434 matches
-
nebunească. Să ne închipuim că găseam o altă coală de hârtie scrisă, sau că găseam o altă coală albă, sau că nu găseam nici o coală atunci, pe locul meu; să ne-nchipuim că debarasorul mi-o lua înainte, o făcea ghemotoc și o arunca printre resturile de mâncare și vesela murdară; să ne-nchipuim că, până la urmă, aș fi reușit să pierd foaia pe care, timp de aproape un an de zile, am tot încercat pe jumătate s-o fac pierdută
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
a trecut și afecțiunea cardiacă. Era elev atunci, a terminat liceul, a urmat Facultatea și acum este sănătos și lucrează. Înainte de accidentul nepotului meu, am avut un vis. L-am visat pe nepot, parcă era mic și arăta ca un ghemotoc și eu voiam să-i fac baie într-un vas de sticlă (în formă de cub), plin cu apă. Apa era subțire și transparentă, ca o energie. Voiam să-i fac baie și să-i dau forma normală de om
Războiul cu întunericul by Ivone Narih () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91642_a_93256]
-
pildă, ignorând cu ușurință vibrația aerului și sunetul exploziilor de manevră ale bazei de MIG-uri. Oamenii - destul de rari. Dar prea multe animale! Mult prea multe. La Xuhe aveau iepuri. Pădurea se unduia în vânt și scuipa regulat câte un ghemotoc alb care o lua razna pe câmpuri, se strecura pe cub poartă, intra în pagodă, se oprea, mustăcea. I-am întrebat pe frați, așa cum urma să-l întreb și pe Gongku, mai încolo, dar despre alt subiect: nu vă deranjează
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
Se trăgea dintr-un loc mai adânc decât propriul ei păcat ascuns. Milton Încercă să se refugieze În spatele ziarului, dar aerul perturbat de evantai Îi foșnea foile. Forța cu care Desdemona Își făcea vânt se simțea În toată casa: făcea ghemotoace de praf pe scări: mișca jaluzelele de la geamuri și, desigur, având În vedere că era iarnă, Îi făcea pe toți să tremure. După o vreme, Întreaga casă părea să fie superventilată. Mișcarea evantaiului reuși chiar să-l urmărească pe Milton
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
senzația pură. Nepoeticul, ceea-ce-nu-se-spune, impresiile cele mai "triviale" și mai neînsemnate au semnificație pentru că au fost într-adevăr trăite și pentru că adevărul lor este pentru poetă mai important decât valoarea lor estetică. Scame adunate de peste tot și strânse într-un ghemotoc aspru și multicolor, iată, dacă vreți, o imagine a volumului. Fetița Simona adună senzații pentru mai tîr-ziu, frânturi de lume convertite în frânturi de cuvinte. Melodia cântată la xilofon nu e melodie, nu cunoaște armonia și contrapunctul, dar sunetul (al
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
dimensiunile dar, pe măsură ce se apropiau realiză contrariu. De fapt, nu erau altceva decât unele monstruoase animale din trecutul Îndepărtat al pământului care se roteau În jurul său, privindu-l de o așa manieră cu ochii lor injectați Încât bietul, se făcu ghemotoc În scaunul lui Împărătesc...! La un moment dat, un balaur ce conducea alaiul se desprinse din rândurile lor, Înaintând În ritmurile veșnicului vals, se postă la o distanță apreciabilă, privindu-l dușmănos. Se răsuci În loc În câteva rânduri, căutând o
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
Tony Pavone păși În camera de așteptare unde un funcționar al guvernului urma să-l indroducă la un alt demnitar unde urma să-și susțină reclamația. Nu se află singur În Încăpere, Însă privind mai atent, zări un omuleț făcut ghemotoc ce ședea pe un scaun lângă fereastră fiind puțin mascat de perdea. Privindu-l mai cu atenție, omulețul avea fața puternic rumenită de soare iar cutele adânci ce se proiectau de-a lungul obrajilor, dovedea maturitatea, omul trecuse de prima
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
zeci de limbi, rețete culinare, bancuri porcoase, boli, nașteri, execuții - toate astea și multe altele le-am Înmagazinat În trupul meu. Da, recunosc, le-am Înmagazinat Înainte de a fi pregătit. Îmi amintesc perfect, aproape visceral, cum stăteam, foarte mic, strîns ghemotoc Într-un colț Întunecos, pe un strat de hîrtie făcută ferfeniță (viitoarele mele mese), cum mă apucam de burta umflată grotesc și cum gemeam de durere. Și vai, ce durere ! - crampe lungi, tot mai intense, ce forau și mi se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
