587 matches
-
creștinilor cu dușmanii statului, datorită opiniei lor rezervate față de ideologia păgână. La sporirea tensiunilor dintre creștinism și religia tradițională a contribuit și prosperitatea sectelor eretice care asumau atitudini diferite față de statul roman, în funcție de orientarea lor teologică. Astfel, tradiția de tendință gnostică, ramificată în mișcări multiple se baza pe credința sa în dualismul materie-spirit, bine-rău, în timp ce, pe plan politic inspira un atașament relativ detașat față de autoritatea civilă, înclinată să-și considere participarea exterioară la activitățile publice indiferentă și tot astfel la cele
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
Considerându-se întrupată în lume, Biserica primară nu-și asumase până acum nici o atitudine provocatoare față de păgânism. Deși rămânea relativ puternică și compactă în dezvoltarea sa teologică, a perceput necesitatea păstrării unității ecleziastice, punând limită dezordinii cauzate de înmulțirea sectelor gnostice ori a celor milenariste, prezentând religia creștină păgânilor și respingând simultan acuzele neîntemeiate ale acestora. 4. Creștinismul în istoriografia păgână greco-romană Raportul dintre lumea greco-romană și creștinism, în ciuda tuturor asimilărilor istorico-religioase constatate, nu a fost lipsit de prejudecăți din antichitate
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
precum Tertulian sau Ciprian. Spiritul creștin al alexandrinului este pătruns de un elenism specific, cu toate influențele stoice și platonice revăzute în lumina unei gnoze diferite de cea concepută de cultura greacă clasică, dar și față de cea înțeleasă de sectele gnostice. Autorul este înclinat spre sincretismul ocult dintre cultura greacă și mesajul creștin, care îl duc spre transcenderea rigorismului formalist de tip iudaic, dar și de rigiditatea mentalității occidentale. Creștinul care a ajuns la adevărata cunoaștere a mistérion dobândește o libertate
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
posesia fizică se exasperează și mai mult nevoia contopirii și se face dovada impenetrabilității absolute dintre oameni", și asta deoarece "fiecare e o imensă solitudine; astru condamnat să călătorească pe cer fără a se întâlni cu altul". Asemenea perspectivă pesimistă, "gnostică", atribuită de Lovinescu poetului îndrăgostit (mai exact: alter-ego-ului său ficțional, fie că se numește Andrei, fie Bizu, fie Eminescu), o jignește însă pe Mite, femeie care, ca orice femeie, vrea totuși să fie dorită întreagă, cu sufletul și cu trupul
Scriitorul si umbra sa. Volumul 1 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]
-
lipsită de prejudecăți. Interesant e că nici Călinescu nu s-a lăsat mai prejos. În sclipitorul eseu intitulat Poezia "realelor", de pildă, el împarte scriitorii (în funcție de "sexualitatea" lor) în două mari categorii: "idealiștii" și "realiștii", primii având o viziune dualistă, gnostică (asemeni lui Lovinescu), din perspectiva căreia condamnă realitatea (întrupare a răului absolut), pe când ceilalți sunt moniști și înclină spre anularea contradicțiilor dintre suflet și trup, "realitate" și "idee". Or, dacă e să dăm crezare lui Platon, așa cum ne îndeamnă "divinul
Scriitorul si umbra sa. Volumul 1 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]
-
Iarăși ca la autorul Nebănuitelor trepte acționează implacabil cenzura transcendentă. Tentația de a forța "ușile tainei în număr de șapte", de a escalada "Muntele Cain" și "Muntele Vinei" ori de a descoperi "Poarta Învierii" învederează în fond o mistuitoare nostalgie gnostică. În spectralul Eu al celui ispitit de intermundii se pot recunoaște toți tânjitorii lumii, toți Ceilalți în proiecții simetrice. În Tripticul termenilor sau încercare asupra cuvintelor obsedează tipic mirajul "esenței a cincea" (quintesența), motiv de speculație filozofică-filologică; produs gnoseologic "imponderabil
