770 matches
-
prezența sa în sintagme nominale genitivale: „Reia-mi al nemuririi nimb/ Și focul din privire.” (M.Eminescu, I, p.177), „Cerul stelele-și arată,/Solii dulci ai dulcii liniști.” (M. Eminescu, I, p. 103) Morfemul al marchează numai sensul de ‘genitiv’, când substantivul regent este lipsit de articolul definit sau este determinat prin articol nedefinit: „Acest/un prieten al colegului meu a plecat la Roma.” Articolul definit -l, -a, exprimă opoziția cazuală, prin variabilitatea sa, în flexiunea substantivelor proprii: N.Ac
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
Prezența prepozițiilor în, de, la, spre, cu, de la, pe lângă, în loc de etc. semnalează că substantivul pe care-l preced în realizarea unor funcții sintactice stă în cazul acuzativ: „Acoperit de frunze veștede pe-o stâncă zace Pan.” (L. Blaga, p. 45) Genitivul se distinge de dativ prin specificitatea prepozițiilor care le-au condiționat. Cer cazul genitiv prepozițiile (locuțiunile prepoziționale) asupra, contra, deasupra, împotriva, în jurul, în fața, înapoia, înaintea etc.: „În jos plecat-am ochii-naintea feței tale.” (M. Eminescu, I, p. 91), „Zile
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
pe care-l preced în realizarea unor funcții sintactice stă în cazul acuzativ: „Acoperit de frunze veștede pe-o stâncă zace Pan.” (L. Blaga, p. 45) Genitivul se distinge de dativ prin specificitatea prepozițiilor care le-au condiționat. Cer cazul genitiv prepozițiile (locuțiunile prepoziționale) asupra, contra, deasupra, împotriva, în jurul, în fața, înapoia, înaintea etc.: „În jos plecat-am ochii-naintea feței tale.” (M. Eminescu, I, p. 91), „Zile întregi putea medita asupra unui cuvânt ieșit din nebunatica sa gură.” (M. Eminescu, P.L.
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
pentru apartenența la o anumită clasă a obiectelor denumite de substantive: cultură citadină, cultură rurală (populară), literatură națională, literatură universală, viață studențească, viață păstorească, studentă elvețiană, păstor sicilian, triunghi dreptunghic, trapez isoscel etc. sau exprimă apartenența, sens specific substantivului în genitiv, cu care intră, de altfel, în sinonimie: opera eminesciană (= opera lui Eminescu), concepția maioresciană (=concepția lui Titu Maiorescu) etc.; aceste adjective exprimă, în alte contexte, sensul de specificitate: Aceasta este o idee eminesciană. (= o idee specifică gândirii lui Eminescu) Adjectivele
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
G.D. -i: plictisitoarea învățătoare/plictisitoarei învățătoare N.Ac. -l, -le/ G.D. -lui: bălaiul copil, precocele copil/bălaiului copil, precocelui copil N.Ac. -le/G.D. -lor: plictisitoarele învățătoare/plictisitoarelor învățătoare N.Ac. -i/G.D. -lor: plictisitorii învățători/plictisitorilor învățători. Distincția dintre genitiv și dativ se realizează la nivelul sintagmei, prin articolul morfem al genitivului al, variabil în funcție de gen, număr și, parțial, caz: G. al bălaiului copil/ D. bălaiului copil Distincția dintre nominativ și acuzativ se realizează tot la nivelul sintagmei, prin aceleași
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
bălaiul copil, precocele copil/bălaiului copil, precocelui copil N.Ac. -le/G.D. -lor: plictisitoarele învățătoare/plictisitoarelor învățătoare N.Ac. -i/G.D. -lor: plictisitorii învățători/plictisitorilor învățători. Distincția dintre genitiv și dativ se realizează la nivelul sintagmei, prin articolul morfem al genitivului al, variabil în funcție de gen, număr și, parțial, caz: G. al bălaiului copil/ D. bălaiului copil Distincția dintre nominativ și acuzativ se realizează tot la nivelul sintagmei, prin aceleași mijloace din flexiunea substantivului. Observații: Vocativul este omonim cu nominativ-acuzativul în anumite
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
sintactice (când între substantiv și adjectivul care-l precede se interpune un alt determinant): draga mea colegă!, dragii mei prieteni! Identitatea de vocativ a componenților sintagmei nominale este dată de intonație și pauză. Unele adjective impun sintagmei nominale nedeterminate exprimarea genitivului și dativului prin prepoziții-morfem: G.: a: „Visurile a numeroși tineri sunt mereu spulberate.” D.: la: „Au dat de lucru la prea puțini tineri.” CATEGORIA GRAMATICALĂ A INTENSITĂȚIITC "CATEGORIA GRAMATICAL| A INTENSIT|}II" Intensitatea 4 este singura categorie gramaticală autentică din
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
participând solidar cu ceilalți constituenți la unitatea lexicală și gramaticală a grupului: a o șterge, a o întinde, a o încurca etc. Observații: Forme diferite de gen intervin și la pronumele de persoanele I și a II-a, la cazul genitiv, dar nu în interiorul opoziției categoriale biplane și nici într-un raport de variație în planul expresiei, ca la adjectiv, în funcție de substantivul determinat. Forma de gen la aceste pronume este orientată de structura prepoziției (locuțiunii prepoziționale) care a impus situarea pronumelui
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
