856 matches
-
primesc. Asta este adevărata societate a viitorului. Când voi ajunge acolo...cu ideile mele precis ajung... activist al partidului conducător.( Ia un scaun, îl pune în mijlocul scenei.Se așează pe el și imită ceea ce ar trebui să facă ca activist.Gesticulează.). Stimați tovarăși, partidul ne învață că munca înnobilează omul.De aceea vă îndemn să munciți...Sus munca, tovarăși!(Către public). Să nu ajung eu la ea. Tovarăși, munca este izvor de sănătate! (Mai în șoaptă, către public). Lăsați-o pentru
O STAFIE TULBURĂ SPERANŢA de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 337 din 03 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/351370_a_352699]
-
lucrând noaptea cu el simțeai o siguranță. Felul lui de a fi, te făcea să înțelegi că iubea ceea ce făcea și lupta că totul să-i iasă bine. Era spaniol de origine. Îmi aduc aminte când începea să vorbească, să gesticuleze, cu patos, trăind din plin totul. Uneori parcă atingea nivelul fanatismului în sensul bun vorbind. La data aceea era cel mai vechi de la firma unde lucrăm, si dorea că totul să se realizeze așa cum el dorea. Uneori avea dificultăți cu
GREUTATEA NOPTII (2) de EUGEN ONISCU în ediţia nr. 455 din 30 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/354830_a_356159]
-
apoi dispărea instantaneu. - Vom vorbi cu doctorul. În câteva zile îl vom duce în țară, continuă bărbatul mai în vârstă. Apoi îl vom ține sub supraveghere. Cine știe, poate că acum e alt om. Începu să clipească des și să gesticuleze. Simți privirile celor doi, deloc prietenoase, și primi concluzia, pe un ton ridicat: - Așa se întâmplă cu cei care ni se împotrivesc! Dar lasă, sigur nu înțelegi nimic, nici nu trebuie! Referință Bibliografică: PROMISIUNEA DE JOI (XII) / Gina Zaharia : Confluențe
PROMISIUNEA DE JOI (XII) de GINA ZAHARIA în ediţia nr. 865 din 14 mai 2013 [Corola-blog/BlogPost/354869_a_356198]
-
se pierd din vedere, nu contenesc să își facă semne prietenești cu mâna. În hol se întâlnește cu un tânăr având mai multe cărți sub braț. Nu se aude ce îi spune dar în golul din casa scărilor se vede gesticulând energic după care fandează surprinzător cu umbrela și pleacă râzând. Tânărul urcă îngândurat. Și când ajnge la momentul critic, statuia îl așteaptă impasibil. Ca un Sfinx hotărât să ceară probabil o nouă vamă la trecere. Se oprește trei trepte mai
VALENTIN ŞI VALENTINA de ION UNTARU în ediţia nr. 322 din 18 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356634_a_357963]
-
neaoșe, din zona sa de obârșie, al cărei dor frige, frige, ca focul străinătății, bată-l vina! „Știam totul, varianta mea, însă nu puteam comunica, nu mă puteam exprima sub nicio formă, parcă nu mai știam vorbi, nu mai știam gesticula, nu mai știam râde. Plângeam ca de un rău făcut cuiva, plângeam poate neputința de a fi dincolo de barieră, unde zgomotul e zgomot, frigu-i frig și caldul cald, viața-i viață și nu ață, pe mosor când nu se agață
LA CUMPĂNA DINTRE „DRAGA” DE VIATA ŞI LUMEA DE „DINCOLO”: EL DESCONOCIDO! de GEORGETA RESTEMAN în ediţia nr. 571 din 24 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/355112_a_356441]
-
mă ascund pe sală la voi, după scândurile podului ca s-aud ce vorbesc ei în casă... Sunt de prin părțile Tecuciului, ea a fost prin Ardeal, pe Valea Mureșului, nu știu cu ce ocazie că povestește și plânge și gesticulează și se ceartă cu bulibașa ăla... Într-o zi ne-am luat inima-n dinți șI ne-am dus cu Ioniță la ea în grădină. Legase un preș de doi pruni și-și făcuse un fel de șezlong aerian în
PRINŢESA ŞI PATEFONUL de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 594 din 16 august 2012 [Corola-blog/BlogPost/355098_a_356427]
-
