1,382 matches
-
și producțiile sale teoretice. Genul biografiei existențiale îmi pare a fi mult mai potrivit pentru a înainta în această direcție. Demersul meu e înrudit mai degrabă cu cel al geografului, un familiar al suprafețelor și planurilor, decât cu cel al geologului, obișnuit cu forajele. Care sunt deci prelevările mele? Și în ce scop le fac? Înainte de a răspunde, să dăm o raită pe valea râului Alfeu. Ovidiu este cel care spune povestea, în Metamorfozele sale: Alfeu, chinuit de o puternică dorință
Michel Onfray. In: O contraistorie a filosofiei. Volumul x [Corola-publishinghouse/Science/2095_a_3420]
-
supuse cu timpul inevitabilelor aprecieri sau examene critice, îndeobște segmentare, din pricina marii diversități a temelor, domeniilor și spațiilor de exprimare, îndeajuns de greu de cuprins în formule sintetizatoare. De altfel, epoca în care a trăit și s-a afirmat inginerul, geologul (ori "montanistul"), economistul, proiectantul, ecologistul, hidrologul, dascălul și/sau întreprinzătorul Mihalic de Hodocin, acoperind cronologic deceniile premergătoare constituirii statului național român modern, reclamă încă sondaje și analize parțiale, spre o mai corectă percepție și poziționare în plan istoriografic, iar protagoniștii
[Corola-publishinghouse/Science/1576_a_2874]
-
și, pe de altă parte, traiectului biografic, sau conduitei morale și profesionale specifice unuia dintre protagoniști, ale cărui însușiri sau virtuți se regăsesc ilustrate și capitalizate, diferențiat, la vrednicii săi congeneri. Cartea se adresează, deopotrivă, specialiștilor, nu doar istorici, economiști, geologi, ingineri sau tehnicieni, ci și cititorilor de rând, dornici a cunoaște varii aspecte, îndeletniciri, ipostaze, năzuințe și caractere deloc singulare pentru o epocă agitată a istoriei naționale, insuficient focalizate istoriografic de-a lungul timpului și rămase, prin urmare, mai puțin
[Corola-publishinghouse/Science/1576_a_2874]
-
despre care iscălitul, în curând, va înfățoșa un proiect lămurit, doveditor"20. Fără a intra, aici, în detalierea unor chestiuni definitorii pentru dimensionarea personalității sale, relevând o altă fațetă sau specializare și, desigur, contribuție notabilă în progresul domeniului, cea de geolog sau montanist, a lui Carol Mihalic de Hodocin, aspecte asupra cărora vom reveni în cuprinsul altui segment al studiului de față, să reținem doar că, prin raport, el urmărea să-și recupereze cheltuielile prilejuite de-a lungul celor aproape cinci
[Corola-publishinghouse/Science/1576_a_2874]
-
ÎN PERIEGEZĂ PRIN CARPAȚII MOLDOVEI Chiar dacă acoperă durata unei "pauze" neprevăzute și, desigur, nedorite în contractul încheiat cu Epitropia Învățăturilor Publice din Moldova, având ca obiect înființarea Școlii de arte și meserii în capitala țării, cronologic, misiunea încredințată montanistului sau geologului Carol Mihalic de Hodocin, în primăvara anului 1839, de către aceeași instituție a statului, a fost de fapt și cea dintâi finalizată printr-un amplu raport, dezvoltat și publicat ulterior sub forma unui studiu de către executant, studiu al cărui impact instructiv-educativ
[Corola-publishinghouse/Science/1576_a_2874]
-
posibilitățile sau estimările rezultate din prospecțiunea calificată a unei zone ce mai ispitise de două ori, în ultimele decenii, atenția autorităților, e drept, nu pământene, ci de ocupație. Mai întâi, venise aici, din porunca țarului, între anii 1810 și 1812, geologul rus de origine germană Einfeld, în scopul mărturisit de a efectua o atentă cercetare mineralogică "pe la toate acele ținuturi unde este cunoscut că se află vinile metalurilor"2. Rezultatele acelei misiuni au rămas însă necunoscute, pentru că rapoartele întocmite cu siguranță
[Corola-publishinghouse/Science/1576_a_2874]
-
