "rustica romana
Istoria limbii franceze () [Corola-website/Science/331697_a_333026]
-
modelul latin în forme că „Țară Galeza”, „Țară Galezilor”, „Galeș” sau chiar „Galezia” , dar în niciun caz „”. Termenul românesc „galez” vine din francezul "„gallois”" (literal, locuitor al țării Galles, al Wales), care nu înseamnă nici pe departe „gal” (locuitor al Galiei, în franceză, "„gaulois”"), si totusi numele adoptat în română pentru Wales este „Țară Galilor”. Din punct de vedere administrativ, Țara Galilor a fost divizată în 22 de comitate, în 1996. Acestea sunt autorități unitare responsabile cu totalitatea serviciilor locale, inclusiv educația
Țara Galilor () [Corola-website/Science/296826_a_298155]