590 matches
-
oceane, peste bord Vom arunca balastul, Iar Mărul încă mai dă rod, Ah, pederastul. În anul 154 al existenței mele, mi-am comemorat prezența, s-au servit bomboane de ciocolată cu cianură, vin din struguri cu stropi culeși de pe lama ghilotinei, carne la grătar din pulpa unui mamut siberian, s-a dansat pe mormântul vandalului necunoscut, după care toată lumea s-a retras în cavouri, numai eu am rămas să scriu discursul final. Poate pendulul mă va lovi, Poate clipa mă va
INFERNUL de BORIS MEHR în ediţia nr. 696 din 26 noiembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/345033_a_346362]
-
oceane, peste bord Vom arunca balastul, Iar Mărul încă mai dă rod, Ah, pederastul. În anul 154 al existenței mele, mi-am comemorat prezența, s-au servit bomboane de ciocolată cu cianură, vin din struguri cu stropi culeși de pe lama ghilotinei, carne la grătar din pulpa unui mamut siberian, s-a dansat pe mormântul vandalului necunoscut, după care toată lumea s-a retras în cavouri, numai eu am rămas să scriu discursul final. Poate pendulul mă va lovi, Poate clipa mă va
INFERNUL de BORIS MEHR în ediţia nr. 696 din 26 noiembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/345033_a_346362]
-
intervalului și a durerii de a fi, prin oglindire, însăși limita. Din perspectiva omului care s-a iluminat prin moarte, autorul are viziunea adevărului final și îl comunică în nota de cuneiformă psihică paralizantă: « umbra apropiindu-se-ncet/ ca o ghilotină/ cu aripi//” (Ademenire, p.10). Despre moarte nu se poate scrie poetic decât în două feluri : scrisul izvorât din adevărul morții trăite și scrisul izvorât din ficțiunea morții inventate. Ionuț Caragea scrie cu primul tip de semantică, generată de o
UN IMAGINAR ARTISTIC ORIGINAL SEMNAT DE ION CARAGEA de ANGELA FURTUNĂ în ediţia nr. 74 din 15 martie 2011 [Corola-blog/BlogPost/345028_a_346357]
-
de aripi ude înger oftând evadează din abis rebel prin fisuri nevăzute crevase trasate de timp îl prind deschizând porți să-l salvez să ascund în mine sămânță de amintire absorbita în inima să încapă cu tine aripi franțe de ghilotina țintuite secrete în lanțuri pe trunchi crescut din vorbe scornite încercăm să rulăm filmul înainte de a fi scris scenariul scene surprinse de rețină lumii într-un montaj de poveste tristă sau fericită un suflet într-o inima încercăm să trăim
OCROTIT de CAVALERUL RĂTĂCITOR în ediţia nr. 745 din 14 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345160_a_346489]
-
de fapt fabrica celor mai teribili viruși sociali? Dio, însă o considera o adevărată mană cerească : în sfârșit se va vindeca de singurătatea la care fusese condamnat odată cu nașterea. Primul clipit al ochilor săi inocenți a căzut însă ca o ghilotină peste gâtul gingaș al Revoluției: unde nu-i cap, vai de picioare! Bastilia sa interioară fuse devastată chiar din faza de proiect : cele mai sângeroase bătălii fiind cele care nu au avut loc niciodată, nu-i așa? Câte câmpuri de
FALS TRATAT DE BUCURIE de COSTEL ZĂGAN în ediţia nr. 814 din 24 martie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345387_a_346716]
-
Hristos reprezintă pecetea puterii depline, nimic nu te mai poate înfricoșa, iar durerea devine „dulce” precum mierea. Așa se explică suportarea celor mai grele „munci” asupra trupului omenesc de către martirii creștini ai primelor trei veacuri. Nici focul, nici apa, nici ghilotina, cei mai de temuți „dușmani” ai omului, nu mai au nici o izbândă în fața puterii hristice. Apoi, noi ne putem împotrivi suferinței cuiva, ne putem revolta împotriva morții cuiva ‑ fie atunci când omul însuși se împotrivește lor, pe drept sau pe nedrept
O ALTFEL DE CRUCE de ŞTEFAN POPA în ediţia nr. 1356 din 17 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/376386_a_377715]
-
