575 matches
-
tribunal, instanțe, reciproace ș.c.l., ș.c.l., numai ca să am prilejul a le tălmăci și a familiariza cu dânsele pe cititori, încât, când va veni Regulamentul, să fie înțeles în oarecare chip.“ Și în celelalte gazete ale timpului glosele se revarsă ca dintr-un corn al abundenței. În 1834, cu prilejul înscăunării lui Mihail Sturza, Albina românească nu întârzie „a împărtăși detailul (cu amăruntul) primirii ce toate clasurile s-au grăbit a face m.-sale“. La intrarea în Iași
Alfabetul de tranziþie by Ştefan Cazimir () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1380_a_2729]
-
bună)“, „Despre vițiuri sau fapte rele și hoții“, „Despre amor sau dragoste și ură“, „Despre vizite sau cercetări“, „Despre conversații sau petreceri și glume“, „Despre amicie sau prietenie“, „Despre ipocrisie sau fățărnicie“... Să observăm în treacăt că una din aceste glose - „Despre amor sau dragoste și ură“ - e de o subtilă stângăcie, lipsa cuvenitei paranteze interioare echivalând amorul cu dragostea și ura! Altă glosă e de-a dreptul eronată: „Despre pedanți sau copilăroși“; Anton Pann își închipuia de bună seamă că
Alfabetul de tranziþie by Ştefan Cazimir () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1380_a_2729]
-
glume“, „Despre amicie sau prietenie“, „Despre ipocrisie sau fățărnicie“... Să observăm în treacăt că una din aceste glose - „Despre amor sau dragoste și ură“ - e de o subtilă stângăcie, lipsa cuvenitei paranteze interioare echivalând amorul cu dragostea și ura! Altă glosă e de-a dreptul eronată: „Despre pedanți sau copilăroși“; Anton Pann își închipuia de bună seamă că vorba pedant ar deriva din grecescul pai~j, paidÒj „copil“. Cine ar putea spune că această etimologie fantezistă nu cuprinde totuși o fărâmă
Alfabetul de tranziþie by Ştefan Cazimir () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1380_a_2729]
-
cu diverse prilejuri. Între materia acelor conferințe și forma lor actuală există diferențe uriașe, dar nucleul a rămas neschimbat. Mulțumesc călduros tuturor celor care mi-au dat ocazia să-mi expun public opiniile, plecând de la Cuvântul lui Dumnezeu și de la glosele Părinților, asupra câtorva teme fierbinți ale actualității teologice, În cadrul următoarelor instituții: Wiessenschaftskolleg din Berlin, Universitatea Paris IV-Sorbona, Teatrul Național București, Institutul Catolic din București, Universitatea din Torino, Colegiul Noua Europă, Institutul Greco-catolic din Oradea, Facultatea de Teologie din Pitești, Universitatea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2307_a_3632]
-
se transformă pe neștiute într-un eseu dedicat conflagrației mondiale, coerent, scris cu eleganță și înălțime a perspectivei, cu multe observații profunde. Dintr-o eventuală istorie a eseului nu vor putea lipsi nici Călătorul romantic (1938) sau Cartea prieteniei (1939). Glosele din primul volum încearcă să desprindă semnificațiile, mai ales de natură intelectuală, ale călătoriei. Ideile proprii sunt însoțite de altele, aflate în texte de Charles Maurras, Maurice Barrès, Paul Morand, François Mauriac, și de comentariile pertinente prilejuite de însemnările de
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287431_a_288760]
-
de jenă pentru cît de crispat puteam să fiu: fraze bățoase, reci, „apodictice”. N-aveam pic de ulei în stil. Eram „nervos”, fără motiv, și expeditiv. încercam să par eu, dar nu reușeam să fiu eu, adică un autor de „glose” și „portrete” literare. Eram subminat de următorul contrast: pe de o parte voiam să fiu epic, fluent, pe de alta - extrem de laconic; să vorbesc în definiții și caracterizări succinte. Mă aflam în al treilea an de cronicar și nu mă
