345 matches
-
o chintesență a acestei îndelungate tradiții familiale și a superstițiilor oamenilor din partea locului, care cred că morții se pot întoarce printre cei vii, așa cum afirmă Rebekka: „Pe aici se spune că, atunci când morții se întorc, se văd niște cai albi galopând năvalnic. Recunosc imaginea asta în tine”. Încă din primul act, fostul pastor insistă asupra prezenței permanente a Beatei, deși trecuse mai bine de un an de când femeia își pusese capăt zilelor: „Vorbim despre ea în fiecare zi. Parcă nici n-
Fantoma sau îndoiala teatrului by Monique Borie () [Corola-publishinghouse/Science/1979_a_3304]
-
dâră de sânge, o zgură de fum". Sau, iată-l solitar și nerealizat: Căci sunt și eu unul/ din cei ce se nasc din timp în timp printre voi/ ca să moară cu gura plină de pământ și de oseminte/ în timp ce galopează în zare scheletele cailor". O altă cauză a neliniștii poetului ar fi "Anotimpul electronic", desființarea omului prin alienare, prin invazia tehnicismului; asistăm la o adevărată osificare a spiritului. În această lume dispar legi și datini. Măștile s-au uzat. Lumea
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
sat/ cântarele sunt drepte/ și tatăl meu în August/ ne cântărea cu grâu." Ardealul lui G. Pituț este mitic, aflat la început de ere; aici totul este menit să fie exemplar și să se cuprindă în vechile tipare: " Ce straniu galopează/ pe dealurile din Ardeal, furtuna/ Părinții fug/ spre casele care o iau din loc./ Se crapă coaja norilor și apele greoaie vin cu capăt/ ca șerpii altor ere." Problema morții, a umbrei, revenirea la origini, atracția marilor depărtări capătă semnificații
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
orice supererou în devenire. 16 Așa, și cum s-a întîmplat? Păi, n-a fost greu. Cornel încă simțea furia de ieri, cînd s-a dus la pîine și oamenii răi și-au bătut joc de el. În cap îi galopau multe scenarii: cum să-i fi pus la punct pe oamenii răi, cum să le fi dovedit că el e un supererou pozitiv, iar ei să se fi înclinat în fața lui și altele. Uneori furiile rămîneau în el și creșteau
[Corola-publishinghouse/Science/1529_a_2827]
-
pentru asumarea unei existențe canonice, înseriate ori trădătoare (cântecel de speriat umbra) și, în imediata apropiere, a revoltei: "nu pot să râd. vinovat. eu visătorul/ vizionarul neputincios. bidonul de benzină/ cu guler de bere. Eu răzbunătorul/ liber ca un cal galopând/ într-un text sufocat de paranteze" (nu pot să râd). Blanc (Editura Vinea, București, 2000) certifică, în fapt, intrarea într-o nouă vârstă poetică, aceea a insurgenței dublu orientate: pe de o parte, ea ar presupune angajarea decisă în direcția
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
De exemplu, în Amintiri din junețe și Scrisori la un prieten − vs. Alexandru Lăpușneanu −, există incomparabil mai multe metafore calchiate din franceză: "crude fatalități" (< fr. cruelle fatalité); "vis fantastic" < fr. fantastique (cf. rêve ~); "suvenirea ei ar sili imaginația mea să galopeze fără voie" < fr. galopper (cf. mon imagination ~) etc. 52 De exemplu: "Precum o sălbatică fiară, socotindu-să singură în deșărtul codrul, pășeaște fără frică spre apucarea prăzii care nu departe o zărește, încă să spăimântă zărind ascunșii în leșuire vânători, stă
[Corola-publishinghouse/Science/1560_a_2858]
-
-i. La Fănuș Neagu, în vreme de secetă, în 1947 bănuim, o ceată de țărani pornește călare pe firul albiei secate, sperînd să întîlnească apa. Renunță pe rînd toți călăreții și se întorc din drum cu excepția unuia care continuă să galopeze, avînd astfel iluzia că simte răcoarea valurilor. În proza contemporană, ca și în lumea de azi, calul își estompează imaginea și devine un animal aproape fabulos.