ta, pulsa în himere, dar nu uita nebuno, hipnoza, e un act de durere, în mintea mea, oricând revi și pleci mi-e seacă făptura și anii-mi sunt reci, sunt rece de cald și tu mă topești, pe reci ghilotine, din nou mă iubești, o umbră de fum, zăpadă sticlind, femeie nebună, precum un colind. Referință Bibliografică: femeie nebună / Stejărel Ionescu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2193, Anul VII, 01 ianuarie 2017. Drepturi de Autor: Copyright © 2017 Stejărel Ionescu
FEMEIE NEBUNĂ de STEJĂREL IONESCU în ediţia nr. 2193 din 01 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/375867_a_377196]
-
ușa frunzei Mi- așteaptă sufletul mâhnit, De clipe lungi, tăcerile confuze, În lumea ruginie, mai înfierate sunt. E în litanii sufletul și frunza, Domol, văzduhul se prelinge- Din apele înghețului, ce suflă, În inimă, un ram, să mai despice. Această ghilotină mă apasă, Încep, de unde frunzele sfârșesc, Să- nvii în toamna, care-mi lasă Norocu- i grav, nepământesc... Toamna ruginii în aburi fierbe, A dor de mine și de litanii, Încep să fiu frunză și-n pietre, Și-n mări -petală
TOAMNA RUGINII de LILIA MANOLE în ediţia nr. 2102 din 02 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/375117_a_376446]
-
de băutură se lipise de scaunul ei și-i arunca priviri li¬bidinoase. Se ridică și se mută pe bancheta din spate, lîngă o femeie grasă, cu coșnița în poală. Auzi înjurătura bețivului, dar n-o înregistră"), altele, ca o ghilotină: „Femeia avea părul cărunt, tuns băr¬bătește, ochelari cu rama neagră de baga, un nas mare, borcănat și buzele nerujate. Picioarele groase ca niște butuci îi erau încălțate cu papuci de casă lăbărțați". De altfel, arta portretului și farme¬cul
POPULAŢIA FLĂMÂNDĂ, ZIARISTUL ŞI ACTRIŢA de ION HOLBAN în ediţia nr. 1361 din 22 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/375147_a_376476]
-
ani de republică a costat Franța mai mulți ghilotinați decât morții din toate războaiele împăratului Napoleon care i-a urmat Liderii republicani se mâncau între ei folosind ca armă constituția. Este cazul să învățăm din experiența lor. Bineînțeles fără etapa ghilotinei generalizată în primii ani ai Franței noi. Anumiți politicieni ne-au făcut multora nedreptăți ne neuitat. Dar asta nu ne justifică să cârtim și să ne răzbunăm. Eu doresc numai binele și dușmanului meu. Sunt creștin! Nu-mi rămâne decât
ROMÂNIA, ZIUA A TREIA de EMIL WAGNER în ediţia nr. 1771 din 06 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/373146_a_374475]
-
voi ne faceți puturoși! Voi vreți să ne băgați în mormânt, Parlamentari... fără de cuvânt! Iar pe tine, nou ales președinte... Ne-ai lăsat și tu, fără de speranțe! Mulți și-au pus nădejdea în tine... Dar, pe toți ne duci spre ghilotine! București, 10.10.2015 Referință Bibliografică: V-am votat!!! / Mariana Dumitrescu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1744, Anul V, 10 octombrie 2015. Drepturi de Autor: Copyright © 2015 Mariana Dumitrescu : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat
V-AM VOTAT!!! de MARIANA DUMITRESCU în ediţia nr. 1744 din 10 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/376235_a_377564]
-
extindem răul și asupra României socialiste. Nu recunosc așa ceva, cum o să recunosc o chestiune care-i de închisoare? Că noi am vrut să arătăm că toată omenirea este... și fără nici un fel de speranță promisă răului și răul e o ghilotină care decapitează omenirea. Cum să accept chestia asta?”. În discuția cu LUCIAN PINTILIE, actorul EMIL BOTTA, exprimându-și amărăciunea față de cele întâmplate, afirmă: „Nu mai știu eu în ce lume, în ce țară, nu știu unde suntem, pe ce planetă. Mi se
Partidul şi securitatea : istoria unei idile eşuate : (1948-1989) by Florian Banu, Luminiţa Banu () [Corola-publishinghouse/Science/100961_a_102253]
-
Verdi și libretistului sau, Salvatore Cammarano, să redea fidel mesajul piesei lui Schiller. Numele scriitorului german era de altfel la Neapole împroșcat cu noroi. Monarhul local, a cărui nume era Ferdinand, se înrudea cu Ludovic al XVI-lea trimis la ghilotina de aceeasi revoluționari care adorau creația lui Schiller și care îl desemnaseră pe scriitorul german drept cetățean de onoare a noii Republici Franceze formate în 1792. Eroul principal a fost prompt re botezat Rodolfo. Cammarano susținea, în ciuda iritării provocate lui
Opera italiană în capodopere by Alexandru Emanoil () [Corola-publishinghouse/Science/1302_a_1926]
-
prins undeva pe la mijloc, deoarece - cum s-a putut Întrezări deja - există dandy și dandy, dandysme și dandysme. Concluzia lui d’Ormesson În ce Îi privește nu doar pe snobi, ci și pe ariviști și pe dandy cade ca o ghilotină: „Propriii lor călăi, supușii altora, sclavii prestigiului, dușmanii propriei lor fericiri ș...ț, așa ne apar În final cei trei: Sisiful arivismului banal, snobul, umilitul de bună-voie, și acest călugăr invertit al eleganței delirante: dandy-ul”1. Oarecum În prelungirea
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]
-
volumului neagă lumea materiei prin „non-arbori” (urmă din negările lui Nichita Stănescu), vânt necunoscut și vid zgrunțuros. Același proces transformă apa în mâl, iar ploile sfarmă casa fragilă a cuplului. Regnurile se metamorfozează, obiecte pașnice, precum foarfeca frizerului, pot deveni ghilotine agresive, iar bărbații se întâlnesc la chefuri spre a-și pomeni prietenii morți, închinând pahare de lut, umplute greu cu pământul funebru. Bun cunoscător al liricii ebraice, ca traducător de poezie el dă în Sunete ebraice (1975) echivalențe în românește
COSTIN-5. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286446_a_287775]
-
serios, fiindcă orice edificiu statal este construit în mod durabil pe nisip. Durabil: construit pe represiv și pe juridic. Dar pe nisipul "spiritului public". Un fin cronicar politic al secolului al XIX-lea remarca: "O mulțime de baionete sau de ghilotine nu mai poate opri opinia, așa cum o grămadă de ludovici nu poate opri guta" (Henri Beyle, supranumit Stendhal). Un talentat profesor de drept public confirmă în secolul XX "că opinia se furișează și puterea se scufundă. Dacă e recuzată de
Curs de mediologie generală by Régis Debray () [Corola-publishinghouse/Science/1031_a_2539]
-
coruptă; dar, la răsăritul luminii, este necesar ca absurditățile gotice să fugă și ca resturile vechii ferocități să cadă și să dispară”. Câțiva ani mai târziu, Robespierre, ținând Contractul social sub braț, își trimitea adversarii suspecți de „absurdități gotice” la ghilotină. Dar republica virtuoasă descrisă acolo de Jean-Jacques Rousseau urmărea de fapt să restaureze omul necorupt al primelor comunități și egalitatea din timpuri străvechi, prezentate idilic tot de el în Discursul asupra originii inegalității dintre oameni, stare de lucruri ținând - credea
Filosofia politică a lui Platon [Corola-publishinghouse/Science/1983_a_3308]
-
Iași, 1998; Nicolae Manolescu, Arhivele Paradisului. Un dialog cu Mircea Mihăieș, Timișoara, 1999; Masca de fiere, Iași, 2000; Încet, spre Europa, Iași, 2000; Atlanticul imaginar, Timișoara, 2002; Scutul lui Perseu. Nicolae Manolescu între oglinzi paralele, București, 2003. Ediții: Vladimir Tismăneanu, Ghilotina de scrum, Timișoara, 1992; Nicolae Manolescu, Metamorfozele poeziei. Metamorfozele romanului, Iași, 1999; Tony Judt, România la fundul grămezii, Iași, 2002. Repere bibliografice: Al. Călinescu, „De veghe în oglindă”, CRC, 1989, 16; Val Condurache, Literatura la mașina de scris, CL, 1989
MIHAIES. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288118_a_289447]
-
deveni văduvă: ea nu va cunoaște, totuși, în mai mică măsură, secretele celei cu care are relații sexuale” 496. Văduva visată difuzează - în cele mai multe tâlcuiri - negativul în care mentalul o încadrase (francezii, de pildă, numesc văduvă [veuve] instrumentele uciderii - spânzurătoarea, ghilotina, dând expresie „sensului castrator dat de limbajul popular sau argotic acestui cuvânt” - la veuve poignet „văduva lu’ Pumnu”, adică „mâna masturbatorului” 497). Văduvă de vei visa „înseamnă supărare” - zice o Carte de vise alcătuită (pretinde necunoscutul autor) „după cele mai
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