nu în interiorul opoziției categoriale biplane și nici într-un raport de variație în planul expresiei, ca la adjectiv, în funcție de substantivul determinat. Forma de gen la aceste pronume este orientată de structura prepoziției (locuțiunii prepoziționale) care a impus situarea pronumelui în genitiv; asupra, contra, împotriva mea, ta, noastră/ân jurul, în spatele meu, tău, nostru; prepozițiile (locuțiunile prepoziționale) care se termină într-un „articol” masculin impun pronumelui forma de masculin: în jurul meu, iar cele terminate într-un „articol” feminin impun forma de feminin
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
terminate într-un „articol” feminin impun forma de feminin: în fața mea. Categoria gramaticală a cazuluitc "Categoria gramatical\ a cazului" S-a impus în gramatica românească ideea că pronumele personal de persoana I și a II-a nu are formă de genitiv. „În locul acestor forme se întrebuințează pronumele sau adjectivul posesiv.” (G.A., vol.I, p. 137)2. În noua ediție a Gramaticii Academiei, descrierea flexiunii cazuale a pronumelui personal rămâne aceeași, dar se remarcă totodată pierderea semnificației de posesiv în contexte
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
întrebuințează pronumele sau adjectivul posesiv.” (G.A., vol.I, p. 137)2. În noua ediție a Gramaticii Academiei, descrierea flexiunii cazuale a pronumelui personal rămâne aceeași, dar se remarcă totodată pierderea semnificației de posesiv în contexte prepoziționale „ cu regim de genitiv (în fața casei și a blocului - în fața mea și a ta) ” și se recunoaște că „ posesivul poate fi interpretat ca formă de genitiv a pronumelui personal. ” (vol.I, p.237) Pe aceeași linie, a excluderii cazului genitiv din flexiunea pronumelor personale
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
pronumelui personal rămâne aceeași, dar se remarcă totodată pierderea semnificației de posesiv în contexte prepoziționale „ cu regim de genitiv (în fața casei și a blocului - în fața mea și a ta) ” și se recunoaște că „ posesivul poate fi interpretat ca formă de genitiv a pronumelui personal. ” (vol.I, p.237) Pe aceeași linie, a excluderii cazului genitiv din flexiunea pronumelor personale de persoana I și a II-a, se vorbește de un dativ posesiv atunci când formele neaccentuate -mi, -ți dezvoltă sensul propriu cazului
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
prepoziționale „ cu regim de genitiv (în fața casei și a blocului - în fața mea și a ta) ” și se recunoaște că „ posesivul poate fi interpretat ca formă de genitiv a pronumelui personal. ” (vol.I, p.237) Pe aceeași linie, a excluderii cazului genitiv din flexiunea pronumelor personale de persoana I și a II-a, se vorbește de un dativ posesiv atunci când formele neaccentuate -mi, -ți dezvoltă sensul propriu cazului genitiv, posesia, cu variantele sale semantice: apartenența, dependența etc. În cadrul caracterului și funcționării sistemice
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
a pronumelui personal. ” (vol.I, p.237) Pe aceeași linie, a excluderii cazului genitiv din flexiunea pronumelor personale de persoana I și a II-a, se vorbește de un dativ posesiv atunci când formele neaccentuate -mi, -ți dezvoltă sensul propriu cazului genitiv, posesia, cu variantele sale semantice: apartenența, dependența etc. În cadrul caracterului și funcționării sistemice a limbii, problema statutului morfologic al formelor meu, tău, la care trebuie adăugat și său, pe de o parte, și al formelor mi, ți, la care trebuie
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
și funcționării sistemice a limbii, problema statutului morfologic al formelor meu, tău, la care trebuie adăugat și său, pe de o parte, și al formelor mi, ți, la care trebuie adăugate și -i, -și, trebuie judecată: • în legătură cu semantica și sintaxa genitivului; • în legătură cu semantica pronumelui; • în legătură cu recțiunea prepozițională. * Sub aspect semantic, genitivul este cazul raportului de posesie (cu diferite variante, determinate de conținutul lexical al termenilor: apartenența, dependența socială etc.) în care sunt înscrise „obiectele” interpretate lingvistic prin cei doi constituenți ai
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
meu, tău, la care trebuie adăugat și său, pe de o parte, și al formelor mi, ți, la care trebuie adăugate și -i, -și, trebuie judecată: • în legătură cu semantica și sintaxa genitivului; • în legătură cu semantica pronumelui; • în legătură cu recțiunea prepozițională. * Sub aspect semantic, genitivul este cazul raportului de posesie (cu diferite variante, determinate de conținutul lexical al termenilor: apartenența, dependența socială etc.) în care sunt înscrise „obiectele” interpretate lingvistic prin cei doi constituenți ai sintagmei nominale: substantivul (pronumele) regent - substantivul (pronumele) determinant; ideea de
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
