601 matches
-
de către bunicul său, notarul sătesc, În fundul curții, foarte aproape de via ce sfârșea undeva În preajma casei vecinului izolat care strigase cu mândrie și deznădejde ura, cetățeni... În miezul aproape Încremenit al vârtejului, Repetentu mai apucase să se vadă pe el Însuși, ghemuit, cu ochii Închiși și cu palmele strânse pe urechi, așteptând, parcă, să se nască, dar purtând pe chip liniștea șovăielnică și mincinoasă a soldatului care, pitit Într-o pâlnie, Își face socoteala că obuzele nu pică niciodată exact În locurile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
Cucu și-l târguise ca În fiecare an, după care, ca să-l ducă mai lesne, Îl Îmbătase și-l adormise dându-i să mănânce un codru de pâine Înmuiat În rachiu. În timp ce oamenii se opinteau să salte trupul mort și ghemuit În sanie, purcelul grohăia nehotărât și Întrebător și tremura din toate Încheieturile. Încercară În zadar să-i Închidă lui Florea Cucu ochii albaștri, cu luciri de gheață, Încălziți, totuși, de o duioșie fără seamăn. Pe albia Dunării curgea În loc de apă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
închise ochii. Apoi redeschise ochii, văzu ușa larg deschisă, intră. Pustiu. Înaintă pe coridor. Ajunse la capăt, se întoarse. Apăsă prima clanță din dreapta. Intră într-o sală lungă. Cuști mari, pe două rânduri. Câini... avu timp să vadă un seter ghemuit, melancolic, cu bărbia învelită într-o eczemă roșie, purulentă. Se roti spre ușă. Dădu de femeia de serviciu. O grăsană în halat alb și papuci, cu miinile in sold. — Veniți la un pacient? Ciudată formulare... și nu părea ironică, nici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
pedepsitor și țeapăn, așa se apropia nebunul. Vasile ajunsese în spatele lui Tolea. Se oprise, lipit de spinarea încovoiată a profesorului Anatol Dominic Vancea Voinov. Nu mai scârțâiau nici ușile. Lumea încetase a respira. Sfârșitul, anul o mie. Blegul Anatol Vancea ghemuit, parcă-și pierduse toată vlaga. A durat mult puțin, greu de spus. Vasile s-a furișat, tiptil, s-a proțăpit în fața lui dom’ Tolea. Era palid profesorul și cu privirea mare, holbată, care nu vedea nimic nimic. N-a avut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
întâlniri cosmice sau subterane, invizibile profanilor. Gata să învețe regulile de conlucrare într-o organizație a viitorului... Nu prea se ferea domnul Vancea de primejdii, se pare, deși primejdiile erau peste tot. Nu-i păsa de cei care se strângeau, ghemuiți, să nu li se poată citi cumva gândurile, dacă fapte tot nu erau încă în stare să declanșeze, nici de cei cărora li se citea apartenența pe față și pe portofel. Provocările, nepăsarea, obrăznicia se dovedeau ocrotitoare, s-ar zice
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
ieri în trenul spre Barcelona. Noapte, ger. Trenul murdar, neîncălzit, ca la noi, un frigider. Nu știu dacă ați trecut prin asemenea situații, când devenim fiare, în stare de orice. Ei bine, în trenul acela nenorocit, puțind a latrină, stăteam ghemuit, ca o jivină congelată, când, dintr-odată, văd cum se apropie, cine credeți... Sau acum un an, în Marakesh, la hotelul extraformidabil, în confortul extracostisitor, același străin uscățiv, ducând în lesă, ce credeți, un guzgan dresat. Un guzgan îmbrăcat la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
În patru labe și-ți ții respirația, de-acolo, din plasa de bagaje unde te-ai cățărat, vezi umbra care Întunecă geamul: — Good morning, bitte! Vos billets, mesdames, messieurs, s’il vous plaît! Acum are să se deschidă ușa compartimentului și, ghemuit, speriat, ai să te rostogolești În bezna tăiată de rotocoale orbitoare de lumină. Sus, pe pasarelă, uite soldatul cu arma Întinsă, nemișcat, ca o statuie. — Cine ești? De unde vii? Unde mergi? Arată actele! Răspunde! * Ai țâșnit de sub banchetă, fața ta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
cel mai mititel; Îl oarecum fixa, pe doage, cu pene, scoase din gură; după aceea Îl petrecea pe al doilea; pe al treilea Îl pe-pe-trecea, suind din ce În ce și din ce În ce floarea Își strângea petalele. Dădea, ghemuit, câte trei-patru ocoluri, pentru fiecare cerc, până când doagele stăteau singure, fără prăjinile alunilor, fără mâinile ucenicilor... - Șșșșș... S’ nu prin’ de veste, când i-om pune coroana... Și de astă dată lucram Împreună: luam, amândoi, câte un cerc acum În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
