688 matches
-
unicul publicist român"); și-a îndeplinit misia considerând-o "un serviciu eminamente patriotic, în acele zile în care s-a efectuat întregirea neamului românesc." După război, a continuat să colaboreze la diverse publicații bucovinene, trecând la ceea ce azi am numi "gazetăria culturală". Principală preocupare: vechile manuscrise românești, dar scrie frecvent și cronică teatrală. Îl tentează, apoi, eseistica ("Drama istorică studiu critic și literar"), precum și meditațiile pe tema "sic transit..." grupate sub titulatura "Poeta nascitur" (scrise, probabil, în timpul detenției din pușcăria Lemberg
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1578_a_2876]
-
ortodoxiei. Lipsa de experiență în organizarea instituțiilor, adică în organizarea culturii, apare în stereotipurile din secolul al XIX-lea: clerul iubește intriga, posibilitatea divorțului dezorganizează familiile și produce o relaxare a moravurilor, literatura e dominată de sentimentul iubirii, fac multă gazetărie, dar, pentru că nu au obișnuință, fac multe teorii găunoase. Urmărind evoluția în timp a stereotipurilor se poate observa o desprindere treptată de natură și trecerea spre cultură. Formele prin care se manifestă spiritul frust al românului sunt: gândirea concretă, spiritul
[Corola-publishinghouse/Science/1922_a_3247]
-
iar redacția, periodic, a trebuit să revină cu clarificări declarându-și iarăși și iarăși independența ideilor și a acțiunilor. Se pare însă că tinerii de la Cronica Românească au trebuit să se oprească la mijlocul drumului... Până acolo însă au făcut o gazetărie de substanță, variată, plăcută cititorului - scriind și politică, și știință, și literatură. Chiar pagini literare. Ziarul apare în fiecare duminică. Director și redactor responsabil a fost Eusebie Vicol, iar lângă el nume diferite: Barbu Slușanschi, Octavian Ștefanovici, Dragoș Vitencu, Ilie
BUCOVINA ÎN PRESA VREMII /vol I: CERNĂUŢI ÎN PRESA VREMII 1811-2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/460_a_970]
-
prin gazete, dar rămânând rezonabil de ceea ce spune și ce face” - se spunea într-un articol. Altele purtau titulatura: „Deșteaptă-te române”, de Oct. Danieleanu, „Să cucerim ce avem de cucerit”, de Leca Morariu, „Legea noastră strămoșească”, de G. Ciupercă, „Gazetăria în țara noastră”, de Șt. Păvelescu, „Un strigăt deznădăjduit de acum 50 de ani”, de S. Netea un comentariu al cărții „Înfruntarii” tipărită în 1871, „Istoria banului și datoria României”, de Șt. Moldovan, care făcea referiri concrete și la Tezaurul
BUCOVINA ÎN PRESA VREMII /vol I: CERNĂUŢI ÎN PRESA VREMII 1811-2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/460_a_970]
-
explicația că săptămânalul Timpul scrie de toate, nu numai din Cernăuți ori toată Bucovina, ci și din Basarabia, Maramureș, București, mai ales, din Iași, Vaslui, Galați, din Transilvania, dar fără o tematică, fără respectarea genurilor gazetărești, departe de ceea ce fusese gazetăria la ... Bucovina din 1919, de exemplu. Se realizează un ziar plat, fără a corespunde gazetăriei cu care fuseseră obișnuiți ori citeau din Glasul Bucovinei, un ziar profesionist în perioada aceea. Pe bună dreptate, încă de la 15 februarie 1931, într-un
BUCOVINA ÎN PRESA VREMII /vol I: CERNĂUŢI ÎN PRESA VREMII 1811-2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/460_a_970]
-
și din Basarabia, Maramureș, București, mai ales, din Iași, Vaslui, Galați, din Transilvania, dar fără o tematică, fără respectarea genurilor gazetărești, departe de ceea ce fusese gazetăria la ... Bucovina din 1919, de exemplu. Se realizează un ziar plat, fără a corespunde gazetăriei cu care fuseseră obișnuiți ori citeau din Glasul Bucovinei, un ziar profesionist în perioada aceea. Pe bună dreptate, încă de la 15 februarie 1931, într-un articol „Ziaristica și snobismul”, un oarecare, U.N. Critic, răspundea unui cititor care acuza că
BUCOVINA ÎN PRESA VREMII /vol I: CERNĂUŢI ÎN PRESA VREMII 1811-2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/460_a_970]
-
Temistocle Bocancea, Șt. Bodnărescu, C. Stamati-Ciurba. Revista n-a născut un ecou în lumea literară, dar a fost o încercare tinerească din care și-au luat zborul unele talente literare de mai târziu. Prin program, revista răspundea liniei tradiționale a gazetăriei locului; ea își propunea să lupte pentru apărarea drepturilor naționale ale românilor, să dezvolte literatura și să valorifice folclorul. Versurile publicate duceau la lirica eminesciană, alte ori la lecturile din Al. Macedonschi. Poezia populară purta indicații de culegere de către T.