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
a luptat acolo cu dacii exprimă o viziune istorică pe care astăzi o respingem. Cu câteva sute de ani în urmă ea era însă acceptată, cum rezultă din faptul că în manuscrisul C al operei lui Costin a fost introdusă glosa marginală Decebal, rege unguresc în dreptul textului lui Costin: Decebal, regele dacilor (p. 221, 391). Statul dacic ca stat federal continuat în formula Panoniei sau Ungariei rezultă și din aceea că cronicarul notează ca sinsemantice denumirile huni, maghiari, ugri (p. 268
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
puțin din limbile ungurească și turcească” (p. 212). Prin ceața densă lăsată pe istorie, străbat cu greu câteva crâmpeie de adevăr: a) Cuvântul ungur nu este la origine nume etnic pentru o populație ugro-finică, el exista chiar înainte de Atila: o glosă marginală la Poema Polonă face precizarea: „Decebal, rege unguresc” (p. 391); „Țara Ungurească” este totuna cu „Țara Panoniei” (p. 392) și cu Muntenia (p. 326); însuși Costin vorbește, pentru epoca ulterioară venirii în Panonia a unui grup de populație ugro
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
românesc păstrat). La cele 42 de grafeme chirilice, s-au adăugat, la noi, încă două, - Ô -pentru a marca dz (în cuvinte ca geamăn, paragină ș. a.) și ä - pentru î nazal (în poziție inițială), atestate pentru prima dată în glose românești din texte slavone în 1454 și, respectiv, 1499. Împreună cu aceste inovații românești, alfabetul chirilic a continuat să fie folosit în texte scrise în limba română până în prima jumătate a secolului al XIX-lea. În acest alfabet s-au păstrat
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285256_a_286585]
-
60 de texte, manuscrise și tipărite, dintre care 41 unilingve (în românește) și 19 bilingve (în slavonă și română), marea majoritate aparținând literaturii religioase, câteva laice (Floarea darurilor ș.a.). Textele bilingve slavo-române sunt de trei categorii: 1) text slavon cu glose românești (Glosele Bogdan); 2) text slavon și text românesc pe două coloane verticale, alăturate (Tetraevangheliarul de la Sibiu); 3) text slavon cu traducere românească integrală (Psaltirea voronețeană, Pravila ritorului Lucaci ș.a., toate manuscrise; dintre tipărituri, Psaltirea lui Coresi, 1577). Aserțiunea lui
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285256_a_286585]
-
texte, manuscrise și tipărite, dintre care 41 unilingve (în românește) și 19 bilingve (în slavonă și română), marea majoritate aparținând literaturii religioase, câteva laice (Floarea darurilor ș.a.). Textele bilingve slavo-române sunt de trei categorii: 1) text slavon cu glose românești (Glosele Bogdan); 2) text slavon și text românesc pe două coloane verticale, alăturate (Tetraevangheliarul de la Sibiu); 3) text slavon cu traducere românească integrală (Psaltirea voronețeană, Pravila ritorului Lucaci ș.a., toate manuscrise; dintre tipărituri, Psaltirea lui Coresi, 1577). Aserțiunea lui D. Cantemir
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285256_a_286585]
-
dă articolul Literatura care ne trebuie. Recenziile și notele pe marginea cărților consemnează îndeosebi apariția unor lucrări cu un conținut instructiv și educativ. De menționat și rezumatul conferinței Unitatea națională în literatura românească, ținută de N. Iorga la Timișoara, câteva Glose despre roman de A. Bădăuță, precum și medalioanele închinate unor personalități românești și străine (I. Al. Brătescu- Voinești, D. Gusti, George Enescu, H. Ibsen). Alți colaboratori: Emanoil Bucuța, Tiberiu Crudu, I. Gr. Oprișan. I.H.
