4,128 matches
-
07 noiembrie 2016. Noiembrie Cristina Pârvu Noiembrie iar, câtă ploaie... Frunzele tot cad neîncetat. Pământul de frig se îndoaie, De ploaie s-a încovoiat. Și iarăși burează-ncontinuu, Ferestrele-mi sunt tot în lacrimi. Tristețea ne crește asiduu, Instalând iar gerul în inimi. Și tot ploua de trei zile, Dorul de tine mă-ngheață. Chiar de cresc ghețari în mine, Dragul de tine-i dezgheață. Citește mai mult NoiembrieCristina PârvuNoiembrie iar, câtă ploaie...Frunzele tot cad neîncetat.Pământul de frig se
MARIA CRISTINA PÂRVU [Corola-blog/BlogPost/378015_a_379344]
-
-i dezgheață. Citește mai mult NoiembrieCristina PârvuNoiembrie iar, câtă ploaie...Frunzele tot cad neîncetat.Pământul de frig se îndoaie,De ploaie s-a încovoiat.Și iarăși burează-ncontinuu,Ferestrele-mi sunt tot în lacrimi.Tristețea ne crește asiduu,Instalând iar gerul în inimi. Și tot ploua de trei zile,Dorul de tine mă-ngheață.Chiar de cresc ghețari în mine,Dragul de tine-i dezgheață.... V. CRĂCIUNUL STINS, de Maria Cristina Pârvu, publicat în Ediția nr. 2129 din 29 octombrie 2016
MARIA CRISTINA PÂRVU [Corola-blog/BlogPost/378015_a_379344]
-
sta închisă, neputința ei de a evadă.... XIV. MAMA, de Maria Cristina Pârvu, publicat în Ediția nr. 2057 din 18 august 2016. Tocmai ce am închis ochii și mi-am amintit...curtea casei, la câteva ore după trecerea mamei dincolo, ger afară și înăuntrul meu. Nici până azi nu s-a topit. A trebuit sa sparg nuci, fără ca ea să mă roage, ca-n fiecare ceas de sărbătoare. Coji de nuci sparte și cicatrice pe suflet. Lacrimi înghețate de vânt. Gânduri
MARIA CRISTINA PÂRVU [Corola-blog/BlogPost/378015_a_379344]
-
și moale. Alunița ei frumoasă pe obraz. Vocea ei blândă, amuțita. Cine a inventat moartea și sinonimul ei, viața? Citește mai mult Tocmai ce am închis ochii și mi-am amintit...curtea casei, la câteva ore după trecerea mamei dincolo, ger afară și înăuntrul meu. Nici până azi nu s-a topit. A trebuit sa sparg nuci, fără ca ea să mă roage, ca-n fiecare ceas de sărbătoare. Coji de nuci sparte și cicatrice pe suflet. Lacrimi înghețate de vânt. Gânduri
MARIA CRISTINA PÂRVU [Corola-blog/BlogPost/378015_a_379344]
-
câinele mai latră-n zori. Eu vocea lui ascult, în pragul nopții, Când negura profundă își arată colții. Visez un vis în care-observ a ta perfecțiune, Mi-i dor de noi, de-a ta blândă afecțiune. Crăiasa mi-s, prin gerurile iernii efemere, Durerea grea m-a redus iarăși la tăcere. Citește mai mult Din ceas în ceasDărâmat-am legile firii, tulburatu-mi-ai gândirea,Într-ale tale gheare am ramas, iubindu-ți amintirea.Ochii senini ce mă-mbărbătau, azi i-
MARIA CRISTINA PÂRVU [Corola-blog/BlogPost/378015_a_379344]
-
câinele mai latră-n zori.Eu vocea lui ascult, în pragul nopții,Cănd negura profundă își arată colții.Visez un vis în care-observ a ta perfecțiune,Mi-i dor de noi, de-a ta blândă afectiune.Crăiasă mi-s, prin gerurile iernii efemere,Durerea grea m-a redus iarăși la tăcere.... XXXI. HAIKU, de Maria Cristina Pârvu, publicat în Ediția nr. 1891 din 05 martie 2016. Haiku Penița ruptă căzută-n iarbă verde - scrisul întrerupt Norii atârnă - crizantema se-nclină spre
MARIA CRISTINA PÂRVU [Corola-blog/BlogPost/378015_a_379344]
-
