KorAP: Find »[drukola/base=genitiv & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...10 11 12 ...31 >

770 matches

Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799

vot, în alegeri"): (15) Faptul că majoritatea lejeră a deputaților a votat pentru respingerea percheziției [...] nu înseamnă neapărat o afecțiune deosebită față de președintele Camerei. (www.romanialibera.ro) În toate exemplele în care acordul se face la plural, cu nominalul în genitiv, subiectul este antepus verbului-predicat, ceea face ca acordul semantic să fie "dublat" de unul prin atracție. Am comparat exemplele cu majoritatea + nominal în genitiv cu cele în care nominalul în genitiv nu este exprimat, ci subînțeles din textul anterior. Dintre

[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
www.romanialibera.ro) În toate exemplele în care acordul se face la plural, cu nominalul în genitiv, subiectul este antepus verbului-predicat, ceea face ca acordul semantic să fie "dublat" de unul prin atracție. Am comparat exemplele cu majoritatea + nominal în genitiv cu cele în care nominalul în genitiv nu este exprimat, ci subînțeles din textul anterior. Dintre cele 30 de exemple, doar 2 sunt cu acord la singular, iar în 28 dintre ele, acordul se face la plural: (16) a. Detaliile

[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
care acordul se face la plural, cu nominalul în genitiv, subiectul este antepus verbului-predicat, ceea face ca acordul semantic să fie "dublat" de unul prin atracție. Am comparat exemplele cu majoritatea + nominal în genitiv cu cele în care nominalul în genitiv nu este exprimat, ci subînțeles din textul anterior. Dintre cele 30 de exemple, doar 2 sunt cu acord la singular, iar în 28 dintre ele, acordul se face la plural: (16) a. Detaliile despre viața lui nu sunt întotdeauna foarte

[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
0 o pereche de 10 11 6 3 21 9 o jumătate de 2 0 28 0 2 28 o parte din(tre) 2 0 27 1 2 28 un procent de / dintre 4 3 22 1 7 23 majoritatea + genitiv 1 0 29 0 1 29 majoritatea + elipsă 2 0 28 0 2 28 3. Concluzii Se poate constata că într-o mare parte dintre exemplele înregistrate, acordul se face cu nominalul cuantificat, fie că acest tip se acord se

[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
în (245); (ii) posesivul are ca domeniu semantic sintagma coordonată (ambii conjuncți). (245) M-am ciocnit cu un camion ieri, când mă întorceam de la mare. Camionul și autoturismul meu nu aveau asigurarea la zi. Situația este comparabilă cu cea de la genitiv: (246) camionul și autoturismul firmei - nici aici nu există o marcă pentru a arăta că genitivul are ca domeniu semantic ambele substantive, fiind posibile două lecturi. Prin urmare, posesivul nu admite acordul de tip referențial (la plural, cu alegerea genului

[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
cu un camion ieri, când mă întorceam de la mare. Camionul și autoturismul meu nu aveau asigurarea la zi. Situația este comparabilă cu cea de la genitiv: (246) camionul și autoturismul firmei - nici aici nu există o marcă pentru a arăta că genitivul are ca domeniu semantic ambele substantive, fiind posibile două lecturi. Prin urmare, posesivul nu admite acordul de tip referențial (la plural, cu alegerea genului pe baze semantice). Pentru a explica acest lucru, se pot propune două ipoteze: (i) posesivul are

[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
forma de masculin singular este forma nemarcată, engl. default). El impune acordul la masculin singular adjectivului sau participiului: (32) Nimeni nu a fost văzut / *văzută / *văzuți / *văzute. (cf. GALR, I: 269). De remarcat și faptul că pronumele nimeni are la genitiv și dativ o flexiune de tip masculin (nimănui, cf. acestuia, vreunuia, căruia etc.) Deși poate impune adjectivului acordul la masculin singular, nimeni nu acceptă cliticul de dublare de masculin singular. Acest lucru arată fie că nu trebuie să interpretăm cliticul

[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
arăta frecvența unui anumit fenomen sau extinderea sa și în limba scrisă, într-un registru mai puțin îngrijit. 1. Grupul nominal 1.1. Dezacordul în caz al adjectivului feminin, singular În emisiunile monitorizate, frecvența dezacordului adjectivului feminin, singular, în cazul genitiv sau dativ, depinde de tipul de adjectiv: propriu-zis, participial sau pronominal. 1.1.1. Adjectivul propriu-zis La adjectivul propriu-zis, dezacordul în caz nu este foarte frecvent în limba vorbită actuală. Dezacordul se produce inclusiv când substantivul-centru și adjectivul sunt adiacente

[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
III.2009). Pe lângă tendința mai generală de slăbire a acordului în caz în GD, un motiv pentru care vorbitorii nu fac acordul în caz la demonstrativ este și acela că formele acordate în caz se pot confunda cu formele în genitiv ale pronumelui. 1.2. Dezacordul în gen și număr al adjectivului Dezacordul în gen și număr al adjectivelor propriu-zise și participiale are caracter accidental, fiind doar o greșeală de exprimare, nu o tendință a limbii. Ea se întâlnește în registrul

