495 matches
-
provocând bătăile. A petrecut jumătate de an în camera 2, în care era șef Titus Leonida, iar la începutul lui 1951 a fost pus de Țurcanu să fie agresorul lotului clujean Blaga-Chebeleu, după care a fost numit planton. Transferat la Gherla în august 1951, a lucrat în atelierul de tâmplărie o lună și jumătate, fiind internat apoi în infirmerie din cauza unui icter negru. Despre ancheta de la Râmnicu Sărat spune că a fost făcută sub presiuni morale și fizice. Declarațiile le-a
Piteşti: cronica unei sinucideri asistate by Alin Mureşan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/617_a_1345]
-
a stat împreună cu Zbranca la camera 107, spune că au stat deseori de vorbă și că Zbranca nu a fost nici mai bun, nici mai rău decât alții, fiind probabil sacrificat din cauza poziției tatălui său în Legiune. Zbranca a părăsit Gherla la 31 mai 1953, aproape sigur cu destinația Râmnicu Sărat, pentru anchetă. A fost și el condamnat și executat în decembrie 1954. Capitolul IV Instantanee macabre Ingeniozitatea macabră a acțiunii de la Pitești și Gherla a produs elemente de tortură fizică
Piteşti: cronica unei sinucideri asistate by Alin Mureşan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/617_a_1345]
-
cifra reală să depășească cu mult 60 de morți. Sunt cunoscute în Pitești morțile lui Cornel Niță, Alexandru Bogdanovici, Gheorghe Șerban, Gheorghe Vătășoiu, Eugen Gavrilescu, Ion Pintilie, Mihai Iosub, Chirică Balanișcu, Paul Limberea, Ion Turtureanu și Ion Grigoraș, iar la Gherla cele ale lui Ion Cristea, Vasile Dâmbu, Alexandru (Dumitru?) Radovan, Dumitru Vasile, Garofil Dimciu, Petre Popescu, Ion Dincă. La Târgu Ocna au mai murit cel puțin trei deținuți din cauza torturilor suportate în Pitești, iar lista este completată de Ion Simionescu
Piteşti: cronica unei sinucideri asistate by Alin Mureşan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/617_a_1345]
-
vara lui 1949, Sucegan și Avădanei (ca și Augustin Șleam, la Târgu Ocna) au fost informați pe parcurs cu privire la rolul lor. Implicați cu sau fără voia lor au fost apoi directorii penitenciarelor, mai ales Alexandru Dumitrescu și Constantin Gheorghiu (la Gherla), primul participând activ la bătăi în decembrie 1949, precum și gardienii din acele secții de la Pitești și Gherla în care se tortura. Un exemplu care poate fi reprezentativ pentru membrii administrației este cel al lui Alexandru Dumitrescu, prins fără voia sa
Piteşti: cronica unei sinucideri asistate by Alin Mureşan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/617_a_1345]
-
parcurs cu privire la rolul lor. Implicați cu sau fără voia lor au fost apoi directorii penitenciarelor, mai ales Alexandru Dumitrescu și Constantin Gheorghiu (la Gherla), primul participând activ la bătăi în decembrie 1949, precum și gardienii din acele secții de la Pitești și Gherla în care se tortura. Un exemplu care poate fi reprezentativ pentru membrii administrației este cel al lui Alexandru Dumitrescu, prins fără voia sa în vârtejul evenimentelor, conform mărturiei lui Nicolae Itul. Dumitrescu l-a prevenit pe Gheorghe Miulescu, care îi
Piteşti: cronica unei sinucideri asistate by Alin Mureşan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/617_a_1345]
-
realizat în Cluj-Napoca, 15 iulie 2006. Ilea, Vasile (născut pe 29 octombrie 1930 în satul Lita, județul Cluj, condamnat la 1 și jumătate de închisoare într-un lot de elevi condus de Leon Abacioaie; a fost închis la Târgșor și Gherla), interviu realizat în Cluj-Napoca, 8 februarie 2006. Lucinescu, Dan, interviu realizat în București, 17 iulie 2007. Nagy, GØza, pr., interviu realizat în Târgu Mureș, 29 mai 2007. Nanu, Silvestru, interviu realizat în Târgu Mureș, 31 mai 2007. Otparlic, Eugen (născut
Piteşti: cronica unei sinucideri asistate by Alin Mureşan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/617_a_1345]
-
revistă bucovineană interbelică apărută în trei serii (1924-1928; 1934; 1940). Aici debutează un mare talent fulgerat în adolescență ca și Labiș - M. Horodnic - și se afirmă nume cu reputație literară ca oaspeții Mircea Ciobanu (din Cernăuți) și Emil Giurgiuca (din Gherla), ca și localnicii Ion Negură, Iulian Vespar (Tudor Grosu), Dragoș Vicol, Nicolae Tăutu precum și viitorii profesori universitari Ion Șandru și Victor Săhleanu. „Literatura Mugurilor dintre cele două războaie mondiale - notează I. Negură - exprimă dragostea curată pentru folclor și tradiții, pentru
BUCOVINA ÎN PRESA VREMII /vol I: CERNĂUŢI ÎN PRESA VREMII 1811-2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/460_a_970]
-
într-un imperiu al suspiciunii, al delatorilor, al urii. De remarcat evoluția fenomenului prin rafinarea mijloacelor de tortură motivată de amplificarea stării de alienare a torționarilor, a sadismului lor, dar și de încercarea de a micșora procentul cazurilor mortale. La Gherla celulele de reeducare sînt botezate de către victime: Camera morții, Camera nebunilor, Camera chinezească etc. La intrarea în închisoarea Pitești, pe frontispiciu era scris: Pentru dușmanii poporului nu există nici milă, nici îndurare. Și, într-adevăr, cum și subliniază Costin Merișca
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
acolo la doi pași, că te vede, că te-a văzut, că te-a văzut din totdeauna se înțelege în cîteva minute. Restul de ani e timp irosit. Ca și serviciul militar, e însă incomparabil exercițiu de strunire". Aflat la Gherla în mai 1963, celula în care ispășea pedeapsa era supraaglomerată cu noi și noi loturi de deținuți, unii mai obosiți, mai terminați fizic decît mai vechii locatari, prilej de a-și ceda locul de pe prici și a se muta să
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
asumăm (în cunoștință de cauză) trecutul; să percepem, corect, cinstit, prezentul nu vom avea dreptul la viitor" ne avertizează Paul Goma, în paginile ce însoțesc cartea lui Costin Merișca (trecut prin infernul reeducator de la penitenciarul Pitești), Tărîmul Gheenei. Și autorul Gherlei continuă: "Deci, la statutul de popor și nu de populație cum sîntem, oricît de sfîșietoare ne-ar fi constatarea. Un adevărat popor se recunoaște înainte de toate prin memorie: cei care-l alcătuiesc au ținere-de-minte cu toții: cei mai vîrstnici "țin minte
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
au murmurat cîntece de leagăn. Închisoarea din Timișoara, de pe strada Popa Șapcă, pavilioanele destinate politicilor erau cunoscute încă din anii 1947-1948, pentru că au adăpostit loturile luptătorilor din munți și sute de condamnați la moarte. Închisoare mare și grea a fost Gherla. Aici sînt trimiși țăranii, frontieriștii, muncitorii. În momentele de vîrf, închisoarea are peste douăsprezece mii de persoane, aproape cîți locuitori avea orașul. În 15 iunie 1958, izbucnește revolta tinerilor din camera 87, cea mai puternică revoltă dintr-un spațiu carceral
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
celebră pentru ciorba de iarbă, felul unu și doi al politicilor. Nicăieri poate nu găsim o descriere mai exactă a regimului din Gherla decît în romanul cu acest titlu aparținînd opozantului Paul Goma. Mărturia lui trece de anii '50, dar Gherla era la fel, o hrubă în interior și o mașinărie de încercat rezistențele umane. Paul Goma ne povestește cum a fost bătut. Autorul prezintă suferința celui surghiunit de la urlet la tăcerea finală, în paralel cu satisfacția de schingiuitor a gardianului
