798 matches
-
răbdătoare și grijulie, mi-a explicat că noi avem destule ouă în cuibare și nu-i bine sa lipsesc de la școală pentru niște ouă de care noi n-aveam nevoie. Zis și făcut, a doua zi dimineață mi-am luat ghiozdanul și am plecat la școală. Ca de fiecare dată, am trecut să le iau la școală și pe vecinele mele. Mama lor, contrariată, m-a întrebat de ce nu mă duc cu fetele ei la „trăsăndiță”. Și, mi-a pus și
PROFIL DE AUTOR de CÂRDEI MARIANA în ediţia nr. 114 din 24 aprilie 2011 [Corola-blog/BlogPost/350811_a_352140]
-
apoi scrisese cu paiete aurii : ” Te iubesc, Punky!” Cu o zi înainte de Mărțișor, mama, dorind să-i facă o surpriză lui Punky, se împrumută de bani și cumpără câteva mărțișoare. Dar, a doua zi, Punky le lăsă acasă, luînd în ghiozdan doar mărțișoarele confecționate de el. Când veni momentul pentru a oferi mărțișoare, Punky se apropie timid de colege și le dădu mărțișoarele sale. Unele fete începură să râdă zgomotos, altele aruncară mărțișoarele lui Punky în ghiozdan sau pe jos, iar
MĂRŢIŞOARELE LUI PUNKY de DORU CIUTACU în ediţia nr. 794 din 04 martie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345580_a_346909]
-
lăsă acasă, luînd în ghiozdan doar mărțișoarele confecționate de el. Când veni momentul pentru a oferi mărțișoare, Punky se apropie timid de colege și le dădu mărțișoarele sale. Unele fete începură să râdă zgomotos, altele aruncară mărțișoarele lui Punky în ghiozdan sau pe jos, iar celelalte, nepăsătoare, se făcură că nici nu le observă. De asemenea, unele profesoare începură să țipe la el considerându-se jignite, umilite, altele, pentru a-l scăpa pe Punky de rușine, nu schițară nici un gest, făcându
MĂRŢIŞOARELE LUI PUNKY de DORU CIUTACU în ediţia nr. 794 din 04 martie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345580_a_346909]
-
fost făcut chiar de el! Îți mulțumesc foarte mult, Punky! Să știți copii că nu mărimea sau valoarea pe care ai investit-o într-un lucru contează, ci faptul că l-ai dăruit din tot sufletul! Fetele își scoaseră din ghiozdane mărțișoarele și fiecare își privi cu mare atenție mărțișorul primit de la Punky. Chiar și cele care aruncaseră mărțișorul se aplecară după el să-l ridice. Acum, acest mărțișor însemna altceva. Câteva fete își notară pe spatele mărțișorului: ”Mărțișorul lui Punky
MĂRŢIŞOARELE LUI PUNKY de DORU CIUTACU în ediţia nr. 794 din 04 martie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345580_a_346909]
-
rând, la grădină. Avea două fete mari, femeia, amândouă prin clasele a șaptea și a opta. Cât era ziua de mare citeau, scriau, cântau sau dansau, apoi se îmbracau în sarafan albastru cu șnur alb și plecau la școală cu ghiozdanele doldora de cărți și caiete. Aveau nume frumoase fetele ei: Steluța și Lenuța și erau bune cu fetița deși le sâcâia des. Lăcrămioara, curioasă din fire, se ducea să vadă ce fac ele acolo, la masa din camera mare și
DARURILE LACRAMIOAREI de IOANA VOICILĂ DOBRE în ediţia nr. 263 din 20 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356504_a_357833]
-
par de spital), privegheată de Domnul și de stele, la nici doi ani de când mâna ta firavă și tremurată înmuia tocul în călimara mea de școlar cu marginile răsfrânte, pentru a nu vărsa lichidul stânjeniu fremătător de atâtea emoții în ghiozdanul de fotă pe care mi-l croiseși și, așternea rostuindu-mă, cu apelațiunea unică și inconfundabilă pe care de atunci n-am mai auzit-o vreodată, de „băiatul mamei” - aveam nici măcar 16 ani, îți amintești !?)... Grijile și povețile care nu
SCRISOARE CĂTRE MAMA de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 244 din 01 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355982_a_357311]
-
