933 matches
-
ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2326, Anul VII, 14 mai 2017. Drepturi de Autor: Copyright © 2017 Lorena Georgiana Crăia : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului. Abonare la articolele scrise de Lorena Georgiana Crăia Comentează pagina și conținutul ei: Like-urile, distribuirile și comentariile tale pe Facebook, Google Plus, Linkedin, Pinterest și Disqus se considera voturi contorizate prin care susții autorii îndrăgiți și promovezi creațiile valoroase din cuprinsul revistei. Îți mulțumim anticipat pentru această
TRANDAFIRI SĂLBATICI II de LORENA GEORGIANA CRAIA în ediţia nr. 2326 din 14 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/362209_a_363538]
-
tinerei sale soții și micul copil se pare că a fost crescut de bunicul său, George Edward Griffiths, pe care ulterior l-a otrăvit. Copilăria și-a petrecut-o la Linden House, În Turnham Green, unul dintre acele splendide conace georgiene, care, din păcate, au cedat locul În fața demersurilor constructorilor de suburbii, și minunatelor lui grădini și parcului plin de copaci le datora el acea dragoste simplă și pătimașă pentru natură care nu l-a părăsit niciodată de-a lungul Întregii
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]
-
formation des traducteurs professionnels. "264 Leș stratégies de traduction adoptées pour la traduction des marques culturelles doivent impérativement tenir compte " de la spécificité matérielle et des caractéristiques de la langue/culture réceptrice "265. La stratégie la plus fréquente à adopter est, selon Georgiana Lungu-Badea, l'adaptation culturelle, qui " se réalise par la modification d'un message ou d'un concept afin qu'ils correspondent aux préférences et aux goûts d'un public cible spécifique, souvent défini par un héritage culturel, une langue ou
[Corola-publishinghouse/Science/1467_a_2765]
-
73, 74, 76, 80. Găină, Ștefan 364. Găzdaru, D. 152. Gebhard-Jaromír 58, 62. Gentz, Friedrich von 150. Geoană, Mircea Dan 332. George al V-lea 306. Georgescu, D.C. 207, 208. Georgescu, Valentin Al. 49. Georgescu, Vlad 150. Georgescu-Roegen, Nicolas 249. Georgian, Pamfil 178. Georgiev, Emil 132. Geremek, consilier prezidențial 205. Gerillani 477. Gerota, Miti 255. Gerschenkron, Alexander 216. Gessner 130. Ghelmegeanu, Mihail 251. Ghenadie, profesor 136. Gheorghe Duca 74-81, 112. Gheorghe Movilă 110. Gheorghe Ștefan 112. Gheorghiadis, Petre 134. Gheorghiu, Mihai
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
poezie. A debutat în 1960 în ziarul „Făclia hidrocentralei”, pentru a reveni apoi, în 1962, cu poezie și proză în „Luceafărul” și „Gazeta literară”. A publicat peste șaizeci de volume de traduceri în limba română (din poeți și prozatori armeni, georgieni, macedoneni, sârbi, bosniaci, muntenegreni, turci, chinezi, spanioli) și din limba română în alte limbi, devenind astfel unul dintre cei mai cunoscuți intermediari literari în spațiul balcanic. Poezia, proza și traducerile sale au fost încununate cu numeroase premii naționale și internaționale
DUMITRU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286917_a_288246]
-
București, 1982 (în colaborare cu Carolina Ilica); Gane Todorovski, Ceas de blasfemie și mângâieri, București, 1983 (în colaborare cu Carolina Ilica); Iovan Strezovski, Cartea ursitei, București, 1983 (în colaborare cu Carolina Ilica), Povestea lui Târpe răbdătorul..., București, 1991; Poeții romantici georgieni, pref. Marcel Petrișor, București, 1985; Petre Andreevski, Deniția. Laude și plângeri, București, 1985; Tașko Gheorghievski, Sămânța neagră, București, 1986 (în colaborare cu Carolina Ilica), Calul roșu, București, 1997; Petar Boșkovski, Așternutul de spini, Cluj-Napoca, 1987 (în colaborare cu Carolina Ilica