BUCOVINA ÎN PRESA VREMII /vol I: CERNĂUŢI ÎN PRESA VREMII 1811-2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/460_a_970]
-
gazetărească, spre a și-o înveseli, au scos, începând cu ziua de 10 iunie a.c. o revistă umoristică ilustrată. Nimic de zis și nu ne putem decât bucura, dacă va înflori și spori în orașul nostru și acest gen de gazetărie românească. Ceea ce ne surprinde însă, este titlul de mai sus ce au hotărât să-l dea noii lor reviste umoristice. Cititorii noștri citindu-l, de bună seamă, au crezut că e vorba aici despre vreo informație culeasă de la prefectura de
BUCOVINA ÎN PRESA VREMII /vol I: CERNĂUŢI ÎN PRESA VREMII 1811-2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/460_a_970]
-
planul care i se cuvine a presei timpului, este clădită și lucrarea de față. Modul de lucru a celor care au făcut presă în Cernăuți, ca în tot teritoriul românesc, cunoașterea publicațiilor, dar mai ales înțelegerea momentelor vremii sunt esențiale. „Gazetăria noastră trecută formează cele mai prețioase arhive ale regenerării vieții neamului” - spune prof. Ion Hangiu în prefață la Dicționarul Presei Literare Românești (1790-1990), apărut la Editura Fundației Culturale române, București, 1996. În lucrarea „Istoria presei românești” realizată de prof. Nicolae
BUCOVINA ÎN PRESA VREMII /vol I: CERNĂUŢI ÎN PRESA VREMII 1811-2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/460_a_970]
-
cu bărbile lungi și cărunte și mi se par toți că sunt aceiași. Și cu toate acestea, din câți camarazi am cunoscut în cele dintâi clase liceale, din foștii mei colegi de la universitate, din cei câțiva cu care am început gazetăria, cât de puțini au rămas! Spuneam deunăzi unui prieten că încep să mă simt străin și singur. Aproape toți oamenii generației mele și a generațiilor mai apropiate de a mea, fie mai dinainte, fie mai din urmă, au căzut în
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
Nicolae Iorga, Tudor Arghezi ș.a.), S. s-a menținut mereu în granițele urbanității. A susținut cu probitate și, în cele mai bune pagini ale sale, a realizat un țel de netăgăduită importanță: întemeierea prin cultură, moralitate și idealism a profesionalismului gazetăriei. A tradus din literatura franceză, cu precădere scriitori din secolul al XIX-lea: Alfred de Musset, Étienne de Sénancour, Guy de Maupassant, Émile Zola ș.a. SCRIERI: Poeme, Iași, [1923]. Traduceri: Guy de Maupassant, Gogoloi de său. Mademoiselle Fifi. Doi prieteni
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289643_a_290972]
-
scoate în 1895 revista școlară „Freamătul”. Absolvind liceul în 1896, se înscrie la Facultatea de Litere și Filosofie din București, pe care nu o termină. Continuă să se instruiască, formându-și o cultură enciclopedică, chiar dacă, din 1898, este înrobit de gazetărie; până la sfârșitul vieții va lucra la mai multe periodice concomitent. Este secretar de redacție la „Foaia populară”, „Apărarea națională”, „Tribuna familiei”, „Patriotul”, „Țara”, „Vremea”, apoi redactor la „Adevărul” și „Dimineața”, la „Minerva”, „Universul” și „Universul literar”, la „Tribuna”, „Veselia” și
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285364_a_286693]
-
artei, A. a avut și preocupări pur literare. Cronicar la reviste populare sau la cotidiene de prestigiu, cum erau „Vremea” ori „Adevărul”, el recenzează cărțile noi, dând în genere aprecieri juste, iar în disputele vremii exprimă opinii de bun-simț. Servituțile gazetăriei apasă vădit asupra scrierilor sale literare. Mai toate cronicile rimate din „Țara” și din „Patriotul” sunt facile, însă A. dispunea de unele resurse poetice. Balada Don Zaneto și poemul Balul stelelor relevă un umor de calitate, iar Sonet, o sensibilitate
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285364_a_286693]
