KorAP: Find »[drukola/base=gloată & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...10 11 12 ...46 >

1,150 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600

Fermín Romero de Torres. — Ce rușine, spunea el, indignat. — Nu-ți place filmul, Fermín? — Fie vorba Între noi, mie chestia asta cu a șaptea artă mi se pare o lăbăreală. După mintea mea, nu-i decît o haleală pentru tîmpirea gloatei animalizate, mai rău ca fotbalul sau coridele. Cinematograful s-a născut ca o invenție pentru distrat gloatele analfabete și, după cincizeci de ani, nu s-a schimbat prea mult. Toată acea reticență se schimbă radical În ziua cînd Fermín Romero

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
noi, mie chestia asta cu a șaptea artă mi se pare o lăbăreală. După mintea mea, nu-i decît o haleală pentru tîmpirea gloatei animalizate, mai rău ca fotbalul sau coridele. Cinematograful s-a născut ca o invenție pentru distrat gloatele analfabete și, după cincizeci de ani, nu s-a schimbat prea mult. Toată acea reticență se schimbă radical În ziua cînd Fermín Romero de Torres o descoperi pe Carole Lombard. — Ce bust, Doamne Dumnezeule Doamne, ce bust, exclama el În

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372

ar interesa? Nici nu pot descrie disprețul nemărginit cu care și-a încărcat aceste vorbe. Dar nu ești dornic de faimă? E lucrul la care mai nici un artist n-a fost indiferent. — Copilării! Cum poate să-ți pese de părerea gloatei când nu dai doi bani pe cea a unui om? — Păi nu toți suntem ființe raționale, am râs eu. Dar cine creează faima? Criticii, scriitorii, agenții de bursă, femeile. Și nu ți-ar da o senzație destul de plăcută să te

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
culorile ca un strigăt pasionat pe azurul cerului. Sunt senzuali cu o violență nerușinată, care-ți taie pur și simplu respirația. Iar mulțimea care se înghesuie pe debarcader când trage vaporul la chei este viu colorată și degajată. E o gloată gălăgioasă, veselă, care gesticulează tot timpul. E o mare de fețe cafenii. Ai impresia unei mișcări colorate pe fundalul albastru scânteietor al cerului. Totul se face cu multă agitație - descărcarea bagajelor, controlul vamal; și toată lumea pare că-ți zâmbește. Atmosfera

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240

seamă la sunete și glasuri. Însă acum zarva se Întețise. Instinctiv, aruncă o privire spre ușă. Poate că izbucnise o răzmeriță sau, mai rău, o răscoală a dărăcitorilor, mereu gata să se revolte. Ieși În fugă, pomenindu-se În mijlocul unei gloate ațâțate ce se scurgea pe străduța Îngustă ca un râu turbat. Printre oamenii Îmbrăcați În cele mai multe cazuri cu straiele modeste ale lucrătorilor, se distingeau ici și acolo veșmintele mai rafinate ale câte unui membru al breslelor mari și uniforma câte

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
Îmbulzeală, aproape că se prăbușise peste el. - Toți merg la Santa Maddalena, priorule! Îi grăi omul. Acolo e relicva de la Răsărit! Dante se trase Într-o parte, evitând masele care Înaintau asemenea unui val de-a lungul străzii. - După relicve? Gloata asta? șuieră poetul, neîncrezător. Secretarul ridică din umeri, În timp ce Înlătura din drum un țăran, Îmbrâncindu-l. Omul nici nu păru să Își dea seama, cuprins de nerăbdarea de a fugi Înainte, cu ceilalți. - Călugărul Brandan, predicatorul de miracole, a sosit

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
mulțimea părea să se fi oprit și glasuri agitate se ridicau, ca și când ar fi avut loc o ceartă. Dante se Înălță pe vârfuri, Încercând să descopere de unde provenea zarva, și Îl recunoscu pe bargello, care Își făcea loc Înghiontind În gloată, sprijinit din spate de un mic grup de soldați, tot uitându-se În stânga și În dreapta. - Messer Durante, Îl apostrofă când Îl zări. Mi s-a spus că te voi găsi aici! - De unde atâta dorință de a mă vedea? replică priorul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
crezând că aceasta se va prăbuși de Îndată. În fața lui, piața era teatrul unui mare tumult: tarabe răsturnate, coșuri cu verdețuri risipite pe jos, printre fragmente de lut și pâraie de ulei și de vin călcate În picioare de o gloată de nebuni care se loveau cu ferocitate, Într-un vârtej de trupuri Împleticite În luptă. În preajmă, o alergătură generală de bărbați și femei În căutarea unei căi de scăpare. Un alt bolovan, aruncat de cineva În mijlocul aglomerației, trecu pe lângă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
replică Dante, scuturând din cap. Filosoful privea și el În jur abătut. - Dar cum se face că orașul vostru a ajuns În această stare Întristătoare? Dante arătă mânios spre grupul de ticăloși care Încă se mai Încleștau unii cu alții. - Gloata asta nemernică s-a dezlănțuit ca un puhoi de nestăvilit Între zidurile noastre. A venit din cele patru zări ale Toscanei, atrasă de câștigurile lesnicioase pe care decăderea obiceiurilor, nepăsarea guvernanților, simonia preoților, corupția magistraților și ignoranța triumfală a Învățaților

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
Își Îndoaie genunchii. Glasul Fecioarei devenise dintr-o dată dulce și armonios. Își mișcă ușor capul În sus, ca și când și-ar fi căutat inspirația printre căpriorii din tavan ori ca și când nu ar fi vrut să Își murdărească spiritul cu priveliștea acelei gloate Înfierbântate. - O zi doar, iar apoi se va da curs Înrolării sub stindardul Fecioarei! exclamă Brandan. Pregătiți-vă inimile pentru un drum lung, până pe pământurile necredincioșilor. Dar aveți Încredere, Dumnezeu e cu noi! Pe drum, la Roma, asupra capului nostru

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
În somnul care Îl aștepta. Dante avea senzația că un fulger Îi străbătuse ochii, Înainte ca pleoapele să i se Închidă. O lumină de dezgust. Dar fu imediat distras de alte considerații legate de cele ce se petreceau. În jurul său, gloata părea să fi recepționat mesajul și mustrarea Fecioarei, iar acum se agita, pradă unei dorințe nelămurite de răscumpărare. Bărbați și femei, ațâțați de perspectiva de a-și salva propriul suflet și, În același timp, Sfântul Mormânt, se vânzoleau Încoace și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
să fie niște negustori bogați. I se părea că auzise cuvântul „Toulouse” În spusele unuia dintre ei. Își Încordă auzul, dar nu mai izbuti să deslușească decât câteva vorbe, Înainte ca sunetele să le fie Înăbușite de vociferarea Înfierbântată a gloatei. Îl văzuse oare cineva pe Brandan la Toulouse? Se răsuci pentru a căuta din ochi chipurile cunoscute. Mai Întâi dădu peste Arrigo. Era În picioare lângă balustradă, cu obișnuitul său aer sceptic, ca și când ar fi venit acolo doar ca să vadă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
Îi ridică spre mută. - Așadar, ai descoperit totul, murmură el, trăgându-și capul Îndărăt cu un aer sfidător. Pentru o clipă, o tăcere Înghețată se coborî Între ei. - Așadar? zise din nou Cecco. Doar nu vrei să faci cârdășie cu gloata din orașul ăsta infam ca să Îți capeți un jilț mizerabil și să reprezinți clica negustorilor și a hoților de buzunare! Și apoi, mi-am consumat toate resursele și la Siena partidul meu e În război cu dușmanii. Și luptăm prost

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
să Își alunge gândurile, Însă propunerea lui Cecco Îi săpa mereu În minte, ca o apă sordidă. În fond, oare nu putea cu adevărat să se alăture și el la Înșelăciunea cu cruciada? Pe cine ar fi păgubit, În afara unei gloate de negustori Îmbogățiți și de milogi și a unei Biserici corupte și simoniace? Oare aceea să fi fost calea de ieșire din capcana În care se vârâse? - Da, hotărî el. La naiba cu florentinii ăștia afurisiți. Ajunse la destinație Învingându

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
bea cu Înghițituri mici. Reușea să deslușească doar câte un cuvânt pe ici, pe colo, scufundat În rumoarea tavernei. Dar, oricât și-ar fi Încordat auzul, Înțelesul spuselor Îi scăpa În continuare. Simți cum crește În el furia Împotriva acelei gloate de pervertiți care se tot rotea În jurul său. Cum Își permiteau să Împiedice lucrarea justiției cu pălăvrăgelile lor desfrânate? Când avea să coboare mâna lui Dumnezeu ca să le șteargă neamul de pe fața pământului? Instinctiv, Își ridicase privirea spre cer, parcă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
fost mai mult decât suficient ca să justifice lanțul acela de morți. Închisă Într-un octogon. Suveranul putea să o fi ascuns În palatul său de la Castel del Monte? Dacă așa stăteau lucrurile, atunci scopul cruciadei devenea evident: să adune o gloată de dezertori pe care să Îi târască pe drumurile din Puglia, pentru Îmbarcarea spre Țara Sfântă. Iar apoi, odată ajunși În Capitanata, să se profite de Învălmășeală pentru a recupera comoara și a o ascunde printre carele din convoi. Dar