intrarea în vigoare a Regulamentului Organic, în virtutea articolului 165 (cap. V, secția V) din legiuirea moldavă, consacrată "lucrării băilor"4, fiind patronată inițial tot de către autoritățile rusești de ocupație. Acestea au însărcinat cu misiunea de odinioară a lui Einfeld pe geologul Lizel, căruia i s-au pus la dispoziție informațiile de ordin istoric furnizate de primul arhivist al statului, Gheorghe Asachi 5. Beneficiind de concursul autorităților centrale și locale, Lizel a întreprins o minuțioasă cercetare în teren, pe care a încheiat
[Corola-publishinghouse/Science/1576_a_2874]
-
se află piatră-fier bună și în mulțime, de-agiuns pe mii de ani, având totodată, în oricare privire, cea mai potrivită și mai favoritoare poziție pentru așezarea a celor mai mari fabrici de fier". Continuând descrierea resurselor minerale ale subsolului moldav, geologul sau montanistul nu ignora, ci dimpotrivă, invoca "tradițiile ce se păstrează acolo între popor", care-i întăreau convingerea că gropile apărute lângă Dealul Fierului și movilele de scrum de lângă Catergaș constituiau dovezi elocvente, în opinia sa, ale unor realități preexistente
[Corola-publishinghouse/Science/1576_a_2874]
-
este mai bună decât limba tuturor jurnalelor politice de azi"17. Iată, așadar, o sugestivă și autorizată apreciere, chiar dacă fragmentară, asupra uneia dintre modalitățile de exprimare și de afirmare în epocă a celui care a fost, nu doar publicistul sau geologul (montanistul), ci și fondatorul, dascălul și îndrumătorul învățământului profesional în Moldova, totodată tehnicianul, hidrologul, proiectantul, economistul și urbanistul, apicultorul sau naturalistul, în sfârșit, întreprinzătorul sau industriașul Carol Mihalic de Hodocin. Paleta extrem de largă și de variată a preocupărilor, esența ideilor
[Corola-publishinghouse/Science/1576_a_2874]
-
177, 178 Diaconovici, C. 36 Dingler, C. M. 243 Dingler, J. G. 243 Dobre, Gh. 36 Donici, Andronache 68 Donici, P. 171, 282 Dragoș, domnitor, 22 Drăganu, Tudor 17 Drăghici, Manolache 89, 90, 109, 120, 162, 172 Ducik, Peter 169 Einfeld, geolog, 68, 69 Elener, frații, 279 Eminescu, Mihai 70, 74, 183 Ernst, Heinrich 240 Eschavannes, J. D. 77 Esculap 214 Fabian-Bob, Vasile 15 Feistmantel, Rudolph 71, 242 Ferro, doctor, 215-217 Filip, tatăl lui Alexandru cel Mare, 213 Filipescu, Leon 53, 80
[Corola-publishinghouse/Science/1576_a_2874]
-
216 Lagan 161 Lampadius, Wilhelm August 40, 239, 240 Laurian, August Treboniu 28 Leibitzer, Johann 240 Leiböck, Johann George 71, 240 Leonhard, Karl Cäsar 40, 243 Leuchs, Johann Carl 243, 244 Levandovschi, Johan 174 Librecht, Cezar 178 Licurg 214 Lizel, geolog, 69 Loke 216 Loysels, J. B. 238 Lyell, Charles 239 Maderspah, Karl 100 Maghiar, N. 75 Maier, proprietar al Institutului bibliografic, 266 Makenție 216 Manu, proprietar fabrică, 263 Manz, Karl 123, 125 Mardarie, arhimandrit, 56 Martenburg, Lukas Joseph 241 Martin
[Corola-publishinghouse/Science/1576_a_2874]
-
că el a fost și un foarte avid cititor. Numeroasele sale lecturi erau situate atât în perimetrul științelor naturii, cât și în afara acestui perimetru. Se știe că Darwin a studiat nu numai lucrările astronomului John Herschel și pe cele ale geologului Charles Lyell, două piscuri ale științei engleze din generația mai vârstnică, dar l a citit și pe filozoful francez Auguste Comte sau pe teoreticianul metodei științei, profesorul de la Cambridge, William Whewell. În Autobiografia sa, Darwin vorbește despre influența pe care
Darwin şi după Darwin: studii de filozofie a biologiei by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1366_a_2708]
-
a nutrit ambiția de a fi recunoscut ca om de știință de către confrați, și nu de a se impune atenției unei audiențe mai largi. Mărturisind că cea mai mare bucurie i-a adus-o aprecierea lucrărilor sale de către cercetători ca geologul Charles Lyell și botanistul Joseph Dalton Hooker, el adăuga: „Nu vreau să spun că o recenzie favorabilă sau vânzarea cu succes a cărților mele nu-mi făceau plăcere, însă această plăcere este trecătoare și sunt sigur că nu m-a
Darwin şi după Darwin: studii de filozofie a biologiei by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1366_a_2708]