-
de exemplu, romanul lui Hans Bergel, Dans în lanțuri. În 1978, îi apare prima carte, romanul Doi ori doi. În intervalul de aproape trei decenii de la debutul publicistic, până la apariția romanului Doi ori doi, D. a publicat versuri, a practicat gazetăria și a scris două librete de operă: Trandafirii Doftanei (1961, muzica de Norbert Petri) și Idolul sfărâmat (1968). Tatonările în căutarea formulei scrisului și probabilele „accidente” de parcurs ale ziaristului ar putea explica amânarea (întârzierea) debutului editorial propriu-zis cu aproape
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286845_a_288174]
-
și inițiale. De la comentariul evenimentelor politice din țară și din Iași la discutarea afacerilor de politică externă, făcută cu un aplomb de cronicar avizat, dar și cu o umbră de scepticism și ironie, el atacă cele mai variate domenii ale gazetăriei - rubrica „Palatului de justiție”, rubrica „pieței”, faptul divers, cronica teatrală, știrile politice sau culturale ș.a. Totodată, este principalul susținător al paginii literare, pentru care traduce din Charles Baudelaire și Jean Richepin, compune versuri, influențate de Baudelaire sau de Eminescu, și
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289040_a_290369]
-
fi numărat, de asemenea, printre fondatorii Operei Române și a concertat pe scena Ateneului Român, însă a cântat și în corul Societății Carmen ori în câteva coruri bisericești. Cu înclinație spre aventură și boemă, atras și de poezie, și de gazetărie, având la un moment dat chiar veleități politice, a schimbat numeroase profesiuni. Ajutor de clovn și cântăreț în turnee balcanice, dar și la Paris, notar într-un sat ardelean, subprefect în câteva rânduri, profesor la Conservatorul din Brașov etc., după
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288297_a_289626]
-
a nuvelei Jeana), Buccea sau căpățână și Thargelia din Milet. Ignorată sau subestimată multă vreme, publicistica lui Z. revelă fațete noi ale personalității scriitorului. Condus în literatura de imaginație de principii ale clasicismului (seninătate, echilibru, obiectivitate), el se manifestă în gazetărie ca un cronicar și comentator ce nu își ascunde subiectivitatea. Mereu impecabil articulată, fraza lui devine adesea caustică, flagelantă, mușcătoare. Umorul de stil academic coexistă cu polemica acidă, chiar cu virulența pamfletară, generată de ranchiună, de erupții ale orgoliului rănit
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290696_a_292025]
-
scriitor. Remarcăm un final al naratologicului deschis, posibil, luminos („Sunetele noului blues se rostogoliră din difuzoare cu senzuală violență, topind din puterea luminii, lăsând sala în stăpânirea semiîntunericului și a umbrelor”), ca o binecuvântare întru amintirea unui confrate în ale gazetăriei, Tiberiu Iancu. Petre Barbu Profiluri temperamentale Scriitorul Petre Barbu preferă terifiantul cotidian, ca și cum în structura sa genetică doar stranietățile, monstruozitățile de limbaj, scenele dezolante, tonusul blazat, măștile hilare ar defini stările contradictorii ale ființei noastre. Primul (Tricoul portocaliu fără număr
În braţele lecturii by Livia Ciupercă () [Corola-publishinghouse/Science/1219_a_2214]
-
258 Zavarzadeh, Mas'ud, 85, 86, 88, 249, 318 Ziff, Larzar, 46, 93, 97, 98, 164, 170, 207, 209 Zola, Émile, 280 În aceeași serie au apărut (selectiv): Discursul jurnalistic și manipularea, Alina Căprioară Limbajul publicistic, Stelian Dumistrăcel Noica. Vămile gazetăriei, Ion Dur Politica și presa, Gheorghe Schwartz Să înțelegem jurnalismul, John Wilson Tipologia presei românești, Marian Petcu Tudor Arghezi. Discursul polemic, Minodora Sălcudean LIBRĂRII în care puteți găsi cărțile editurii Institutul European (selectiv) ALBA-IULIA Librăria Humanitas, str. 1 Decembrie 1918
[Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
dialogului critic dintre discipline și specializări. Fără această confruntare nu cred că putem vorbi despre modernitate - și cu atât mai puțin despre Evanghelie. Secțiunea intitulată „Areopag” discută exigențele mărturisirii Crezului apostolic în cetate. „Teologia pentru Moromete” este o pledoarie în favoarea gazetăriei creștine - o idee întâmpinată uneori de cărturari cu un surâs superior. Propriul rostirii teologice nu este doar vorbirea în șoaptă, sub un pridvor mănăstiresc, ci și adresarea răspicată, declamată în centrul pieței (care rămâne totuși o invenție „păgână”, mai precis
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
în felul Martei sau al Mariei care, acolo unde le este dat, râvnesc după virtuțile nepieritoare. Există numeroase familii darnice, în care se poartă iubirea de străini. Nu ne lipsesc tinerii voluntari în asistența socială. La fel, studenți care fac gazetărie evanghelică fără să fie plătiți, entuziaști ai înnoirii picturii sacre și pionieri ai muzicii bizantine, elevi participanți în tabere de muncă, medici fără de arginți, olimpici cu origini modeste, dar împătimiți de carte. Toate acestea sunt miracole pentru care Dumnezeu trebuie
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
catolică într-o Biserică ce s-ar vrea, pe deasupra, și națională - pentru semnătura mirenilor și a călugărilor, pentru pagini de filozofie și teologie, pentru poezii liturgice și documentare istorice, pentru dezbateri polemice sau discrete note encomiastice. Un limbaj adecvat, o gazetărie decentă, neafectată și atractivă, în care nimic nu era menajat de dragul „liniștii noastre” și al „consensului” salvator. Temele fiind alese în acord cu problemele zilei - în care ne regăsim și astăzi -, nu e de mirare că revista a avut un
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
Lazăr” (întrerupte un an, în timpul războiului, și încheiate în 1918, după întoarcerea de pe front) și devine student la Facultatea de Drept a Universității din București (abandonată în ultimul an). Debutează în 1920, cu schița Alarma, la „Cuvântul liber”. Se dedică gazetăriei și teatrului, fiind angajat redactor în anii ’20; ulterior este liber-profesionist. A colaborat la „Epoca”, „Vremea”, „Rampa, „Îndreptarea”, „Curentul”, „Spectacolul”, „Semnalul”, „La zi”, „Ordinea” ș.a. Prima piesă, Roba albă (în colaborare cu Ionel Lazaroneanu), i-a fost pusă în scenă
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289908_a_291237]
-
, Paul (pseudonim al lui Kurt Haller; 20.II.1930, Sibiu - 5.V.2004, Berlin), traducător. Frecventează în orașul natal Liceul „Brukenthal” și își dă examenul de bacalaureat la Liceul „Gh. Lazăr”. Ulterior se ocupă de gazetărie la București, ca reporter al ziarului „Neuer Weg” (1949-1951), dar revine în ținutul de baștină ca învățător în diferite sate (1951-1954). Din nou în capitală, se dedică literaturii, scriind povestiri și romane destinate mai ales cititorului tânăr. Membru în conducerea
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289559_a_290888]
-
pentru că întreaga creație, întreaga activitate a omului întru devenirea în umanitate înseamnă muncă. Muncă intelectuală, muncă fizică, muncă de toate tipurile, dar fără muncă nu e posibil, oricum. Dumneavoastră ce țintă ați avut? Vă întreb aceasta întrucât ați pornit de la gazetărie și doar în urma unei întâmplări nefericite pașii v-au fost călăuziți spre cercetare... Ca să răspund la întrebarea aceasta, v-aș spune ceva. Eu sunt născut lângă satul lui Eminescu, la Urzenii Botoșanilor, și când eram copil mergeam cu tata la
Convorbiri fără adiţionale by Cornel Galben () [Corola-publishinghouse/Science/692_a_986]