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
reținu, Împietrindu-l de frică. În centul octogonului, o pată de umbră arăta că acolo se deschisese un hău. Un huruit părea să vină de jos, ca și când niște pilaștri uriași ar fi Început să se prăbușească, târând după ei o gloată urlătoare. Se apropie de acea poartă. Din bezna vârtejului se ivea o masă fără formă, din ce În ce mai aproape. Ceva imund urca, iar conștiința lui amorțită se mărginea să măsoare așteptarea cu un tremur continuu, de neînvins. Se uita țintă În față

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262

le Împrumuta. În toate lunile de vară, Amory și Frog Parker s-au dus săptămânal la Stock Company. După aceste vizite se Întorceau agale acasă, În aerul parfumat al serilor de august, visând pe bulevardele Hennepin și Nicollet, amestecați cu gloata veselă. Amory se minuna cum lumea nu băga de seamă că el era un băiat predestinat gloriei, iar când fețe din mulțime se Întorceau către el și ochi ambigui se uitau fix În ai săi, Își lua o expresie cât

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
Într-o măsură mai mare sau mai mică, de același spirit, iar a fi cu ei Însemna a te relaxa. De regulă, lui Amory Îi plăceau oamenii luați unul câte unul, dar se temea de ei când se strângeau În gloată, În afară de cazul În care gloata era polarizată chiar de el. Se Întreba cu cât contribuia fiecare la escapada asta, fiindcă, evident, fiecare plătea un fel de taxă spirituală. Alec și Kerry erau viața grupului, dar nu neapărat centrul. Cumva, tăcutul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
sau mai mică, de același spirit, iar a fi cu ei Însemna a te relaxa. De regulă, lui Amory Îi plăceau oamenii luați unul câte unul, dar se temea de ei când se strângeau În gloată, În afară de cazul În care gloata era polarizată chiar de el. Se Întreba cu cât contribuia fiecare la escapada asta, fiindcă, evident, fiecare plătea un fel de taxă spirituală. Alec și Kerry erau viața grupului, dar nu neapărat centrul. Cumva, tăcutul Humbird și Sloane, cu trufia

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
rahatu’! a țipat Phoebe. Grăbește-te, bătrâne dragă, le spune c-am sosit În grabă. — Zi-le să cânte Admiration!, a răcnit Sloane. Voi doi comandați; Phoebe și cu mine ne vom scutura trupurile depravate. Au plecat, amestecându-se cu gloata pestriță. Axia și Amory, care abia dacă se cunoșteau de un ceas, s-au strecurat pe urmele unui chelner până la o masă care le oferea un post de observație bun. S-au așezat și au privit. — Uite-l pe Findle

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
primăvară sub vechiul regim. — Ăsta-i marele protest Împotriva supraomului, a declarat Amory. — Cred că ai dreptate, a Încuviințat Alec. — Supraomul este absolut incompatibil cu Utopia. Câtă vreme el există, există și nenorocirile și tot răul latent care face ca gloata să-i dea ascultare și să se lase influențată de vorbele lui. — El nefiind, firește, decât un om talentat, dar lipsit de simț moral. — Asta-i tot. După mine, lucrul cel mai rău la care ne putem aștepta e următorul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
i-a pus capăt un zgomot ciudat, ca de ruptură, urmat de răsunetul greu al mulțimii care se ridica În picioare și de rumoarea a zeci de voci Împletite. Matineul se terminase. S-a dat la o parte ca să lase gloata să treacă, expunându-se puțin ploii. A apărut, fugind, un băiețaș care și-a tras nasul În aerul rece și și-a ridicat gulerul hainei; după el, trei sau patru perechi foarte zorite; după ele, câțiva oameni răzlețiți, ai căror

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
religiozitate dogmatică sufereau de o lipsă intrinsecă, iar pentru Amory religia Însemna Biserica Romei. Era foarte posibil să fie un ritual fără fond, dar părea să fie și unicul bastion integrator și, creator de tradiție, opus decăderii morale. Până când uriașele gloate puteau fi educate În spiritul simțului moral, cineva trebuia să urle la ele: „Să nu...!“ Și totuși, pentru moment orice acceptare a religiei era imposibilă. Avea nevoie de timp și de absența oricărei presiuni ulterioare. Dorea să păstreze pomul fără

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242

lucru pe care-l doresc este declanșarea în orașul ăsta a unei revolte antievreiești. Așa ceva ofensează simțul meu de ordine publică. Mă ofensează ca polițist. Atunci când chiar vom decide să scăpăm de evrei, va fi așa cum trebuie, nu cu o gloată care să o facă. Sunt și implicațiile comerciale aici. Acum două săptămâni, niște idioți din Nürnberg s-au hotărât să șteargă de pe fața pământului o sinagogă - una care întâmplător era asigurată pentru o sumă mare la o companie germană de

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]