[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
președintelui Lech Kaczyński și ale soției acestuia. 1.7. Utilizarea formei invariabile a în locul formei al În limba literară, forma invariabilă, prepozițională este corectă doar când al precedă numerale (fișele a patru colegi). Prin utilizarea formei invariabile pentru a marca genitivul la substantive în limba vorbită se evită acordul, care este destul de dificil când antecedentul este la distanță mai mare în text. Elementul a este suficient pentru marcarea cazului genitiv al nominalului, iar relația cu antecendentul se poate stabili și în lipsa

[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
fișele a patru colegi). Prin utilizarea formei invariabile pentru a marca genitivul la substantive în limba vorbită se evită acordul, care este destul de dificil când antecedentul este la distanță mai mare în text. Elementul a este suficient pentru marcarea cazului genitiv al nominalului, iar relația cu antecendentul se poate stabili și în lipsa acordului, în context. Pentru unii vorbitori, utilizarea unei forme invariabile reprezintă o normă locală, al fiind invariabil în unele graiuri: (21) prin reacțiile ONG-urilor și a societății civile

[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
dosi cei opt miliarde și se-ntoarce acum (Info Pro, 19.X.2007) - acordul se face cu un substantiv neexprimat (cei opt miliarde [de lei]) 1.9. Dezacordul pronumelui relativ care Pronumele relativ care marchează genul și numărul la cazurile genitiv și dativ, având forme distincte pentru feminin, singular (căreia), masculin, singular (căruia) și plural, feminin sau masculin (cărora). El se acordă în gen și în număr cu antecedentul referențial, care poate fi la distanță destul de mare în text (profesorul de

[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
adjectivul pot avea trăsături de număr diferite (Dumneavoastră sunteți ocupat). Locuțiunile pronominale de politețe de persoana a III-a, formate dintr-un substantiv și un posesiv (de persoana a II-a sau a III-a) sau un pronume personal în genitiv, admit două tipuri de acord al verbului predicat: cu substantivul, la persoana a III-a (Alteța Voastră dorește...) sau cu pronumele posesiv ori personal, deci la persoana a II-a sau la persoana a III-a (Alteța Voastră doriți...). Utilizarea verbului la

[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
la persoana a III-a (cu N1) sau la persoana I sau a II-a (cu N2), conform unor date statistice culese cu ajutorul unui motor de căutare de pe internet. Ultimul tip de sintagme binominale discutat îl reprezintă sintagmele superlative cu genitiv, destul de rare ("Fruncea" hotelurilor din România e bănățean). Adjectivul predicativ sau participiul primesc trăsătura de gen de la N2 și pe cea de număr de la N1. Acordul poate fi caracterizat ca semantic: este firesc ca acordul să se facă la singular

[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
mii de euro 34 Exemplul a fost sugerat de un vorbitor pe serviciul de consultanță al Institutului de Lingvistică "Iorgu Iordan - Al. Rosetti" din București. 35 Conform lui Avram (2003: 102), fac excepție situațiile în care cele două nominale în genitiv "formează o unitate, [...] exprimând noțiuni identice sau strâns legate: Ministerul Educației și Învățământului, predarea limbii și literaturii române, proprietățile sodiului sau natriului". 36 Vezi GALR, II, p. 751-753. 37 Locuțiunile Domnia Lui și Domnia Ei acceptă variația posesiv - pronume personal

[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
un complement direct, vezi cap. 9. Acordul în limba vorbită. 169 Aceste combinații nu sunt posibile la toate persoanele și numerele. 170 Cuiva este forma de dativ a pronumelui cineva, care la nominativ și acuzativ nu marchează genul, însă la genitiv și dativ are o morfologie de tip masculin (comp. cu nimănui, acestuia, vreunuia, altuia etc.). 171 Prepoziția pe nu mai are sensul locativ inițial, ci a devenit un element (semi)funcțional. Pentru un studiu al prepoziției funcționale pe, vezi Mardale

[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785

engleză................................................................. 220 7.1. Construcția cu expletivul there............................................................. 220 7.2. Inversiunea locativă.............................................................................. 222 7.3. Construcții rezultative........................................................................... 222 7.4. Prefixarea cu re-.................................................................................... 223 8. Teste propuse pentru limba rusă..................................................................... 224 8.1. Prefixarea cu po-................................................................................... 224 8.2. Genitivul negației.................................................................................. 224 9. De ce nu funcționează (decât parțial) aceste teste pentru limba română?...... 225 Capitolul 5: Două verbe ergative de tip special: a fi și a avea............................. 227 1. Statutul special al verbelor a fi și a avea........................................................ 227 2

[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
accepția lui Borer (2004) EPP = Extended Projection Principle (engl.), Principiul Proiecției Extinse F = categorie funcțională definită ca alter ego-ul verbului lexical, în accepția lui Nash (1997) fr. = franceză GB = Government and Binding (engl.), teoria generativă "Guvernare și legare" Gen./gen. = Genitiv gr. = greacă GU = Gramatica Universală I = Inflection (engl.), categoria funcțională flexiune (a verbului) intranz. = intranzitiv IP = Inflectional Phrase (engl.), grupul flexiunii (verbale) ISA = Ierarhia Selecției Auxiliarului, propusă de Sorace (2000) it. = italiană K = categoria funcțională Caz din domeniul nominal lat.

