KorAP: Find »[drukola/base=gerunziu & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...10 11 12 ...23 >

565 matches

Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788

și neputându-l găsi, s-au întors la tată-său cu mare jale, plângând și zicând că pre fiiul tău l-au mâncat pre drum un leu, și pre mulți oameni. (Sind.1703: 90v) Încorporarea semiadverbului aditiv mai în structura gerunziului negativ verifică ipoteza că în deplasarea la C verbul tranzitează domeniul flexionar (la fel și pentru gerunziul afirmativ, cf. (34c)); în exemplele următoare, semiadverbul aditiv mai se încorporează în structura gerunziului, precedând încorporarea afixului ne-: (34) a. de nevoie mare

[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
pre fiiul tău l-au mâncat pre drum un leu, și pre mulți oameni. (Sind.1703: 90v) Încorporarea semiadverbului aditiv mai în structura gerunziului negativ verifică ipoteza că în deplasarea la C verbul tranzitează domeniul flexionar (la fel și pentru gerunziul afirmativ, cf. (34c)); în exemplele următoare, semiadverbul aditiv mai se încorporează în structura gerunziului, precedând încorporarea afixului ne-: (34) a. de nevoie mare nemaiputându suferi țara (ULM.~ 1725: 131v) b. Și până văzându că-l împunge, nemaiștiindu ce va mai

[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
Sind.1703: 90v) Încorporarea semiadverbului aditiv mai în structura gerunziului negativ verifică ipoteza că în deplasarea la C verbul tranzitează domeniul flexionar (la fel și pentru gerunziul afirmativ, cf. (34c)); în exemplele următoare, semiadverbul aditiv mai se încorporează în structura gerunziului, precedând încorporarea afixului ne-: (34) a. de nevoie mare nemaiputându suferi țara (ULM.~ 1725: 131v) b. Și până văzându că-l împunge, nemaiștiindu ce va mai răspunde, i s-au rușit obrazul ca focul de rușine și mai mult că

[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
că toată curte au început a râde de aceasta alegire. (Bert.1774: 20r) c. Maiplodindu-să și înmulțindu-să și lățindu-să, s-au tinsu de au trecut și preste munte, la Ardeal (ULM.~ 1725: A-2f.3v) Diagnosticele de mai sus arată că gerunziul se deplasează la C și în structuri negative. Diferența dintre gerunziu, care se deplasează în mod liber la C în structurile negative, și formele finite, în cazul cărora negația blochează deplasarea la C (cu excepția calcurilor), constă în folosirea de mărci

[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
1774: 20r) c. Maiplodindu-să și înmulțindu-să și lățindu-să, s-au tinsu de au trecut și preste munte, la Ardeal (ULM.~ 1725: A-2f.3v) Diagnosticele de mai sus arată că gerunziul se deplasează la C și în structuri negative. Diferența dintre gerunziu, care se deplasează în mod liber la C în structurile negative, și formele finite, în cazul cărora negația blochează deplasarea la C (cu excepția calcurilor), constă în folosirea de mărci negative care au statut diferit: nu, cuvânt autonom, generează propriul grup

[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
CP > NEGP > IP • negația propozițională realizată prin adverbul nu blochează în general deplasarea la C (inversiunea la dreapta negației este un calc, v. ex. (18)-(19) supra; v. §5.1 infra pentru discuții) • comportamentul negației propoziționale față de formele finite vs gerunziu verifică ipoteza că verbul se deplasează ca grup: adverbul de negație nu, generat în [Spec, NEGP] blochează deplasarea verbului la C (i.e. la [Spec, FINP]), ilustrând o situație clasică în care un element de un anume tip (un specificator al

