992 matches
-
luciditate asumată cu fervoare și cu fascinația riscului, un patos fără grandilocvență al verbului, susținut prin forța și rigoarea elegantă a rostirii, legitimat de angajarea existențială puternică, armonios conjugată cu rafinamentul adus de cultură. Individualitatea poetei se definește prin ardență glacială, inteligență și cerebralitate, printr-o anumită „virilitate” (termen utilizat de critică pentru a semnala distanțarea de o viziune considerată, convențional, a fi proprie poeziei feminine), căci N. nu privilegiază temele intimității, erotica, maternitatea, universul casnic etc., ci atacă pieptiș marile
NEGREANU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288406_a_289735]
-
ei, din care-și culegea simbolurile și culorile preferate. A fost o epocă polară, când poezia era invadată de ghețuri și zăpezi nemiloase. Fie că scriau În mansarde friguroase, fie că-și compuneau stihurile pentru a fi cetite În saloane glaciale pentru un public cu sânge de reptilă, poeții au preferat În acel timp temperaturile joase. Alții, dornici, poate, de compensații lirice, au stors În cântecele lor febrile, pârgul fierbinte al verii, și au adus prinos amiezii drepte. Cât despre toamneă
Literatura în totalitarism. 1949-1951 by Ana Selejan [Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
și monologul convulsiv, străbătut de motivul morții, tensiunea dramatică a confesiunii, dar și ironia trecută prin cuvintele lui Iov, „fresca” vizionară, dar și crochiul nervos, pastelul frumos decorat, acompaniat de luminiscență și agonic în subtext, dar și sonetul cu lumini glaciale, sentențios-didactic în premise și disolutiv în concluzii, turnând gnomicul în tipare senzoriale, ca în neoplatonismul renascentist. În ciuda unității de substanță, se pot decupa patru etape în evoluția poetei. Cea dintâi ar cuprinde volumele De pe pământ (1963), La ritmul naturii (1966
BUZEA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285973_a_287302]
-
suferinței) cedează tot mai mult în fața epurelor mentale. Evoluție ce va culmina, mai târziu, în stilizările și ermetismul din Planta memoria (1985). Odată cu acesta și cu Cină bogată în viscol (1983), abstractizarea peisajului și închiderea poemului într-o ermetică și glacială vizualitate, suspendarea și chiar anularea, pe alocuri, a centrului afectiv în numele contemplației cu vibrații de sarcasm, fluxul incertitudinilor, generat între altele și de eliminarea punctuației - totul oferă sugestia unui eu pierdut, amăgit de propria-i imagine. Ineditele cuprinse în finalul
BUZEA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285973_a_287302]
-
justificată a cititorilor care răsfoind multe versuri publicate se întreabă de ce se aude atât de șoptit glasul original al unora dintre poeți, de ce sună versurile lor atât de inexpresiv. Nicăieri nu se pot găsi exemple mai convingătoare asupra «răcelii», atitudinii «glaciale» a unor poeți în exprimarea propriilor meditații și simțăminte, decât referindu-se la poeziile cu teme evident mai «personale» cum ar fi de pildă, poeziile de dragoste (...). În țara noastră crește un tineret nou, care muncește și construiește cu voioșie
Literatura în totalitarism by Ana Selejan () [Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]
-
zi. Ei au mai lansat din când În când avertismente, dar acestea nu au fost luate nici o clipă În serios la București. Vladimir Tismăneanu: Cred că este un duș rece. Au mai fost și altele, dar acesta e chiar unul glacial. Ar fi recomandabil să lăsăm deoparte virtuozitățile semantice, Încercând să demonstrăm că ceea ce ni se spune În chip dur și foarte critic este de fapt un compliment. Nu, nu a fost un compliment! Am analizat cele patru teme puse pe