moartă. ROCADĂ Să coborâm iubirile din ceruri, În care să zburăm în orice noapte, De nu-n al nouălea, măcar în șapte, Căci dragostea ne prinde-n multe feluri. În loc de aguridă, roade coapte, Mai bine-n soare cald decât în geruri. În loc de imprecații, vrem pasteluri, Să nu mai fie țipete, doar șoapte. În suflete doar dragoste, nu ură, Luminile s-alunge orice bezne Și fericiți să fim peste măsură. Oricare țel îl vom atinge lesne, Când ești aici cu-ntreaga ta
JOCUL DE ŞAH de LEONTE PETRE în ediţia nr. 1730 din 26 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/378218_a_379547]
-
cam trăit destul; Și-a îngropat bărbatul și-un nepot, De parca o uitase Dumnezeu. Mai bine că s-a dus. Așa socot!„ Ei, da’ și eu m-am ostenit ceva”, Făcu groparul, măi turnându-și vin. „Se sapă greu pe ger și de-așa chin Vă faceți milă de-un bănuț în plus”. „Acuma, că s-a dus, vă rog frumos”, (Grâi printre meseni o intrebare), „Veți scoate casă asta la vânzare Sau o păstrați și voi pentru nepoți?” „Da, o s-
CAMELIA RADULIAN [Corola-blog/BlogPost/378114_a_379443]
-
cam trăit destul;Și-a îngropat bărbatul și-un nepot,De parcă o uitase Dumnezeu.Mai bine că s-a dus. Așa socot!„Ei, da’ și eu m-am ostenit ceva”,Făcu groparul, măi turnându-și vin.„ Se sapă greu pe ger și de-așa chinVă faceți milă de-un bănuț în plus”.„Acuma, că s-a dus, vă rog frumos”,(Grâi printre meseni o intrebare),„Veți scoate casă asta la vânzareSau o păstrați și voi pentru nepoți?”„ Da, o s-o vindem
CAMELIA RADULIAN [Corola-blog/BlogPost/378114_a_379443]
-
printre meseni o intrebare),„Veți scoate casă asta la vânzareSau o păstrați și voi pentru nepoți?”„ Da, o s-o vindem! N-are niciun rost”, Rosti de sub batic distinsa nora.„ Noi suntem ocupați, mai mult de-o oră... XVIII. CANĂ DE GER, de Camelia Radulian , publicat în Ediția nr. 1591 din 10 mai 2015. muzică, voce și chitară- Dan Pantiș https://www.youtube.com/watch?v=xzP QZdgjBA&feature=youtu.be Din soioasele căni nu beau vin, beau trecut, toată iarnă din târg
CAMELIA RADULIAN [Corola-blog/BlogPost/378114_a_379443]
-
sub pernă Și un ochi ostenit într-un lan de lucerna. Pe la porți de tăceri numai ploaia ne bate, Ni se surpa în vis și ne mistuie-n noapte Umbră maicii cântând liturghia cea mare Când dormim în genunchi, pe sub ger, si ne doare... Citește mai mult TREC POTECI CU BUNICISus, în patria mea, sunt icoane bătrâne;Pleacă-n ele ogrăzi și doar frigul rămâne.În biserici sunt munți de uitări și de silăși mi-e bine cu ea, mi-e
CAMELIA RADULIAN [Corola-blog/BlogPost/378114_a_379443]
-
și-are lacrimi sub pernăși un ochi ostenit într-un lan de lucernă.Pe la porți de tăceri numai ploaia ne bate,Ni se surpa în vis și ne mistuie-n noapteUmbra maicii cântând liturghia cea mareCand dormim în genunchi, pe sub ger, si ne doare...... Abonare la articolele scrise de camelia radulian
CAMELIA RADULIAN [Corola-blog/BlogPost/378114_a_379443]
-
gândurile care nu ne iartă, Și timpul care nu ne-asteapta Și glasu-i mut și suntem uzi, În labirintul oamenilor surzi, Nu te aud, nu ma auzi, Pământu-i transparent că efemerul, Deasupra noastră uneori doar cerul Mai e albastru, precum gerul Din sufletul curat și blând Pierdut de noi pe-acest pământ, Pământul oamenilor deseori plângând. Dar zid de zid putem să sfărâmam Dacă nici tu, nici eu, nu renunțăm Să mai visăm, să căutăm... Prin zid de-ar fi să
TE IUBESC de SILVANA ANDRADA în ediţia nr. 1982 din 04 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/378296_a_379625]
-