[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
susține ipoteza că deplasarea verbului în româna veche funcționează în același mod ca în româna modernă (i.e. prin VP-movement); diferențele diacronice vor deriva, astfel, din nivelul deplasării verbului: V-la-I generalizat în româna modernă, cu excepția imperativului pozitiv, a imprecațiilor și a gerunziului vs o gramatică mai liberă în româna veche, în care V-la-I este opțiunea dominantă, însă V-la-C este totuși bine reprezentată și la formele finite nonimperative (v. §3.2.2.4 infra). Cu alte cuvinte, nu modalitatea de deplasare a verbului

[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
a centrului nu este disponibilă în gramatica limbii vechi, după cum nu este disponibilă nici în gramatica limbii moderne (v. §III.3.2). Astfel, în structurile perifrastice, auxiliarul rămâne in situ, iar verbul lexical (participiu trecut, infinitiv sau, mult mai rar, gerunziu) se deplasează în domeniul complementizator. 3.1.4.1. Deplasarea V-la-C prin inversiune V-AUX Discutând influența slav(on)ă asupra sintaxei românei vechi, Dragomirescu (2015a) subliniază faptul că fenomenele de inversiune V-AUX25 sunt prezente și în majoritatea celorlalte varietăți

[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
observă că subjonctivul inversat nu induce o altă valoare prin comparație cu subjonctivul neinversat -; valorile multiple asociate cu inversiunea, care pot fi aduse doar sub umbrela unui mecanism foarte larg cum este forța asertivă; restricția inversiunii la contexte finite (cu excepția gerunziului, unde ridicarea V-la-FIN este obligatorie și se leagă de verificarea morfologiei gerunziale); asimetria propoziție principală / propoziție subordonată (v. §3.1.2 supra pentru limbile romanice; §3.2.2.2 infra pentru română); sub coordonare, preferința către inversiune în primul conjunct

[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
3.1.2.3) a categoriei determinării, care presupune realizarea morfemului definit în proiecția în care se verifică definitudinea, proiecția DP. Fenomenul de ACORD la distanță este disponibil în grupul verbal și în alte situații, de exemplu în structurile cu gerunziu (169) și imperativ (170) cu procliză pronominală (v. Nicolae și Niculescu 2016). Atât gerunziul, cât și imperativul verifică trăsături din domeniul C: în mod obișnuit, gerunziul își verifică morfologia prin deplasare la FINP, iar imperativul verifică trăsătura [+directiv], tot prin

[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
în care se verifică definitudinea, proiecția DP. Fenomenul de ACORD la distanță este disponibil în grupul verbal și în alte situații, de exemplu în structurile cu gerunziu (169) și imperativ (170) cu procliză pronominală (v. Nicolae și Niculescu 2016). Atât gerunziul, cât și imperativul verifică trăsături din domeniul C: în mod obișnuit, gerunziul își verifică morfologia prin deplasare la FINP, iar imperativul verifică trăsătura [+directiv], tot prin deplasare la C; în exemplele de mai jos, procliza pronominală indică rămânerea verbului lexical

[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
este disponibil în grupul verbal și în alte situații, de exemplu în structurile cu gerunziu (169) și imperativ (170) cu procliză pronominală (v. Nicolae și Niculescu 2016). Atât gerunziul, cât și imperativul verifică trăsături din domeniul C: în mod obișnuit, gerunziul își verifică morfologia prin deplasare la FINP, iar imperativul verifică trăsătura [+directiv], tot prin deplasare la C; în exemplele de mai jos, procliza pronominală indică rămânerea verbului lexical în domeniul IP și verificarea trăsăturilor din domeniul C prin ACORD la

[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
procesul de ACORD la distanță. Dislocarea se păstrează în structuri în care are ca sursă alte procese decât ACORDUL la distanță. 4.4. Relevanța fenomenului examinat Dispariția majorității structurilor bazate pe ACORD la distanță (dislocarea nucleului verbal, articolul hotărât inferior, gerunziul cu procliză pronominală) arată că angajarea în relații sintactice nonlocale (i.e. în condițiile în care diferiți constituenți apar între cele două unități - aflate în raport de c-comandă - care stabilesc relația de ACORD) nu mai este posibilă în româna modernă