Schelete în dulap by Vladimir Tismăneanu, Mircea Mihăieș () [Corola-publishinghouse/Science/2223_a_3548]
-
personale, Sfântul Maxim Îi opune eterna odihnă mobilă În dragostea și contemplarea lui Dumnezeu etc.” De o parte, un Dumnezeu limitat și impersonal; de cealaltă, un Dumnezeu infinit și personal; de o parte, o lume statică, Împietrită În ritmul ei glacial și deznădăjduit; de cealaltă, o lume dinamică, pentru care libertatea este legea Întemeietoare. „Este evident”, conchide Stăniloae, „că opera De principiis abundă de tot felul de idei eretice, păgâne, chiar dacă sunt propuse de multe ori sub formă ipotetică. Îmbinarea a
Glafire. Nouă studii biblice și patristice by Cristian Bădiliță () [Corola-publishinghouse/Science/2307_a_3632]
-
adică? ― Uită-te la tine. Nimeni nu și-ar fi dat seama. ― Eu vreau ca oamenii să știe, Cal. ― Cum așa? Zora Își Încrucișă sub ea picioarele lungi. Privind În ochii mei cu ochii ei de zână, migdalați, albaștri și glaciali, mi-a spus: ― Pentru că noi venim la rând. ― A fost odată ca niciodată, În Grecia antică, un heleșteu vrăjit. Acest heleșteu era sacru pentru Salmacis, nimfa apei. Și Într-o zi Hermaphroditus, un băiat Încântător, s-a dus să se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
simplu nu se face! Împăratul ieși din încăpere și se uită rece și calculat la mine, băgând de seamă în același timp palma pe care o țineam pe mânerul propriei mele săbii, Sevin. Se apropie și își puse mâna sa glacială pe a mea, împiedicându-mă astfel să ripostez. Privi în ochii mei și pentru o clipă am crezut că vrea să-mi vadă gândurile! Istoria aparține trecutului. Viitorul aparține necunoscutului, iar prezentul, nouă! Nu fi obtuz, Cronicare! Ziua de mâine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
da din nou să apună dincolo de linia îndepărtată a orizontului și părea să ia cu el toată mohorârea cerului gri, redându-i culoarea portocaliu-sângerie a nopții... atât de vie și de frumoasă! Lucrurile parcă devin mai apropiate și, în ciuda temperaturii glaciale de afară, relațiile dintre oameni parcă se încălzesc și distanțele dintre ei se topesc. Astfel, se naște în colegiu acel sentiment de apartenență, care se întâlnește în cadrul familiilor unite, care pare ivit de nicăieri și care a cuprins ca o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
cămașă, spun eu în sfârșit. Ai luat-o de aici? ― Nu, îmi răspunde Jenny, ca și cum ar fi fost forțată să vorbească, după care se întoarce spre Brad. Am niște hârtii pentru tine. Să le las pe masă? Tonul ei e glacial, și ezit. Dar apoi mă gândesc cât de rău ar fi și cum s-ar amplifica aceste sentimente de inferioritate pentru oricine ar lucra toată ziua într-un loc plin de trupuri frumoase, așa că încerc din nou: ― Lucrezi de mult
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
să admiți că găsești artificiile obosoitoare înseamnă să te transformi într-un paria. Suspectez că doar o fracțiune infimă din mulțimea adunată la Primrose Hill se bucura cu adevărat de spectacol, dar am stat toți acolo un ceas întreg și glacial, meșterind îndatoritori răsuflări tăiate și alte simptome de pură încântare. Cu toții, mai puțin Polly, care a prins momentul să-și mai alunge angoasa fumând țigară de la țigară și făcând găuri în noroi cu cizmele. La sfârșitul comediei s-a făcut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2321_a_3646]
-