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
un ghid, dacă vreți, al lumii de dincolo, întrezărită prin porțile visului, extazului, morții clinice, filosofiei și experienței mistice. Rînd pe rînd apar fantomele egiptene, cele chinezești, iraniene, grecești, evreiești, tehnici ale extazului, ascensiuni extatice și magie. Este o carte gnostică, răsturnînd istorismul și care pledează pentru "existența unui sistem universal al spiritului care guvernează percepția și interferează cu lumea fizică" (L.E. Sullivan). Intuiția îmi spune că Ioan Petru Culianu a experimentat mai mult decît ne-a împărtășit într-o manieră
[Corola-publishinghouse/Science/1559_a_2857]
-
prima oară în 1908, el a devenit o carte ezoterică clasică ce ne învață să aplicăm principiile hermetice. La început, aceste principii se transmiteau pe cale orală și în secret. Apoi ele au fost încorporate în mistica ebraică și în sistemele gnostice. Astăzi, mulți oameni au acces la aceste învățături. Ei înțeleg că gîndurile creează realitate. Ei bine, Kybalionul ne învață cum să ne controlăm și să ne concentrăm gîndurile, astfel încît materializările să se producă la cel mai înalt nivel. El
[Corola-publishinghouse/Science/1490_a_2788]
-
supreme, un fel de Sfîntă Treime la creștini, și de aceea a fost numit astfel. În secolele creștine, numele era considerat de către unii autori ca fiind, de fapt, un pseudonim ce semna numeroase scrieri sin-cretice, în care se îmbinau elemente gnostice cu altele neoplatonice și cu altele iudaice, cu scopul de a obține o doctrină capabilă să fie opusă creștinismului în ascensiune. Cea mai mare parte a acestor scrieri s-a pierdut, iar puținul care ne-a rămas ne-a venit
[Corola-publishinghouse/Science/1490_a_2788]
-
Teodosie, Iustinian) a distrugerii culturii păgâne. La toate acestea ar trebui adăugate reflecții asupra rolului copiștilor (călugări, în cea mai mare parte...), asupra părții de aleatoriu în privința condițiilor de supraviețuire a ceea ce a scăpat de furia vandală a creștinilor (urcioare gnostice îngropate în deșertul egiptean la Nag Hammadi, biblioteci epicuriene în reședințe acoperite și protejate de erupția Vezuviului), fără a uita celebrarea dușmanilor care citează abundent textele victimelor lor (Origen, care atacă în mai multe cărți lucrarea Contra creștinilor a lui
Michel Onfray. In: O contraistorie a filosofiei. Volumul x [Corola-publishinghouse/Science/2095_a_3420]
-
Egipt, niște mumii au fost înfășurate în feșe de care erau atașate bucăți de papirus înmuiat în gips ce conțineau un anumit număr de texte. Unele banale (contabilitate, documente administrative), altele de cea mai mare valoare: fragmente din Homer, evanghelia gnostică a lui Toma, Sofocle și Pindar autentificați, Herondas, Callimah, dar și Sappho, care ar putea trece - dacă poeții ar avea drept de cetate în această Contraistorie a filosofiei! - drept predecesoarea hedonismului. În depozitul de gunoaie al orașului părăsit după schimbarea
Michel Onfray. In: O contraistorie a filosofiei. Volumul x [Corola-publishinghouse/Science/2095_a_3420]
-
Arborele Gnozei Mitologia gnostică de la creștinismul timpuriu la nihilismul modern Elogiu lui Ioan Culianu și Arborelui Gnozei „Dacă nar fi dispărut pe neașteptate dintre noi, Ioan Culianu ne-ar fi dăruit multe alte cărți deschizătoare de drumuri cum este cea de față. O capodoperă
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
