723 matches
-
Lionel Gossman); The Play of the Self, Albany (New York), 1994 (în colaborare cu Ronald Bogue). Traduceri: Walt Disney, Miki Maus și câinele Pluto, București, 1966, Miki Maus și nava cosmică, București, 1966; Laurence Sterne, Viața și opiniunile lui Tristram Shandy, Gentleman, pref. trad., București, 1969 (în colaborare cu Mihai Miroiu); Northrop Frye, Anatomia criticii, pref. Vera Călin, București, 1972 (în colaborare cu Domnica Sterian); Dario Villanueva, Theories of Literary Realism, Albany (New York), 1997 (în colaborare cu Santiago García Castanon). Repere bibliografice
SPARIOSU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289809_a_291138]
-
istoria mentalităților și de reconstituirea fizionomiei poporului român în vederea înțelegerii adecvate a manifestărilor sale literare și culturale. Întreprindere similară, dar pentru un orizont mai vast, Strategii ale comportamentului european (2003) analizează tipuri de comportament și existență umană, de la cavaler, curtean, gentleman până la întreprinzător, politician și „omul nou” din ideologia comunistă. Alcătuită după tipar universitar (cu repere bibliografice, microantologie ilustrativă și studiu de caz), lucrarea e un punct de pornire util pentru cei interesați de retorica comportamentului în paralel cu schimbările din
TANASESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290056_a_291385]
-
with finesse./ The course is the continuation of an older one, on familiar and affective terms in the Indo-European grammar./‘ If my health will allow it, I will tell you my ultimate thoughts on this matter next year.’/ A young gentleman marks on the blackboard the Sanskrit, Greek, Latin etc. terms that Meillet pronounces during his lecture. Monday, 18 December [1933]/Meillet is sick./ Today I had planned to talk to him after his course./ 11-12: Mauss. Wednesday, 28 February [1934
Sociologie românească () [Corola-publishinghouse/Science/2158_a_3483]
-
Bedel, Logodnică norvegiană, București, 1943; Florence Barclay, Poveste de dragoste, București, 1945; Charlotte Brontë, Mascarada, București, 1945; Upton Sinclair, Mocirla (Abatoarele din Chicago), București, 1945; Jorge Amado, Pământ fără lege, București, 1948, Prima zi de grevă, București, 1949; Edgar Wallace, Gentlemanul, București, 1948, Misterul trenului de aur, București, [1948]; Pablo Neruda, Să se trezească pădurarul, București, 1949; Osman Șchiopul și alte povestiri ale scriitorilor turci, București, 1956 (în colaborare cu Ala Petrescu). Repere bibliografice: R. M., Câteva dramatizări după opere celebre
PAN-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288643_a_289972]
-
semeni, că această, lăcomie - nu mai izbiți cu coada, încetați odată! Cum naiba o să m-auziți, dacă plescăiți și vă foiți atîta, afurisiților? Ă Bucătare, strigă Stubb, apucîndu-l de guler, nu-ți permit să vorbești urît, vorbește-le ca un gentleman. Bucătarul își reîncepu predica: Ă Nu atîta pentru lăcomia voastră, dragi semeni, vă fac morală - așa vi-i firea, nu-i chip să v-o schimbați - totul este să vă stîpîniți pornirea asta ticăloasă. Sînteți, firește, niște rechini, dar, dacă
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
se spune în chip familiar. Orice „școală“ de femele e însoțită invariabil de un mascul, adult, dar nu bătrîn, care, la cea mai mică alarmă, își manifestă firea cavalerească și curajul, așezîndu-se la urmă și acoperind astfel retragerea doamnelor. Acest gentleman este într-adevăr un soi de pașă lasciv, care înoată în lumea apei, înconjurat de mîngîierile și dragostea unui întreg harem. Contrastul dintre acest pașă și cadînele sale este izbitor, căci în timp ce dumnealui are întotdeauna proporțiile cele mai leviatanești, doamnele
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
contravaloarea balenei, a saulelor, a harpoanelor și a ambarcațiunii lor. Domnul Erskine era avocatul împricinaților; lordul Ellenborough era judecător în acest proces, în cursul apărării, spiritualul Erskine și-a ilustrat teza făcînd aluzie la un caz recent, în care un gentleman, după ce încercase în zadar să pună frîu pornirilor vicioase ale soției sale, o abandonase în cele din urmă pe valurile vieții; dar, peste cîțiva ani, regretînd acest pas, avea să înceapă o acțiune judiciară pentru a-și recupera nevasta. Avocatul
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
pună frîu pornirilor vicioase ale soției sale, o abandonase în cele din urmă pe valurile vieții; dar, peste cîțiva ani, regretînd acest pas, avea să înceapă o acțiune judiciară pentru a-și recupera nevasta. Avocatul a spus apoi ca, deși gentlemanul în chestiune o harponase inițial pe nevastă-sa și o ținuse astfel legată un timp, pînă la urmă o abandonase, din pricina extremei tensiuni pricinuite de firea ei profund vicioasă; abandonata devenise astfel un „pește pierdut“, iar cînd un alt gentleman