cumva candide, de puștoaice. Concursul a durat mult, vreo două ore, căci fiecare probă era urmată de muzică și dans. Mai întîi le-au legat de mijloc cu o ață câte o lingură, cu care trebuiau să-m-pingă pe podea un ghemotoc de hârtie. Apoi le-au pus să vină în mers cât mai grațios dintr-un punct îndepărtat al terenului, în timp ce un "membru al juriului", chircit, privea printre picioarele lor, strigând "se vede Brăila!" sau "se vede până la Viena!" După ce le-
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
plajă pustie, ca un craniu din care gândirea și nebunia s-au volatilizat de mult, clădirea vuia subliminal, amenințător, cum vuiesc în copilărie locurile străine prin care ești silit să treci. Dormitorul, cu paturile dezbrăcate de așternuturi, cu ziare și ghemotoace de hârtie de împachetat împrăștiate pe jos, era de o tristețe 170 insuportabilă. Cartea mea zăcea pe jos, călcată-n picioare, cu paginile îndoite și pline de praf. Am ridicat-o și m-am așezat, cu ea în mâini, pe
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
profesorul Baxendale. Dr. Mayfield îi turnă unul dublu. Când se întoarse la locul său de la fereastră, Judy se ițea încă o dată din groapă. — Problema cu îmbălsămarea, continuă dr. Board, este că te costă prea mult. Acum eu nu zic că ghemotocul ăla seamănă perfect cu Eva pe care mi-o amintesc eu... — Pentru numele lui Dumnezeu, chiar trebuie s-o ții în continuare așa? îl repezi dr. Mayfield, dar dr. Board nu putea fi oprit. Chiar dacă lăsăm la o parte picioarele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
-
sus, la animale și păsări, la scheletele uriașe și la peștera plină de lilieci. Cadavrele palide din borcanele de spirt, ființele împăiate, cu ochi de sticlă, cu unele cusături vizibile, toată această necropolă,a muzeului Antipa mi se părea un ghemotoc de vis în miezul banal al cosmosului. Părea, în acele momente, foarte normal ca odaia Ginei să comunice cu muzeul Antipa. De fapt, încîntarea produsă de surpriză a fost atât de mare, încît, deși am continuat s-o țin pe
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
blănuri vălurite, de culoarea pământului sau a zăpezii, sau chele, cu pieile groase de trei degete, toate alergând încremenite pe labe boante sau gracile, toate cu mutrițe familiare sau fălci mizantropice sau expresii de frică și perplexitate, mici cât un ghemotoc sau înalte până la tavan, cu pete de camuflaj, cu dungi sau monocrome, toate cu ochi de sticlă, cumva inocenți, o cascadă de nasturi de sticlă, Gina alergă să se așeze dedesubtul Dinotheriului. Tocmai la doi metri deasupra capetelor noastre începeau
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
un colț de odaie. Dar reuși să-și păstreze pentru încă un timp luciditatea. Mototoli un ziar de pe jos și se urcă, strecurîndu-se pe sub covorul făcut sul, pe capacul pianinei, culcușindu-se în stratul gros de haine parfumate. Aprinse cu bricheta ghemotocul de ziar și-l aruncă dedesubt, pe podea, între pianină și sofa. Când auzi trosnetul flăcărilor, se întoarse cu fața în jos, cufundîndu-și obrajii în valurile de pânzeturi amețitoare. Adormi instantaneu. REM Cortázar, un Márquez ferfenițit (Erendira, ediția cea mare
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
mică, triunghiulară, ca la intrările din colibele indienilor. M-am târât înăuntru. Când am apăsat pe comutator nici aici nu s-a aprins lumina. Lumina, câtă era, venea prin cele câteva ochiuri de geam nesparte. Cele sparte fuseseră înlocuite cu ghemotoace de hârtie, cârpe, haine și așternuturi. Vânturile nopții șuierau prin locurile rămase libere. Lumina, câtă era, era albăstruie. M-am uitat afară pe fereastra din spate, de lângă sobă, m-am uitat în jos la vraja de miniatură a părculețului particular
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2334_a_3659]
-
din ce în ce mai mari pretențiile, și pe el îl fac din ce în ce mai mare... Lui ca lui, dar ei cum îi crescuseră ! Ca și când nu în ochii lor apăruse cândva în poartă, cu un cufăr de lemn în mână și cu niște cozi subțirele, strânse ghemotoc în vârful capului... Și lipăind prin casă desculță, cu călcâiele crăpate și suflându-și nasul prin curte... Acum era directoare și părea tot timpul excedată de treburi ! Să mai aibă vreme să-și aducă aminte că Muti a învățat-o
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
și degetele în urechi, și tot știe ce-i spune : o-domnișoară-bine-crescută-iubește-trezitul pe-răcoare devreme-iubește-retroversia-din-Plutarh camera-bine-aerisită și-exer cițiile-la-pian-șevaletul-și-broderia... — J’en ai assez ! i-a strigat cu năduf și, roșie până la rădăcina părului, s-a repezit să-i smulgă din mâna neîndurătoare ghemotocul de mătase, cu o pată neagră, scorțoasă, pe care i-l flutura sub nas. J’en ai assez... J’en ai assez... i-a strigat. J’en ai assez... S-a întors atunci cu spatele, ca să nu-i dea satisfacția
