571 matches
-
lucrare de sinteză, considerată moment de referință pentru studiile clasice românești, este Istoria literaturii latine (1947), din care s-a tipărit doar prima parte, De la origini până la Cicero. În această carte, clasicistul alătura unui bogat aparat de date istorico-literare numeroase glose critice, pe cât de pertinente, pe atât de agreabile, dezvăluindu-și nu numai apetenta pentru valențele estetice, ci și înzestrarea de netăgăduit de comentator. După mutarea la București se concentrează mai ales asupra scriitorilor bizantini, pe care ii editează în colecția
MIHAESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288112_a_289441]
-
1967; Manolescu, Metamorfozele, 7-12; Adriana Iliescu, „Literatorul”, București, 1968, passim; Tomuș, 15 poeți, 46-61; Nicoletta Corteanu Loffredo, Alexandru Macedonski - perspettive critiche di ieri e di oggi, Napoli, 1969; Mincu, Critice, I, 58-75; Ciopraga, Lit. rom., 144-151; Micu, Început, 144-151; Zaciu, Glose, 39-45; Rotaru, O ist., I, 513-537; Ulici, Recurs, 128-131; Comentarii macedonskiene, îngr. Florea Firan, București, 1971; Gáldi, Introducere, 249-279; Zamfir, Proza poetică, 249-288; Matei Călinescu, Conceptul modern de poezie, București, 1972, 239-245; Zaciu, Colaje, 114-118; Mihai Zamfir, Introducere în opera
MACEDONSKI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287942_a_289271]
-
oricine dorește să aibă o percepție globală a gândirii sale. În afară de faptul că lipsa unor ediții serioase ale scrierilor sale îngreunează teribil munca de interpretare, în plus, preocupările sale se dispersează în sfera gramaticii și a retoricii (etimologii, diferențe, analogii, glose) și acest lucru conferă întregii sale producții un caracter aproape impersonal; aceasta pare a fi exclusiv fructul unor compilații unde sunt juxtapuse adesea izvoare sacre și izvoare profane; pe deasupra, s-au pierdut corespondența și omiletica sa. Toate acestea fac dificilă
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
care au fost publicate în 1746 sub numele lui Atanasie, însă nu aparțin episcopului de Alexandria (cf. pp. ???-???). După cum rezultă din titlu, opera e constituită dintr-o culegere de scolii, în acest caz foarte scurte, în general sub forma unor glose pe marginea textului, alcătuite adesea din puține cuvinte, prin care este explicată o expresie sau alta, ori este parafrazat un verset, și care au drept scop nu atât exegeza adevărată cât educația morală. Pentru acest tip de exegeză, Esihie preferă
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
și metoda exegetică pe care a explicat-o S. Leanza) și vrea să spună că textul biblic era divizat în unități mici (stichoi) chiar de către Esihie, altfel decât este el împărțit acum în Septuaginta, și că pe marginea textului existau glose explicative pentru pasajele complicate. Fiecare pericopă era precedată de un „capitol” sau „sumar” care expunea pe scurt subiectul pericopei în discuție. Alte scolii ale lui Esihie, consacrate unui număr de 13 cântări din Vechiul și Noul Testament s-au păstrat într-
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
gigantic Comentariu la Epistolele lui Pavel, alcătuit după sfârșitul epocii lui Fotie. Așadar, Ecumenius ar fi scris un comentariu cu un subiect analog: acesta, dacă judecăm după ceea ce se poate vedea în compilația ulterioară, ar fi fost format din scurte glose. Mai scurte sunt Comentariul la Faptele Apostolilor și Comentariul la epistolele catolice care, din câte se pare, conțin o mai mare cantitate de material original. Totuși, nici situația acestor comentarii nu e limpede pentru că textul lor coincide, se poate spune
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
Mateiu I. Caragiale de detractori sau de cei care l-au minimalizat (Șerban Cioculescu în special, combătut cordial) și examinează pertinent felul în care se cade să fie stabilite și interpretate legăturile dintre biografie și operă. Caragiale (1996) - cu subtitlul Glose, analize - nu e o monografie unitară, ci o grupare de texte (scrise de-a lungul a două decenii, 1975-1995) care, după părerea autorului, „deși e atât de succintă, depășește simpla încercuire monografică”: unghiul analizei e amplificat astfel încât să cuprindă, pe lângă
