654 matches
-
unor afirmații prea puțin gândite înainte. Într-un fel, meetingurile electorale ale lui Trump, care continuă să adune mai multă lume decât cele ale celorlalți candidați, au ceva de show, care s-ar putea să fie lucrat și plănuit. Mimica, gesticulația, pauzele, reluarea frecventă a mantrelor ca Hai să facem America din nou mare!, sau Toți câștigă (chinezii, japonezii, rușii, etc), numai noi pierdem, fiindcă politicienii lor sunt mai deștepți decât ai noștri își arată efectul. Încă un lucru: în timp ce Carson
Gafe şi schimbări politice. Ciocnirea giganților în culisele partidului () [Corola-blog/BlogPost/338002_a_339331]
-
și cu putere. Percuția nu face acrobații de virtuozitate, dar umple spațiul cu bătăi întărite, care vin și de la pedale și de la premiere, subliniate de ceilalți instrumentiști cu note scurte „lovite", provcatoare. Tot grupul se mișcă sincron și muzica și gesticulația ridică temperatura, evocând o trăire intensă de emoții din zone nenumite, dar ușor de ghicit. R&B funk are și o parte mai nerușinată, „stinky". Maniera funk a părăsit R&B și a intrat în alte domenii muzicale: funk-rock (Jimi
Cum să folosești eficient cutiile goale de conserve. Clyde Stubblefield, bateristul funk: „Tot ce știu este 1-2-3-4 și asta a venit de la sine” () [Corola-blog/BlogPost/337805_a_339134]
-
pe cai mari”. Bucuria se caracterizează printr-o viziune optimistă a unei situații, este o trăire interioară aducătoare a stării de bine, cu mari nivele de energie și multă disponibilitate în fața acțiunilor constructive, exteriorizându-se prin multe căi: vorbire, fapte, gesticulații, atitudini. Nota cineva că bucuria este una dintre cerințele cele mai de seamă ale vieții omenești, „după ea aleargă sufletul omenesc, după cum aleargă cerbul după izvoarele apelor cristaline”. Cum ar fi viața fără bucurie, fără zâmbete, fără hohotele noastre de
BUCURIA ÎNVINGÂND TRISTEȚEA de VAVILA POPOVICI în ediţia nr. 2083 din 13 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/373908_a_375237]
-
obiectiv și arătându-i cauzele exterioare. Disocierea între istoria fenomenelor reale și istoria fenomenelor fictive, respective între istoria exterioară a literaturii și istoria literară propriu-zisă nu este definitivă. Chiar dacă sunt dissociate, cele două tipuri de istorie sunt reunite printr-o gesticulație teoretică nelipsidă de paradox.Aici identific esența istoriei literaturii cu critica, dar nu despart radical istoria literară de istoria generală. Condiția lor comună este subiectivitatea. În istorie și mai ales în itoria literară nu există structure obiective, ci numai categorii
SARCINA CRITICII ESTE SĂ DESCOPERE VALIDITATEA OPEREI, NU ADEVĂRUL EI de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 215 din 03 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/371209_a_372538]
-
spațiul poemului și conferă sensibilitate și emoție întregului edificiu liric. Un fast imagistic, o retorică a diafanității exemplare, un fel de euforie barocă a ceremonialului poetic, care creează vaste polifonii ideatice. O tensiune constantă a discursului liric, sprijinită pe o gesticulație amplă, asigură o coerență benefică a întregului edificiu poetic. Originalitatea frapantă a limbajului poetic face aproape imposibilă orice tentativă de a o situa pe Irina Lucia Mihalca (fie și din rațiuni de strictă eficiență metodologică) într-o descendență plauzibilă a
INVITAŢIE LA LANSARE DE CARTE de IRINA LUCIA MIHALCA în ediţia nr. 2148 din 17 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/344782_a_346111]
-
subscriu la sublinerea pe care o face poetul Eugen Evu pe ultima copertă a acestui volum: „Camelia Ardelean se limpezește prin scrisul ei melodic, remarcabil, al talentului autentic, și nu manierist. Emoția primează, este „motorul“ suav, gingaș, înrourat, înduioșător, al gesticulației lirice.“ Ioan Vasiu ................................. ................................. Camelia Ardelean Redefinirea spațiului personal la doar o privire distanță Cât de neînsemnat ar fi acel simplu punct, care totuși ar putea fi de referință... Oricare mers, până și o rotire în jurul propriei ființe, depind exact de