și ceilalți autori, critici, susținători, reporteri, de la radio, de la tv ... se pune microfonul. “Prima carte pe care o prezintă astăzi Editura Singur e a Corinei-Lucia Costea, o prozatoare de la Timișoara...” N-am mai auzit nimic! Îl vedeam pe Dăncuș vorbind, gesticulând, arătând spre mine... Avea în mână cartea mea. Unii, din public, îmi trimiteau zâmbete largi, încurajatoare, răsfoiau cartea. Alții îmi făceau poze. La un moment dat, m-am simțit împinsă spre microfon. Habar n-aveam ce spusese Dăncuș...pentru că nu
O VIAŢĂ, ÎNTR-O ZI! de CORINA LUCIA COSTEA în ediţia nr. 331 din 27 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355190_a_356519]
-
bodogănind și înjurând. Iuliana s a repezit la rucsac, a scos telefonul din buzunărelul secret și l a ascuns sub saltea. Apoi, a alergat la fereastră să vadă unde este bărbatul, nerăbdătoare să sune acasă. Era deja la poartă și gesticula. Când a văzut pentru o clipă omul cu care vorbea și pe care l a bătut pe umăr, Iuliana nu a putut să și rețină țipătul și lacrimile de bucurie. Nu și putea imagina cât de amare ar fi fost
CHEMAREA DESTINULUI (3) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 281 din 08 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355566_a_356895]
-
streseze, dar Tom tare și-ar fi dorit s-o vadă odată „la casa ei”. - Vă e frică să nu intru la menopauză și să rămâneți fără nepoți? - Nu, iubito, femeile din familia Alexander sunt prolifice până târziu, zise Helga, gesticulând, ca întotdeauna. Dar cum n-avem ce-ți reproșa, trebuie să te batem și noi la cap cu ceva, nu-i așa, Tom? Sydney avusese întotdeauna o relație fabuloasă cu părinții ei și se bucura că erau încă tineri. Helga
NICIODATA SA NU SPUI NICIODATA de CARMEN SUISSA în ediţia nr. 2234 din 11 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/368799_a_370128]
-
au aununțat o pauză de 30 de minute și s-au precipitat să părăsească sala. În urma lor, vociferând și comentând nemulțumită, mulțimea s-a îndreptat spre ieșire. Muncitorul care spusese că nu îi ajunge pâinea și pensionarul reangajat, discutau aprins, gesticulând. Aproape de ieșire, doi indivizi - două figuri cunoscute, doi „colegi de serviciu” - le-au ieșit înainte, șuierându-le amenințător: „Nu vă ajunge pâinea?! Nu aveți conserve?! Lasă că vă săturăm noi, de pâine și conserve, pe Traian!” Deși amenințarea a fost
ULTIMA CONFERINŢĂ DE PARTID de IOAN CIORCA în ediţia nr. 1736 din 02 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/368107_a_369436]
-
Ediția nr. 1411 din 11 noiembrie 2014 Toate Articolele Autorului Sunt lacom vânat cu fluturi obezi, din lacrimi de țestoasă îngrășați, năvălitori în agreste cirezi, cu fire prelungi, sidefii, legați. Un zeu vânător și nouri hăitași aleargă-n urma lor gesticulând, stranii fantasme cu chip de incași din resfirate harfe susurând. Trecutul mi-l vor - sub clopote verzi lucii oglinzi din dânsul să-și facă; trecutul în care chipul ți-l pierzi ca-n grupurile apei când seaca. Tot mai’în
BLESTEMUL de RAUL BAZ în ediţia nr. 1411 din 11 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/368236_a_369565]
-
a disparut Criști. Doar o bătaie puternică în ușă ne trezi la realitate. Era Tania, colega mea de bancă. Respira greu, de parcă ar fi venit de la ora de educație fizică. Roșie în obraji și cu ochii cât cepele, începu să gesticuleze sălbatic. - Olga, Olga! Nu o să-ți vină să crezi ce s-a întamplat! Am privit-o îngrozită, dar nu am reușit să întreb nimic pentru că Tania oricum abia aștepta să îmi dea vestea. - Criști.... Criști e în fața bisericii, chiar lângă
JURNAL DE DUMINICĂ de AGA LUCIA SELENITY în ediţia nr. 1507 din 15 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/362714_a_364043]
-
haina de pe scaun, se îndreptă spre ușă. Amicul său îl urmă imediat. - Ce a fost asta? întrebă Daniel zăpăcit. - Habar nu am, răspunse Inu, ca pentru sine, urmărind siluetele celor doi oameni. Daniel se apropie și el de ei și, gesticulând haotic, începu să povestească ceva. Nimeni nu părea să îl asculte, toți păreau depășiți de situație. - Pe ăștia îi știu! exclamă Daniel. I-am mai văzut undeva și nu îmi amintesc unde. - Pe bune? întrebă Inu neîncrezător. Unde să îi