Ea își pune 9 cojoace de blană și urcă cu oile la munte. Acolo este fie prea cald, fie prea frig, ploua și i se udă cojoacele. Se dezbrăca rând pe rând de cojoace, iar când rămâne în cămașă, vine gerul și o îngheață. Dumnezeu a transformat-o în stâncă, împreună cu oile, să rămână amintire. Sursa: CrestinOrtodox.ro
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/93645_a_94937]
-
Legendele Dochiei ne introduc în atmosferă specifică unui sat românesc unde ocupația de bază este păstoritul. Una din legende spune că Babă Dochia, femeie puternică, dar aprigă și rea, care nu se teme de nimic, „N-are frică de vreun ger/ Nu-i e frică nici de cer”, dornică să-și ducă oile la munte, la păscut, o trimite pe nora ei, pe o vreme câineasca, să-i aducă frăguțe. Pe drum, nora se întâlnește cu un moșneag care o sfătuiește
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/93652_a_94944]
-
prea din timp cu turmă la munte. Totuși, prevăzătoare, Babă îmbracă nouă cojoace, pe care, în drum, le aruncă pentru că, pe masura ce urca muntele, vremea se încălzea. Dar, în a nouă zi, odată ajunsă în vârf de munte, se lasă un ger năprasnic și Babă Dochia, împreună cu oile sale, îngheață, devenind stane de piatră. Cele nouă zilele ale urcușului, egale cu numarul cojoacelor, reprezintă durată ciclului de schimbare a vremii, iar moartea Dochiei, în ziua de 9 martie, este considerată hotar între
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/93652_a_94944]
-
trist tot restul anului. Un obicei vechi spune că, de SFANȚUL IOAN, trebuie să ne stropim cu aghiasma pe față, pentru a fi feriți de boli tot anul. O altă vorba din bătrâni spune că după aceasta sărbătoarea se botează gerul, adică frigul se mai înmoaie și începe să se facă mai cald. Stirileprotv.ro
SFANTUL IOAN. Tradiţii şi obiceiuri de SFÂNTUL IOAN BOTEZĂTORUL. Ce nu trebuie să faceţi pe 7 ianuarie [Corola-blog/BlogPost/93778_a_95070]
-
cuvânt, din el, e noima și orice floare mă încearcă... TE-AM AȘTEPTAT Te-am așteptat, dar n-ai să știi, Ca florile se ofilesc, reci și puștii, Te-am așteptat, în iarna, înflorind, Tu nu-ai venit, trimis-ai gerul șuierând. Te-am așteptat, înflămânzind cuvinte, Tu-mi dezghiocai versuri, cuminte, Doreai să îmi atingi covorul boltii, Și ne-am pierdut, mănați că hoții... Te-am așteptat, rugându-mi firea, Să te aștearnă blând pe o icoană, Si primprejur, să
POEME de LILIA MANOLE în ediţia nr. 1647 din 05 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377143_a_378472]
-
ar muta pe sănii trase de iluzii spre un loc mai cald și în loc de ghețuri să topesc vedenii când sunt mort de sete -n ochii tăi să scald... friguri diferite ce credeau asemeni masca mea de iarnă fața ta de ger și prezentul gheții ce-a dorit să semeni orizontul iernii substitut la cer. Referință Bibliografică: Corecție (1) / Crinu Sorin Leșe : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1793, Anul V, 28 noiembrie 2015. Drepturi de Autor: Copyright © 2015 Crinu Sorin Leșe
CORECȚIE (1) de CRINU SORIN LEȘE în ediţia nr. 1793 din 28 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377150_a_378479]
-
atras de bezna care se prelinge-n zare. Sunt obosit. Mi-e sete și-ngrozitor mă doare gândul că poate fac ultimul pas ! Încerc să stau o clipă, dorind să mai amân, dar cineva din spate mă împinge. E-un ger cumplit și soarta cu mari zăpezi mă ninge, iar fiecare fulg este bătrân. Nemesis Mi-apare-ades Nemesis echilibrând din plin și-n Univers făcând orânduială, dorind să fie-ntruna mereu imparțială cu orice muritor și-orice destin. Atâta fericire și-atâta