sergentu-și schimbă locul/ boierii de-altădată ne mai trimit/ lalele sau timbre cu valoare scriindu-le povestea/ aceeași/ rămâne bumerangul și rochia de ață/ din noaptea începută mai sus/ se-aud copiii/ cu mâinile asprite în jocuri lungi și grele” (Ghilotina zburătoare). Nota autobiografică se accentuează în cheia unui realism al cotidianului propriu, mai ales în poemul mai amplu care dă titlul cărții, trecând, în plus, într-o notă eroic-hiperbolică, în registru buf. Tematica preponderent sexuală a autobiograficului are însă în
SERBAN-7. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289634_a_290963]
-
numeroase colaborări la „Noua revistă română”, „Flacăra” (la care a fost și redactor în 1921-1922), „Gloria României”, „Rampa”, „Parlamentul românesc”, „Politica socială”, unde publică proză, articole literare, teatrale, politice. Pe această linie se înscrie și înființarea unor periodice - „Latinul” (1914), „Ghilotina” (1915), „Arena” (Iași, 1918, în asociere), „Ideea liberă” (1937), în care sunt promovate idei și atitudini de extrema dreaptă - sau direcția revistei „Muncitorul național român” (1941). Opiniile exprimate în presă sunt rezultatul unor preocupări timpurii, concretizat în câteva lucrări de
PORSENNA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288976_a_290305]
-
Țara Necesității”, cum se arată într-o pagină de eseu din Cartea numelor (1975). Danemarca medievală este o imensă pușcărie, unde nu există decât șapte personaje: Victima, Călăul, Falsul călău, Femeia, Judecătorul, Directorul închisorii și, în fine, moartea însăși, adică Ghilotina. Și victimele, și călăii sunt neputincioși. Jumătate nu cunoaște viața decât prin intermediul jumătății de moarte, adică prin el însuși. Împerechere de Urmuz și Shakespeare, el trăiește un perpetuu travesti. E rege nebun („mori de vânt cu o mie de aripi
MUGUR. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288267_a_289596]
-
Havana, București, 1974; Federico García Lorca, București, 1974; Precolumbia. Teritoriul miturilor astrale, București, 1975; Insulele Canare, București, 1981; Hombres en las orillas, Ciudad de México, 1983; Efectul oglinzii, București, 1983; Întoarcerea gladiatorului, București, 1986; Lumină toamnei, București, 1987; Reporter în piață ghilotinei, București, 1990; El estado del tiempo, Madrid, 1993; Descântec intru adormirea corupției, București, 1997. Traduceri: J. M. Castillo-Navarro, Moarte la licitație, pref. trad., București, 1963; Ernesto Sábato, Tunelul, pref. trad., București, 1965, Abaddón exterminatorul, pref. trad., București, 1986; Carmen Laforet
NOVACEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288492_a_289821]
-
de dandism al „autenticității”. Nu cred că putea fi și un conducător charismatic, așa cum au susținut unii. Profetul revoluționar este un tip de personalitate caracteristic pentru intelectualul care, dintr-o nevoie aproape patologică de înregimentare, ajunge să motiveze metafizic folosirea ghilotinei, bâtei și mitralierei, autoiluzionându-se că participă la o metanoia colectivă și la o „schimbare la față” națională chiar și atunci când nu e decât anexa mistico-filozofică a unei gloate barbare și criminale sau a unui grup de acțiune cu ambiția puterii
Războaie culturale. Idei, intelectuali, spirit public by Sorin Antohi () [Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
of Marxist Ideology in Eastern Europe. The Poverty of Utopia, 1988, Latin American Revolutionaries (În colab.), 1990, In Search of Civil Society, 1990, Condamnați la fericire. Experimentul comunist În România, 1991, Debates on the Future of Communism (În colab.), 1991, Ghilotina de scrum, 1992, Reinventing Politics. Eastern Europe from Stalin to Havel, 1992, Arheologia terorii, 1992, Fantoma lui Gheorghiu-Dej, 1995, Irepetabilul trecut, 1995, Noaptea totalitară, 1995, Political Culture and Political Societies in the Former Soviet Union, 1998, Fantasies of Salvation, 1998
Schelete în dulap by Vladimir Tismăneanu, Mircea Mihăieș () [Corola-publishinghouse/Science/2223_a_3548]