SHARP, O ÎNTRUCHIPARE A MINŢII? de AGA LUCIA SELENITY în ediţia nr. 1766 din 01 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/353308_a_354637]
-
petreceri. Aici nu va putea, să facă acest lucru. - E sinistru! strâmbă din nas, Beth. - Draga mea, va fi de nerecunoscut după ce voi trei, guvernanta și mătușa Annie vă veți ocupa de toate aranjamentele, răsună amuzată vocea lordului. - Da ... da, gesticula veselă mătușa Annie. Alma simțea acut golul format în stomac. Trezită la realitate de glasul lui M.Joseph, se înclină ușor. Nu îndrăznea, să-și ridice privirea, de teamă să nu o dea de gol emoția. Era ușor bronzat și
MY LORD (X) de CAMELIA CONSTANTIN în ediţia nr. 2285 din 03 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/352709_a_354038]
-
moment dat intră în bar Ștefan, un bărbat înalt, slab, osos, ce atunci când era treaz avea un comportament exemplar nu se lega de nimeni își vedea liniștit de treburile lui fără a face scandal. Însă dacă se îmbăta devenea insuportabil gesticula, căuta ceartă cu oricine îi ieșea în cale, nu respecta pe nimeni, sărea imediat la bătaie, pentru cei ai lui de acasă era ca o teroare. Cei doi copii ai săi și soția lui se temeau grozav de el atunci când
REÎNTORS ÎN LIBERTATE (3) de EUGEN ONISCU în ediţia nr. 2292 din 10 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/352707_a_354036]
-
cu lux de amănunte despre Sinaia și istoria sa, priveau, se opreau să admire câte o vitrină ori o vilă sau hotel, un spațiu amenajat pentru copii, un pâlc de brazi înalți și bătrâni acoperiți de zăpadă, plecau râzând și gesticulând ușor pentru a fi mai convingători și se priveau ades în ochi oprindu-se din mers în clipe de extaz. La un moment dat, în zona centrală a stațiunii, Iustin s-a oprit și cu un gest larg al brațului
de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1170 din 15 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353613_a_354942]
-
grup social, nu?” Mă uit la trupul acesta de lăcustă ... “După patru nașteri am rămas cu burtă...vedeți? Ca și când aș fi iar gravidă...de 3-4 luni. Toți mă iscodesc cu privirea...unii îmi oferă și locul. E chiar amuzant!” Vorbește, gesticulează, conduce, mai soarbe din cafeaua...interminabilă...și iar fumează!!! M-am obișnuit cu fumul...îmi place povestea. Îmi relatează, cu lux de amănunte, ultimele cursuri pe care le-a făcut, jocuri...îmi descrie materiale didactice...teme... Mă simt deja copleșită
PREOTEASA BOEMĂ de CORINA LUCIA COSTEA în ediţia nr. 446 din 21 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/354675_a_356004]
-
și separa binele de rău este chiar credința în Domnul Dumnezeu și în învățătura lui.” Baraba îl ascultă în tăcere neștiind ce să-i spună, dar apoi revenindu-și îl contrazise pe acela cu vehemență, se ridicase în picioare și gesticulase din mâini în timp ce dădea răspunsurile. ,,Care dintre oameni în ziua de azi îți va înapoia talantul după ce va trece foarte mult timp?” întrebase el retoric. ,,Nimeni!... Vă spun eu că nimeni! Toți vor lua talantul și vor fugi cu el
ANCHETA (FRAGMENT DIN ROMAN-9) de MIHAI CONDUR în ediţia nr. 465 din 09 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357116_a_358445]
-
ne dădea nimeni nicio atenție. Cu picioarele în apa rîului, care îmi ajungea până mai jos de genunchi, am făcut o reverență, după regulile învățate de mami și am început să recit poezia “Mama lui Ștefan cel Mare.” Recitam și gesticulam, fără să uit intonațiile necesare. La început instructoarea părea distrată de graba cu care vroiam să-mi arăt talentul, dar pe parcurs, vedeam că își ridică sprâncenele, mirată. -Mai știi și alta? m-a întrebat fără să-și manifeste impresia
GLORIE COPILĂRIEI VIII de MIHAELA ARBID STOICA în ediţia nr. 479 din 23 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357088_a_358417]
-