Cai, călăreți și atelaje hipo by Horia Gârbea () [Corola-journal/Imaginative/8650_a_9975]
-
consternați de atâta îndrăzneală. Chiar și Ștefan era stupefiat, dar se ridică de la locul lui și, scuzându-se, ieși pe sală. — Ce-i, mă? Nu mai așteptă răspunsul dorobanțului, îl zărise pe Turculeț și, după cum arăta acesta, înțelese că a galopat zi și noapte până la București. — Moare Smardalac, strigă Turculeț și arătă spre buzunarul de la piept al scurteicii. — Hai, și Ștefan îl trase în odaia de lângă spătărie. După ce se asigură că în încăpere nu e nimeni, Turculeț scoase de la piept o
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
neobișnuit de tare. Voievodul, domolind galopul, le-a strigat însoțitorilor: — O să plouă! Și-a înfipt pintenii în burta armăsarului care a zvâcnit în galop. Se aplecase și se lipise de cal, sfidându-și vârsta și boala prin care trecuse. Au galopat doar câteva minute. În fața lor, peste verdele crud al luncii apăru o cruce mare din piatră albă. În dreptul ei, vodă opri, făcând o roată cu armăsarul. Și ceilalți doi opriră. De la înălțimea lor se vedea de fapt că lunca era
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
Să scriem, măria ta, la București s-o liniștim pe doamna voastră și pe sora noastră. Doamne, o fi încărunțit de atâta îngrijorare”. Și scriau mereu. Niciodată drumurile de la Edirne la București nu au fost străbătute de mai mulți călărași, galopând până ce pleznea calul sub ei. În zilele ce au urmat, dregătorii imperiului însoțiți de dragomani destoinici au venit să-și prezinte omagiile domnitorului muntean. Toți plecau dăruiți cu pungi de aur, bijuterii și blănuri. Abia la 3 iunie au venit
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
și singur seama, înălțimea ta, că nu prea are obișnuința vorbitului. Privilegiu împărătesc! Oricum, onoarea a fost de partea noastră, vorba românului: obrazul subțire cu cheltuială se ține. A doua zi un emisar din partea lui Rami Efendi pătrunse cu calul galopând în bătătura saraiului Mitropoliei. Beiul valah, cu cinci dregători mari din suita lui, era invitat la marele vizir, după ce muezinii vor chema pentru a treia oară credincioșii lui Allah la rugăciune. Mai era un ceas și jumătate. Până la reședința vizirului
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
poteca ce taie pieziș dealul pieptiș din spatele mănăstirii Hlincea. Sus ne oprim să răsuflăm. Privim în jos spre mănăstire și o întâmplare îmi vine în minte: Imaginează-ți acum, dragă ieșene, o hoardă de cazaci zaporojeni conduși de hatmanul Timuș galopând pe aici, veniți ca să-l scoată din scaun pe Ștefan Tomșa voievod. Atunci: „Au robit tot tîrgul Iașilor și puindu-se cu tabăra cazacilor supt Codru, împrejurul sfintei mănăstiri, (Hlincea) au prins pe călugări și i-au muncit și le-
Ce nu ştim despre Iaşi by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/549_a_868]
-
taică-tu! Ajuns afară, am pășit în plin tărâm al fanteziei: în lumea simplă a unui orășel de la sfirșitul veacului trecut. Un câine a început să latre și s-a luat după mine. Trotuarele erau de lemn iar pe străzi galopau cai. Eu crescusem înconjurat de automobile somptuoase și călătorisem cu autobuzul. Nu puteam accepta schimbarea. Următoarele ceasuri mi s-au șters complet din minte. Știu doar că, la un moment dat, s-a întunecat și m-am strecurat înapoi spre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85131_a_85918]
-
uitat de soția pe care o iubea, de fetița încântătoare care îl aștepta, de casă, de tot trecutul, prezentul și viitorul neprevăzut și parcă un văl se interpuse peste mintea lui și realitate. Nu mai gândea, își spălase creierul care galopa în clipa aceea de la începuturi. Laur a observat ca prin vis plutind spre ei doua tinere superbe în costume de baie, formate din doua piese, cu corpul minunat care i-au întrebat: - De unde sunteți? Noi de la munte și ne-am
Adev?rul dintre noi by Aurel-Avram St?nescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83164_a_84489]
-
scurt moment de neatenție îl poate arunca pe bărbat necontrolat în prăpastia ejaculării, acest lucru încheind în mod efectiv „cursa” pentru ambii parteneri. Atunci când „călărește o femeie” (yü-nü), bărbatul trebuie să fie foarte atent cu tehnica, purtându-se ca și cum ar galopa pe un armăsar sălbatic prin pădure. Cu mai bine de 2 000 de ani în urmă, taoistul Wu Hsien din dinastia Han a notat câteva sfaturi succinte și foarte înțelepte în legătură cu ejacularea controlată, acesta adresându-se mai ales începătorilor în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2250_a_3575]
-
Cinci Semne și a celor Zece Indicații ale reacțiilor partenerei sale și să adapteze profunzimea, ritmul și unghiul înfigerilor în funcție de semnalele ei. El trebuie să rămână lucid și atent, asemenea unui maestru bucătar în fața plitei, atent ca un bărbat care galopează pe un cal cu hamurile uzate. Dacă învață să citească indicatoarele care se află de-a lungul drumului întortocheat spre orgasmul femeii, bărbatul este capabil să stăpânească fără probleme arta reacției oportune la traficul aglomerat ce poate fi întâlnit pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2250_a_3575]
