384 matches
-
fiind pe atunci studentă la Universitatea Stanford, profilul antropologieă, cartea fiind rodul acestor cercetări. În lucrarea amintită autoarea specifică faptul că: „din istorie, aceste linii dintre gheișe și prostituate au fost mereu neclare. Chestiunile privind gheișele și sexul sunt complicate. Gheișa Întradevăr e situată Într-o zonă ceva mai gri Între prostituție și puritate. O prostituată este disponibilă pentru oricine are banii. Gheișele nu sunt disponobile În felul acesta, dar ele Într adevăr Întrețin relații sexuale cu bărbați, În marea majoritate
Fetele nopţii : povestiri de viaţă by Daniela Mirela David () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1167_a_1953]
-
istorie, aceste linii dintre gheișe și prostituate au fost mereu neclare. Chestiunile privind gheișele și sexul sunt complicate. Gheișa Întradevăr e situată Într-o zonă ceva mai gri Între prostituție și puritate. O prostituată este disponibilă pentru oricine are banii. Gheișele nu sunt disponobile În felul acesta, dar ele Într adevăr Întrețin relații sexuale cu bărbați, În marea majoritate a cazurilor cu Danna - protectorii lor (o gheișă nu poate avea mai mulți protectori simultană. Aceste relații sunt compensate În variate moduri
Fetele nopţii : povestiri de viaţă by Daniela Mirela David () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1167_a_1953]
-
mai gri Între prostituție și puritate. O prostituată este disponibilă pentru oricine are banii. Gheișele nu sunt disponobile În felul acesta, dar ele Într adevăr Întrețin relații sexuale cu bărbați, În marea majoritate a cazurilor cu Danna - protectorii lor (o gheișă nu poate avea mai mulți protectori simultană. Aceste relații sunt compensate În variate moduri, inclusiv bani. Puritatea sexuală nu e ceva care să aibă prea multă Însemnătate pentru ele, dar nici nu Înseamnă că sunt cu siguranță prostituate. Să nu
Fetele nopţii : povestiri de viaţă by Daniela Mirela David () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1167_a_1953]
-
malurile mărilor lumii, se despletea și-mi intra în ochi și în gură în nopțile de amor nesfârșit, terminate în îmbrățișări adormite, până când doar soarele sau căldura ne mai trezea. Avea plăcere în a-ți oferi plăcere, dedicîndu-se ca o gheișă mediului tău sexual și înconjurător. Știa să fie când perfect casnică, cu mâncarea gătită pe masă, gătită cu dragoste și, culmea, cu un gust nemaiîntîlnit, când demnă și arogantă ca o vedetă, ceea ce va și deveni mai tfrziu. Cunoști sentimentul
Singur sub duș by Dan Chișu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295575_a_296904]
-
pîngărit-o altul. Paradoxal, în aceste cazuri, îți plac tare mult curvele, îți place plăcerea oferită pervers, cu acte la care soția ta nici măcar nu are voie să se gândească. Să te ferească însă Dumnezeu să te îndrăgostești de o prostituată, gheișă oferitoare de plăcere precum curtezanele de pe vremuri, că îți fuți viața mințind și fugind de acasă, nenorocind-o pe aia care oricum și-a nenorocit viața cunoscîndu-te doar pe tine în pat. Pe tine care, după luna de miere și
Singur sub duș by Dan Chișu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295575_a_296904]
-
a face cu o viziune“, Își spuse brigadierul. Șobolănița Însă dădu din cap În semn că nu, apoi, ducându-și lăbuțele la piept, Îi făcu lui Ippolit, În semn de mulțumire, o plecăciune de felul acelora pe care-l fac gheișele atunci când le calcă pragul un străin. Pe Ippolit plecăciunea această umilă Îl miră din cale-afară. „Se comportă ca o femeie educată. Îi lipsește doar chimonoul ca să semene cu o japoneză“, Își spuse el. Și tot el se contrazise: „Dar gheișele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