NOU VOLUM DE VERSURI de CAMELIA ARDELEAN în ediţia nr. 1715 din 11 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/372212_a_373541]
-
ton moderat, își găsesc întreaga forță a desprinderii, în timp ce luarea sa de poziție conduce la reforma revoluționară. Botez vrea să oprească ritualul comportamentelor alienante și să reangajeze în politic indivizi care, luînd obiceiul mental de a nu oferi politicii decît gesticulații seci, și-au blocat pasiunile într-un spațiu privat. Botez nu mai vorbește de etică, nu se situează pe terenul redefinirii societății civile, ci pe acela al redefinirii contractului dintre societate și putere. Riscurile pe care le reperează în situația
Istoria Românilor by CATHERINE DURANDIN [Corola-publishinghouse/Science/1105_a_2613]
-
rostul explicitării îndoielilor. Dureroaselor îndoieli ale diletantului de geniu. Că va fi înțeles greșit de contemporani, de improbabilii discipoli. Apoi, modernii tîrzii, mai toți s-au exersat prolific în pagini de exegeză. Iar suprarealiștii, dadaiștii au practicat, dincolo de pagina scrisă, gesticulații exhibiționiste, oripilînd sau dînd de gîndit. Artele momentului? Ritos antitradiționaliste, cunosc o fascinantă ebuliție a punerii în scenă, a montării șocante. Chiar și într-un oraș "cuminte", clasicizant, ca Iașii, sînt promovate soluții total dezinhibate, iar cu unul din tinerii
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
Europă a explodat. Aducîndu-și brusc aminte că a mai explodat o dată, cînd Hitler începuse să-și însușească, în trepte, continentul. Ce reflexe mai are și Europa asta! Zecile de mii care ies acum pe străzile marilor capitale au ceva din gesticulația generală a anilor '30, cînd stînga s-a simțit chemată să-și asume responsabilitatea în fața fascismului incipient. Că toată această gesticulație avea în spate, într-o clandestinitate funciară, comunismul iradiant al Moscovei, se știe prea bine acum. Se știa, de
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
reflexe mai are și Europa asta! Zecile de mii care ies acum pe străzile marilor capitale au ceva din gesticulația generală a anilor '30, cînd stînga s-a simțit chemată să-și asume responsabilitatea în fața fascismului incipient. Că toată această gesticulație avea în spate, într-o clandestinitate funciară, comunismul iradiant al Moscovei, se știe prea bine acum. Se știa, de altfel, și atunci, dar inocența continentului democratic nu avea de unde să-și dea seama ce va însemna comunismul, atît pentru o
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
defel un retardat ignorant, nedîndu-mi adică seama ce se-ntîmplă acum în artele momentului global (inclusiv vacuumul pavilionului românesc din Bienala de la Veneția), rămîn totuși la plăcerea (fiziologică) de-a admira ce-i de admirat. Și de-a fi circumspect cu gesticulațiile provocatoare doar în sine. Chestiune de gust personal, nu? Și nimic mai mult. De unde, vă și rog să mai rețineți că nu mi-am dorit niciodată să mă erijez în critic de artă. Apropo: ca să nu credeți că sînt unic
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
toarnă în pahare: pauză în care nimeni nu e în stare să intervină). Totuși, Ilie Popescu nu se cantonează în obsesiile lui funerare. Ca într-o piesă de Albee, el va corcoli curînd o nouă fantasmă, obligîndu-și consoarta la aceeași gesticulație mimetică, exercițiu și întristător și derizoriu al înșelării (și pierderii) de sine. I s-a năzărit introvertitului să priponească într-un colț al odăii... un cal verde. Să-i dea ovăz, să-l țesale, mă rog, să-și satisfacă toate
[Corola-publishinghouse/Science/1566_a_2864]
-
de asemenea, și la ceea ce se Întâmplă după Întâlnire. Am spune că ceea ce e mai important are loc În continuarea Întrevederii, În forul interior al celor care au participat la Întâlnire, și că decantările care urmează sunt mai valoroase decât gesticulațiile consumate aievea. Nu ceea ce se spune fățiș, ci consecințele unei Întrevederi contează (fiindcă te pune pe gânduri, te răscolește, te schimbă etc.). O bună Întâlnire te afectează puțin, te scoate din indiferență, poate declanșa și o anumită criză, o schimbare