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
încercat rezistențele umane. Paul Goma ne povestește cum a fost bătut. Autorul prezintă suferința celui surghiunit de la urlet la tăcerea finală, în paralel cu satisfacția de schingiuitor a gardianului, cu degustarea chinului celui torturat. Tehnica torturării a fost practicată la Gherla cu performanțele Piteștiului. Iadul însemna aici, pe lîngă frig, foame, lipsire de drepturi, și bătaie zilnică, intrată în porție ca și arpacașul". Generalul Constantin Cernat, eroul de la Mărășești, un om cu o biografie exemplară, este arestat în 1947 de la proprietatea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
exclamat încântată: Asta! Și aia a fost. Tov Cameniță i-a ordonat lui Novăceanu să rezolve și ăsta a rezolvat. A mutat una-două nu-ș ce instituție era acolo, vechii proprietari de mult fuseseră aruncați în stradă, deportați sau trimiși la gherlă, mă rog, într-o săptămână casa era liberă și pregătită să-i primească pe toarășul Cameniță și pe doamna Cameniță. Curând, în locuința celor doi s-au adunat atâtea lucruri dintre cele pe care ei le meritau de mult, dar
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
fost condamnați. De la Jilava, în luna aprilie 1964, ne-au dus la Luciu Giurgeni pe malul Dunării unde ne-au triat pe cei ce eram apți de muncă, iar pe ceilalți, mai bătrâni, i-au trimis la închisoarea mare de la Gherla din Ardeal. La Luciu Giurgeni, unde era închisoare de deținuți de drept comun, pe noi ce eram politici (CR) - contrarevoluționari - ne-au cazat pe Dunăre pe bacul „Girond” și ne puneau la lucrări de amenajare a terenului pentru orezărie; erau
Franciscani în zeghe : autobiografii şi alte texte by Iosif Diac () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100985_a_102277]
-
comunist. Acești șase ani i-am executat mai întâi la „Canal”, la Peninsulă, unde noi preoții am format o brigadă specială și am fost supuși la muncile cele mai grele și umilitoare. În 1953 am fost transferat la închisoarea din Gherla unde am muncit în atelierele închisorii. De aici am fost dus la Baia Sprie unde timp de un an am muncit în mină. La 11 martie 1955 am fost pus în libertate. În ziua de 16 decembrie 1961, pe când eram
Franciscani în zeghe : autobiografii şi alte texte by Iosif Diac () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100985_a_102277]
-
de unul singur pe 22 decembrie să participe la ridicarea baricadei și să riște Tribunalul Militar pentru înaltă trădare, trebuie dat afară acum, neîntârziat. Cazurile pot continua. Dacă Gorbaciov, maestrul deconstrucției lagărului socialist, era român, o nimerea acum probabil la gherlă sau era pe veci ostracizat fiindcă a fost secretar general al PCUS. Orice culpă colectivă conduce, volens nolens, la formule de tipul: toți am fost vinovați, deci nimeni nu răspunde. Realist vorbind, pot fi vinovați: 1. indivizii, și atunci îi
Dincolo de îngeri și draci: etica în politica românească by Mihaela Miroiu [Corola-publishinghouse/Memoirs/1964_a_3289]
-
Au Încercat să mă promoveze ca țesător, dar, văzând că n-am Îndemânare, au renunțat la asta și de-acolo eu am fost eliberat, pe 30 ianuarie ’51, după ce făcusem șase luni În plus de Închisoare... Să Înțeleg că În Gherla ați fost ferit de reeducare... Da, da, n-am avut probleme, n-am mai fost bătuți. Nici când vă Întorceați seara În celulă nu erați luat la Întrebări? Se făcea un program de reeducare În spirit comunist. Popa Țanu ne
