355 matches
-
unei stele prielnice. În altele, conform logicii, domnesc gâlceava, scandalul, ura, mânia și răzbunarea. Necruțătoare e cauza împlinindu-și întotdeauna necruțătoare efectul. Astfel cel mai ades în călătoriile cu autobuzul, lumea e morocănoasă și scârbită, gata să scuipe înjurături și ghionturi. Femeia cu două sacoșe vernil, de pildă, abia așteaptă s-o îmbrâncească puștiul ăla de liceu, ca să înceapă să-l huiduie și să dea naibii ziua de azi și mama lui de guvern și tineretul fără șapte ani de-acasă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
sărmanul Krapptauer destul de dur, l-a forțat să ne demonstreze la toți cât de mort era. Epstein era evreu și am crezut că Jones sau Keeley or să-i spună vreo câteva în legătură cu felul în care îi dădea pumni și ghionturi lui Krapptauer. Dar cei doi antici fasciști s-au dovedit supuși și respectuoși ca niște copii. Cam singurul lucru pe care Jones i l-a spus lui Epstein, după ce Epstein îl declarase pe Krapptauer mort de-a binelea, a fost
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2334_a_3659]
-
a pistei, fierbinte ca o placă de grătar, iar aerul condiționat din aerogară îi lovi fața ca un vânt înghețat, uscându-i gâtlejul și făcându-l să tremure de frig sub cămașa ușoară. Au trebuit să-și deschidă drum dând ghionți printre cei trei sute de pasageri de curând vărsați dintr-un imens „Boeing 747“ care alergau disputându-și rarele taxiuri disponibile și găsiră, printr-o minune, loc într-un autobuz arhiplin pe care un negrotei asudat îl conduse cu o viteză
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
șase luni cât l-am făcut să aștepte să fie plătit. — Paola, Îmi pare rău. Credeam că l-am plătit, și-apoi am uitat de asta. Mi-am cerut iertare de la el. Ea așeză paharul jos și dădu ficatului un ghiont iute. — Paola, era vorba de doar două sute de mii de lire. Asta n-o să-l trimită pe vărul tău Mario la căminul săracilor. — De ce-i spui mereu „vărul meu Mario“? Brunetti fu cât pe ce să spună: „Fiindcă e vărul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2078_a_3403]
-
de celulă? Întrebă el cu blândețe. Deși erau În general de acord asupra politicii, Brunetti votase Întotdeauna cu socialiștii, În vreme ce Paola votase, Înverșunată, cu comuniștii. Dar acum, odată cu declinul sistemului și cu moartea partidului, el Începuse să-i dea ușor ghionturi. Paola nu se sinchisi să-i facă hatârul cu un răspuns. El Începu să scoată farfurii pentru a așeza masa. Unde sunt copiii? — Amândoi sunt la prieteni. Apoi, Înainte ca el să poată Întreba, ea adăugă: — Da, au sunat amândoi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2078_a_3403]
-
un șorțulet cu volănaș, ștergând praful cu un puf. —Chiar așa? a zis Hugo înțepat. Își imagina foarte bine scena. Cea de la centrul de înfrumusețare, adică. La cealaltă prefera să nu se gândească. A, da. Laura i-a dat un ghiont sugestiv în coaste. —Te și vedeam aspirând gol pușcă și dând peste cap pahare de Baileys. Îmi închipui, a adăugat ea, cu o voce joasă și guturală, că ai arăta de-a dreptul superb. Hugo regreta acum cu amărăciune momentul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
fi clasificată și chiar tratată sau măcar ținută sub control (probabil că, În românia acelor vremuri, nici măcar părinții ei nu știau acest lucru) și eram preocupată exclusiv de gândul să scap cumva de ea. Plimbarea ne-a picat cam cu ghionturi, așa că, ajunse la vasul libertatea, am hotărât să ne Întoarcem, fărĂ suc, prin oraș de data asta, și să luăm autobuzul spre casă. Nebuna se ținea scai de noi. Diana a avut noroc : autobuzul ei a venit imediat. Soarele se
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1756]
-
conservă de pește sub nas. Nu am Înțeles cum voia s-o mănânc și oricum numai de mâncat nu-mi ardea, așa că nu am făcut nici un gest. — Hai, dă-i drumul și mănâncă, mi-a spus el trăgându-mi un ghiont În spate. Nu face pe sensibila. VĂzând că În continuare nu schițam nici un gest, a Început să se enerveze. — mănâncă, spuse el lovindu-mă cu piciorul. A mai așteptat câteva clipe, apoi a dat un șut conservei, care a zburat
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1756]
-
fi clasificată și chiar tratată sau măcar ținută sub control (probabil că, în românia acelor vremuri, nici măcar părinții ei nu știau acest lucru) și eram preocupată exclusiv de gândul să scap cumva de ea. Plimbarea ne-a picat cam cu ghionturi, așa că, ajunse la vasul libertatea, am hotărât să ne întoarcem, fără suc, prin oraș de data asta, și să luăm autobuzul spre casă. Nebuna se ținea scai de noi. Diana a avut noroc : autobuzul ei a venit imediat. Soarele se