DUMITRU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286917_a_288246]
-
colaborare cu Ioan Halianis); Gustaw Morcinek, Păsări rătăcite, București, 1962 (în colaborare cu Erik Valentin Frimu); Artur Lundkvist, Continentul vulcanic. O călătorie prin America de Sud, București, 1963 (în colaborare cu Constantin Gâdei); Stanislaw Lem, Astronauții, București, 1964 (în colaborare cu Iadwiga Georgian); Emmanuel Roblès, Vezuviul, București, 1964; Nikolai Ciukovski, Bering, București, 1964 (în colaborare cu Gleb Bocunescu); Mihail Gherman, Honoré Daumier, București, 1965 (în colaborare cu Al. Retinski); Alexandre Dumas, Vicontele de Bragelonne sau Zece ani mai târziu, I-IV, București, 1966
MARTINESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288047_a_289376]
-
un text care, în versiunea slavonă, intrase de aproape două secole și jumătate în circuitul culturii românești, păturile sociale cultivate cunoscându-l și difuzându-l intens. Sunt trecute apoi în revistă principalele versiuni ale cărții: medio-persane, arabe, persane, ebraice, grecești, georgiene, armene, insistându-se asupra versiunilor slave din Europa Orientală, deoarece de acestea este legată cea dintâi transpunere în românește. În Literatura română în epoca Renașterii M. demonstrează că literatura română s-a dezvoltat la începuturile ei într-un spațiu cultural
MAZILU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288075_a_289404]
-
corpusul preudoeusebian este probabil originară. Pe de altă parte, așa cum am spus, tradiția manuscrisă este complexă; există mai multe redactări chiar în greacă ale unor discursuri (13, 14, 15, 16); multe altele prezintă versiuni în latină (15, 16, 17), armeană, georgiană, slavă veche; foarte bogată este tradiția numărului 16 privind respectarea duminicii. Deși limba discursurilor nu este nici pe departe doctă, ele dovedesc capacitatea autorului de a trata cu vioiciune teme teologice și teme din sfera religiozității practice; cele referitoare la
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
aproape toate scrierile sale s-au pierdut. Au rămas de la el două predici, una despre nașterea lui Ioan Botezătorul și alta despre Buna-Vestire adusă Mariei (există câte o versiune siriană a fiecăreia dintre ele, iar prima are și o versiune georgiană), așadar despre cap. 1 al Evangeliei după Luca, și ambele par ținute (se vede din introducerea la a doua) în două duminici succesive; autenticitatea lor a fost pusă sub semnul îndoielii, dar astăzi pare unanim acceptată. În actele conciliului din
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
de sentențe ale lui Arsenie, iar altele apar sub numele altor monahi. Pare autentică o scrisoare a lui Arsenie adresată „fericiților și preaiubiților frați care au ales viața ascetică și au crezut în moștenirea din ceruri”, găsită într-o versiune georgiană în două manuscrise din mănăstirea Sfintei Caterina de pe Sinai, provenite din mănăstirea Sfântului Sava. Scrisoarea a fost publicată de G. Garitte în 1955 și conține sfaturi de viață ascetică pentru atingerea hêsychia. Autorul cunoaște exegeza lui Didim din Alexandria și
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
vechi, anterioară adaosurilor succesive, care nu s-a păstrat în greacă și a fost realizată de diaconii romani Pelagius și Ioan în secolul al VI-lea (cărțile 5 și 6 din ediția Rosweyde). Există totodată culegeri în siriană, armeană, coptă, georgiană, etiopiană, arabă, slavă veche și sogdiană. Bibliografie. Precise indicații despre edițiile în greacă și în celelalte limbi în CPG III, n. 5560-5615. Colecția alfabetico-anonimă: PG 65, 71-440. O ediție a colecției sistematice grecești a început abia cu J.-C. Guy
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