gheișele atunci când le calcă pragul un străin. Pe Ippolit plecăciunea această umilă Îl miră din cale-afară. „Se comportă ca o femeie educată. Îi lipsește doar chimonoul ca să semene cu o japoneză“, Își spuse el. Și tot el se contrazise: „Dar gheișele n-au nasul ascuțit, ci cârn și ochii migdalați...“ Pesemne, spuse Extraterestrul, În mahmureala sa, lui Subotin i se făcu dor de-o japoneză. Relatarea oaspetelui sosit din alte galaxii i se păru Mașei a fi destul de incoerentă. Prea se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
nu port sâmbetele nimănui, iar vinerea mă feresc să Înjur de mamă... Ce-aș mai putea spune despre mine? Sunt Însurat de zece ani, am o consoartă rea și lucrez ca șef de salahori la acest debarcader...“. Ippolit făcu În fața „gheișei“ o plecăciune: „Dar dumneavoastră, stimată doamnă, cu ce ocazie pe aici?“ Șobolănița stătea la doi pași de el, făptura ei (așa i se păru lui Ippolit) degaja o oareșicare curățenie și gingășie sufletească. Ippolit se fâstâci. Brigadierul nu prea era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
cam mult, nu-i așa?“, o Întrebă el din nou. „Ce să-i faci, de vină e alcoolul. Aseară m-am cam Întrecut cu gluma“, mărturisi el. „De fapt, acuma aș vrea să vă supun la un test... Știți care?“ „Gheișa“ tăcea, privindu-l cu aceiași ochi nedumeriți. „Sigur că nu știți, Își continuă perorația Ippolit... Nu trebuie să vă speriați... Pentru că Încă simțurile-mi sunt sub influența spirtului Royal, aș vrea să vă pun la Încercare, să văd dacă rezistați
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
prin absurd, ar mânca, atunci hrana s-ar putea vedea mișcându-se În interiorul lor ca printr-o sticlă... Cel puțin așa cred eu c-ar trebui să se Întâmple În mod logic... Sau la voi logica funcționează după legi necunoscute?“ „Gheișa“ tăcea În continuare, mustățile Însă i se mișcau În aer. Privindu-le, Ippolit trase concluzia că animalului trebuie să-i fie foame. Văzând că nu primește nici un răspuns concret, insistă pe același ton curtenitor: „Prin urmare, zise el, vă rog
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
fie foame. Văzând că nu primește nici un răspuns concret, insistă pe același ton curtenitor: „Prin urmare, zise el, vă rog insistent să-mi răspundeți la Întrebarea pe care v-am pus-o: sunteți sau nu o halucinație de a mea?“. „Gheișa“ stătea În aceeași poziție umilă. Obișnuit cu țipetele consoartei, umilința aceasta prelungită Începu să-l calce, ușor-ușor, pe nervi. „Nu cumva senzația mea de foame poate induce halucinației plămădite În mintea mea dorința de-a mânca?“ „Gheișa“ Își duse lăbuțele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
de a mea?“. „Gheișa“ stătea În aceeași poziție umilă. Obișnuit cu țipetele consoartei, umilința aceasta prelungită Începu să-l calce, ușor-ușor, pe nervi. „Nu cumva senzația mea de foame poate induce halucinației plămădite În mintea mea dorința de-a mânca?“ „Gheișa“ Își duse lăbuțele Împreunate sub bărbie, implorând iertare. Pe moment, Ippolit se enervă de-a binelea: „A naibii creatură, făcu el. Nici să te răstești la ea nu poți...“ Și, luându-și avânt, adăugă: „Vrei sau nu vrei salam?“. Capul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
