591 matches
-
un MÎntuitor era, la vremea respectivă, una dintre trăsăturile proeminente pe care gnosticismul le avea În comun cu creștinismul. Știm, de asemenea, că În secolul al III-lea era la modă, printre platonicieni de ortodoxie Îndoielnică, să se compună texte gnostice; și, Într-adevăr, s-ar putea ca unele dintre acestea să-și fi aflat locul În colecția tîrzie de la Nag Hammadi. N-ar trebui să fie pentru nimeni o surpriză dacă acești paltonicieni, În disprețul lor față de acea variantă contrafăcută
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
colecția tîrzie de la Nag Hammadi. N-ar trebui să fie pentru nimeni o surpriză dacă acești paltonicieni, În disprețul lor față de acea variantă contrafăcută de platonism fariseic care era În ochii lor creștinismul, ar fi dorit să elimine din miturile gnostice inventate de ei orice urmă de creștinism și ar fi optat, În multe cazuri, pentru o varietate de gnosticism (ca, de exemplu, gnosticismul sethian) care nu acordă nici Bibliei prea mare atenție. Este ciudat faptul că pînă și aceștia rețin
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
ucide pe cei ce mănîncă din roadele lui236. Gnosticii lui Epifaniu resping Vechiul Testament, În ciuda faptului că se folosesc de el În scopuri polemice 237. Scrisoarea către Flora a lui Ptolemeu constituie un excelent exemplu al acelei doctrine valentiniene care, rămînÎnd gnostică În privința utilizării miturilor, se aproprie de platonism și de creștinism În evaluarea dată Demiurgului 238. Originea Legii este o chestiune dificilă, afirmă Ptolemeu, În consens cu filologia modernă, deoarece se compune nu dintr-unul, ci din cinci straturi diferite: sentințele
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
similar de „interpretare greșită creatoare” este aplicat și celorlalte episoade ale Genezei care sînt semnificative din punct de vedere al interpretului gnostic. S-ar putea ca utilizarea prea frecventă a expresiei lui Harold Bloom să creeze impresia falsă că procedeele gnostice n-ar fi legitime. Ele sînt, Într-adevăr, ilegitime din punctul de vedere al tradiției, nu Însă și din punct de vedere logic, În măsura În care Încearcă să dea un Înțeles rezonabil unei narațiuni mitice care, luată ca atare, se dovedește plină
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
fac recurs la aceste trucuri ilogice. În tentativa lor de abordare onestă (și În lipsa lor de unitate și de ortodoxie), nu au ezitat să multiplice numărul transformărilor corespunzător cu seria de potențialități logice oferite de fiecare episod. Atunci cînd interpretarea gnostică a Genezei ajunge la Șarpe, direcțiile principale ale narațiunii gnostice sînt deja limpezi. Șarpele poate acoperi doar cîteva posibilități logice: el este bun, rău sau neutru. Dacă este bun, atunci și Pomul Cunoașterii trebuie să fie bun, iar Șarpele poate
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
abordare onestă (și În lipsa lor de unitate și de ortodoxie), nu au ezitat să multiplice numărul transformărilor corespunzător cu seria de potențialități logice oferite de fiecare episod. Atunci cînd interpretarea gnostică a Genezei ajunge la Șarpe, direcțiile principale ale narațiunii gnostice sînt deja limpezi. Șarpele poate acoperi doar cîteva posibilități logice: el este bun, rău sau neutru. Dacă este bun, atunci și Pomul Cunoașterii trebuie să fie bun, iar Șarpele poate fi, de dragul economiei, o deghizare a unuia dintre personajele bune
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
numai necazuri. