1,669 matches
-
numai o flacără, și tija-mi înfierbîntată și gamele de extaz Iar ea la sărutat membrul Din câte sunt era cel mai cast sărut al frumuseții deposedate cum doar lucrurile din inimă date Nu era adorația unei sclave din cele ghemuite-n întunecime era darul unei regine devenită parte din mine circulând prin sângele meu alene și dulce și rătăcindu-se așa cum o sfântă și-ar da sărutul cuprinsă de cel mai divin extaz și într-o solemnă înfiorare săruta săruta
Carlos Drummond de Andrade - Amorul natural by Dinu Flămând () [Corola-journal/Journalistic/7653_a_8978]
-
-ul turcesc. Cercetătorii de la Universitatea Stanford au arătat într-un studiu că poziția ghemuit este poziția cea mai bună pentru a merge la toaletă. Rezultatele studiului sunt susținute și de tratatele de gastroenterologie. Henry L. Bockus scrie: „Poziția ideală este ghemuit, cu picioarele flexate înspre abdomen. Astfel, capacitatea cavității abdominale este diminuată și se pune presiune pe zona intra-abdominală, ceea ce ajută procesul”. Totul depinde de mușchiul puborectal. Acesta acționează asemenea unei praștii asupra rectului și menține continența. Atunci când ne așezam
Medicii recomandă WC-ul turcesc. Ce să faci dacă ai baie europeană by Florin Pupăză () [Corola-journal/Journalistic/75132_a_76457]
-
diminuată și se pune presiune pe zona intra-abdominală, ceea ce ajută procesul”. Totul depinde de mușchiul puborectal. Acesta acționează asemenea unei praștii asupra rectului și menține continența. Atunci când ne așezam pe toaletă, se eliberează doar parțial. Dar în poziție de ghemuit, eliberarea este totală, ceea ce ușurează procesul.
Medicii recomandă WC-ul turcesc. Ce să faci dacă ai baie europeană by Florin Pupăză () [Corola-journal/Journalistic/75132_a_76457]
-
celebră a lui Verlaine -, sburătoarele sale din piatră sau bronz, sculptorul a continuat să le înzestreze cu o linie prelung fluidă, de ibiși care se apleacă înspre un humus bătrîn, la antipodul spumegărilor falacioase. „Pasărea care-și înghite umbra" se ghemuiește în sinele ei adînc, zboruri abolite mallarmean, care nu s-au desprins din crusta care le reține -, arta lui Gorduz se apără de o anume facondă a ascensiunii orgolioase. Ele nu se dau in exemplu, aceste ființe, adunînd în trupul
Gorduz - „Deasupra celor trei dimensiuni“ by Dan Hăulică () [Corola-journal/Journalistic/6233_a_7558]
-
său, pe care îmi permit să-l apropii, în cheie gracil austeră, de figura mai scundă, pe aceeași temă, de izbînda, larg cunoscută, a lui Picasso. Îi ajunge sculptorului nostru să-și încrucișeze elementele, să le aplece ori să le ghemuiască, înțelesul lăuntric rămîne acela al unei afirmări verticale, vibrantă la nivelul oricărui fragment. Cînd alătură un creștet retezat și o talpă de bronz, cînd le numește aproape sarcastic „Conversînd cu iarba", Gorduz închipuie un aparat emoțional a cărui forță de
Gorduz - „Deasupra celor trei dimensiuni“ by Dan Hăulică () [Corola-journal/Journalistic/6233_a_7558]
-
care acesta se pierde, rămînînd în urmă doar ploaia picurînd de pe streșini și serifurile unei legende ilizibile pe prag. O iau înspre sud. Luminile bordului lucesc blînd. Fascicule luminoase antiaeriene mătură cerul ploios. Mașina zveltă tremură pe șosea. Jessica se ghemuiește, alunecînd în somn, scaunul de piele pîrîie. Ștergătoarele mătură ritmic urzeala lucitoare a ploii. E trecut de două și e timpul să meargă acasă. Joc de cuvinte intraductibil între numele propriu Roger și semnificația specială a acestuia în comunicațiile militare
Thomas Pynchon - Curcubeul gravitației by Rareș Moldovan () [Corola-journal/Journalistic/6251_a_7576]
-