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1757]
-
conservă de pește sub nas. Nu am înțeles cum voia s-o mănânc și oricum numai de mâncat nu-mi ardea, așa că nu am făcut nici un gest. — Hai, dă-i drumul și mănâncă, mi-a spus el trăgându-mi un ghiont în spate. Nu face pe sensibila. Văzând că în continuare nu schițam nici un gest, a început să se enerveze. — Mănâncă, spuse el lovindu-mă cu piciorul. A mai așteptat câteva clipe, apoi a dat un șut conservei, care a zburat
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1757]
-
Nicolici n-avusese aerul că se înnebunea după mobilierul din secolul trecut. Dar poate, părinții vreunei nenorocite, nemaiavând parale să-i achite ficei pensiunea, vărsaseră, în contul săptămânilor de dormit și cârnați, mobilierul paradit. Pentru care, evident, la muzee primiseră ghionturi, chiar atunci când încercaseră să-l doneze. Iar pe lungancă o lăsaseră în gaj tot niște provinciali strâmtorați, care nu apucaseră să-i plătească rațiile de varză călită. După cum arăta, baschetbalista produsese prejudicii importante în rezerva strategică de varză călită. Și
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
a tăietorilor din prima repriză. Prin poarta de piatră erau împinse vitele. Acestea turbau de spaimă simțind mirosul veșted și cald al sângelui proaspăt. Pocnetele bicelor se întețiră. Tăietorii se aruncară între ele, strângând de funii, și le îmboldiră cu ghionturi și înjurături. De la poarta de fier, ale parlagiilor erau. Bărbații fluierau de plăcere, împingînd odgoanele de fier pe rotilele de deasupra. Mușchii lor jucători se zbăteau sub tricourile rupte care le acopereau trupurile puternice. Pe tavanul halei de piatră tremurau
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
muiere. - Barem stinge lampa, că se vede peste drum! Sufla hoțul în lampă. O nădușea. Ofta văduva-n plăceri. - Greu fără bărbat! - Greu, mie-mi spui? -îti plăcu, lele? - Îmi plăcu. Ostenea Gheorghe. Se ducea până afară. Îi dădea un ghiont lui Paraschiv, care se lungea pe unde apuca: - Fugi, puișorule, că se răcește așternutul! Se strecura zulitorul lxngă femeie, subțire ca trestia. Simțea tuta că nu mai este ăl bătrân. - Fugi d-acilea, muceo... O dată o răsturna ucenicul, că era
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
tine, a mai zis Piele. Da unde stai? - Da de ce vrei să știi? - Așa, să mai trec câteodată să-ti tin de urât... - Nu mai spune? Gheorghe o dată a întors obrazul lui bătrân. - Ete-a dracului! Lunganul i-a dat un ghiont: - Taci, Treantă, că-mi strici ploile! S-a-ntors către ea. Hai, spune, neică, să-ti iau de-o rochie, niscai pantofi, c-oi fi goală pușcă, vai de vietișoara ta! - Ce inimă mare ai, să nu-ti fie de deochi! râse
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
fost, n-a mai văzut-o decât peste vreo lună, să n-o mai cunoască, îmbrăcată ca o cocoană, la brațul unui negustor, nevastă de-acum. Era tot cu Gheorghe. Ăl bătrân, cum a zărit-o, i-a dat un ghiont: - Nicule, aia nu-i Sinefta, de-o iubeai tu? S-a uitat pungașul. Ea era. - Da. Ia privește ce clift are! - Mai ții minte când te-a lăsat lefter și n-ai mai găsit-o?! - Mă duc după ea. - Ce
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
al cărei tremurat îi înfierbânta mințile. Nu-i plăceau însă ochii ei care-l priveau nesupuși, îmbrâncindu-l parcă. Și atunci o întoarse cu spatele, strângându-i ceafa ca într-o menghină. Și, ca să înțeleagă ce vrea, îi trase un ghiont, încât femeia se încovoie, căzând în genunchi. O îmbrânci până pe marginea patului și o lipi cu fața de așternut. Îi ridică rochia peste coapse, îi smulse chiloții și îi aruncă într-un colț. — Ce faci ? strigă ea, privind fața îngrozită
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
avea să fie demonstrat niciodată, cum ar fi că sunt drogați, legionari sau tocmai au cumpărat te miri ce cu bani falși, destul ca asupra lor să se abată o ploaie de lovituri, bâte, cauciucuri cu șurub în vârf ori ghionturi și lovituri de picior. Uneori câte unul mai milos îi potolea pe ceilalți, alteori numai Dumnezeu se milostivea să-i oprească ori, pur și simplu, oboseau și, văzând că victima zace ca o cârpă, fără să se dezvinovățească sau să
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