Educația. Iubire, edificare, desăvârșire by Constantin Cucoș () [Corola-publishinghouse/Science/1951_a_3276]
-
nici o deosebire (de știință, de conștiință, de trăire). Situarea tautologică, pe același plan, nu are nimic de-a face cu actul educativ autentic și eficient. „Pe copil Îi bine să-l săruți numai În somn” - spune o vorbă populară, iar gesticulațiile ingenue ale părinților sau ale bunicilor urmează dezinvolt această chemare. „Fă ce voiește elevul tău, dar fă-l să voiască ce vrei tu!” - sugerează și Rousseau, Într-un mod aparent paradoxal, acreditând ideea unei superiorități a educatorului În fața dorințelor naturale
Educația. Iubire, edificare, desăvârșire by Constantin Cucoș () [Corola-publishinghouse/Science/1951_a_3276]
-
prilej constituie, de fapt, o situație cât se poate de normală de despărțire dintre discipoli și magiștri, nu lipsită de evidențierea unei drame pedagogice care a existat dintotdeauna, de care nu suntem Întru totul conștienți, chiar dacă este Îmbrăcată În faldurile gesticulațiilor festive. În fond, ce se Întâmplă? Absolvenții vor să „scape” de sub „tirania” dascălilor, vor să-și urmeze calea, uitând sau „urând” ideile celor cu care au conviețuit până atunci. E nevoie, dacă ne gândim mai bine, de un act „ritualic
Educația. Iubire, edificare, desăvârșire by Constantin Cucoș () [Corola-publishinghouse/Science/1951_a_3276]
-
de „foc” ce poate deveni periculos dacă nu este ținut cum trebuie. Și (pre)formezi o ființă după un model care Îi poate afecta personalitatea. A preda fără a fi responsabil de ceea ce faci, de reverberațiile ideilor tale, de consecințele gesticulațiilor făcute este similar cu inconștiența și cu crima. „Sămânța” de cunoaștere aruncată acum nu se știe unde, când și cum va da roade. E bine să o „sădești” cu gândul că ceea ce va apărea e o pură posibilitate, ce ține
Educația. Iubire, edificare, desăvârșire by Constantin Cucoș () [Corola-publishinghouse/Science/1951_a_3276]
-
pe cineva) Îți vin idei, mintea vibrează, sufletul tresaltă, credința se deșteaptă. În plus, În interacțiunea directă nu numai mințile se pricep, ci și ființele se percep. Dincolo de intelect și de ceea ce poate el, mai punem pe tapet și altceva. Gesticulațiile, mimica, pantomimica, mișcările trupului, Îmbrăcămintea etc. vin cu halouri de semnificații ce Întregesc ceea ce face mintea, sau suplinesc ceea ce nu se poate spune efectiv. Spusul, ca și nespusul se unesc pentru a face să apară ceea ce actorii Învățării așteaptă unii
Educația. Iubire, edificare, desăvârșire by Constantin Cucoș () [Corola-publishinghouse/Science/1951_a_3276]
-
din alte puncte de vedere. Calitatea relaționării cu ceilalți nu este Întotdeauna precisă, definitivă. Poți foarte bine să-i accepți pe „străini” În ceea ce privește obișnuințele, manifestările culinare, artistice etc. dar, În același timp, poți să-i respingi ca limbă, filiație religioasă, gesticulații individuale. Raportarea la alții nu este globală, ci secvențială, selectivă. Nu de puține ori, raportarea la celălalt se face prin valorizarea unor dimensiuni neimportante, chiar false. Să luăm cazul reprezentării exotice, destul de frecventă. Valorizăm, În cazul rromilor, de pildă, nu
Educația. Iubire, edificare, desăvârșire by Constantin Cucoș () [Corola-publishinghouse/Science/1951_a_3276]
-
este poate un semn al crizei de identitate, sau, și mai grav, de prejudiciere deliberată a respectivei culturi. Proiecția imaginară În exotism presupune o viziune parțială și incompletă asupra celuilalt, asupra Îndepărtatului, neobișnuitului. Nostalgia tradițiilor pierdute, a obiectelor dispărute, a gesticulațiilor primitive, inocente, toate acestea maschează o formă rudimentară de arheologie culturală sau de turism facil. Dorința de a-l pune pe celălalt În scenă cu orice preț, de a-l limita la un simplu prilej de spectacol sau joc, nu