Pentru-o foaie luminoasă, cum ești tu, iubite bane, Cîte altele mînjite de-ale răului prihane; Cîte, sub viclene straturi de spoială, ș-au ascuns Cine știe ce păcate din trecutul nepătruns; Cîte ca acele frunze ce se strîng de sunt atinse, Ghemuiesc, în mii de cute, vechi dureri în veci aprinse; Cîte, vai! se șterg în viață de-al restriștei aprig vînt Cum se șterg de pașii gloatei slovele de pe-un mormînt. Cîte altele, sub scoarța ferecată bine-nchise, Poartă, cît
Franțuzul, naționalist valah by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/6061_a_7386]
-
timpul, a fost una din obsesiile fiilor marelui Albion... Tocmai această nobilă grijă produce în omul onest, care în mod nejust, e bănuit, câteodată, că nu ar fi chiar onest, ... tocmai ea produce în el o veșnică alarmă a conștiinței... Ghemuit într-unul din pupitrele strâmte ale clublui de noapte Ronnie scott's unde cântau The incredible multiimenstralis Roland Kirk și The fantastic Oscar Peterson, veieuzele mici fac și mai densă obscuritatea. Totdeauna, ceva este gata să se termine, când oamenii
Complotul prafului de pușcă by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/6186_a_7511]
-
se îneacă în tine? Fără tine, m-am îmbolnăvit. Fără tine, cred că diamantul însuși se sparge, iar cerul își pierde culoarea. Astăzi e vineri Astăzi e vineri și mi s-a ridicat ceața de pe privire, mă văd cum stau ghemuit la pământ, dezgolit, parcă fără simțire, pe câmpul înfrigurat, în bătaia ploii, în bătaia vântului. Singur, pierdut, neînsemnat, o scamă pe care nimeni nu o ia în seamă, o firimitură pe care oricine o leapădă, cuvintele pleacă din mine, se
Însemnări din ținutul misterios by Gabriel Chifu () [Corola-journal/Journalistic/5132_a_6457]
-
Ioana Revnic O fetiță cu părul lung, blond, s-a ghemuit lângă tatăl ei. Acesta, un bărbat tânăr, cu alură de star hollywoodian, afișează un zâmbet de ins care și-a văzut toate visele împlinite. Poartă pantaloni deschiși la culoare și un tricou larg. Așezat pe iarbă, și-a încrucișat gleznele
Petru Popescu „Coșmarul vieții mele era să nu mai pot scrie...“ by Ioana Revnic () [Corola-journal/Journalistic/6648_a_7973]
-
mie în noaptea aceea. Prietenii mei și-au întins pe jos ziarele de după-masă, întinzându-se cu grijă peste știri și pește editoriale. După respirații și sforăituri mi-am dat seama repede c-au adormit cu toții. În ce mă privește, ghemuit pe fotoliul monumental, mi-era greu să adorm la cât eram de obosit. În aer plutea liniștea înălțimilor, a culmilor solitare. Doar câte un lătrat de câini astrali tulburând noaptea ori vreo sirenă îndepărtată a unui vapor, ce venea ori
Pablo Neruda: Mărturisesc că am trăit by Luminița Voina-Răuț () [Corola-journal/Journalistic/6655_a_7980]
-
fie afară acum cîteva veacuri, când nu existau ziduri, nici case, nimic, când exista doar spațiu deschis cât vedeai cu ochii, apă și insule mâloase, acoperite de buruieni. Vântul le mătura, femeilor le era teamă, petreceau împreună nopțile, copiii se ghemuiau între ele. De undeva se scurgea o lumină pe palierul din vârful scărilor. Există mereu undeva o lumină care rămâne aprinsă peste noapte: fără însă să se întețească vreodată pe la colțuri, aceasta n-are nimic dintr-un șomoiog de cârpe
Tiziano Scarpa: Stabat Mater by Geo Vasile () [Corola-journal/Journalistic/6678_a_8003]
-
tolănit un bărbat la patruzeci de ani cu pălărie de pai, sacou și cravată; linge grațios înghețata dintr-un cornet. Are picioarele sprijinite pe un postament îngust de lemn - parcă-i faraonul Akhenaton într-o variantă Art Nouveau - și piticul ghemuit acolo jos îi lustruiește plin de zel bombeul pantofilor grena. La masă ne întîlnim toate trei la un restaurant mai de lux, pe Coriente, lîngă hotelul nostru select. Vreau să le povestesc ce-am descoperit. "Aici sînt acasă, sînt în