complet adusă la zi la lucrarea clasică a lui Steven Runciman The Medieval Manichees, ieșită astăzi din uz; și, mai mult decît atît, cei care se ocupă de studiul Antichității tîrzii vor Întîlni aici cea mai completă expunere a mitologiei gnostice (incluzînd maniheismul și pe negnosticul Marcion) Întreprinsă vreodată pînă acum. Cu toate că, potrivit așteptărilor mele, cartea se va dovedi destul de incitantă pentru specialiștii din domeniile mai sus menționate, de la istoricii Antichității tîrzii și pînă la medievaliști, cred totuși că noutatea ei
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
gnosticism aproape o erezie a iudaismului, reprezintă cu siguranță un progres, Însă numai În măsura În care gnosticii s-au folosit de Tanakh și poate de comentariile midrașice timpurii nu mai puțin decît creștinii, iar uneori, se pare, ceva mai mult. Mitologia inițială gnostică este evreiască la fel de puțin cum este și iraniană sau creștină. Atunci ce este mitologia gnostică? Studioșii gnosticismului au de obicei formație de filologi și de teologi, dar nu prea sînt la curent cu modul În care antropologii definesc și analizează
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
s-au folosit de Tanakh și poate de comentariile midrașice timpurii nu mai puțin decît creștinii, iar uneori, se pare, ceva mai mult. Mitologia inițială gnostică este evreiască la fel de puțin cum este și iraniană sau creștină. Atunci ce este mitologia gnostică? Studioșii gnosticismului au de obicei formație de filologi și de teologi, dar nu prea sînt la curent cu modul În care antropologii definesc și analizează mitul. Prin urmare, ori de cîte ori li se atrage atenția asupra rădăcinilor pur și
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
orice, de ce mai susținem existența unui fenomen numit gnosticism? Cartea de față Își propune să arate că sistemul dualismului occidental pornește de la anumite premise și că are o inconstestabilă existență În dimensiunea lui logică. Voi delimita prin acest sistem secțiuni gnostice care se transformă reciproc, În măsura În care sistemul le Îngăduie. La un nivel mai general Însă, dispunem de două criterii apte să ne permită a Înțelege de ce, și În ce măsură anume, gnosticismul a fost revoluționar În contextul său cultural. În stadiul de-acum
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
rămîne, În linii mari, aceeași pentru toate curentele dualiste occidentale pe care le vom analiza În continuare. Sistemul gnosticismului este extrem de complex, implicînd nenumărate transformări. În comparație cu el, celelalte curente dualiste sînt mai simple. Marcion (vezi capitolul 5) adoptă regulile exegezei gnostice fără a fi el Însuși un gnostic. Maniheismul (capitolul 6) reprezintă o transformare ulterioară a unui anumit tip de gnosticism. În cadrul mișcărilor medievale, situațiile se diferențiază pe o gamă amplă. Paulicianismul (capitolul 7) Înseamnă o transformare a marcionismului, În vreme ce bogomilismul
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
dar o fază tîrzie a doctrinei sale se află expusă Într-o serie de izvoare (vezi, mai departe, capitolele 3 și 4), izvoare mult mai avare atunci cînd e vorba de „fiul” său - trupesc ori spiritual - Isidor, cel căruia Învățătura gnostică Îi datorează un tratat, azi pierdut, asupra Învelișurilor astrale ale sufletului. Cam În aceeași perioadă se situează activitatea lui Marcion, născut În Asia Mică, pe malul Pontului Euxin (Marea Neagră), la Sinope, unde tatăl său e posibil să fi fost episcop
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
o dovedesc traducerile În limba coptă ale tratatelor lor originale; cele mai tîrzii, cum este Pistis Sophia, apar puternic influențate de maniheism. Nu se cunosc prea multe În legătură cu istoria socială a gnosticismului tîrziu. Este, cu toate acestea, probabil ca scrierile gnostice să fi circulat printre cenobiții asceți din primele mînăstiri creștine, fondate În Egipt, de către Pahomie, În a doua jumătate a secolului al III-lea. Îngroparea misteriosului vas de lut de la Nag Hammadi, a cărui descoperire, În 1945, a deschis un