subliniind mai ales utilitatea injuriilor și a umilințelor pe care le suferim; cel care ne rănește trebuie să fie văzut ca un binefăcător, ca un leac trimis de Isus ca să ne vindece de suferințele noastre. Există și versiuni în armeană, georgiană și arabă ale acestei opere. Bibliografie. Ediția din PG 78, 1680-1700 e bazată pe un manuscris incomplet. Ed. completă: Augustinos Iordanites, Tou hosiou patros hêmôn abba Zôsima kephalaia pany ophelima, în „Nea Siôn” 12 (1912), 697-701; 854-865; 12 (1913), 93-100
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
greacă e plină de inexactități cronologice și de alt gen, în timp ce prologul acestei versiuni e dependent de acela al Istoriei bisericești a lui Teodoret din Cyr, așadar nu poate fi scris înainte de 444-445. Din 1941, e cunoscută și o versiune georgiană, dependentă de un text sirian pierdut, mult diferită de cea greacă și refăcută, fără îndoială, probabil pentru a constitui un sprijin pentru pretențiile calcedonienilor care își disputau cu monofiziții Biserica din Gaza. În prezent, se presupune că originalul acestei Vieți
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
siriană și că textele care au ajuns în posesia noastră sunt toate niște prelucrări. Bibliografie. H. Grégoire - M.-A. Kugener, Marc le Diacre. Vie de Porphyre, évêque de Gaza, Assoc. G. Budé, Paris 1930 (text, trad., introd. și comentariu). Versiunea georgiană: P. Peeters, La vie georgienne de saint Porphyre de Gaza, AB 59 (1941), 65-216. Trad. it.: C. Carta, Vita di san Porfirio scritta da Marco Diacono, Gerusalemme 1971. d) Chiril din Schitopole Chiril s-a născut la Schitopole, capitala provinciei
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
III, 1961). A realizat tălmăciri din mari scriitori clasici: Vergiliu, Eneida (în crestomația Literatura universală. Grecia și Roma antică), F. M. Dostoievski, A. P. Cehov, Maxim Gorki, Taras Șevcenko, Petőfi ș.a. Numeroase traduceri ale versurilor sale au apărut în limbile rusă, ucraineană, georgiană, estoniană, armeană, turcă ș.a. SCRIERI: Bat gândurile, Chișinău, 1965; Mozaic, Chișinău, 1967; Cântecul tău, Djalil, Chișinău, 1968; Balada stropului de soare, Chișinău, 1969; Vin negru, Chișinău, 1969; Amnar și cremene, Chișinău, 1971; Înșiră-te mărgărite, Chișinău, 1972; Pământul patriei, Chișinău
ROSCA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289373_a_290702]
-
care Pană de gaiță și poveștile ei (1986) i-a adus Trofeul Micului Cititor, iar Poveștile primăverii (1995) Premiul Uniunii Scriitorilor. A tradus (în colaborare) poezie și proză din limbile rusă și polonă, iar în periodice versuri din bielorusă, cehă, georgiană și bulgară. A fost distinsă în 2002 cu Premiul Asociației „Iulia Hasdeu”. Paginile din Zăpezile de jertfă (1974) dezvăluie la S. un discurs poetic în care consistența lirică, contopind o tulburătoare sinceritate, intuiție feminină capabilă de ipostazieri, dar și o
STOICESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289955_a_291284]
-
corpusul pseudoeusebian este probabil originară. Pe de altă parte, așa cum am spus, tradiția manuscrisă este complexă; există mai multe redactări, chiar în greacă, ale unor discursuri (13, 14, 15, 16); multe altele prezintă versiuni în latină (15, 16, 17), armeană, georgiană, slavă veche; foarte bogată este tradiția discursului 16 privind respectarea duminicii. Deși limba discursurilor nu este nici pe departe doctă, ele dovedesc capacitatea autorului de a trata cu ușurință teme teologice și teme din sfera religiozității practice; cele referitoare la
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