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
gentlemanul în chestiune o harponase inițial pe nevastă-sa și o ținuse astfel legată un timp, pînă la urmă o abandonase, din pricina extremei tensiuni pricinuite de firea ei profund vicioasă; abandonata devenise astfel un „pește pierdut“, iar cînd un alt gentleman veni s-o harponeze, doamna intră în posesia lui, împreună cu eventualele harpoane ce se vor fi găsit într-însa. Erskine pretindea că ambele cazuri - al balenei și al doamnei - erau similare, luminîndu-se reciproc. După ce ascultă pledoariile și contra-pledoariile, foarte eruditul
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
zi, a fost provocat de un student care l-a Întrebat dacă el crede În poveștile biblice despre vindecările lui Iisus și, dacă da, cînd aveau să fie Învățați și ei să vindece. Se spune că, Întrucît era un onorabil gentleman japonez, dîndu-și seama că nu avea cum să-și Învețe studenții nici o tehnică de vindecare, și-a dedicat tot restul vieții Încercării de a afla cum puteau Iisus și Buddha să-i vindece pe oameni. Se spune că a călătorit
Reiki pentru o viață by Penelope Quest () [Corola-publishinghouse/Science/2150_a_3475]
-
se îmbracă bine, conduce mașini decente și, în ciuda brutalităților de limbaj, pare destul de manierat. Toate acestea sunt strategii ale procesului de idealizare, firește. Dar Chandler însuși pare să fi corespuns modelului atribuit eroului său. Fotografiile ni-l arată drept un gentleman pe deplin integrat epocii sale, deși, adeseori, comportamentul său șoca audiența: spre sfârșitul Marii Depresiuni, se remarca la reuniunile petroliștilor bogați, la care participa în virtutea obligațiilor profesionale, printr-o agresivitate cu totul respingătoare, cauzată de cruntele și repetatele beții: jignea
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
câtorva minute, din postura de potențial amant în cea de inamic urât cu sălbăticie. În contrapartidă, Marlowe va păstra o statornică ostilitate față de femei. Singura persoană cu adevărat atrăgătoare se dovedește a fi Mona Mars, soția gangsterului cu maniere de gentleman. Și nu întâmplător: ea vine dintr-o lume asemănătoare cu a detectivului și, la fel ca acesta, intră în bucluc doar din dorința de a face bine. Precum multe dintre personajele cărții, Mona Mars - „Perucă Argintie” - „se îndrăgostește de cine
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
mașină nouă și patru costume de haine. Aș putea chiar să-mi iau o vacanță, fără să mă tem că pierd o afacere. Ar fi splendid. De ce mi-i oferiți? Să continuu să fiu un ticălos sau să devin un gentleman, ca domnul elegant care a adormit acum câteva nopți în mașină? Întrebări fără răspuns. Ele n-au legătură nici cu cazul investigat, nici cu personajul - Vivian - căruia i se adresează. Sunt simple repere din Bildungsroman-ul întors, derulat sub ochii
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
ce nu cunoaște scrupulul. Chiar scena în care-l ucide pe polițistul ce o descoperă cântând în barul din Baltimore pare a se petrece într-un budoar. Sedus de frumusețea femeii, polițistul comite imprudența de a se comporta ca un gentleman. Dar în timp ce o ajută să se îmbrace, Helen s-a întors, a scos un pistol din geantă și l-a împușcat de trei ori prin paltonul pe care acesta i-l ținea. Mai puțin vital decât în The Big Sleep
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
de obișnuitul stil cinic, dar înțelegem imediat că se autoplasează în aceeași categorie a bărbaților stilați care nu mai au trecere în lumea contemporană: „Ce-ar fi să încerci la Clubul Universității? Am auzit că le-au mai rămas câțiva gentlemeni, deși nu sunt sigur că au să ți-i dea pe mână, i-am răspuns și am închis telefonul. Era un prim pas în direcția bună, dar insuficient. Ar fi trebuit să fi încuiat ușa și să mă fi ascuns
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
Ei bine, trecând cu pensula nivelării sociale, Chandler aduce milionarii și faliții, victimele și șantajiștii într-un spațiu comun, perfect armonizat: aici, asasinii nu sunt cu adevărat asasini, iar polițiștii care-i urmăresc au eleganța și finețea comportamentală a unor gentlemeni înnăscuți. Raymond Chandler mizează, în Playback, pe forța de seducție a convenției. În acest sens, ultima lui creație este și cea mai literară dintre scrieri. Autenticitatea e asigurată de realismul descrierii și de păstrarea distanței față de tentațiile de a face
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
abandonat lungilor reverii despre cât de mișto e să fii la Hoolywood”), Marlowe cedează prostiei: urcă în mașină și-i face o vizită lui Eddie Mars. La Cypress Club nu s-a schimbat nimic, iar înfățișarea gangsterului cu maniere de gentleman e cea bine cunoscută. Același om cenușiu, cu păr cenușiu atrăgător, ochi cenușii, sprâncene bine conturate, cenușii. Costumul de flanel cu pieptar dublu era cenușiu, cămașa era cenușiu-deschis, iar cravata de un cenușiu mai închis, cu excepția a două diamante roșii