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
superficiale și implică speculații esoterice asupra genezei, asupra literelor alfabetului, a syzygiilor (perechilor) de eoni cerești, a șirului de profeți și așa mai departe 64 - toate acestea fiind teme prezente În gnosticism (ca și În mistica iudaică), dar nu specific gnostice. Argumentul principal pe care Halm Îl aduce În favoarea tezei sale constă În pretinsele asemănări pe care le descoperă Între Demiurgul gnostic și Demiurgul din unele scrieri șiite sectare. De pildă, o cosmogonie ismaelită din veacul al X-lea Înfățișează o
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
Gabriel este iertat, Își recunoaște neputința și se declară sluga smerită a lui Dumnezeu 70. Această scurtă demonstrație a omnipotenței lui Dumnezeu nu este urmată de nici un alt episod de geneză. Cosmogonia sectei Ahl-i-haqq nu conține nici un fel de motive gnostice, cum nu conține nici mitul yazidiților 71. Situația mandeenilor din Irak și Iran este total diferită de cea a sectelor șiite. Ca și evreii, creștinii și zoroastrienii, ei sînt un „popor al cărții” (ahl al-kitab). Limba lor este un dialect
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
aripi de vultur, carapace de broască țestoasă, mîini și picioare de monstru (vezi mai jos, capitolul 6). Cosmogoniile mandeene oscilează Între dualismul radical și cel monarhian. Mandeismul reprezintă o sursă prețioasă, În măsura În care Încorporează, fără a le digera, numeroase motive autentice gnostice și maniheene Într-un fel de patchwork unic, alcătuit din elemente de iudaism, zoroastrism și Islam, pe cuprinsul căruia domină tonul gnostic, polemic la adresa Stăpînilor cosmici ai Lumii, ai Planetelor și ai semnelor Zodiacale - cu toții fii ai unei singure mame
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
specialiști moderni, conform căruia mandeismul ar reprezenta nu numai un amestec recent de motive religioase Împrumutate din toate direcțiile, ci și un exemplu de „gnosticism precreștin”, este absolut neverificabil. Chiar cele mai vechi straturi ale mandeismului, care nu sînt defel gnostice ci pur și simplu iudeo-creștine și baptiste, nu pot fi cu mult anterioare maniheismului. Din mandeism nu se poate deduce nimic legat de gnosticismul timpuriu, cum ar fi originea, cronologia, mitologia acestuia. Adevărat, un anumit contact Între gnosticism și mandeism
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
dintre ideile preferate ale lui Gershom Scholem a fost aceea că mistica iudaică timpurie este o formă de gnosticism 81. Este evident că lucrurile nu stau așa: Înmulțirea numărului de Îngeri cerești, cuvinte-cheie și peceți sînt elemente pe care textele gnostice le au În comun cu mistica Merkaba, fără a fi totuși nici gnostice, nici iudaice. Este vorba de o monedă curentă elenistică, aflată În circulație și pe cuprinsul papirusurilor magice. Dacă am Încerca să-i căutăm „originile”, e probabil că
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
timpurie este o formă de gnosticism 81. Este evident că lucrurile nu stau așa: Înmulțirea numărului de Îngeri cerești, cuvinte-cheie și peceți sînt elemente pe care textele gnostice le au În comun cu mistica Merkaba, fără a fi totuși nici gnostice, nici iudaice. Este vorba de o monedă curentă elenistică, aflată În circulație și pe cuprinsul papirusurilor magice. Dacă am Încerca să-i căutăm „originile”, e probabil că nu vom reuși să ne apropiem de ele dincolo de derivatele egiptene tîrzii ale
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]