doar identifică obiectul cu unul din protagoniștii comunicării: eu = obiect = vorbitor; pronumele posesive introduc în același timp obiectul într-un raport de posesie (apartenență etc.) cu protagoniștii: caietul meu = caietul care aparține, care este posedat de locutor (eu). De vreme ce și genitivul exprimă sensul de posesiune, s-ar putea accepta ideea lui B.B.Berceanu că meu din sintagme precum caietul meu este genitivul pronumelui personal. Numai că se opune unei asemenea interpretări statutul adjectival al acestei forme, care se acordă în gen
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
de posesie (apartenență etc.) cu protagoniștii: caietul meu = caietul care aparține, care este posedat de locutor (eu). De vreme ce și genitivul exprimă sensul de posesiune, s-ar putea accepta ideea lui B.B.Berceanu că meu din sintagme precum caietul meu este genitivul pronumelui personal. Numai că se opune unei asemenea interpretări statutul adjectival al acestei forme, care se acordă în gen, număr și caz cu substantivul regent. În consecință, dacă substantivul regent este la genitiv, termenul meu va trece la genitiv; că
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
meu din sintagme precum caietul meu este genitivul pronumelui personal. Numai că se opune unei asemenea interpretări statutul adjectival al acestei forme, care se acordă în gen, număr și caz cu substantivul regent. În consecință, dacă substantivul regent este la genitiv, termenul meu va trece la genitiv; că este așa o demonstrează sintagmele cu substantiv feminin la singular, în care posesivul are o formă distinctă: „cartea mea/cărții mele”. Rezultă de aici că termenul meu, tău etc. din sintagme substantivale de
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
este genitivul pronumelui personal. Numai că se opune unei asemenea interpretări statutul adjectival al acestei forme, care se acordă în gen, număr și caz cu substantivul regent. În consecință, dacă substantivul regent este la genitiv, termenul meu va trece la genitiv; că este așa o demonstrează sintagmele cu substantiv feminin la singular, în care posesivul are o formă distinctă: „cartea mea/cărții mele”. Rezultă de aici că termenul meu, tău etc. din sintagme substantivale de tipul caietul meu aparțin clasei pronumelor
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
tot aceea/De te razimi de o umbră/ Sau de crezi ce-a zis femeia.” (M. Eminescu, I, p. 113), pronume care, în aceste sintagme, exprimă ideea de posesie cu originea într-un raport genitival. Sensul de posesie este imanent genitivului adnominal, în construcții neprepoziționale. Marcând relații sintactice diverse, prepozițiile vor determina dezvoltarea altor sensuri, cu originea în aceste alte relații sintactice și în unele prepoziții, mai concrete, semantic: „S-au plantat în jurul blocului tei.” - exprimă „dimensiunea spațială”, „A început să
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
tei.” - exprimă „dimensiunea spațială”, „A început să plângă înaintea primirii veștii.” - exprimă timpul ș.a.m.d. Prepozițiile (locuțiunile prepoziționale) cu recțiune genitivală impun tuturor termenilor intrați ca determinanți în relația sintactică pe care o desfășoară să se situeze în cazul genitiv: asupra casei, asupra Mariei, asupra acestuia, asupra căruia (cărora), asupra amândurora etc. Se înscriu în aceeași sferă de acțiune a recțiunii prepoziționale și pronumele personale de persoana a III-a: asupra lui/ei. Acestei legi sintactice nu i se pot
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
acțiune a recțiunii prepoziționale și pronumele personale de persoana a III-a: asupra lui/ei. Acestei legi sintactice nu i se pot sustrage nici pronumele de persoana I și a II-a: asupra mea, asupra ta; mea, ta sunt la genitiv, ca și casei, Mariei, acesteia, lui. Variabilitatea în interiorul categoriei gramaticale a cazului înseamnă, sub aspect semantic, adăugarea sensurilor cazuale la constanta semantică lexicală sau lexico-gramaticală a termenului flexionat. Pronumele demonstrativ acesta, de exemplu, își păstrează sensul ‘ân spațiul sau în timpul
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
sintagme prepoziționale de tipul în jurul meu, în fața mea pronume (adjective) posesive înseamnă a trece peste două principii de funcționare a limbii: 1. Un regim prepozițional specific are valabilitate generală; deci, dacă Mariei sau ei din sintagmele în fața Mariei (ei) reprezintă genitivul substantivului Maria (și al pronumelui ea), termenii mea, ta din sintagmele în fața mea, în fața ta nu pot sta decât în genitiv; sunt forme de genitiv ale pronumelor eu și tu. 2. Un sens gramatical nu poate duce la modificarea constantei
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
1. Un regim prepozițional specific are valabilitate generală; deci, dacă Mariei sau ei din sintagmele în fața Mariei (ei) reprezintă genitivul substantivului Maria (și al pronumelui ea), termenii mea, ta din sintagmele în fața mea, în fața ta nu pot sta decât în genitiv; sunt forme de genitiv ale pronumelor eu și tu. 2. Un sens gramatical nu poate duce la modificarea constantei semantic-lexicale a termenilor intrați într-o anumită opoziție categorială; față de singularul student, varianta morfologică studenți are diferit doar sensul gramatical: ‘plural
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]