POEME de ANATOL COVALI în ediţia nr. 1549 din 29 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377165_a_378494]
-
a uscat vântul toamnei apuse și a înghețat bătrâna iarnă se transformă animat de prea mult dor de viață. Nimic nu se pierde, energia vieții se ascunde atât în ramura dezbrăcată odinioară de frunze, cât și în pământul amorțit de ger și precipitații. Cu fiecare mugur, cu fiecare ghiocel, viața își arată zâmbetul și începe sărbătoarea primăverii, seninul vieții. Conform planificării, elevii din clasa a V-a au studiat zilele acestea personificarea, un procedeu artistic prin care li se atribuie lucrurilor
ALCHIMIA PRIMĂVERII de ANA CRISTINA POPESCU în ediţia nr. 1528 din 08 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377185_a_378514]
-
din soiul Renet de Canada! -Ia-mă și tu peste picior, n-am ce zice! se-mbufnă Papa în râsetele tuturor. -Patriarhule, condu-ne turma prin savana cunoașterii! țipă Diplomatul vesel. Patriarhul se apucă să recite: -Pomul este viguros, sensibil la ger și la rapăn. Fructele sunt mari, de forma tronconică, uneori asimetrice, prezintă cinci coaste foarte largi și rotunjite. Culoarea de fond a pieliței este verde în momentul recoltării și devine galben-verzuie la maturarea completă. Pe partea însorită, fructele se acoperă
CAP.6 de ANGELA DINA în ediţia nr. 1647 din 05 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377157_a_378486]
-
Autor: Elena Negulescu Publicat în: Ediția nr. 1518 din 26 februarie 2015 Toate Articolele Autorului Când vine sură de la munte Are-n gușă cristale de gheață. Cu fulgi codalbi și cu troiene Naște albă ,geroasă dimineată. Lumina fulguie-n talgere de ger. Prin nămeți poteca- și taie vad, O casă albă te-mbie în mister Spre culcușul cald,înmiresmat. Vraja iernii steie în pădure Pășește-n casa cu aromă rară, Te voi încălzi cu ceai fierbinte, Cozonac și vin cu scorțișoară. La
IARNĂ de ELENA NEGULESCU în ediţia nr. 1518 din 26 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377242_a_378571]
-
cu aromă rară, Te voi încălzi cu ceai fierbinte, Cozonac și vin cu scorțișoară. La sania iubirii pune zurgălăi, Patina să lunece ca un arcuș In desagă să ai calde sărutări Topind și gheața de pe derdeluș. Când zăpada sclipește de ger Și-n sobă ard vreascuri uscate, La tine mă gândesc și te aștept Cu sărutari și doruri nesecate. Referință Bibliografică: Iarnă / Elena Negulescu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1518, Anul V, 26 februarie 2015. Drepturi de Autor: Copyright © 2015
IARNĂ de ELENA NEGULESCU în ediţia nr. 1518 din 26 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377242_a_378571]
-
ogor, din care, “mirabila sămânță„ Din adâncuri ivește numai copii, Fără tagă, cu o vădită iscusință. E limba română ce ne-nvață, De când ne ținem copăcel, Cuvântul „mamă„ - primu-n viață Și altele..., multe, la fel. E aripa, când prinși de ger, Ne ocrotește cu căldură, Cum Dumnezeu îngerii-n cer Îi ține într-o lumină pură. E tot ce vrei pe lumea asta; E o icoană-n răsărit! Pentru bărbat nu e năpasta, De vreme ce ei s-au iubit. Nu e femeia
FEMEIA de ION I. PĂRĂIANU în ediţia nr. 1528 din 08 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377261_a_378590]