682 matches
-
simte unit cu ei printr-o solidaritate de cavalerie spirituală. „Cred că-l Înțeleg”. „În ce sens?” am Întrebat noi. Belbo era de-acum la al treilea gin Martini (whisky-ul seara, susținea el, deoarece calmează și Înclină spre reverie, gin martini după-amiaza târziu, pentru că excită și Întărește). Începu să povestească despre copilăria lui la ***, așa cum mai făcuse altă dată cu mine. „Eram prin anii 1943-1945, vreau să spun În perioada de trecere de la fascism la democrație, pe urmă din nou
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
Apoi dădea nas În nas cu doamna Canepa În ușa de la parter și-și scotea ceremonios pălăria. Și tot așa, În toate serile, an de an”. Era ora opt, Lorenza nu mai venea, așa cum promisese, Belbo ajunsese la al cincilea gin martini. „Veni și anul 1943. Într-o dimineață, unchiul Carlo intră la noi, mă deșteptă cu o pupătură În toată regula și zise: «Băiete, vrei să-ți spun cea mai mare veste a anului? L-au dat jos pe Mussolini
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
fatalmente și a terminat-o rău. Măreț, dar rău! Rău, rău, rău, cât încape. Omul s-a fript! A-nnebunit! Salut! Arunci un sofism, un pietroi, o piatră, o pietricică și ... Doamne, cum aș mai bea acum ceva! Bere, vin, gin, votcă. Sau țuică, vermut, rom, lichior, orice! A, uitasem de whisky... Am o sete gongorică-n mine, Frate! Mi s-a zvântat gâtul! Sunt patetic. Halal! M-am ramolit. Vorbesc cu patul. Mă repet, mă repet, mă repet. Da, da
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
chiar volanul trebuia scos, pentru că altfel keyboard-ul orgii nu ar avea cum să încapă. Arhitectul, de acord cu toate acestea, insistă ca vărul său să vină cât mai repede să-i monteze orga, vărsând, din cauza unui gest exaltat, paharul cu gin bulgăresc pe care i-l oferise Virgil Ciotoianu. După ce arhitectul plecă, depanatorul avu o lungă discuție pe un ton scăzut, la telefon, cu doamna Popescu. Din vocile lor emana îngrijorarea. Ca o consecință, Elena îl amenință pe arhitect că, dacă
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
blocului. Tare, bravo! Seara, ajungi cu ei În Ring și, oricît ar fi de proastă muzica, distracția e maximă. Te Întorci de la bar, ținîndu-te de o tavă plină cu pahare cu vermut și cu lichioruri colorate sintetic și cu niște ginuri cu tonic chioare, fentînd viermuiala generală de pe terasă. Și dai peste trei nemțoaice care Încă n-au pățit un agațament. How are you, girls? țipi la ele ca să acoperi balamucul. Fine, thank you. We are having fun. Do you want
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
culoare închisă, bine croit, dar uzat, și o bluză oarecare, albă. Adam McCaffrey rămăsese în grădină, cu cățelul lui. Ți-a spus sora-șefă că or să-i dea drumul din spital? întrebă Brian. În curând. Alex și Gabriel beau gin cu tonic. Gabriel fuma. — Și unde crezi că o să se ducă după aceea? întrebă Gabriel, zvârlindu-și părul pe spate cu o mișcare a capului. — Unde-ți închipui? răspunse Alex. Acasă. Gabriel se uită la Brian, care refuza să-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
poezie... și romane... și altele. Urmă o tăcere, după care Hattie adăugă: Doriți o băutură? O băutură? John Robert observă pe o măsuță de bambus, acoperită cu o placă de cristal, spre care Hattie își întinsese mâna, o sticlă de gin, o sticlă de vermut, una de tonic, un vas cu gheață și un pahar. John Robert era antialcoolic și nu se simțise niciodată ispitit să renunțe la deprinderile sobre ale familiei sale. Totuși, nu era un fanatic și, din când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
deschise ușa din față, dar John Robert se întoarse brusc în camera de zi. Hattie, care îl urmase, sări în lături ca să-i facă loc să treacă. Reapăru după o clipă, ținând în mână sticla de vermut și cea de gin. Voi două, n-aș vrea să beți, le spuse el. Vă rog să nu mai țineți nici un fel de băutură alcoolică în casă. Hmm... la revedere. Ieși în ploaie. Pearl strigă după el, cu un soi de exasperare: — Sperăm să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
aici sus și că le vedem. Haide s-o ștergem! Tom și Emma se lăsară să lunece de pe stâncă și porniră să alerge pe plajă, în direcția apei. Iată băuturile care fuseseră oferite înainte de masă: Gabriel adusese un amestec de gin cu suc proaspăt de portocale, totul ținut la gheață în termosuri speciale. Alex adusese două sticle de whisky și două sifoane. Pearl adusese Coca-Cola. La masă, se băuse Riesling iugoslav. Și iată mâncărurile de prânz: Gabriel adusese biscuiți de aperitiv