aranjatului în spirale și cocuri. Oh, era oare dragoste? Surorii celei mai mici i se alăturaseră câteva dintre cele mai mari. În cele din urmă, reușiră să deschidă ușa rupând micul cârlig care o ținea închisă și-și descoperiră fratele ghemuit încă lângă peretele jilav, numai că, deși căutară îndelung, sticla cu ulei de păr nu era de găsit. — Ce-ai făcut cu sticla cu ulei de păr? îl întrebară ele pe Hungry Hop, ale cărui bucle unse frumos și parfumate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2297_a_3622]
-
din capul său erau ca lianele din junglă, se încolăceau, îl sufocau. Trebuia să se elibereze, să arate lumii ce caracter avea. Și sie însuși. În drumul ei spre pădure, Kulfi trecu atât de aproape de locul în care acesta stătea ghemuit, că marginea secerii îi gâdilă nasul, dar merse mai departe fără să-l observe. Nu se opri nici să vadă ce era cu Sampath, sau cu restul familiei, ceea ce era mai bine, pentru că altfel ar fi putut să observe absența
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2297_a_3622]
-
iar cămașa îl rodea, incomodându-l și provocându-i o mâncărime despre care nu știa dacă se datorează pânzei sau sării de mare. în sfârșit, se dezbrăcă din nou și se înveli în pătură, lăsând să treacă astfel restul zilei, ghemuit și cufundat în gândurile sale, fără să mănânce și să bea. închise ochii când întunericul puse stăpânire pe încăpere și îi redeschise odată cu primii zori. Se îmbrăcă, învingându-și sila fată de noile lui haine, și, când orașul începu să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
le-ar fi purtat ghinion pentru viitor. Noaptea era străvezie. Dar probabil, când ai asemenea planuri, întunericul nu e niciodată îndeajuns de des. Au deschis portierele fără zgomot, toți deodată, cu urechea ciulită în noapte. Apoi au coborât ghemuindu-se, ghemuiți au dat mâna cu mine și, într-o clipită, iarba i-a înghițit. Am așteptat două sau trei minute, îmi era teamă să pornesc motorul. La întoarcere am lăsat toate geamurile deschise, căci mașina era atât de plină de fum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
din dreapta. Auzeam Împușcăturile și poc, poc, poc - sticlele care se spărgeau de-a lungul peretelui. Am sărit În spatele barului, pe partea stîngă, și dacă mă uitam peste tejghea puteam să văd ce se-ntîmplă. Mașina era oprită și doi tipi stăteau ghemuiți În dreptul ei. Unul dintre ei avea o Thompson și celălalt o mitralieră cu țeava tăiată. Cel cu Thompson-ul era negru. Celălalt avea o manta albă de șofer. Unul dintre băieți zăcea Întins cu fața-n jos pe trotuar, chiar În dreptul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
al friților, cu toți oamenii adunați pe platformă. CÎnd faci o ambuscadă din asta ai patru sau, dacă-ți permiți, cinci mine Teller pregătite pe marginea drumului. Stau acolo, mai mari ca un platou de supă, stau ca niște broscoi ghemuiți confortabil În propria stagnare. SÎnt așezate-n semicerc, acoperite cu iarbă și sînt conectate Între ele cu o funie bine gudronată pe care o poți găsi la orice furnizor. Un capăt al funiei este legat de orice bornă kilometrică sau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
întâi își înmoaie degetul în gură și-l ridică deasupra capului: buun, vântul bate din față! Ia apoi poziția de atac și așteaptă. O mierlă gâlgâie zgribulită pe undeva în bezne de septembrie. Asta așteptam! își mai spune și țâșnește. Ghemuit, face salturi lungi ca de cangur. Deodată, se prăvălește ca săgetat peste un scaiete osos: norul alunecase de pe fața lunii. Or, Leonard știe ce înseamnă razele astea: moarte. Își umple gura cu țărână la repezeală. Nu, n-o să țipe decât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
zi de instrucție. În câteva minute cu sirena și farurile aprinse, mașina și echipajul au trecut ca fulgerul pe străzile aglomerate ale orașului, ajungând la palat, lângă turn. În piața palatului mulțime de gură-cască adunată privea spre vârful turnului, unde ghemuită stătea mica felină. Turnul are cam 45 de metri înălțime, construit sub forma unui trunchi de piramidă, cu o mică platformă deasupra, de unde pleacă spre cer niște ornamente sub forma unor săgeți. La ordinul scurt al maiorului comandant, echipajul s-
Pensionariada by Corneliu Văleanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91844_a_92866]
-
facă de râs în fața camarazilor și nici a șefului său. Urcă și transpiră, deși este destul de răcoare la începutul lui noiembrie. Greu, dar urcă. Cu un ultim efort a ajuns în vârful turnului pe mica platformă unde pisica speriată stătea ghemuită. Îl vede și când dă să o prindă, fuge în alt colț. Trafulică o cheamă spre el și stă ghemuit ca și pisica, apoi cu un ultim efort se târăște spre ea și o prinde. Face semn că a prins