-
timp, conștient că invocarea caracterului lacunar al mărturiilor pe care le oferă cercetările paleontologilor nu-i va convinge pe toți cei care ezitau să-i accepte teoria. Mai mult, el a subliniat că rezistența va fi mai puternică în cercurile geologilor și ale paleontologilor. După cum vom vedea, într-un anumit sens, această observație a fost confirmată. Chiar dacă rezistența nu a mers până la respingerea teoriei formulate în Originea speciilor. 6. Prime semne de întrebare În încheierea Introducerii scrise pentru prima ediție a
Darwin şi după Darwin: studii de filozofie a biologiei by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1366_a_2708]
-
schimbări bruște ale ambianței. El afirma în Originea speciilor că extincția speciilor dintr-un anumit grup este în general mai înceată decât procesul apariției unor specii noi. Nu este, de asemenea, de mirare că sub influența operei lui Darwin mulți geologi și paleontologi au atribuit extincțiile în masă mai degrabă unor schimbări provocate de factori care acționează pe pământ decât unor cauze extraterestre, deoarece ultimele acționează mai repede și au efecte considerabil mai mari. Gould denunța influența inhibitoare pe care a
Darwin şi după Darwin: studii de filozofie a biologiei by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1366_a_2708]
-
o amplă descriere a efectelor unui uragan care distrusese un întreg ecosistem, într-o regiune estică din Porto Rico. Îndemnul este de a acorda mai multă atenție influenței pe care au exercitat-o schimbările ambianței, studiate de fizicieni, chimiști și geologi, asupra istoriei vieții. Eldrege observă că recunoașterea acestui fapt a fost întârziată și de împrejurarea că o viziune dinamică asupra Pământului a fost dezvoltată abia aproximativ o sută de ani după apariția teoriei lui Darwin. Subaprecierea influenței schimbărilor climei, a
Darwin şi după Darwin: studii de filozofie a biologiei by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1366_a_2708]
-
publicarea cărții sale teoria lui Darwin asupra originii speciilor ar fi fost larg acceptată de către cercetătorii naturii se cere, așadar, nuanțată. Ceea ce a întrunit repede aprobarea a fost ideea „descendenței comune cu modificări“. Unii dintre apropiații lui Darwin, de pildă geologul Charles Lyell, ezitau totuși și aveau rezerve față de includerea omului în lanțul evolutiv. În rest, tabloul era foarte diferențiat. Thomas Huxley, cel mai cunoscut dintre apărătorii teoriei, avea mari îndoieli cu privire la rolul atribuit de Darwin selecției naturale și la caracterul
Darwin şi după Darwin: studii de filozofie a biologiei by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1366_a_2708]
-
naturaliștii din Statele Unite, se exprima foarte precaut. El spunea că ar fi o exagerare să se afirme că teoria este adevărată; ea trebuie socotită drept un instrument valoros pentru continuarea cercetării. Mulți naturaliști cu o bună reputație din Anglia, ca geologul Adam Sedgwick, anatomistul Richard Owen sau entomologul John Murray, s-au exprimat categoric împotriva teoriei. Cunoscutul sistematician american de origine elvețian Louis Agassiz nici măcar nu s-a obosit s-o examineze în mod serios. Iar istoricul și filozoful științei William
Darwin şi după Darwin: studii de filozofie a biologiei by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1366_a_2708]
-
Darwin a sperat că dezvoltarea cercetărilor de paleontologie va duce la descoperirea multor verigi intermediare în rămășițele fosile. Această speranță nu a fost confirmată decât în mică măsură. Ceea ce înseamnă că acele rațiuni care i-au făcut pe mulți dintre geologii și paleontologii contemporani cu Darwin să ezite sau chiar să adopte o atitudine negativă față de teoria lui au rămas la ordinea zilei. Cercetări paleontologice întreprinse pe scară mai largă și cu mijloace mai perfecționate nu au dus la rezultatele așteptate
Darwin şi după Darwin: studii de filozofie a biologiei by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1366_a_2708]
-
că nu poate să le împace cu propriile convingeri religioase sau cu înclinații de ordin ideologic. Oricum ar sta lucrurile, nu puțini cercetători motivau respingerea ideii darwiniene a ascendenței comune și a selecției naturale formulând rezerve de natură metodologică. Astfel, geologul Elie de Beaumont, unul dintre elevii marelui naturalist Georges Cuvier, califica teoria lui Darwin drept science mousseuse (știință spumoasă). Iar antropologul Armand Quatrefages, care îl admira pe Darwin ca cercetător al naturii și a fost activ în alegerea acestuia ca
Darwin şi după Darwin: studii de filozofie a biologiei by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1366_a_2708]
-
Evident că efectele acțiunii selecției într-o perioadă foarte îndelungată de timp sunt lucruri care depășesc puterea de observație a oamenilor. Explicația prin selecție naturală este una de același gen cu cea pe care o oferea teoria „cauzelor actuale“ a geologului Charles Lyell. După cum se știe, această teorie explică mari schimbări ale reliefului ca efect al acțiunii, într-o perioadă îndelungată, a unor factori activi și astăzi cum sunt schimbările de temperatură, acțiunea apei sau a vântului. În cartea sa Variația
Darwin şi după Darwin: studii de filozofie a biologiei by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1366_a_2708]
-
religiei și moralei. Se credea că dacă oamenii vor accepta că sunt înrudiți cu animalele ne putem aștepta ca ei să se și comporte ca acestea. Nu în ultimul rând, temerile și frământările lui Darwin erau agravate de împrejurarea că geologi și zoologi pe care îi recunoștea drept autorități științifice respingeau transformismul. Alți oameni respectabili tindeau să-l asocieze cu revolta împotriva ordinii sociale stabilite, cu anarhia și cu vidul moral. Nu va trebui, așadar, să ne surprindă formularea lui Darwin
Darwin şi după Darwin: studii de filozofie a biologiei by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1366_a_2708]
-
pe care a tras-o a fost că o idee atât de îndrăzneață și de neconformistă nu ar trebui prezentată până ce nu poate fi sprijinită de dovezi puternice. Darwin a înregistrat însă, totodată, reacția negativă, adesea vehementă, a majorității confraților. Geologul de la Cambridge Adam Sedgwick a folosit această ocazie pentru a reafirma, în fața Societății britanice pentru progresul științei, că noi specii au apărut „nu prin transmutarea celor existente mai înainte, ci prin operarea repetată a puterii creatoare“. O asemenea formulare se
Darwin şi după Darwin: studii de filozofie a biologiei by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1366_a_2708]
-
putea fi interpretată drept un manifest al ateismului și o încercare de subminare a ordinii sociale îl paraliza. Ceea ce l-a determinat pe Darwin să publice în cele din urmă, în 1859, au fost îndemnurile insistente a doi prieteni apropiați, geologul Charles Lyell și botanistul Joseph Hooker, după ce a primit un text de la naturalistul Alfred Russell Wallace. (Wallace formula în acest text liniile mari ale unei teorii foarte apropiate de cea pe care Darwin o schițase deja cu douăzeci de ani
Darwin şi după Darwin: studii de filozofie a biologiei by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1366_a_2708]
-
o lege condițională cu un domeniu de aplicare foarte limitat. Ea nu explică nimic despre pământul care atrage pietrele lui Galileo, sau despre forma circulară a orbitei lunare, sau despre planetele sistemului solar. Lăsăm explicarea acestor condiții inițiale în seama geologului și a astronomului, care vor avea mult de lucru. Al doilea exemplu este cel al mecanicii cuantice elementare obișnuite. Ea a început când Max Born a observat că anumite reguli de calcul, date de Heisenberg, au fost în mod formal
Matematica și cunoașterea științifică by Viorel Barbu () [Corola-publishinghouse/Science/1112_a_2620]