păpușii 45 ograda mamei- doar ciorile și vântul bătând nucile Patricia Lidia 46. fulger în noapte- încheidu-și zborul ultimul cocor 47. peronul pustiu - pe-o bancă motanul nimănui toarce la soare 48 primul clopoțel - până și nucile se mută-n ghiozdane Valeria Tamâș Referință Bibliografica: haiku / Valeria Iacob Tamâș : Confluente Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 246, Anul I, 03 septembrie 2011. Drepturi de Autor: Copyright © 2011 Valeria Iacob Tamâș : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă
HAIKU de VALERIA IACOB TAMAŞ în ediţia nr. 246 din 03 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356043_a_357372]
-
aveau încotro - era mai bine să ia lucrurile așa cum se prezentau. O sticlă de lapte și două gutui Într-o zi, Daniela bătu la ușa mea, ca de obicei. I-am deschis și am văzut că târa după ea, pe lângă ghiozdanul plin cu cărți și caiete de școală, o sacoșă de rafie. După ce m-a salutat, aceasta a scos din sacoșă o sticlă de un kilogram, plină cu lapte și două gutui mari și frumoase, pe care mi le-a întins
DANIELA (PARTEA A DOUA) de CORINA DIAMANTA LUPU în ediţia nr. 591 din 13 august 2012 [Corola-blog/BlogPost/355041_a_356370]
-
a ivit în zori o fată, naltă cu privirea blândă, vocea-i șoaptă masurată, a izvoarelor ce plâng. Zvon de struguri, must și larmă de cules, de hărnicie, toamnă, doamnă arămie coborâtă printre vii. Cu alaiul tău de frunze, cu ghiozdane și copii, ce pui zâmbete pe buze, desfrunzind din nou copacii, lasând crengile pustii. Mi te-ai înfrățit cu vântul, maturați aleile, nostalgia și cuvântu-mi, umple iară paginile. Flora- 2009 Melancolii de toamnă Târziu când toamna pletele-și răsfiră
MELANCIOLII DE TOAMNĂ de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 283 din 10 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356677_a_358006]
-
de pe prima coperta: Cezarină Adamescu - 60, ceea ce înseamnă că harnica scriitoare din Galați a împlitit șase decenii de viață, adică a ajuns la vârsta deplinei maturități de creație. Și eu care o credeam tot adolescență, tot cu codite și cu ghiozdanul în spate măsurând calea până la școala din colț! Trece vremea, Cezarină, vremuiește, cum spunea magul de la Păltiniș, dar nu trebuie să ne întristam, câtă vreme sufletul ți-a rămas tot adolescentin, tot frânc, tot plin de candori și de osârdii
MICRO RECENZIE, (PROF.DR. IONEL NECULA) de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 571 din 24 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/355106_a_356435]
-
să îi placă lui Dumnezeu, chiar și dintre cei care bat drumul bisericii.” Cât adevăr! Ca orice om, am avut în viață necazuri, dar simțeam mâna lui Dumnezeu, care mă purta pe o scară în urcare. Îmi amintesc de primul ghiozdan, de degetele pline de cerneală și nu o pot uita pe prima mea învățătoare, cea care mi-a pus creionul în mână, al cărei scris l-am moștenit, și nici pe frumoasa mea dirigintă, pe care de mică am admirat
CLIPA... de RODICA ELENA LUPU în ediţia nr. 598 din 20 august 2012 [Corola-blog/BlogPost/355104_a_356433]
-
magnet de frigider ilustrează un acvariu cu un peștișor mov, culoarea ta preferată. Ochii peștișorului păreau vrednici de a-ți îndeplini o dorință ! Dar tu te gândești la ea îndelung , cuc hibzuință. Te întorci acasă de la școală, dar, astăzi, fără ghiozdanul ce ți-a încovoiat spatele atâția ani, datorită greutății sale. Aici, te întâmpină mirosul sudorii muncii fizice, al sarmalelor și al clasicei plăcinte cu mere, desertul tău preferat . Parcă simți plutind și un iz de entuziasm. Din pragul ușii, îl
O ZI ÎN ROMÂNIA PERFECTĂ de CORINA LUCIA COSTEA în ediţia nr. 2320 din 08 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/370796_a_372125]
-
mă deranjeze. Și m-au întrebat zâmbind, arătând spre găurile din blugi: „de ce la vârsta tinereții, în care sunteți cei mai frumoși, încercați să vă urâțiți?”. Sau atunci când îi ofer locul unui vârstnic, mă refuză zâmbind, când mă vede cu ghiozdanul. Ei îmi dau speranță, oamenii frumoși din această țară, aflați în orice etapă a vieții, chit că sunt gârboviți de urâta bătrânețe sau chipul le e transfigurat de riduri. Sufletul lor veșnic tânăr este păstrat în strălucitorii ochi. Ei îmi