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
ororile ultimelor zile. O întrebă: Știai că a murit William Eastcote? Mă rog, n-aveai cum să știi, a murit în seara asta. Ferice de el, aș vrea să fiu în locul lui, spuse Diane, luând de sub masă o sticlă de gin și turnându-și câteva picături în paharul de vin. Diane, vreau să te întreb ceva, dacă nu te superi, în seara aceea de la Papuc, sâmbăta trecută... Numai sâmbăta trecută a fost? Am pierdut șirul zilelor. Ce-i azi? Joi. Diane
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
Aha... Și asta vă demobilizează? F. Da. P. Explicabil. Poftim o legitimație. V-ați revenit? F. Da. P. Atunci s-o luăm de la capăt. Numele... F. Calache. P. Lache cu un singur ce. Bonn. Lache și mai cum? F. Grin...Gin...Nu se vede! Grim... P. Dă să văd. Uite că are și poză și râde neno... Nenorocito! Asta-i poza mea! Și scrie clar că-s Calache Grigorie cu tuș negru și oficial! Oarbă să fi fost și tot vedeai
CÂINELE DIZIDENT by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/505_a_1289]
-
crosa În mica minge albă care dispărea În perfecțiunea aceea verde și el Înainta și vîntul Îi răvășea părul dîndu-i un aer elegant, ondulîndu-i ușor tîmplele argintii și Înviorîndu-i pielea Întotdeauna bronzată; și pe urmă, de ce nu?, au băut Împreună gin and tonics, aduse pînă la piscina clubului pe tăvi de argint de mîini invizibile și ascultătoare care se retrăgeau În tăcere pentru ca ei să poată sta de vorbă În liniște, pentru ca vorbele lor să poată fi purtate de vînt și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
strigătele ei obișnuite de bucurie, Întrerupte de data asta de privirea aspră a domnului, ce-i cu exaltarea asta femeiască?, de ce nu plecau odată?, să fie totul instalat În mașini cît mai repede, nu puteau să bea și ei un gin and tonic pe o terasă, undeva la umbră? Susan ținea la ei, desigur, dar exista din păcate o Întreagă tradiție, ca bunăoară Nilda mirosind a usturoi și apoi Arminda asta, care plîngea Întruna, făcea mereu semnul crucii și scotea cîte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
pe o fetișcană străină, de treisprezece ani, fata ambasadorului Canadei. Lui Julius i-au spus că nu mai are nevoie de guvernantă și, cînd Juan Lucas Își termina partida de dimineață și venea să mănînce, bineînțeles după ce beau mai Întîi gin and tonics, Îl lua cu el și se așeza la masă cu toată familia. Uneori venea și Santiago; Carlos Îl aducea să stea la masă cu ei și să mai uite puțin de cărți. În vara aceea și-a făcut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
care le spuneau despre unchiul lui. Dar Juan Lucas nu s-a lăsat pînă nu i-a explicat pe Îndelete cum era mătușa Susana În costum de baie și atunci au hohotit cu toții Într-un rîs bărbătesc și au cerut gin and tonics care erau aduse dinăuntru, de la barul clubului, de cîțiva chelneri tineri care treceau impasibili de parcă ar fi fost de piatră, printre atîtea femei și fetișcane În costum de baie, dintre care multe erau străine. Nimeni din grupul lor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
ei. „Numai să nu țină să merg cu el la golf, se gîndi; azi trebuie să mă duc la hipodrom.“ — E foarte eficientă; soția mea este aproape o veterană În aceste acțiuni - Îi spuse Juan Lucas gazetarului, oferindu-i un gin and tonic pregătit de el. Eu nu știu nimic, trebuie s-o auzi pe soția mea... Și să vezi ce bine știe să povestească totul. — Dar, cum să vă spun, nu știu cu ce să Încep... — Nu contează, doamnă; povestiți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
Îi spune că are și el una; „ține, Susan“ și ea Îi arată cartea ei. Atunci o pune pe bancă și Încearcă să uite că e pentru el. Își privește butonii de la cămașa de mătase și vrea să bea un gin and tonic. „Conașul“, șoptește cineva care nu se afla alături de el cu cîteva clipe mai Înainte, e Arminda, spălătoreasa, care nu-și mai Încape În piele de bucurie că stă alături de domnul, e În familie, cum s-ar spune. Juan
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