Își duse lăbuțele Împreunate sub bărbie, implorând iertare. Pe moment, Ippolit se enervă de-a binelea: „A naibii creatură, făcu el. Nici să te răstești la ea nu poți...“ Și, luându-și avânt, adăugă: „Vrei sau nu vrei salam?“. Capul „gheișei“ făcu o mișcare delicată În jos, În semn că da. „Îți dau, cu o condiție.“ Mintea lui mai găsise o chichiță de care să facă haz: „Ca să beneficiezi de această bucățică, spuse el, va trebui să-mi spui dacă ești
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
alta...“ Ippolit nu-și mai continuă fraza, și așa, după părerea lui, Întinsese prea mult coarda. Făptura cenușie din fața sa rămase În aceeași atitudine servilă. „Doamnă sau domnișoară?“, repetă brigadierul. Dar, după cum era de așteptat, nu primi nici un răspuns. Tăcerea „gheișei“ deveni pentru el insuportabilă. Subotin era pus pe harță. Dacă ar fi fost la cârciumă, scandalul ar fi fost inevitabil. Ippolit Își aduse Însă aminte că are În fața sa o altfel de persoană. „Nicidecum nu trebuie s-o iei razna
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
sau doar cu o domnișoară?“ Cuvântul „doar“ sună destul de anapoda, așa că Ippolit fu nevoit să se explice: „După cum v-ați dat seama, nu vreau să vă pun Într-o situație umilitoare, de aceea am și folosit cuvântul «doar» În loc de «Înc㻓. „Gheișa“ Îl privea uimită. Lăbuțele Împreunate sub botul ascuțit Îi confereau un aer de statuetă căzută-n meditație. În mahmureala sa, Subotin o asemănă c-un Buddha. „Prin urmare, doamnă?“, făcu el, privind țintă la cele două șiruri de câte șase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
un aer de statuetă căzută-n meditație. În mahmureala sa, Subotin o asemănă c-un Buddha. „Prin urmare, doamnă?“, făcu el, privind țintă la cele două șiruri de câte șase mameloane, așezate de o parte și alta a axei abdomenului. „Gheișa“-Buddha mișcă Încetișor din botu-i ascuțit, Împodobit cu mustăți sure. Semnul părea să fie da. „Văd că Începem să ne Înțelegem“, Își Înmuie glasul Ippolit. „Deci, doamnă, așa-așa, făcu el dregându-și glasul. Doriți cumva această bucățică de salam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
-Buddha mișcă Încetișor din botu-i ascuțit, Împodobit cu mustăți sure. Semnul părea să fie da. „Văd că Începem să ne Înțelegem“, Își Înmuie glasul Ippolit. „Deci, doamnă, așa-așa, făcu el dregându-și glasul. Doriți cumva această bucățică de salam?“ „Gheișa“ scoase un chițcăit gingaș. „Am avea noi atâta inimă să refuzăm o doamnă?“ În fine, luând figura impozantă a unui toreador aflat În fața unui taur, Ippolit aruncă „gheișei“ cu șase rânduri de sfârcuri o feliuță de salam... „Gheișa“ culese felioara
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
așa, făcu el dregându-și glasul. Doriți cumva această bucățică de salam?“ „Gheișa“ scoase un chițcăit gingaș. „Am avea noi atâta inimă să refuzăm o doamnă?“ În fine, luând figura impozantă a unui toreador aflat În fața unui taur, Ippolit aruncă „gheișei“ cu șase rânduri de sfârcuri o feliuță de salam... „Gheișa“ culese felioara aruncată pe podea și o ascunse grijulie În marsupiu, după care făcu o nouă plecăciune În fața brigadierului. „Ciudată creatură, gândi Ippolit. Cine a mai văzut un șobolan posedând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
de salam?“ „Gheișa“ scoase un chițcăit gingaș. „Am avea noi atâta inimă să refuzăm o doamnă?“ În fine, luând figura impozantă a unui toreador aflat În fața unui taur, Ippolit aruncă „gheișei“ cu șase rânduri de sfârcuri o feliuță de salam... „Gheișa“ culese felioara aruncată pe podea și o ascunse grijulie În marsupiu, după care făcu o nouă plecăciune În fața brigadierului. „Ciudată creatură, gândi Ippolit. Cine a mai văzut un șobolan posedând o traistă de piele sub abdomen? Dar, În fond, judecă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