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287742_a_289071]
-
fost mai întâi întârziată, apoi a devenit imposibilă din pricina sfârșitului său prematur. SCRIERI: Duh de basm, București, 1934. Traduceri: Poemele lui Edgar Poe, introd. trad., București, 1938. Repere bibliografice: Mihail Sebastian, Despre numai trei poeți, CU, 1932, 2591; Mircea Eliade, Glose pentru scriitori tineri, CU, 1932, 2592; C. I. Șicloveanu, „Duh de basm”, ADV, 1934, 15 448; Perpessicius, Opere, VII, 18-21; Al. Robot, Poezia nouă: „Duh de basm”, RP, 1934, 4917; Pompiliu Constantinescu, „Duh de basm”, VRA, 1934, 341; Octav Șuluțiu
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287384_a_288713]
-
Millers Crossing ar putea fi considerat o addenda perfectă la canonul filmului noir, dacă n-ar veni la cel puțin 30 de ani după ce noir-ul a încetat să mai fie o expresie a condiției contemporane. Așa, e doar o glosă și un exercițiu de decorațiune retro. Probabil că îi nedreptățesc pe Coeni insistînd pe academismul lor. Pastișele lor sînt în primul rînd niște jocuri mai deștepte și mai culte decît 95 la sută din ceea ce se mai face în cinemaul
Bunul, Răul și Urîtul în cinema by Andrei Gorzo () [Corola-publishinghouse/Memoirs/818_a_1758]
-
Ovidiu Papadima, Neam, sat, oraș în poezia lui Oct. Goga, București, 1942; Oarcăsu, Oglinzi, 49-53; Martin, Poeți, I, 1-11; Tomuș, 15 poeți, 90-97; Baconsky, Marginalii, 229-295; Felea, Reflexii, 14-22; Călinescu, Ulysse, 214-218; Ciopraga, Lit. rom., 218-233; Micu, Început, 249-274; Zaciu, Glose, 71-76; Vârgolici, Retrospective, 236-255; Streinu, Pagini, IV, 19-29; I.D. Bălan, Octavian Goga, București, 1971; Piru, Varia, I, 244-248, II, 214-217; Zaciu, Ordinea, 40-50; Valeriu Râpeanu, Pe drumurile tradiției, București, 1973, 111-118; O. Goga interpretat de..., îngr. și pref. I.D. Bălan
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287305_a_288634]
-
se continuă anterior de ACC pentru a evita nervul vag (X) aflat posterolateral în teaca arterei carotide. Există situații în care nervul vag se poate spirala anterior, predominant la extremitatea inferioară a inciziei. O atenție deosebită trebuie acordată nervilor IX (gloso faringian), X (vag), XI (accesor), XII (hipoglos), ramului mandibular marginal al nervului VII (facial) și, inconstant, nervului laringeu recurent care are originea din nervul vag și se distribuie corzilor vocale. În traiectul său, nervul laringeu recurent poate încrucișa anterior artera
Afectarea cardiovasculară în boala renală cronică by Grigore Tinică, Raluca-Ozana Chistol, Diana Anghel, Mihail Enache () [Corola-publishinghouse/Science/91955_a_92450]
-
câteva traduceri din Rimbaud, Marcel Olinescu și Tiberiu Vuia semnează proza scurtă, iar Ovidiu Constant publică un fragment de român. Miron Constantinescu apare în postura de cronicar literar, analizând cărți de Camil Baltzar, Mihail Ilovici, Ury Benador, Horia Stamatu. Rubrică „Glose” recoltează informații din lumea literară și artistică. M.Pp.
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286894_a_288223]
-
totuși cred că, de la-nceput pân-la sfârșit și pin toate episoadele, ar fi foarte interesantă... Uite la Irimie: un pepelea a fost tată-său, un pepelea străbu [nu]- său, e același Pepelea care nainte c-o mie de ani făcea glose asupra unei strachine cu linte; uite la Veniamin: un năuc în vecii vecilor, și cu același năuc ne-om întîlni peste o mie de ani poate-n locul unde a stat odată această cafenea... va fi un lac aici și
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
șir infinit de oameni... într-o lacrimă... Dar * căzuse scursă * în cafea și *** ce romanță cântă *, zise el! în această noapte, la lumina dulce a țigărei mele... Este o romanță ***... îmi aduce aminte de [ce] a zis *** ********************** atuncea * va face glose asupra unei femei *, căci va fi în[c]întat * omul de nimic * ce este. Nu credeți că sânt în viața omului momente care rezumă-n ele soarta lui întreagă... și-ți spun parecă... auzi, așa, un țiuit în ureche: Sânt