... și la doi pași, Patagonia by Nora Iuga () [Corola-journal/Journalistic/6607_a_7932]
-
președintele CONADEP, organism însărcinat cu cercetarea crimelor comise pe perioada dictaturii. Iată ce scrie Carlos Catania în introducerea cărții: Cu câțiva ani în urmă, o revistă din Buenos Aires a publicat o fotografie de-a lui Ernesto Sábato. Mic și solitar, ghemuit pe o bancă, aștepta trenul. Imaginea aceasta îmi sugera o metaforă pe care acum o propun ca punct de plecare în înțelegerea universului acestui scriitor și a operei sale: UN COPIL MARE, SOLITAR, AȘTEPTÂND UN TREN CARE NU SOSEȘTE NICIODATĂ
Traducerile din poveste by Luminița Voina-Răuț () [Corola-journal/Journalistic/6606_a_7931]
-
să identifice impecabil Rugăciunea brâncușiană din cimitirul buzoian exact ceea ce este de fapt în ordine formală, psihologică și filosofică, adică o adevărată placă turnantă în creația marelui sculptor, un punct final și, simultan, unul generativ: ,, Apoi Rugăciunea s-a mai ghemuit,s-a făcut broască țestoasă, focă. Apoi și-a dezdoit genunchii - pasăre măiastră, pînă s-a scurs prin vîrful stîlpului de pridvor...". Pe Ion Țuculescu, oarecum în aceeași manieră, îl definește matematic în două propoziții memorabile: ,,Autoportretul cu ochiul scos
Ochiul lui Sorescu by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/6502_a_7827]
-
droguri este la ea acasă: „[Veneam] din Indiile engleze, având o bună sumușoară, câștigată în traficul de hașiș" (Sotir, 1924). Hoinari, marinari sau negustori, greci, turci, români sau armeni fumează din narghilele și ciubuce „tumbechiu parfumat" sau opium: „Iar seara [...], ghemuiți în cabina în care fumam ciubucuri amestecate cu opium, cu mințile halucinate, într-o pâclă de inconștiență și fericire, vasul [acostat la Brăila] începu să se legene în așa fel, încât crezurăm că ne ridicăm spre ceruri" (Chira Chiralina, 1923
Narcotice în proza românească interbelică by Andrei Oișteanu () [Corola-journal/Journalistic/6372_a_7697]
-
și-o vîrî în buzunar, apoi puse foarfeca înapoi în punga de hîrtie de la Cooperative, deschise portiera și se strecură afară din mașină, prinzîndu-și piciorul rănit de sub genunchi cu ambele mîini și ridicîn-du-l. Rămase locului, rezemîndu-se de portieră. Apoi se ghemui cu capul lăsat în piept și rămase astfel preț de aproape un minut. După aceea se îndreptă, închise portiera și o porni pe stradă. Se opri în fața farmaciei de pe Main Street, se întoarse și se sprijini de o mașină parcată
Cormac McCarthy - Nu există țară pentru bătrîni by Radu Pavel Gheo () [Corola-journal/Journalistic/6316_a_7641]
-
incisivitate, sau măcar cu un timbru cât de cât semeț în voce”. Ce-ar fi trebuit să facă artista? Să se ia la trântă cu Dănălache? Să-l scuipe în față pe Malvolio Leonte? Timp în care el, Popescu, asista „ghemuit într-un scaun din fundul sălii, ca un înspăimântat martor întâmplător al «sabatului» cel mai deșănțat” (p. 179). Răutu se situa, cultural vorbind, la ani lumină distanță de Dănălache. Era însă un personaj de o amoralitate proverbială, expert în salturi
Marele Pontif al religiei politice ceaușiste by Vladimir Tismăneanu () [Corola-journal/Journalistic/4732_a_6057]
-
Pila supraveghea vremea cu atenție și tristețea urca în ea, așa cum se întâmpla adesea când se apropia momentul să plec. Câteodată mă blestema, alteori mă îmbrățișa și plângea. Iar într-o noapte târziu, aproape de zori, a început grindina. Ne-am ghemuit în pieile de oaie și i-am șoptit cuvinte liniștitoare Pilei, încercând să acopăr păcănitul. Prezentare și traducere de Ștefania Mihalache 1 Hibernia - vechea denumire romană a Irlandei. 2 Blondul Djarf. 3 Rege al Aquitaniei din 781 și rege al