sau douăzeci și șapte de terase pentru ceai În aceeași casă, mai ales că era vorba de stiluri atît de diferite. Nu-i spunea nimic arhitectului, dar ei singuri-singurei și sorbindu-se din ochi Își construiau zeci de case bînd gin and tonics și În fiecare găseau loc pentru vreo două-trei din barurile concepute de el și vreo patru-cinci terase visate de ea. Erau zile frumoase; sărbătorile din octombrie se terminaseră, dar soarele din timpul celor mai bune corride continua să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
susnumitul Abraham Își deschidea buclele cu apă oxigenată și acum, cînd se aflau față În față cu el, Susan și Juan Lucas putură simți amestecul de briantină, parfum și transpirație pe care-l răspîndea noul servitor. Juan Lucas servi două gin and tonics, puse cuburi de gheață și Începu să amestece ușor băuturile cu niște lingurițe lungi de argint, apăsînd feliile de lămîie de pereții paharului. Abraham Își drese glasul răgușit și Susan Îl lăsă pe Juan Lucas să pronunțe primele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
se Înarmă cu răbdare și hotărî să se poarte ca o adevărată stăpînă. — Care sînt condițiile dumitale? Îl Întrebă, amintindu-și de Țanțoșa și apropiindu-și paharul de nas mai mult decît de gură, doar-doar mirosul de lămîie și de gin reușea să exorcizeze realitatea urît mirositoare reprezentată de Abraham. Dar Abraham nu Înțelese o iotă. „Condiții? Ce condiții?“, părea că Întreabă zîmbind cu ochii lui respingători. Singura condiție pe care o punea era fericirea, bucuria de a fi În slujba
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
asta-i tot, i-o tăie cu un ton definitiv, fiindcă intuise foarte bine un aspect al realității care nu-i făcea plăcere. Asta-i tot! porunci, dezgustat, fiindcă se simți stânjenit. Și tocmai acum, Înainte de masă. Tocmai cînd bea gin and ionic. Asta-i tot! Abraham dădu să se unduiască iar, dar se Îndreptă imediat. Rămase țeapăn, gata să Îndeplinească fără Întîrziere ordinele stăpînului, plecîndu-și ochii de parca aceste cuvinte atît de tăioase ar fi fost ca o mustrare severă pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
Îi pregăteam căprioară la cuptor la domnișoara Aránzazu, domnul spunea că nimeni n-o face mai bine ca mine... De cîte ori nu i-am pregătit la cină căprioară la cuptor la domnișoara Arânzazu! Juan Lucas Își mai turnă puțin gin și Susan Întoarse capul spre sticlele din bar pentru a putea să rîdă, ca nu cumva, văzînd-o, Abraham să prindă curaj și să-și dea drumul la gură, spunînd verzi și uscate despre iubitele pe care le avusese Juan Lucas
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
din plăcere, domnule, nimic nu-i mai neplăcut pentru o femeie săracă, dar cinstită, nu din plăcere, ci fiindcă cinstea m-a Învățat să mă apăr astfel.“ Juan Lucas oftă ușurat și porunci să i se aducă gheață pentru un gin and tonic. „Ușurel, ușurel, spuse; asta se poate aranja ușor; tu ce crezi, draga mea?“ Susan era gata sa ridice mîna ca să răspundă, de ce-i era frică oare? O luaseră prin surprindere, se gîndea că băieții n-aveau gusturi prea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
obscuri. Pentru că dacă nu e supus nici unei hormonizări embrionul se dez voltă întotdeauna într-o femeie. Pentru că nu se gândesc cum să i-o tragă tipului drăguț pe care-l văd în tro leibuz. Pentru că beau porcării ca Martini Orange, Gin Tonic sau Vanilla Coke. Pentru că nu-ți pun mâna pe fund decât în reclame. Pentru că nu le excită ideea de viol decât în mintea bărba ților. Pentru că sunt blonde, brune, roșcate, dulci, futeșe, calde, drăgălașe, pentru că au de fiecare dată
De ce iubim femeile by Mircea Cărtărescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/589_a_971]
-
simțindu-se mai degrabă un musafir. Probabil că nu era el genul de fiu prea iubitor, în schimb, era ahtiat după ideile în vogă. Avea deja un grup de colegi cam ciudați la Universitate, cu care mergea prin cluburi, bând gin tonic și nenumărate cafele. Se îmbrăca la întruniri întotdeauna în costume elegante cu cravate asortate. Discutau cu toții despre existență, despre neant, despre profesie, considerându-se cu toții niște “existențialiști”, grație comportamentului lor inconsecvent de cele mai multe ori. Poate că erau de fapt
AGENT SECRET, CODRIN by LUMINI?A S?NDULACHE () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83872_a_85197]