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
trage un fum și apoi va deșuruba capacul sticluței cu lac roșu, românesc și ieftin. O să-și dea cu atenție fiecare deget, o dată, de două ori, ștergând, din când în când, repede, pasta care nu s-a așezat bine, cu ghemotocul de vată, pregătit alături. Mișcări precise, economice, deși nu poartă ochelari : vederea i-a revenit de câtăva vreme. Și, când va începe să-și fluture mâinile noduroase, cu pielea subțire, vineție și pistruiată deasupra venelor umflate, pentru ca lacul de pe unghii
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
prostită de panică, fiindcă, evident, nu-l cunoștea. A Început să țipe și unul dintre bandiți i-a Îndesat În gură un pachet cu șervețele luat din containerul de colo. La autopsie doctorul Layman i-a găsit În gît un ghemotoc mare de hîrtie și crede că s-ar putea să fi Început să se Înece și să se sufoce exact cînd au Început Împușcăturile. Pac, trosc, Cathcart și Lefferts sînt tîrÎți la magazie, iar Lunceford merge de bună voie - probabil
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
de bună voie - probabil amărîtul credea că-i doar un jaf armat. La magazie li se iau poșetele și portofelele - am descoperit o bucățică din permisul de conducere al lui Gilbert Escobar plutind În sînge chiar lîngă ușă, alături de șase ghemotoace de vată pline cu ceară. Trăgătorii au avut suficientă minte ca să-și protejeze urechile. Ultima informație nu prea se potrivea: negrii lui erau prea repeziți pentru așa ceva. Nu mi se pare c-au fost destui oameni ca să facă treaba asta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
Bucuria lor, ținîndu-se de mână pe strada pustie și mergând în urma puiului de caniș, alb tot, care încerca să sară peste câte un troian, pierzîndu-se în el și apărând iar la suprafață cu botul plin de zăpadă. Apoi ea luase ghemotocul de blană în brațe, încălzindu-l la piept, și acesta își ridica bumbul negru și rece al nasului încercînd să i-l pună pe obraz și ea se ferea râzând nespus de fericită. O amiază de vară când el se
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
de whisky. — Din partea unchiului dumneavoastră. — Mulțumesc. — Mulțumesc, unchiule. — Mulțumesc. Juan Lucas mînca liniștit, le făcu cu ochiul. Ei descoperiră o hîrtie Împăturită, un mesaj: „Dragă nepoate, grasul din față e vărul tău, chiar dacă ți se pare greu de crezut. Fă ghemotoc hîrtia asta și azvîrle-o În el“. S-au prăpădit de rîs. Nepotul se uita la el și Juan Lucas Îi făcu din nou cu ochiul. — Arunc eu hîrtia, dacă vrei, spuse al patrulea. Nu! Nu fiți prost-crescuți, spuse cel care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
îi invadeze realitatea. Un zgomot pe hol, pași, apoi a tresărit, în timp ce Kathy și-a băgat capul pufos pe ușa dormitorului. — Ce cauți aici? o privi Lisa cu ochii roșii. —E sâmbătă, spuse Kathy. Mereu fac curățenie la tine sâmbăta. Ghemotoacele de șervețele aruncate peste cuvertură, mirosul închis și faptul că Lisa era încă în pat și părea totuși să fie în continuare îmbrăcată o alarmau destul de mult pe Kathy. —Ești bine? Mda. Kathy nu o credea, evident. Apoi Lisei i-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
apoi să dea de Marcus și să vadă ce poate salva. Dar nu mai reușise să se dea jos din pat. Acum îi plăcea să stea aici și se gândise să rămână. Privirea ei fixă cădea peste un teanc de ghemotoace de șervețele. Toate nefolosite. Oare de ce nu plângea? Cantitatea imensă de durere pe care o simțea îi dădea dreptul să se lase pradă convulsiilor. Dar ochii ei rămâneau uscați. Nici o urmă - nici vocea, nici gâtul uscat, nici umflăturile feței nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
ai? Nu adaugi și tu la ghiveciul ăsta încă o zeitate?“ Dar se stăpânește, întunecat la chip. Inconștient sau nu, adulatorii ăștia de două parale folosesc singurul mijloc pe care-l au la dispoziție pentru a descâlci cât de cât ghemotocul încâlcit al politeismului lor blestemat. Observă privirea severă a lui Vittelius la adresa lui. Se apucă să inspecteze din nou armele, cu fruntea voit încrețită, ca semn al preocupării sale. Oftează înciudat. Chiar, ce i-a venit să pornească o asemenea discuție
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]