primesc. Asta este adevărata societate a viitorului. Când voi ajunge acolo... cu ideile mele precis ajung... activist al partidului conducător... Ia un scaun, îl pune în mijlocul scenei, se așează pe el și imită ceea ce ar trebui să facă un activist. Gesticulează!) ...Stimați tovarăși! Partidul ne învață că munca înnobilează omul. De aceea vă îndemn să munciți... Sus muncă, tovarăși! (către public) Să nu ajung eu la ea. Tovarăși, munca este izvor de sanatate! (mai în șoaptă, către public) Lăsați-o pentru
GEAMĂNUL DIN OGLINDĂ, ROMAN, A PATRA ZI de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 317 din 13 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/357293_a_358622]
-
lângă perete. Se reintoarece o clipă spre Stângaci) Iarăși ai pus de cerșit?! (aruncă ostentativ ceva mărunțiș în șapca și trântește ușa după el ieșind supărat din scenă) *** Scenă 8. (Stângaciul se plimbă dintr-o parte în alta a scenei gesticulând puternic) Stângaciul: Tovarășul asta de drum mă scoate din ... cizme. Pardon, nu mai am cizme... Pe vremea tovarășului Stalin purtau părinții mei... cizme din „gumă”... cum spuneau ei. De fapt erau din cauciuc. Eu m-am boierit! Port pantofi de
GEAMĂNUL DIN OGLINDĂ, ROMAN, A PATRA ZI de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 317 din 13 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/357293_a_358622]
-
la diferență celor șapte fuse orare, că am plecat împreună cu ai casei, de-a curmezișul Americii, adăugând încă alte trei fuse orare până la Arizona. După forfota românilor, ca toți europenii aflați mereu în zorul treburilor, nu de puține ori agitați, gesticulând și vorbind tare, contactul cu calmul oamenilor de pe acest mare continent, mi s-a părut o binefacere. În timpul călătoriei, printre gene, mă vedeam în cafeneaua/cofetărie clujeana “Tineretului” (cred că era numele oficial) numită de toți, de fapt, “Arizona”, pe
O LUME IVITA IN MIJLOCUL DESERTULUI de ELENA BUICĂ, TORONTO, CANADA în ediţia nr. 319 din 15 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/357377_a_358706]
-
o bună zi am să-i scriu tovarășei Elena Ceaușescu, să vedem ce părere are dumneaei de aceste condiții. Pe măsură ce vorbeam, vocea mi se ridica din ce în ce mai tare, cuvintele mi se buluceau în gură, de la un moment dat începusem să și gesticulez și să tremur de furie. Chiar atunci când vorbeam și gesticulam mai tare, pe coridorul din spatele nostru și-a făcut apariția, ieșind din cabinetul său, academicianul Cristofor Simionescu, purtând în mână o geantă din piele maro, mare, burdușită. Când a deschis
UN STUDENT PROBLEMĂ de MARIAN PĂTRAȘCU în ediţia nr. 1546 din 26 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/357776_a_359105]
-
să vedem ce părere are dumneaei de aceste condiții. Pe măsură ce vorbeam, vocea mi se ridica din ce în ce mai tare, cuvintele mi se buluceau în gură, de la un moment dat începusem să și gesticulez și să tremur de furie. Chiar atunci când vorbeam și gesticulam mai tare, pe coridorul din spatele nostru și-a făcut apariția, ieșind din cabinetul său, academicianul Cristofor Simionescu, purtând în mână o geantă din piele maro, mare, burdușită. Când a deschis ușa, s-au auzit triluri de canari, avea o mulțime
UN STUDENT PROBLEMĂ de MARIAN PĂTRAȘCU în ediţia nr. 1546 din 26 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/357776_a_359105]
-
stare de leșin profund, doamnă... Se află, da, la spital! În secția în care lucrez eu, la terapie intensivă, dar nu este în pericol. Vă rog să mă credeți, scumpă doamnă! încercă doctorul să o calmeze în timp ce se ridica și gesticula liniștitor. - Mami!... Am fost acolo, mami. L-am văzut... A ieșit din pericol, mami, crede-mă! interveni Iuliana pentru a întări explicația medicului, după ce așeză tava cu ceștile peste care se scursese deja puțină cafea. După câteva minute, în care
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII (3) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1546 din 26 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/357794_a_359123]