O ZI ÎN ROMÂNIA PERFECTĂ de CORINA LUCIA COSTEA în ediţia nr. 2316 din 04 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/370795_a_372124]
-
ei vreun șoarece.De obicei, când deschidea ușa, soarecii fugeau și cred că veneau înapoi prin locuri de ei știute. Erau din cei mici. Noi am construit curse, să-i prindem, că altfel ne rodeau caietele, cărțile sau intrau în ghiozdan și dacă ajungeam cu unul la școală era belea. Intrau și prin dulapul unde țineam proviziile și trebuia să punem curse mereu. Cursa de șoareci, învățasem acasă, cum se face.Aveam o strachină de lut, o puneam pe un fund
INGRID (4)FRAGMENT DE ROMAN de MARIA GIURGIU în ediţia nr. 1990 din 12 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/370844_a_372173]
-
Pătrașcu într-o seară de toamnă a anului 1881 în josul Teatrului Național. Vlahuță tot acum îl vede într-un tramvai „un om în vârstă, bine făcut, rotund la față, fără plete, îmbrăcat ca toți oamenii (...) El ține în brațe un ghiozdan ros pe la margini: degetele de la mâna dreaptă îi sunt pline de cerneală violetă, ochii lui mici, înfundați, cu gene rari, au privirea vagă și ostenită a omului distras, dus pe gânduri.” „Mâncam adesea la același birt, povestește Vlahuță, și multe
MIHAI EMINESCU VĂZUT DE CONTEMPORANI de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 916 din 04 iulie 2013 [Corola-blog/BlogPost/371000_a_372329]
-
că erau destui pe o uliță pe care o străbăteam mai mult în fugă, frică mare având de ei, după ce mă tăvăliseră odată prin țărână. Nu erau drumuri asfaltate în cartierul Bold din Caracal în acele vremuri. Puțini copii aveau ghiozdane, unele din tablă fiind. Le numărai pe degetele de la o mână, într-o clasă. Nu era bogăția de mai târziu și de acum. Erau anii de după război și secetă, erau anii de sub ocupație sovietică... Pe strada mea nu era nici
GÂNDURI ŞI AMINTIRI IZVORÂTE DIN DORUL DE CASĂ de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1338 din 30 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/370281_a_371610]
-
o comandă mare, pentru un camion de lemne pentru Consiliul Popular. Iar după amiază trebuia să alerge la ședință la Ocolul Silvic, pentru instructaj. Pe la prânz, Eliza își luă rămas bun de la puiul de căprioară, îl pupă pe botișor, luă ghiozdanul cel greu de cărți și plecă la școală. Învăța după amiază. - Să stai cuminte, ied frumos! S-o asculți pe mama! Ai auzit? Puiul clipi din ochi în semn că Apoi fata plecă. Dar după doar o oră veni de la
CASA PĂDURARULUI (2) de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1150 din 23 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/362650_a_363979]
-
evreiască, prăjiturele fără a se feri! Atunci n-a înțeles de ce pentru ele era altfel?! Doar mai târziu, când - acum erau liceene - acestea aveau numele schimbate: Rita Lupu, Paula Marcu, Rozica Roșescu. În plus, pasca era strecurată aproape subversiv în ghiozdanul Mirei, înfășurată banal într-o bucată de ziar ori de hârtie de ambalat grosieră... Se înăsprise atitudinea statului și față de alte religii și nu doar... Învățase, din mers, sărbătorile creștine de peste an, citind explicația fiecăreia dintr-un Almanah al satului
CAPITOLUL 1 (PRIMA PARTE) de ANGELA DINA în ediţia nr. 1766 din 01 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/353301_a_354630]
-
liniștit, cu fața la soare, în adierea caldă de vară. Atât de adânc am adormit încât, de la o vreme, încep să visez. Îmi părea că cineva se apropie de mine și îmi privește somnul. Era o fată ca o școlăriță cuminte cu ghiozdan. Ce fată minunată! N-am mai văzut nicicând una mai frumoasă ca ea! Poți să-mi arăți caietele tale?... Nu ai caiete?... Atunci, te rog, arată-mi cărțile tale de școală Nicio carte?... Povestește-mi despre lecțiile învățate azi Nicio