de la murături rămasă Într-o farfurie. „Mai doriți o felioară?“, se adresă el vedeniei din Încăpere. Cu borcanul În mână, Subotin nu se putu abține să facă o nouă reverență, trimițând de data aceasta din vârful degetelor și o bezea „gheișei“ cu marsupiu. „Salamul, dar și murăturile vă stau la dispoziție“, huruie brigadierul cu glasul răgușit. „Cum, nu aveți nevoie de murături?“, făcu el, mimând nedumerirea. Iar după o pauză, adăugă: „Păi, dacă n-ați băut Royal... Noi ne-am cinstit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
Deși amorțit de mahmureală și de dorința de-a brava cu orice preț, instinctul de autoconservare nu dispăruse complet. În nebunia lui de-a Împinge lucrurile dincolo de limita absurdului, Subotin era totuși destul de prudent, urmărind cu atenție fiecare mișcare a „gheișei“...„Hai, hai, curaj“, o Îndemnă el. Șobolănița lunecă pe pardoseala de ciment, privindu-l fix În ochi. „Mai aproape, mai aproape, curaj, Încă un pic, Încă un pic și gata...“ Subotin se simțea stăpân pe situație. În fond, În cazul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
-l ating...“ Și tocmai când brigadierul medita la aceste lucruri, șobolănița făcu trei salturi neașteptate În aer, smulgându-i bucata de salam din mână, astfel că Subotin rămase perplex, uitându-se prostit la ea. Profitând de lipsa lui de reacție, „gheișa“ se retrase Într-un colț al Încăperii, dispărând cu tot cu salam Într-o gaură deschisă În podea, nu Înainte Însă de a se Întoarce cu fața spre Ippolit și a-i face o reverență. „Parcă trăiesc Într-o lume cu două
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
din cele mai ciudate Îi zburau prin cap. „Poate că, Într-adevăr, trăim Într-o lume animată, Într-un fel de Disneyland... Prin urmare, nu m-ar mira ca din gaură să apară și alte gângănii. Te pomenești că, după gheișă, dau nas În nas cu Popeye marinarul...“ Subotin nu avu totuși prea mult timp de meditație. Din gaură se ițiră, mișcându-se În aer, niște mustăți, după care Își făcu apariția și botul. Ieșind din ascunzătoare, șobolănița se ridică În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
și botul. Ieșind din ascunzătoare, șobolănița se ridică În două lăbuțe și făcu o plecăciune, probabil, În semn de mulțumire brigadierului. „Ei, făcu el bine dispus, prin urmare, stimată doamnă, Își drese glasul Ippolit, am Început să umblăm cu fofârlica...“ „Gheișa“ luă un aer cât se poate de spășit. „Acum, o mustră brigadierul, mai facem și pe mironosița...“ Șobolănița făcu semn din cap că nu. „Ia vino Încoace la tăticul tău“, continuă s-o cheme Ippolit, simțind o oareșicare afecțiune pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
cheme Ippolit, simțind o oareșicare afecțiune pentru această creatură ce apăruse În viața sa. Șobolănița, proptită pe picioarele dindărăt, Începu să lunece spre masă... „Ei, vezi că am prins curaj“, spuse brigadierul, mușcând dintr-un castravecior. Pe măsură ce luneca spre dânsul, „gheișa“ revenea la dimensiunile inițiale, crescând la fiecare pas. „Vasăzică, avem totuși parte de-o halucinație, râse Ippolit, sau ne-nșelăm?“ Auzind acestea, șobolănița scoase un chițcăit, ce se voia a fi un răspuns la Întrebarea sa, pe care Ippolit Îl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]