și îl măsură neîndurător. Acela se făcu mic și dădu să se ascundă în spatele portierei. Fălcile îi erau încă umflate de dumicații nemestecați. Cum însă degetele lui Calu începură să se strângă încet într-un pumn potcovit, Faraon înghiți cu ghionturi, băgă mâna în sân și scoase un cârnat mușcat la un capăt. — Si manghe bok, praleo... se tângui Faraon, dar fără a stârni mila cuiva. Calu se întoarse pe scaunul lui. Vorbi, ținând cârnatul ridicat ca pe un trofeu : — Aicea
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
se deschise, căci știa cine e. O simți cum se așază pe colțul patului, după zgomotul arcurilor rupte. — Iar ți-au tăiat apa ? zise, fără să-și întoarcă privirea de la fereastră. — De unde știi ? întrebă ea, încercând să se potrivească printre ghionturile saltelei. De această dată o privi, zâmbind. Luă o gură de votcă, țuguindu-și buzele. Te-am văzut când ai intrat în scara blocului. Altfel nu veneai tu direct la mine. Dar să știi că apă caldă n-am nici
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
distrată, negreala de pe buricele degetelor. — Și la ce ți-a folosit ? întrebă, fără să aștepte vreo lămurire, era mai degrabă răspunsul pe care și-l dădea singură. Apoi își aminti și se trase îndărăt, fără să-i mai pese de ghionturile care îi împungeau noada : Asta faceți voi, mă pândiți când vin acasă... Sunteți, tu și cu ăsta, de-i zici unchiul, niște... niște... — Labagii... o consolă Maca, bătând-o pe umăr : Hai, du-te și te spală... Să-ți încălzesc
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
-se unul nou peste cel vechi, în care pluteau frânturi de ceapă înnegrită. Și tot în virtutea rânduielilor care făceau viața mai ușoară, aproape de neobservat, Maca se opri în fața ușii întredeschise a bătrânului. Vru s-o împingă, pentru a da câteva ghionturi balansoarului în care dormita cel căruia îi spunea „unchiule“, nu din pricina vreunei rudenii, ci doar pentru a nu-i spune, pe șleau, „moșule“. Vocile dinăuntru se auzeau cu limpezime, fără fereală, el își dregea vocea, căutând să pară mai tânăr
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
poc, paf / Călușei / Căruței / Mititei / Covrigei/ Țâbă, Grivei / Halviță / Mariță / Cobzari / Ștr engari / Gogoașe / Moașe / Copii,în fașe / Caterincă / Ilincă / Tr ăsură - cai / Loc n‐ ai. / Bezele,/ Chiftele / Belele./ Copii, / băt râni / Evrei, români / Cu ochiul pont / În coaste‐un ghiont / Bărătci/ Bănci, / Panaramă,/ Salon, pastramă, / Văleu mamă! / Flăcăi urâți / Ardei umpluți / Pumnal, băț / Tăbărâți! / Vin t ulburel, / Cercel, inel, / Băieți, pe el! / Manifest, / La arest / Vasilache / Condurache / Pavale moi / Butunoiu / Loterie / Boscărie / Pentru - cinci / Do´ zeci - cinci / Tragi la țintă
Mari personalităţi ale culturii române într-o istorie a presei bârlădene 1870 – 2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1655_a_3098]
-
Și porniră pe acel drum în noaptea ceea cu stelele înțepenite pe cer, fără lună, fără nici măcar o adiere în aerul dilatat enorm deasupra vechiului mormânt. Lupău Copiii se înghesuiau în cercul strâmt, călcându-se pe picioare, țipând, dându-și ghionți, râzând cu gura până la urechi și arătând cu degetul omul acela, transpirat și cu cămașa sa prinsă doar într-un singur nasture aproape de gât, având pe deasupra o haină jegoasă al cărei culoare inițială ar fi fost imposibil de precizat. Unul
Parasca by Mititelu Ioan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91853_a_92383]
-
limbaj se dublează la Mircea Daneliuc de drama nemajusculizată a cotidianului, de o perpetuă agresiune săvârșită nu prin pumnale, arme de foc sau convulsii majore, ci prin multitudinea îmbrâncelilor din niște zile ce numai asta sunt: înverșunare, prostie, nedreptate măruntă, ghionți, palme"310. Analiza comparativă a filmului cu altele de talie europeană și transferarea situației fictive în realitate deplasează comentatorul spre condiția scriitorului din țară, înăbușit de aglomerația străzii, de limba răstită, stâlcită: "Din sutele de vorbe țipate ale acestei "probe
Monica Lovinescu, O Voce A Exilului Românesc by MIHAELA NICOLETA BURLACU [Corola-publishinghouse/Science/1012_a_2520]
-
Totul, mai puțin finalul... După miezul nopții, când încleștarea noastră amoroasă (ca de obicei, magnifică) s-a încheiat, el a spus că mai rămâne un pic să se uite la televizor și să bea un pahar. M-a trezit în ghionturi după vreo două ore, beat în ultimul hal, ca să-mi spună că sărasem ciorba prea tare, că afumasem un pic tocănița și că nu curățasem de pământ căpșunile folosite la tartă... Ce să-ți zic, altceva decât aceste reproșuri de
[Corola-publishinghouse/Science/2076_a_3401]