[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
cunoscută, în acest sens, utilizarea pe scară largă a acuzativului cu diverse valori, în limbile romanice, unde acuzativul a preluat și valorile ablativului latinesc. În paralel, ergativul poate fi folosit cu valoare instrumentală (dyirbal, avar), locativă (kuikúro), cu valoare de genitiv (eschimosă, lak) sau de caz oblic (burushaski). Între absolutiv și nominativ − notează Dixon (1994: 58) − există o asimetrie: absolutivul este întotdeauna nemarcat în raport cu ergativul, pe când nominativul este de obicei 19 nemarcat în raport cu acuzativul. 3.1.3. Partiția morfologică ergativ−acuzativ

[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
și pasiv (în termenii de astăzi, absolutiv). Flexiunea de tip ergativ− absolutiv caracteriza însă toate pronumele și numele animate, dar nu și numele neutre. (b) În abordarea nonclasică, ilustrată de Kuryłowicz (1935)92, cazul ergativ (oblic) a evoluat istoric în genitiv, iar absolutivul este la originea atât a nominativului, cât și a acuzativului (identice formal, așa cum sunt și astăzi în foarte multe limbi indo-europene), formele distincte pentru aceste două cazuri fiind o inovație. Mai recent, Shields 93 a arătat că în

[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
numele inanimate erau marcate ergativ. Problema încadrării tipologice a limbilor indo-europene vechi este discutată și de Montaut (2006), care arată că, încă din secolele XII−XVI, în cea mai timpurie fază a limbilor indo-europene moderne, exista o structură preergativă. Instrumentalul/genitivul nu era un caz distinct, din moment ce fuzionase cu alte cazuri oblice, cu excepția locativului, care a rămas distinct în multe limbi. Autoarea analizează evoluția sistemului trecutului și al perfectivului în limbile indo-europene, cu referire specială la hindi și la urdu, arătând

[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
trecut pasiv; folosit inițial pentru procese tranzitive, participiul exprima rezultatul unui eveniment. Montaut (2006) arată că, încă din sanscrita clasică, expresia canonică pentru "X a făcut Y" era "de către X, Y a fost făcut", cu agentul pronominal în cazul instrumental/genitiv și participiul predicativ acordat în gen și număr cu pacientul. Acesta este tiparul moștenit de actuala structură ergativă la perfect, diferit de cel care caracterizează structurile nominale de la prezent și viitor. Ipoteza autoarei este că în toate limbile indo-europene a

[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
de a atribui Caz structural obiectului direct. Centrul funcțional I atribuie și ergativul, și absolutivul. Argumentul în ergativ se deplasează în Spec,IP, poziția tematică specifică subiectului intranzitiv, având aceeași relație specificator−centru cum este cea folosită pentru atribuirea ergativului/genitivului. Bok-Bennema (1991) arată că, în eschimosă, cazul modalis (cazul direct) care apare în structurile antipasive și în alte contexte este o marcare acuzativă, reflectând cazul atribuit de verb. De aici, ar rezulta că antipasivul apare numai în limbile ergative, pentru că

[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
proiecției T este puternică. În propozițiile intranzitive, T atribuie nominativul argumentului S. Bok-Bennema (1991), care folosește termenul ergativitate cu sensul "imposibilitatea anumitor clase de verbe de a atribui Caz structural" (vezi supra, 2.1.), susține că ergativul trebuie analizat, asemenea genitivului, ca fiind un Caz excepțional; ergativul este atribuit de I subiectului verbelor tranzitive în poziția Spec,IP, iar obiectele sunt supuse obligatoriu pasivizării și primesc de la I nominativul/absolutivul. Conform lui Bittner (1994), Cazul ergativ este atribuit Agentului (subiectului) în

[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
disponibile în GU − nu există un Caz lexical asociat cu Agentul − pe care ergativul l-ar umple. Asocierea cazului ergativ cu Agentul nu e perfectă: în avar, ergativul este omonim cu locativul, în udi, cu instrumentalul, iar în eschimosă, cu genitivul (Nash 1996: 198; Alexiadou 2001: 168). În propunerea formulată de Alexiadou (2001: 168−171), capacitatea verbului de a atribui Caz lexical este specifică intrărilor lexicale. Proiecția v este deficientă în limbile ergative, iar limbile ergative nu au un v tranzitiv

[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]