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
aserțiunea fratelui său: „Oare [Domnul] să fi vorbit În taină unei femei fără ca noi să știm nimic?” Conflictul dintre Petru și Andrei, pe de o parte, și Maria Magdalena, pe de altă parte, este curmat de intervenția fermă, de adevărat gentleman, al lui Levi, care-i amintește lui Petru de irascibilitatea temperamentului său, tăindu-i-o scurt: „Dacă Mântuitorul a făcut-o vrednică [pe Maria Magdalena], cine ești tu ca să o tăgăduiești? Nu e nici o Îndoială, Mântuitorul o cunoaște foarte bine
Glafire. Nouă studii biblice și patristice by Cristian Bădiliță () [Corola-publishinghouse/Science/2307_a_3632]
-
la Fondul Literar al Uniunii Scriitorilor (din 1971). Debutează în anul 1963, cu romanul Bârlogul lupilor. Autor de romane de acțiune - fie polițiste, fie reprezentând „aspecte ale luptei comuniștilor în ilegalitate” -, B. respectă cu fidelitate canonul genului. În romanele polițiste Gentlemanul șchiop (1970), Samsarul (1975), Casa păcatelor (1980), ideologizarea dublează intriga detectivistă, altminteri bine condusă. Stânjenitor este, în schimb, maniheismul autorului: hoții, falsificatorii sau proxeneții sunt îndeobște semnalați prin onomastica lor - nume cu rezonanță grecească ori armenească, drept reprezentanți irecuperabili ai
BARBUCEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285629_a_286958]
-
și sora sa, Marieta, femeie frivolă și rapace. Separarea celor două grupuri, survenită în finalul cărții, este soluția etică simplistă spre care „curge”, fără volute dramatice, întreaga scriere. SCRIERI: Bârlogul lupilor, București, 1963; Ceața, București, 1968; Femei singure, București, 1969; Gentlemanul șchiop, Iași, 1970; Expresul de noapte, București, 1974; Samsarul, București, 1975; Casa păcatelor, București, 1980; Ultima spovedanie, București, 1984. Repere bibliografice: Boris Buzilă, Două cărți de proză, RMB, 1969, 7754; Leonida Neamțu, „Samsarul”, ST, 1976, 1; Emil Manu, „Samsarul”, „Pentru
BARBUCEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285629_a_286958]
-
a spus bunicului meu să nu mă mai aducă la bufet să iau prânzul. Dar aveam să vin din nou, peste doar câteva luni, prin propriile mele puteri. OPA! Întotdeauna li se pare că de vină e rutina mea de gentleman de modă veche. Încetineala progreselor mele. Ritmul lent al incursiunilor. (Până acum am Învățat să fac prima mutare, dar nu și pe a doua.) Am invitat-o pe Julie Kikuchi să ieșim undeva În weekend. În Pomerania. Ideea era să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
siguranța necesară pentru a conduce mașina, Lefty Începu În schimb să mă ducă pe mine la plimbare. (Așa ajunsesem la bordura aceea, bordura pe care nu avea să se trezească la timp ca s-o evite.) Ne plimbam pe Middlesex: gentlemanul tăcut, bătrân, străin, și nepoata lui slăbănoagă, o fetiță care vorbea cât două la un loc și trăncănea atât de fluent, Încât tatăl ei, fost clarinetist, glumea că fata știe tehnici de respirație circulară. Începusem să mă obișnuiesc cu Grosse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
de mult și rugându-mă ca Ben să nu se ridice și să spună că e timpul să plecăm. ― Rândul ăsta îl iau eu, spun cât pot de nonșalantă. Tot așa? ― Ești sigură? întreabă Ben. Așa cum cred, Ben este un gentleman desăvârșit, și probabil că fi mai mult decât fericit să plătească el pentru al doilea rând de băuturi. Și pentru al treilea. Dar insist și el acceptă să-i iau aceeași băutură. Dar în timp ce mă ridic, îmi vine în minte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
Ben și mă privește fix, cu un soi de lăcomie. Cine e? ― E prietena mea Jemima, spune Ben. El e Simon, și dau mâna cu Simon. Nu-mi scapă privirea pe care i-o aruncă lui Ben, care, fiind un gentleman, încearcă s-o ignore. ― Simon, ne vedem la mașină, îi spune el, și Simon de-abia se mișcă afară, probabil murind de nerăbdare să bârfească împreună cu restul echipei. ― Cât mai stai pe-aici? spune Ben, trecându-mi părul pe după urechi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
era un prefăcut a fost Esmé. Copila era inocentă și totuși perspicace pentru vârsta ei, la fel cum fusesem și eu la vârsta ei. Văzuse cât de ușor o păcălise pe mama ei. „Frumusețea noastră răpitoare“, o numise. Harry devenise „gentlemanul nostru englez“, iar ceva mai târziu, când Heinrich aflase că Harry avea o emisiune populară despre câini, Îl poreclise „faimoasa noastră vedetă de televiziune“, lucru care-l Încântase pe acesta până peste poate. Heinrich Însă nu se pricepea la ademenit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]