VIS ÎN ZI DE VARĂ de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1129 din 02 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353820_a_355149]
-
ea! Poți să-mi arăți caietele tale?... Nu ai caiete?... Atunci, te rog, arată-mi cărțile tale de școală Nicio carte?... Povestește-mi despre lecțiile învățate azi Nicio lecție? Bine, dar ce fel de școlăriță ești?... Vreau să-ți văd ghiozdanul E gol?... Ah!... Ce-i asta? Înăuntru, în ghiozdan sunt doar plante și fluturi!? Nu ești școlăriță?... Da, acum înțeleg bine, ești îndrăgostită de natură și pasionată de studiul ei! Povestește-mi ceva, orice, dacă vrei Minunata fată s-a
VIS ÎN ZI DE VARĂ de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1129 din 02 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353820_a_355149]
-
caiete?... Atunci, te rog, arată-mi cărțile tale de școală Nicio carte?... Povestește-mi despre lecțiile învățate azi Nicio lecție? Bine, dar ce fel de școlăriță ești?... Vreau să-ți văd ghiozdanul E gol?... Ah!... Ce-i asta? Înăuntru, în ghiozdan sunt doar plante și fluturi!? Nu ești școlăriță?... Da, acum înțeleg bine, ești îndrăgostită de natură și pasionată de studiul ei! Povestește-mi ceva, orice, dacă vrei Minunata fată s-a așezat chiar lângă mine. Îi simteam atât de aproape
VIS ÎN ZI DE VARĂ de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1129 din 02 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353820_a_355149]
-
Acasa > Manuscris > Umoristic > PETRECERE MORFOLOGICĂ Autor: Emanuel Enache Publicat în: Ediția nr. 1752 din 18 octombrie 2015 Toate Articolele Autorului Într-un caiet studențesc, într-un ghiozdan uitat într-un dulap, în vacanta de vară, erau toate părțile de vorbire cu valorile lor morfologice. Într-o pagina de început, scrisă în culori de evidențiat, cu alineate, observații, steluțe și sublinieri câtă frunză și câtă iarbă, era casa
PETRECERE MORFOLOGICĂ de EMANUEL ENACHE în ediţia nr. 1752 din 18 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/353949_a_355278]
-
Nimic, răspunde mai mult pentru el. - Hai, scoală, că e ora ta preferată. Facem de toate. Începem cu ce ne trece prin cap și terminăm te miri cu ce. Vii în echipă la noi? Vasilică se întinde puțin, își ia ghiozdanul și pleacă în echipa Măriuței. De, ea era șefa. - Ioane, lasă-l pe Vasilică să stea lângă mine! strigă ea din fața clasei, colegului care se așezase deja lângă scaunul ei. - Bine, tu, urâto! - Hei, ce se întâmplă? Ce aveți de
POVESTEA LUI VASILICĂ de ELENA SPIRIDON în ediţia nr. 1367 din 28 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353098_a_354427]
-
Țârrr! Țârrr! Țârrr!se aude soneria. Ca niște rachete țâșnesc pe ușă afară. - Doamna, e pauzăăăăăăăăăăăăă! - Bine, bine! Am auzit. Merg să-mi beau cafeaua. Mi-ați promis că nu faceți rele. Orele următoare au trecut ca doua clipe. Cu ghiozdanele mai mult târâte, elevii se îndreaptă, obosiți, către microbuz. Copiii vin din mai multe sate. Le place la noi la școală cică e ,,fain”. - Vasilică, tu unde stai acum? îndrăznesc să-l întreb, văzând că o ia în altă direcție
POVESTEA LUI VASILICĂ de ELENA SPIRIDON în ediţia nr. 1367 din 28 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353098_a_354427]
-
Acasa > Impact > Scrieri > CASA PĂDURARULUI (3) Autor: Viorel Darie Publicat în: Ediția nr. 1152 din 25 februarie 2014 Toate Articolele Autorului Casa Pădurarului (3) Eliza veni pe înserate de la școală. Cum intră în casă, aruncă pe pat ghiozdanul și se duse întins să vadă ce face micul ei pui de căprioară. Puiul dormea în colțul camerei, hrănit deja bine de Mugurel. Dar, urechile-i fine, deslușind glasul fetei în cameră, îl făcură să deschidă ochii mari și să
CASA PĂDURARULUI (3) de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1152 din 25 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353738_a_355067]