GEORGE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287217_a_288546]
-
G. cultivă o poezie lirică prin excelență, surprinzând stări emotive aflate la frontiera dintre vis și realitate. Versurile, încărcate de o imagistică barocă, poartă amprenta unui spirit rafinat, exprimându-se într-un lirism de natură intimistă. Atât poemele, cât și glosele și rondelurile atestă o tensiune înaltă a trăirilor sufletești și o reflecție gravă asupra vieții. A scris numeroase cărți de versuri pentru copii. A publicat, de asemenea, proză, publicistică și eseuri, care cuprind creionări de portrete, evocări, note de călătorie
GUJEL. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287382_a_288711]
-
fost mai întâi întârziată, apoi a devenit imposibilă din pricina sfârșitului său prematur. SCRIERI: Duh de basm, București, 1934. Traduceri: Poemele lui Edgar Poe, introd. trad., București, 1938. Repere bibliografice: Mihail Sebastian, Despre numai trei poeți, CU, 1932, 2591; Mircea Eliade, Glose pentru scriitori tineri, CU, 1932, 2592; C. I. Șicloveanu, „Duh de basm”, ADV, 1934, 15 448; Perpessicius, Opere, VII, 18-21; Al. Robot, Poezia nouă: „Duh de basm”, RP, 1934, 4917; Pompiliu Constantinescu, „Duh de basm”, VRA, 1934, 341; Octav Șuluțiu
GULIAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287384_a_288713]
-
Ovidiu Papadima, Neam, sat, oraș în poezia lui Oct. Goga, București, 1942; Oarcăsu, Oglinzi, 49-53; Martin, Poeți, I, 1-11; Tomuș, 15 poeți, 90-97; Baconsky, Marginalii, 229-295; Felea, Reflexii, 14-22; Călinescu, Ulysse, 214-218; Ciopraga, Lit. rom., 218-233; Micu, Început, 249-274; Zaciu, Glose, 71-76; Vârgolici, Retrospective, 236-255; Streinu, Pagini, IV, 19-29; I.D. Bălan, Octavian Goga, București, 1971; Piru, Varia, I, 244-248, II, 214-217; Zaciu, Ordinea, 40-50; Valeriu Râpeanu, Pe drumurile tradiției, București, 1973, 111-118; O. Goga interpretat de..., îngr. și pref. I.D. Bălan
GOGA-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287305_a_288634]
-
Lamartine, Hugo, Sully Prudhomme. Sedusă de câte un model, absoarbe și apoi dezvoltă, ca într-un foarte personal jurnal de lectură, substanța unui vers celebru, a unui aforism. Versurile ei, desen liniștit, limpede, aproape caligrafic, închid însă mărturisiri, reflecții și glose care vin dintr-o zonă a căutării continue, neliniștite. Înstrăinat, refractar și disprețuitor față de banalitate și prozaism, eul se regăsește pe sine într-un Ev Mediu idealizat. În multe reverii sentimentale este contemplată dragostea, trăire gravă, unică, însoțită de gesturi
HASDEU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287417_a_288746]
-
se transformă pe neștiute într-un eseu dedicat conflagrației mondiale, coerent, scris cu eleganță și înălțime a perspectivei, cu multe observații profunde. Dintr-o eventuală istorie a eseului nu vor putea lipsi nici Călătorul romantic (1938) sau Cartea prieteniei (1939). Glosele din primul volum încearcă să desprindă semnificațiile, mai ales de natură intelectuală, ale călătoriei. Ideile proprii sunt însoțite de altele, aflate în texte de Charles Maurras, Maurice Barrès, Paul Morand, François Mauriac, și de comentariile pertinente prilejuite de însemnările de
HEROVANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287431_a_288760]
-
nu de puține ori, unei ritmicități populare, cu atenție sporită acordată semnificațiilor cuvântului. Publicistica politică a lui H. a izvorât în exil din confruntarea cu anomaliile instaurate de comunism. În fiecare caz politic semnalat, publicistul caută sensurile, aspectele dominante, iar glosele sale au mereu rigoarea detașării emoționale, propunând o reinterpretare a faptelor într-o lumină etică, dar și dintr-o perspectivă națională ce are în vedere însăși istoria latinității europene. Rezultatul imediat este unul stenic, căci moralistul rezumă întregul conglomerat al
HERESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287429_a_288758]
-
numeroase cronici literare și texte în proză sau versuri, ține rubrica „Din freamătul zilei”) și a colaborat, mai ales începând din 1919, cu articole sociale și politice, poezii inspirate din suferința celor năpăstuiți, pamflete, portrete literare, polemici de tot felul, glose, note și însemnări despre scriitorii zilei, studii de folclor și estetică etc., într-un fel de radiografiere neîntreruptă a vieții culturale și sociale, la numeroase reviste și ziare, semnând și Trubadurul, Arald, Alex, Bucur, Bélé, Barbu Lăzărescu, Matei Rareș, Matheiu
LAZAREANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287758_a_289087]
-
în direcția istoriografiei literare și a folclorului, domenii în care contribuția sa relevă mai degrabă o disimetrie între omul de carte și militantul politic. Istoriograful, spirit ce cocheta cu enciclopedismul, reușește uneori să pătrundă dincolo de suprafața fenomenului cultural, aducând în glosele și comentariile sale referințe inedite, rezultate din cercetarea atentă a manuscriselor și a documentelor. Începute în 1917 sub titlul generic Arheologie literară, cercetările lui L. prind mai întâi forma unor articole de revistă, pentru ca ulterior să fie tipărite în broșură
LAZAREANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287758_a_289087]
-
București, 1947; Cântăreți români ai Comunei din Paris: Mihai Eminescu, Constantin Mille, Gheorghe din Moldova, Traian Demetrescu, București, 1948; Ioan Păun-Pincio, București, 1948; I.C. Frimu, București, 1948; Ion Creangă și basmul rusesc, București, 1949; Eminescu, om al cărții, București, 1950; Glose și comentarii de istoriografie literară, îngr. Ion Crișan și George Baiculescu, București, 1958; Cu privire la Mihail Eminescu, Ion Creangă, I.L. Caragiale, G. Coșbuc, B.P. Hasdeu, V. Alecsandri, G. Asachi și I. Heliade-Rădulescu. Glose și comentarii, îngr. George Baiculescu, introd. Perpessicius, București
LAZAREANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287758_a_289087]
-
București, 1949; Eminescu, om al cărții, București, 1950; Glose și comentarii de istoriografie literară, îngr. Ion Crișan și George Baiculescu, București, 1958; Cu privire la Mihail Eminescu, Ion Creangă, I.L. Caragiale, G. Coșbuc, B.P. Hasdeu, V. Alecsandri, G. Asachi și I. Heliade-Rădulescu. Glose și comentarii, îngr. George Baiculescu, introd. Perpessicius, București, 1971; Cu privire la meșteșugarii cuvintelor, îngr. Mariana și Victor Iova, București, 1975. Repere bibliografice: Perpessicius, Opere, XII, 560; Podoleanu, 60 scriitori, I, 159-170; Predescu, Encicl., 479; [B. Lăzăreanu], RMB, 1957, 3820; Baltazar, Evocări
LAZAREANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287758_a_289087]
-
Iorga, București, 1968; Streinu, Pagini, I, 111-118, III, 103-113, IV, 97-99, V, 165-168; Ion Lăzărescu, N. Iorga, critic și istoric literar, ALIL, t. XIX, 1968; Mincu, Critice, I, 211-216; Barbu Theodorescu, Biografia școlară a lui N. Iorga, București, 1970; Zaciu, Glose, 39-45; Ciopraga, Lit. rom., 38-43, 45-54, 56-68, 107-109, 656-669; Micu, Început, 183-197; Nicolae Iorga. Omul și opera, îngr. N. Grigoraș și Gh. Buzatu, Iași, 1971; Vasile Netea, Nicolae Iorga. 1871-1940, București, 1971; Al. Cerna-Rădulescu, Arbori din țara promisă, București, 1972
IORGA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287605_a_288934]
-
timpului, pref. Costin Tuchilă, București-Iași, 1993; Mississippi, Galați, 1993; Noul Adam, Iași, 1994; Paradisul, postfață Ioan Holban, București, 1996; Lovitura de maestru, Iași, 1997. Traduceri: Odele Mării Egee. Poeți greci contemporani, București, 1990 (în colaborare cu Andreas Rados). Repere bibliografice: Sorianu, Glose, 183-186; Sorianu, Contrapunct, 81-84; Petroveanu, Traiectorii, 296-298; Cândroveanu, Alfabet, 183-186; Mincu, Poezie, 145-147; Barbu, O ist., 95-97; Piru, Poezia, II, 266-271; Raicu, Critica, 363-368; Alexiu, Ideografii, 164-166; Iorgulescu, Scriitori, 137-140; Alboiu, Un poet, 207-208; Ruja, Valori, 113-115; Dimitriu, Singurătatea, 191-197
ROMANESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289310_a_290639]
-
Adrian Marino, Romul Munteanu, Alexandru Duțu, Dan Grigorescu, Irina Mavrodin, Gelu Ionescu, Mircea Martin, Al. Călinescu ș.a. Istoria literară se regăsește atât în paginile dedicate, îndeosebi în momente aniversare, unor personalități, unor publicații, unor curente sau grupări, cât și în glosele unor istorici literari ca Al. Piru (rubrica „Disociații”), Șerban Cioculescu (al cărui „Breviar” a constituit multă vreme unul dintre punctele de atracție ale revistei), Z. Ornea și Cornelia Ștefănescu („Cronica edițiilor”). R.l. a acordat un spațiu destul de larg și literaturilor
ROMANIA LITERARA-5. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289323_a_290652]
-
Rebreanu, București, 1967; Zaciu, Masca, 189-197; Gavril Scridon, Liviu Rebreanu pe plaiuri năsăudene, Cluj, 1967; Papu, Luminile, 27-34; Liviu Petrescu, Realitate și romanesc, București, 1969, 65-81, 257-261; Puia Florica Rebreanu, Zilele care au plecat, București, 1969; Balotă, Labirint, 191-196; Zaciu, Glose, 103-110; Oprea, 5 prozatori, 65-122; Popa, Modele, 83-88; Al. Cerna-Rădulescu, Arbori din țara promisă, București, 1972, 5-40; Lidia Gavrilescu, Liviu Rebreanu. Biobibliografie, Iași, 1972; Vasile Netea, Interviuri literare, București, 1972, 39-52, 169-178; Rotaru, O ist., II, 583-608; Vlad, Convergențe, 208-213
REBREANU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289159_a_290488]
-
Traduceri: N. Iorga, L’ultima delle dee, Lanciano, 1930 (în colaborare cu Aron Cotruș), Frate Francesco. Mister în cinque tempi, Milano, 1931; Mihail Sevastos, La via dei Giardini, Lanciano, 1940. Repere bibliografice: G. Călinescu, Divinul rătăcitor, CNT, 1956, 11; Zaciu, Glose, 218-223; Dan Mănucă, „România antică e modernă”, RL, 1994, 34; Mircea Anghelescu, Literatura română în Italia, „Associazione latină degli studi romeni”, 1995, 9. I.D.
LUPI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287930_a_289259]
-
toate un umor discutabil. Autorul își hibridizează textele, compune aceste comedii-eseu cu procedee și tehnici dramatice divergente, aglomerând spațiul lor cu filosofeme proprii. Ambițiile de prozator ale lui S. sunt și mai mari. El vrea să realizeze nu o simplă glosă la majore experiențe epice anterioare, ci o proză cuprinzătoare, elastică, stratificată, legitimată prin rafinament artistic, dar și prin ambitusul său. Bogată, problematica omului este și complex reprezentată, într-o varietate de formule ce se înscriu, esențial, în două unghiuri diferite
SIRBU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289705_a_291034]
-
oricine dorește să aibă o imagine globală a gîndirii sale. Pe lîngă faptul că lipsa unor ediții serioase ale scrierilor sale îngreunează foarte mult munca de interpretare, preocupările sale se dispersează în sfera gramaticii și a retoricii (etimologii, diferențe, analogii, glose), conferind întregii sale producții un caracter aproape impersonal; aceasta pare o compilație unde sînt juxtapuse adesea izvoare sacre și izvoare profane; în plus, s-au pierdut scrisorile și omiliile sale. Toate acestea fac dificilă cunoașterea unui autor ca Isidor. Astfel
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
fost publicate în 1746 sub numele lui Atanasie, însă nu-i aparțin episcopului de Alexandria (cf. pp. 000-000). După cum rezultă din titlu, opera e constituită dintr-o culegere de scolii, în acest caz foarte scurte, în general sub forma unor glose pe marginea textului, alcătuite adesea din puține cuvinte, prin care este explicată o expresie ori este parafrazat un verset, și care au drept scop nu atît exegeza propriu-zisă, cît educația morală. Pentru acest tip de exegeză, Hesychius preferă metoda alegorică
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]