era micuț de statură și rafinat - nu era decât cu cinci centimetri mai înalt decât ea - dar adevărul era că pe Irene o băga în sperieți. Fie că femeia glumea sau îl insulta, răspunsul lui era același: o privire directă, glacială. Ahmad avea pielea de culoarea lemnului vechi, catifelată și aproape cenușie, și niște ochi căprui mari, încastrați în orbite proeminente, cu un spațiu potrivit între ele. Era un bărbat frumos, dar pe care îți era imposibil să-l cunoști. Era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
eu eram cu mîinile goale, de parcă fusesem jefuit de un tîlhar la drumul mare. „SÎnteți băut.” Nu avea dreptate. Dimpotrivă, stătusem vreo două ore cu aeroterma pornită și cu geamul larg deschis, cu fața expusă aerului nopții și ghimpilor lui glaciali. Și dacă trebuia Învinuit cineva, atunci acela nu eram eu, ci saké-ul. Doar neprețuitul și grijuliul ei complice m-a determinat să nu mă dau bătut. Dacă ea avea de gînd să Învinuiască pe cineva pentru rea intenție, apoi numai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
m-a încolțit Joey. —Hei, Anna. Hei, am mormăit, cu privirea în pământ. În perioada asta încercam pe cât posibil să-l evit. Ce mai face Jacqui? Mi-am ridicat privirea și m-am uitat lung la el cu o uimire glacială. Mi-aș fi încrețit buza dacă aș fi putut, dar, când încerc să-mi ridic un colț al gurii, se ridică amândouă și arăt de parcă aș fi la un control al gingiilor. Ce mai face Jacqui? Dacă vrei să știi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
au Gorniștii, în fund, la cazarmă. Singur Potop, cad stele albe de cristal Și ninge-n noaptea plină de păcate; La vatră-n para ce abia mai bate - Azi, a murit chiar visul meu final. Și ninge-n miezul nopții glacial... Și tu iar tremuri, suflet singuratec, - Pe vatră-n para slabă, în jăratec, - Încet, cad lacrimi roze, de cristal. Trudit Iubito, și iar am venit... Dar astăzi, de-abia mă mai port - Deschide clavirul și cîntă-mi Un cântec de mort
Plumb. Cu voi. Scântei galbene. Stanțe burgheze by George Bacovia [Corola-publishinghouse/Imaginative/295560_a_296889]
-
Ninge cu nimic în noaptea vastă, ning bancnote - Numai vântul singur plânge alte note... Umbra mea se adîncește-n cartiere democrate. Ninge grandios în orașul vast cum nu mai este, Ning la cinematografe grave drame sociale, Pe când vântul hohotește-n bulevarde glaciale... - Dar cine poate să explice această tristă poveste ? Note de toamnă Toamna-n grădină și-acordă vioara, Strada-i pustie... Orașul e plin de hambare, - De pînea cea nouă duduie moara. O frunză s-a lăsat pe-o mînă-ntinsă care
Plumb. Cu voi. Scântei galbene. Stanțe burgheze by George Bacovia [Corola-publishinghouse/Imaginative/295560_a_296889]
-
se oprește o clipă în fața statuii, mișcându-și frenetic mandibulele rujate. Turnată în bronz, statuia are însă ceva sec și rău, o mică doză delicată de oroare: nu trăiește, dar nici nu este neînsuflețită... se mulțumește să arunce o privire glacială cerșetoarei care i-a deranjat destinul venusian, după care pășește mai departe, spre alte culmi olimpiene. Bătrâna cerșetoare rămâne prostită în mijlocul drumului, cu brațele-i suspendate în aer, a pomană... statuile vin și pleacă - ca poze într-un album - au
Absconditus. In: CATALOG Sincretismul artelor 1 by Georgiana Artenie, Antonela Vieriu, Madalina Tîmpău () [Corola-publishinghouse/Imaginative/425_a_945]
-
Nu are răni pe corp, a spus Vultur-în-Zbor. Nici urme. — Nu pe corp, a replicat ea pe un ton egal. L-am ucis la cap. A trebuit să-i închid ochii. După ce i-am deschis. S-a oprit. Autocontrolul ei glacial s-a risipit. Lacrimile au început să-i curgă. Elfrida s-a agățat de Vultur-în-Zbor. — Te iubesc, i-a zis ea. Te iubesc, te iubesc, te iubesc, te iubesc. — I-ai spus, nu-i așa? a întrebat Vultur-în-Zbor, înțelegând acum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