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
lit. (1982), 765-774; Papadima, Creatorii, 212-224; G. Călinescu, Istoria literaturii române (compendiu), București, 1945, 336-337; Petre Pandrea, Portrete și controverse, I, București, 1945, 195-224; Horia Stancu, Cezar Petrescu, București, 1958; Mihai Gafița, Cezar Petrescu, București, 1963; Piru, Panorama, 247-266; Zaciu, Glose, 111-116; Botez, Memorii, I, 247-272; Papadima, Scriitorii, 68-69, 100-108; Crohmălniceanu, Literatura, I (1972), 316-331; Ion Bălu, Cezar Petrescu, București, 1972; Piru, Varia, II, 292-295; Rotaru, O ist., II, 667-676; Al. Oprea, Cezar Petrescu sau Apetențele romantice ale unui prozator realist
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288781_a_290110]
-
ovidiene, Studii despre D. Cantemir și Articole românești din diverse publicații. O mică parte din contribuțiile sale, cu caracter compozit, a fost selectată după o viziune proprie în culegerile Pătimirea moldovenilor (1993), mult amplificată sub titlul Scolii paralele (1997), și Glose istorico-literare (1994). În fine, Dacia Sacra (1999), tipărită postum, cuprinde în afara studiilor de istorie referitoare la perioada veche și medievală a romanității dunărene, corespondența autorului cu Constantin Noica. Erudiția, stilul viu, nuanțat și mai ales patosul ce străbate toate intervențiile
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287857_a_289186]
-
infiltrațiile filosofico-moraliste sau aluziile la cotidian dau operei lui L. o aură deosebită, apropiind-o, pe o bună parte a întinderii ei, de sfera literaturii. SCRIERI: Pătimirea moldovenilor, pref. Al. Duțu, Aalborg (Danemarca), 1993; ed. (Scolii paralele), Aalborg (Danemarca), 1997; Glose istorico-literare, Aalborg (Danemarca), 1994; Dacia Sacra, tr. Mihai Popescu, îngr. și postfață I. Oprișan, București, 1999. Repere bibliografice: Al. Duțu, „Glose istorico-literare”, RITL, 1995, 1; Alexandru Niculescu, Eugen Lozovan (1929-1997), RL, 1997, 51-52; Dicț. scriit. rom., II, 771-775; Fănuș Băileșteanu
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287857_a_289186]
-
ei, de sfera literaturii. SCRIERI: Pătimirea moldovenilor, pref. Al. Duțu, Aalborg (Danemarca), 1993; ed. (Scolii paralele), Aalborg (Danemarca), 1997; Glose istorico-literare, Aalborg (Danemarca), 1994; Dacia Sacra, tr. Mihai Popescu, îngr. și postfață I. Oprișan, București, 1999. Repere bibliografice: Al. Duțu, „Glose istorico-literare”, RITL, 1995, 1; Alexandru Niculescu, Eugen Lozovan (1929-1997), RL, 1997, 51-52; Dicț. scriit. rom., II, 771-775; Fănuș Băileșteanu, Personalități culturale românești din străinătate, București, 1999, 120-122; Manolescu, Enciclopedia, 459-463. I.O.
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287857_a_289186]
-
am în minte comparația făcută de Al. Zub, prin care sugera că rolul istoricului este similar celui al corului din tragedia ateniană: comentează și judecă, el fiind un avocat al comunității în care trăiește și, de ce nu, un moralist. Aceste „glose” sunt alcătuite fără patimă, extaze sau recriminări, ci cu seninătate, iar pe alocuri răzbătând un umor fin. Ele sunt captivante, minuțioase și de multe ori șocante, conțin detalii colorate și picante, însă, cu riscul de a mă repeta, prin ele
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
lui Titu Maiorescu, I-II, București, 1986-1987; Interpretări, București, 1988; Atitudini, București, 1988; Viața lui C. Stere, I-II, București, 1989-1991; Înțelesuri, București, 1994; Anii treizeci. Extrema dreaptă românească, București, 1995; Fizionomii, București, 1997; Medalioane, Iași, 1997; Portrete, București, 1999; Glose despre altădată, pref. Dan Silviu Boerescu, București, 1999; Polifonii, Iași, 2001. Ediții: H. Sanielevici, Cercetări critice și filosofice, introd. edit., București, 1968; Mihail Dragomirescu, Scrieri critice și estetice, introd. edit., București, 1969 (în colaborare cu Gh. Stroia); George Panu, Amintiri
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288593_a_289922]