aproape toate scrierile sale s-au pierdut. Au rămas de la el două omilii, una despre nașterea lui Ioan Botezătorul și alta despre Buna-Vestire adusă Mariei (există cîte o versiune siriacă a fiecăreia dintre ele, iar prima are și o versiune georgiană), așadar despre cap. 1 al Evangheliei după Luca, și par să fi fost rostite (după cum rezultă din introducerea la a doua) în două duminici succesive; autenticitatea lor a fost pusă sub semnul îndoielii, dar astăzi pare unanim acceptată. în actele
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
de sentințe ale lui Arsenie, iar altele apar sub numele altor monahi. Pare autentică o scrisoare a lui Arsenie adresată „fericiților și preaiubiților frați care au ales viața angelică și au crezut în moștenirea din ceruri”, găsită într-o versiune georgiană în două manuscrise din mănăstirea Sfintei Ecaterina din Sinai, provenite din mănăstirea Sfîntului Sava. Scrisoarea a fost publicată de G. Garitte în 1955 și conține sfaturi de viață ascetică pentru atingerea hêsychia. Autorul cunoaște exegeza lui Didim din Alexandria, și
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
anterioară adaosurilor succesive, care nu s-a păstrat în greacă și a fost realizată de diaconii romani Pelagius și Ioan în secolul al VI-lea (cărțile 5 și 6 din ediția Rosweyde). Există, de asemenea, culegeri în siriacă, armeană, coptă, georgiană, etiopiană, arabă, slava veche și sogdiană. Bibliografie. Indicații precise despre edițiile în greacă și în celelalte limbi în CPG III, nr. 5560-5615. Colecția alfabetico-anonimă: PG 65, 71-440. O ediție a colecției sistematice grecești a început abia cu J.-C. Guy
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
în fața nenorocirilor, subliniind mai ales utilitatea injuriilor și a umilințelor pe care le suferim; cel ce ne rănește trebuie văzut ca un binefăcător, ca un leac trimis de Isus ca să ne vindece de suferințele noastre. Există și versiuni în armeană, georgiană și arabă ale acestei opere. Bibliografie. Ediția din PG 78, 1680-1700 e bazată pe un manuscris incomplet. Ediție completă: Augoustinos Iordanites, „Tou hosiou patros hêmôn abba Zôsima kephalaia pany ophelima”, în Nea Siôn 12 (1912), pp. 697-701; 854-865; 12 (1913
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
de probleme. Forma greacă conține inexactități cronologice și nu numai, în timp ce prologul ei depinde de acela al Istoriei bisericești a lui Teodoret al Cyrului, așadar nu poate să fi fost scris înainte de 444-445. Din 1941, se cunoaște și o versiune georgiană, dependentă de un text siriac pierdut, mult diferită de cea greacă și fără îndoială modificată, probabil pentru a susține pretențiile calcedonienilor care își disputau cu monofiziții Biserica din Gaza. în prezent, se presupune că originalul acestei Vieți ar fi fost
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
siriacă și că textele care au ajuns în posesia noastră sînt toate niște prelucrări. Bibliografie. H. Grégoire, M.-A. Kugener, Marc le Diacre. Vie de Porphyre, évêque de Gaza, Assoc. G. Budé, Paris, 1930 (text, trad., intr. și comentariu). Versiunea georgiană: P. Peeters, La vie géorgienne de saint Porphyre de Gaza, AB 59 (1941), pp. 65-216. Trad. it.: C. Carta, Vita di san Porfirio scritta da Marco Diacono, Ierusalim, 1971. d) Chiril din Scitopolis Chiril s-a născut la Scitopolis, capitala
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
un corpus format din patru tratate și zece scrisori atribuite lui Dionisie Areopagitul (conform unora dintre manuscrise, episcop al Atenei); la acestea se adaugă 16 manuscrise ce conțin numai unele dintre aceste scrieri și traducerile corpusului în siriacă, latină, armeană, georgiană și slava veche. Tradiția unor tratate separate este o excepție: corpusul a fost transmis întotdeauna ca un tot. Să-i parcurgem rapid conținutul. Tratatul despre Numele divine, împărțit în 13 capitole, este cel mai lung din acest corpus. Totalmente transcendentă
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]