-
de treabă prin ogradă, iar bătrânul Toma pufăia tutun în ceardac, din pădure, pe drumul dinspre Șuletea apăru călare în galop poștașul. „Ci grabî așa mare a fi având moș Bălăuță?!? se întrebă Anton mirat, pentru că nu l-a văzut galopând așa niciodată. Și, o presimțire rea i se prinse de inimă ca o gheară. - Să trăiești, măi Antoane. Tătâne-tu, Toma, i-acasă? și fără să aștepte răspunsul, ștergându-și fruntea de nădușeală, îi întinse un plic sigilat, zicându-i
ANUCA Fata pădurarului. In: ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
fu pe Sultan și urmată de Pârvu, porni direct într-un galop prăpădul lumii, dispărând într-un nor de colb, lăsând în urmă uimire. Anuca călărea bărbătește un murg, jumătate arab, ca o vijelie, cu cozile galbene lăsate pe spate. Galopa prin sat ca un potop, stârnind câinii și tot ce‟i ieșea în cale... Când intra într-un cârd de gâște, prins în drum, în urmă răsărea un nour alb de pene în două cu colb. Copiii cățărați pe garduri
ANUCA Fata pădurarului. In: ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
maxim: să aluneci schior al nopții, să te pierzi Într-un pliu al zăpezii, În dâra misterioasă trasată de altcineva Înaintea ta! De către cine? Poate de un zeu al zăpezii! (iarna) Azi, corpul meu a dat probe de mare imaginație, galopând dincolo de barierele admise ale cărnii noastre cea de toate zilele; și totuși, nu se poate ca miza cea mai Înaltă să nu aibă deschisă o altă alternativă decât aceea. Mă uimește abandonul total al lui A. În act, Însă mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
beau secărică și plâng În ciorba de lobodă făcută cu cap de miel. Visul că zboară. O roată imensă, ca o margine de sită, În care alerga un cal. Roata avea o elice suspendată fără nici o motivație tehnică. Și calul galopa deasupra unei mări plumburii, plimbând În chinuită zbatere mașina infernală, calul galopa Înspumându-se și forța lui ținea mașina zburătoare cu un deget deasupra mării plumburii, pe care pluteau scânduri și lăzi și portocale. Și un fel de acrobat cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
miel. Visul că zboară. O roată imensă, ca o margine de sită, În care alerga un cal. Roata avea o elice suspendată fără nici o motivație tehnică. Și calul galopa deasupra unei mări plumburii, plimbând În chinuită zbatere mașina infernală, calul galopa Înspumându-se și forța lui ținea mașina zburătoare cu un deget deasupra mării plumburii, pe care pluteau scânduri și lăzi și portocale. Și un fel de acrobat cu pelerină roșie umbla de colo-colo, plutind și el peste ape, și aduna
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
se părea că așa e drept. Cu cât răsuceam planul în minte pe toate părțile, cu atât îmi dădeam seama că nu aveam cum să dau greș. Am mers mai departe, cu Harry gârbovit sub povara grijilor sale, iar eu galopând lângă el pe un cal alb, cu armura zăngănind în vântul de iarnă. — Aș putea să te ajut, i-am spus. S-a oprit și am început să îi explic planul meu. Eram surprins că încă îmi mai aduceam aminte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350]
-
un trup masiv prins între osiile unui car își mână calul, într-un salt dement, peste tufișul de tuia, încât osiile se făcură surcele, carul căzu pe-o parte și animalul, cu ochii ieșiți din orbite și cu nările căscate, galopa prin grădină. Strigând și înjurând, bărbații de la garaj năvăliră la fața locului; căruțașul, ținând în continuare chiștocul între buzele strânse, își lovea animalul ca turbat, până când doi bărbați îl trântiră la pământ, un al treilea se agăță de hățurile calului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
la pas și mă privea fix, îngrijorat. Nu ești deloc bine, spuse el cu hotărâre. Lee, ai putea s-o duci pe Jenny înapoi? Jen, ne vedem la micul dejun. Nu o să stăm mult. Și duși au fost, toți patru galopând, îndepărtându-se, un grup perfect sudat, de o simetrie evidentă. M-am lăsat dusă înapoi, umilită, bulversată și bolnavă. Dar nu învinsă. Începusem weekendul cu un iubit, haine noi și o bravă atitudine nouă vizavi de viață. Aveam de gând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
-
scaun, după greaua bătălie care, în sfârșit, o transformă din fată trecută în femeie tânără. Astăzi mă opintesc în căsnicie, ca la o saca, până când năravul fără leac mă turbă. Abur și ceață îmi suie din trup în creier. Atunci galopez pe șoseaua mocirloasă, hurducând sacaua până când rup șleaurile. Încep să zbor, lăsând în urmă lut crăpat de secetă, bălți pestilențiale, munți de gunoi. Între toate acestea, Gloria rămâne un punct de pământ. Iapă cuminte, sau izbită de isterie, atunci când primește
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]