de colonie proaspătă și de naftalină. — Bună ziua. SÎnt părintele Fernando Ramos, anunță el. Cu ce vă pot ajuta? Fermín Îi Întinse mîna, pe care preotul o studie o clipă Înainte s-o strîngă, ferindu-se În continuare Îndărătul zîmbetului său glacial. — Fermín Romero de Torres, asesor bibliografic la „Sempere și fiii“, am marea plăcere de a saluta pe Excelența Voastră preaevlavioasă. Alături de mine se află colaboratorul și totodată prietenul meu, Daniel, tînăr cu viitor și cu recunoscute virtuți creștinești. Părintele Fernando
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
câinele perfect. Părea Încântat de sine și satisfăcut și am Început să număr În minte zilele până la Încheierea contractului. O sută șaptezeci. Din când În când Încercam să-mi aduc aminte ce ne apropiase la Început, ce existase Înainte de armistițiul glacial care devenise emblematic pentru relația noastră, dar nu-mi venea nimic anume. Fusese Întotdeauna puțin cam rătăcit, ceea ce școlile particulare reușiseră să mascheze, dar nu și să remedieze. Era categoric drăgălaș În stilul acela corect, de manechin din cataloagele Abercrombie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
taxiuri În orele de vârf până la locuri În metrou și de la genți Birkin de la Hermès la abonamente pentru Knicks. Îți ia ani Întregi să navighezi printre standurile impenetrabile ale magazinelor. La cele mai căutate restaurante din oraș, fetele de la recepție, glaciale, Îți cer o rezervare cu șase luni Înainte. „Dacă te lasă să intri fără probleme“, se spune, „atunci probabil că nu merită să te duci“. Încă de pe vremea când exista Studio 54 și probabil cu mult Înainte (dacă Înainte existau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
Oan-san Împrăștiase cei douăzeci și cinci de arcași, astfel Încât săgețile să pornească din locuri diferite, ca și cum avangarda armatei din oglinzi ar fi acoperit o mare parte din Înălțimi. Apoi, peste Întreaga butaforie căzu liniștea. Era o liniște aspră, de noapte senină și glacială. După căderea Întunericului se făcuse din ce În ce mai frig. Nu ningea, dar o pojghiță subțire de zăpadă Înghețată rămăsese din zilele trecute. Răsărise luna, iar lumina ei se răsfrângea În albul zăpezii, creând impresia că ziua nu se sfârșise, că nici nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
în cuierul din hol și și-a completat bugetul personal pentru țigări cu câteva bancnote, atâtea cât să nu sară în ochi la prima vedere. În multe cazuri însă, musafirul nepoftit și mai ales nedorit are parte de o primire glacială. Dacă este vorba de o petrecere restrânsă, de familie, sau chiar de una cu deschidere mai largă, persoana care nu se află pe lista invitaților nu are loc la masă, adică, așa cum spune zicala, n-are scaun. Nu numai musafirii
Acorduri pe strune de suflet by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/773_a_1527]
-
inițial de insulte, vrajba continuă într-o manieră englezească tradițională. Părțile încetează să-și mai recunoască existența, evitând politicos să se privească, să-și vorbească, să ocupe simultan loc lângă paratrăznet, lângă foc sau la masă. Se lasă o tăcere glacială, întreruptă doar de răspunsuri scurte sau de ordine. Și din moment ce nu se spune nimic, de fapt, Jonathan presupune că cearta este de domeniul trecutului. În acest fel trezește suspiciunea tuturor. Mai ales Gittens îl privește ciudat a doua zi. Seara
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]