Pensionariada by Corneliu Văleanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91844_a_92866]
-
noiembrie. Greu, dar urcă. Cu un ultim efort a ajuns în vârful turnului pe mica platformă unde pisica speriată stătea ghemuită. Îl vede și când dă să o prindă, fuge în alt colț. Trafulică o cheamă spre el și stă ghemuit ca și pisica, apoi cu un ultim efort se târăște spre ea și o prinde. Face semn că a prins-o și o bagă sub vestonul de pompier, la sân. Cei care îl priveau, mulțimea curioasă începe să-l aplaude
Pensionariada by Corneliu Văleanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91844_a_92866]
-
șes, boul acesta nu știu ce avea cu mine, fiindcă atunci când mă vedea, venea spre mine furios. Cei care-l păzeau, copii vecinului care erau mai mari ca mine alergau să-l oprească, iar eu mă ascundeam în mușuroiul de pământ, stând ghemuit. Dracul de bou venea până la mușuroi, se oprea și cu niște ochi roșii holbați mă privea. Eu tremuram de frică, de parcă eram scuturat de friguri. Între frații mei și copiii vecinului se iscau certuri și chiar îmbrânceli. Boul nu mă
Pensionariada by Corneliu Văleanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91844_a_92866]
-
în pumn un oușor pestriț, mic cât o alună. I l-am luat și am dat cu el de pământ. Coaja a sărit în țăndări și o baltă mică de sânge s-a lățit pe iarbă. Puiul era aproape format, ghemuit și bălos, acum năclăit de sânge. Mi s-a părut că a și mișcat nițel din aripile golașe. Mi-a fost rău toată seara. Cei din grupul lui Traian nu se lăsau însă și înfruntau curajoși prigoana. Traian născocea tot
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
Era cântecul zdrăngănit, într-o gamă orientală, al mandarinului de celuloid. Sunetul venea de la o fereastră deschisă, aflată pe colțul unei case, deasupra unei marchize cu geamuri multicolore. Pe marchiză, în lumina incertă a amurgului, am văzut o pisică auriu-portocalie, ghemuită, privind speriată înspre interiorul camerei. De acolo, când cântecul păpușii s-a oprit, se auzi o voce de fată, cu un timbru cam spart, strigînd: "Zît, nerușinato! Pleacă de-acolo!" Pisica se furișă de-a lungul zidului și sări într-
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
pembe, azuriu și oranj, galben citron... Cifrele și numele din căsuțe le făceam cu alb sau cu purpuriu, după cum erau binefăcătoare sau nefaste. Țin așa de bine minte cum se reflectau în luciul platformei norii alburii care treceau pe deasupra... Stăteam ghemuite câte o după-amiază întreagă, în timp ce una dintre noi juca, aruncând cu ciobul în căsuța numerotată, celelalte se apucau să deseneze prin colțuri case cu perdeluțe la fereastră, cu garduri galbene care aproape că nici nu se vedeau, cu pomi ca
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
galben și oranj, iar în centru rămânea un cerc de diametrul unei mingi, pe care l-am hașurat cu cretă roșie. După această ispravă, fetele s-au împrăștiat pe la casele lor ca să aducă flori și obiecte. Am rămas în fața cercurilor, ghemuită, cu mâinile pline de cretă, cu Chombe respirîndu-mi în nas. Mă simțeam foarte tristă, încă de când sosisem ieri aici, nu știu ce-aveam: casa de cărămidă, curtea bine îngrijită, cu straturi de arpagic, cu spaliere de roșii, camionul albastru care
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
am început apoi să vorbim despre tot felul de lucruri. Scheletul ni se părea ceva asemănător cu un copil în buna mamei sale. Doar că ăla mic nu putea sta așa, drept, căci n-ar fi încăput. Trebuia să stea ghemuit. Apoi începeam să ne întrebăm cum oare și din ce se formau oasele copilului acolo, în burtă. Gemenelor nu le venea să creadă că au stat amândouă odată, strânse una-ntr-alta, atâta timp în mămica lor. "Nouă luni!" "Nouă
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
se amestecau fire subțiri de iarbă acvatică. Cuprinsă de-o plăcere chinuitoare, cu ochii larg deschiși, am intrat cu totul sub suprafața tulbure. Apa îmi mângâia mușchii brațelor, îmi apăsa burta, îmi contura cu bucăți de gheață șira spinării. Stăteam ghemuită acolo sub cortina de mâl și poate acolo aș fi rămas pentru totdeauna, ca insecta prinsă în boaba de rășină, dacă nu mi-aș fi amintit de drumul meu. Am ieșit, cu părul șiroind, cu pielea numai râulețe, pe malul
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]