[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
5). Întrebarea firească este care este sursa acestei disparități. În structurile eliminate diacronic, ACORDUL este legat de instanțierea morfologiei: a morfologiei de mod, timp, aspect pentru dislocarea nucleului verbal; a morfologiei definite pentru articolul hotărât inferior; a morfologiei nonfinite pentru gerunziul cu procliză pronominală. În schimb, în construcția cu imperativ și procliză pronominală, ACORDUL la distanță este legat de verificarea trăsăturii [+directiv], o trăsătură care nu este legată de instanțierea morfologiei, ci mai degrabă de tipul de enunț; imperativul este deci

[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
de negație selectează domeniul flexionar (NEGP > IP), constituind astfel limita între domeniul flexionar IP și domeniul complementizatorului CP - negația propozițională se realizează prin adverbul de negație nu în majoritatea structurilor propoziționale și prin afixul ne- pentru propoziția nonfinită organizată în jurul gerunziului; statutul diferit al celor două mărci de negație (nu - adverb plin, grup sintactic, inserat ca specificator al proiecției de negație / ne- - afix, centru sintactic generat direct în NEG0) se corelează cu opțiuni sintactice diferite: nu blochează deplasarea verbului la stânga negației

[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
direct în NEG0) se corelează cu opțiuni sintactice diferite: nu blochează deplasarea verbului la stânga negației (e.g. encliză pronominală pentru imperativul pozitiv / procliză pronominală pentru imperativul negativ), inducând efecte de minimalitate sintactică, pe când ne- se încorporează prin adjuncție la stânga în structura gerunziului și permite deplasarea acestuia în domeniul C - o problemă deschisă rămâne analiza afixului negativ ne-, mai exact măsura în care se poate oferi o analiză sintactico-semantică unitară, în care ne- expresie a negației propoziționale și ne- afix lexical negativ prezintă

[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
diagnosticată prin encliza pronumelor clitice și/sau a auxiliarelor, este de asemenea prezentă în gramatica românei moderne; locusul deplasării la C este FINP - trăsătura [+directiv] este responsabilă de deplasarea la C pentru imperativul pozitiv și în imprecațiile condiționale și subjonctivale - gerunziul se deplasează la FINP în vederea verificării morfologiei nonfinite  strategia generală de deplasare a verbului este deplasarea grupului verbal (phrasal VP-movement) - efectele de adiacență a elementelor din nucleul verbal rezultă din blocarea specificatorilor proiecțiilor verbale (ocupați de verbul însuși / urma deplasării

[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
se manifestă în mod sistematic prin inversiune: auxiliarele (centre) rămân in situ, iar verbul lexical (grup) se deplasează la C • formele nonfinite  trăsătura [nonfinit] trebuie obligatoriu satisfăcută printr-un exponent propriu (este o trăsătură "tare" în terminologia din Chomsky 1995) - gerunziul propozițional satisface această trăsătură prin deplasare V-la-C - infinitivul propozițional satisface această trăsătură prin intermediul complementizatorului (cu origine prepozițională) a - complementizatorul infinitival a amalgamează centrele FIN0și FORCE0și nu permite generarea unei periferii stângi • poziția constituenților atribuirea nominativului în poziție postverbală este liberă

[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
2-3, 223-242. Nicolae, A., Niculescu, D. 2016. "Pronominal Clitics: Clitic Ordering, Clitic Clusters", în: SOR 2016 (sub tipar). Nicula, I. 2013. "The Gerund (Present Participle)", în: GR 2013: 245-253. Niculescu, D. 2013, Particularități sintactice ale limbii române din perspectivă tipologică. Gerunziul. București: Editura Muzeului Național al Literaturii Române. Niculescu, D. 2014. "The Evolution of the Romanian Finite Gerund", lucrare prezentată la conferința DIGS (Diachronic Generative Syntax Conference), ediția a XVI-a, Budapesta, 3-5 iulie. Niculescu, D. 2015. "Pronominal Clitics and Verb