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
de ce ai mințit, de ce n-ai spus adevărul... și mâncai iar bătaie. Erau niște chestiuni foarte bine Încrângate, din punctul ăsta de vedere, Încât n-aveai cum să greșești... Adică nu puteai să greșești pentru că te prindea imediat... Și de la Gherla ați plecat la Canal... Da. La Canal, unde a fost perioada cea mai plăcută dintr-un anumit punct de vedere... În sensul că am scăpat de una din marile racili care ne ținea... foametea. Canalul a fost mai deschis din
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
trebuiau aduși la Canal, ci numai cei până la zece ani. Și pe ăștia care aveam peste 15 ani, și după profesii, după pregătire, ne-a expediat de acolo... Se organizase atuncea Târgșorul pentru elevi, Piteștiul pentru studenți, Aiudul pentru intelectuali, Gherla pentru țărani și muncitori... Și așa am ajuns la Aiud. Vă mai amintiți când ați ajuns la Aiud? Trecând de la Canal la Aiud a trebuit să staționăm În Jilava și la Văcărești... Văcăreștiul era Încă Închisoare atunci... A durat câteva
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
țări, care a murit liniștit În patul lui... Din ce a spus el am reținut câteva cuvinte, pe care le reproduc mot à mot, că nu le-am uitat. Ne-a spus printre altele: „Să țineți minte că aici este Gherla și de aici nici pasărea nu mai iese. Și cine iese de aici iese numai cu picioarele Înainte!”. Deci, acesta era mesajul pe care Îl transmitea Goiciu. Pentru mine, Gherla a fost o etapă crâncenă. Ați putea să-mi descrieți
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
o cană de apă caldă cu sare... și a treia zi primeai rația de deținut. Deci, din șapte zile, aveai patru zile când nu beai decât apă. Asta era hrana... Cum erau celulele la Gherla? Erau două tipuri de celule. Gherla avea două celulare: Zarca, era vorba de cetatea veche, care era mai grea decât partea unde eram eu..., și celularul nou. Acesta avea În celulă, față de Zarcă și de celelalte Închisori, w.c. turcesc, cu paravan din rogojină, cu cadru din
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
vizetă, au rănit, au Împușcat, deci s-a adeverit Întocmai ce am spus eu. Știți cumva cine a tras? Erau simpli gardieni sau au fost și comandanți? O, toți! Și Securitatea de la Cluj a venit. Eu știam că venise la Gherla chiar și Drăghici, să asiste la măcel, dar nu știu În ce măsură este adevărat. Eram Închis, dar așa aflasem, că venise și Drăghici. Și după aceea au tras, au fost răniți, și după aceea a urmat măcelul. Au fost scoși din
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
zile cu lanțurile la picioare. Vă mai aduceți aminte precis ziua când s-a Întâmplat bătaia aceea? 14 iulie 1958. Că era ca la Revoluția Franceză... Aia fusese În 14 iulie 1789, parcă. În tot timpul cât ați stat la Gherla ați putut lua contact cu cei de acasă? Chiar dacă n-aveam nici un fel de legătură, mai reușeam totuși să ne anunțăm familiile... Nu veneau vești de la ei spre noi pentru că nu aveau cum, dar de la noi spre ei se duceau
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
și, când au prins-o, era prea târziu: „Ce o să mai Îmi faceți? Diploma nu puteți să mi-o luați”. Și făcea practică la Cluj, la nu știu ce uzină metalurgică, fusese pe acasă și părinții i-au spus. Sora, știind că Gherla e la o aruncătură de băț de Cluj, s-a gândit că nu ar fi rău să ia trenul și să vină până la mine. Așa a făcut. A coborât În gară, a mers... și, la un moment dat, a Întâlnit
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]