Să distrugi și să arzi tot by Wells Tower () [Corola-journal/Journalistic/5802_a_7127]
-
de vedere al lui Miró, „Interior olandez (III)” nu este inspirat de o pictură anume, dar Gary Tinterow, curatorul expoziției, a legat tabloul de „Femeie făcându-și toaleta” de Jan Steen, justificându-și asocierea prin referințele la ciorapii roșii, câinele ghemuit pe o canapea sau saboții de lemn de pe covor. Tabloul lui Steen se afla în 1928 într-o colecție particulară elvețiană, dar Miró a văzut, probabil, o reproducere. Juan Miró a dorit mereu, în prima parte a carierei sale, să
Cézanne, Miró și pictura de gen neerlandeză by Edward Sava () [Corola-journal/Journalistic/5582_a_6907]
-
de lumină, zgomote și pericole, în care oricând putea fi lovit cu o sticlă de plastic plină pe jumătate cu apă. Prea speriat ca să mai scoată mustățile pe-afară, se adăpostise în cel mai îndepărtat colțișor al clopotniței și se ghemuise, tremurând acolo, în întuneric, cu capul pulsând de durere.” În cele din urmă, moartea Mirunei e una care „nu dovedește nimic”: șeful ei nu reușește să-și schimbe viața, așa cum ar fi dorit fosta soție, skywalker zis Pupucă se lasă
O poveste a zilelor noastre by Luminița Corneanu () [Corola-journal/Journalistic/5613_a_6938]
-
părul ca niște ghemotoace negre de câlți, cu ochii negri, scăpărători, cu pomeții trași și tuciurii, sprijinindu- se pe două buze lăbărțate și vinete. Vocea, ca o drujbă îndesată în gâtlej, era pe măsură: - Kalo benga socares? Iadeș, care se ghemuise, făcându-se una cu moșu-su, nu-și putea lua ochii de la înfățișarea aceea despre care puteau spune la repezeală două lucruri: unu, că nu arăta a fantomă de rus și doi, că nu arăta a fantomă, în general. Îngână
Dincolo de lumea de dincolo - fragment - by Varujan Vosganian () [Corola-journal/Journalistic/3811_a_5136]
-
rămân în urmă după ce marele ospăț a trecut: „am înotat în zoaie împreună/ căluți de mare din zgârci planton din boia/ și alte condimente carcasele homarilor/ animăluțe exotice care secretau/ un lichid uleios și rece spumă de înălbitor/ lumină grena/ ghemuit lângă mașina de spălat vase/ râcâiam resturile prăjiturilor din tăvi/ pantalonii îmi alunecau/ fesele luminau bucătăria dulapurile de inox/ hotele înnegrite de fum frigiderele”. Dacă există o Americă profundă și originală, spune printre rânduri acest tânăr poet foarte original, aceea
Window-shopping by Alex Goldiș () [Corola-journal/Journalistic/3163_a_4488]
-
al feminității fărâmițate și refăcute, De ce fierbe... nu depășește simbolic o Lolita dintr-un fals Zirkusroman. Mai interesantă mi se pare dezvrăjirea Occidentului prin ochii nimfetei. Frau Hitz, îndrumătoarea de la internat, are înăuntru „o mulțime de rafturi pe care stau ghemuiți niște polițiști mici”; în Vest, „câinii sunt mai importanți decât oamenii” și „aici toți au apă caldă la baie și un frigider în inimă”. Mai mult decât orice, „familia mea s-a spart în străinătate cum se sparge sticla”. Condiția
Ziduri paradoxale by Marius Miheț () [Corola-journal/Journalistic/3184_a_4509]
-
iunie e asasinat la Praga călăul cehilor, Heydrich. Jüng vede într-o fotografie scena asasinatului și o comentează astfel: „Imagine a acestui supraom în momentul în care, cu splina găurită de gloanțe și păr de câine în plăgile deschise, se ghemuiește pe pernele sfâșiate ale mașinii. Știrea iluminează, asemenea unui sumbru foc de bucurie, infernul pe care el însuși l-a creat”.
„Ernst Jünger, în furtunile secolului“ () [Corola-journal/Journalistic/2890_a_4215]