[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
a constituenților argumentali rezultă dintr-o "conspirație" a mai mulți factori, dintre care cei mai importanți sunt următorii: atribuirea liberă a nominativului în poziție postverbală, dublarea clitică a obiectului direct și indirect, marcarea diferențială a obiectului direct. 1 Asupra analizei gerunziului, în cazul căruia encliza era aproape generalizată (v. Niculescu 2014; Nicolae și Niculescu 2015, 2016), ne vom opri în §III (româna modernă) și §IV (româna veche). 2 Alboiu, Hill și Sitaridou (2014) și Hill și Alboiu (2016) argumenteză explicit pentru

[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
veche, franceza veche, sarda veche) din secolele 12-14; în analiza portughezei vechi, Ribeiro (1995) are în vedere texte din secolul al 14-lea. 1 Opțiunea V-la-C este încă prezentă în româna modernă (ca opțiune generală, la imperativul afirmativ și la gerunziu; ca opțiune reziduală, la imprecațiile condiționale și subjonctivale și în unele contexte puternic marcate stilistic; v. §3.5 infra) și era mai frecventă în limba veche, caracterizată de o gramatică V2 reziduală (v. §IV.3.2.2.4). 2 Pe

[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
fost mult mai rea dacă oamenii n-ar fi fost informați.' (iii) Fred fell asleep, and so didJim / as didJim. Fred a adormit, așa și Jim / ca și Jim' 7 Efectele de concordanță a negației arată că prefixul ne- al gerunziului negativ este o formă de negație propozițională (nu o formă de negație de constituent): nevenind nimeni / *venind nimeni. 8 NP2 (das Buch 'the book') este obiectul direct al verbului a citi din exemple ca următoarele (Müller 1998: 6; ex. (14

[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
deplin verbală a participiului absolut este echivocă, dat fiind acordul de tip adjectival cu subiectul (odată venit Ion / odată venită Ioana), care poate sugera și elidarea unei copule. Formele nonfinite care în mod sistematic organizează o propoziție nonfinită sunt deci gerunziul și infinitivul verbal precedat de a. 32 Infinitivul verbal fără a este (i) formant al formelor analitice sau (ii) bază lexicală a predicatelor complexe; în ambele situații, nu proiectează de sine stătător o propoziție nonfinită, ci o structură sintactică de

[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
o dimensiune mai mică (asupra situației (ii), v. Dragomirescu 2013c; Nedelcu 2013: cap. III; Nedelcu 2015; Nicolae 2015d). 33 Se pare că unele dintre proprietățile morfosintactice ale formelor nonfinite (cele care organizează propoziții nonfinite, infinitivul verbal precedat de a și gerunziul) sunt determinate de modul de realizare a morfologiei nonfinite: morfologia gerunzială este "continuă" în sensul în care încadrarea în paradigmă se realizează prin sufixul gerunzial; în schimb, morfologia infinitivului verbal precedat de a este "discontinuă", încadrarea în paradigmă făcând-se

[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
prin sufixul gerunzial; în schimb, morfologia infinitivului verbal precedat de a este "discontinuă", încadrarea în paradigmă făcând-se simultan prin intermediul sufixului de infinitiv și al complementizatorului prepozițional a. Astfel, trăsătura [nonfinit] a centrului funcțional FIN0 se satisface fie prin deplasarea gerunziului la FIN, fie prin inserarea unui complementizator prepozițional în cazul infinitivului. 34 E.g. (para) eu falar, tu falares, ela falar, nós falarmos, vocês falarem, elas farlarem'(pentru) a vorbi eu/tu/el//ea/noi/voi/ei' (portugheză, Madeira 1994: 180

[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]