Educația. Iubire, edificare, desăvârșire by Constantin Cucoș () [Corola-publishinghouse/Science/1951_a_3276]
-
a stăpânirii acesteia În limite acceptabile. Nu trebuie avută ambiția transparenței, a „dezgolirii” totale a alterității culturale. Merg spre celălalt nu cu gândul să aflu totul despre el, să intru (spiritual) În el, să devin ca el. O astfel de gesticulație conduce nu la delimitare, ci la... desființare! Raportarea interpersonală și interculturală pune În evidență jocul firesc dintre cunoaștere și necunoaștere, dintre Închidere și deschidere, dintre concentrare și difuziune, dintre transparență și mister. 4.3. Până unde merge Înțelegerea celuilalt Am
Educația. Iubire, edificare, desăvârșire by Constantin Cucoș () [Corola-publishinghouse/Science/1951_a_3276]
-
cumulare axiologică. O universitate devine prestigioasă prin prestanța dobândită de absolvenții săi, aureolând-o meritat sau nu și atrăgând noi competențe În procesul de formare. Ca principiu, postulăm autoresponsabilizarea actorilor În legătură cu calitatea propriei prestații. Strategiile formale, „legaliste” trebuie ajutate de gesticulațiile informale, de autocontrol, de reglajul deontologic individual. Căci până la o calitate cerută sau atribuită de alții, e mult mai „sfântă” cea pe care tu Însuți o patronezi. Această complementaritate de validare poate asigura, până una alta, o trecere către o
Educația. Iubire, edificare, desăvârșire by Constantin Cucoș () [Corola-publishinghouse/Science/1951_a_3276]
-
cu simpla părere, cu presupunerea. Ea este refractară În privința flecărelii, a ideii serbede, a tot ceea ce nu a fost practicat, probat, verificat. Bunul-simț pedagogic nu păstrează sau transmite decât aspectele ratificate de practică. Acest tezaur pedagogic are În spate nenumărate gesticulații ale antecesorilor. El afirmă că ceea ce a fost valoros merită să mai fie. Este un racursi respectuos către trecut, dar și promisiunea unei perspective frumoase. 6.5. Făurirea unei familii - o pedagogie sui-generis Construirea unei familii reprezintă un exemplu elocvent
Educația. Iubire, edificare, desăvârșire by Constantin Cucoș () [Corola-publishinghouse/Science/1951_a_3276]
-
Mitizăm realități aparent banale, ridicăm la rang de simbol gesturi minore (primele atingeri, silabisirea unor stări cu grijă tăinuite, pregătirea Împreună a micului-dejun etc.). Ne descoperim cu sfială (la propriu și la figurat) unul În fața celuilalt. „Sacralizăm” cele mai intime gesticulații sau Întâmplări neînsemnate. Dar câte și mai câte... Pornim la drum cu un nemăsurat bagaj de așteptări. Căci, nu-i așa, imaginea „ființei iubite” a Început să se deseneze demult, Încă din pruncie. Sesizăm uneori că ceea ce aflăm nu e
Educația. Iubire, edificare, desăvârșire by Constantin Cucoș () [Corola-publishinghouse/Science/1951_a_3276]
-
perfecționarea de-a lungul timpului, pe durata Întregii vieți. În calitate de instanță ce slujește comunitatea, școala este un simbol al stabilității și statorniciei, al comprimării timpului și al opririi acestuia. Școala este un ținut al stocării memoriei culturale, un spațiu de gesticulații rememorative și comemorative. Materialitatea Însăși a școlii Încearcă să dea seama de acest raport față de temporalitate: edificii mărețe, ziduri durabile din piatră, frontoane cu devize grave, atmosferă severă de Închisoare. Concluzie amăgitoare: cu cât o școală este mai veche, cu
Educația. Iubire, edificare, desăvârșire by Constantin Cucoș () [Corola-publishinghouse/Science/1951_a_3276]
-
irepetabilă și ne ajută să ne definim. Nu poate fi cedată, lăsată moștenire, vândută sau cumpărată. E o pecete de care nu poți scăpa, o achiziție unică, ce dispare odată cu purtătorul ei. Omul duce cu el În mormânt misterele unor gesticulații sau gânduri intangibile, nemărturisite, poate chiar neîncepute. Suferința este adusă nu numai de făptuire, ci și de nefăptuire, prin faptul că nu s-a făcut ceea ce trebuia la un moment dat. Fiecare ființă intrată În această lume Își construiește, din
Educația. Iubire, edificare, desăvârșire by Constantin Cucoș () [Corola-publishinghouse/Science/1951_a_3276]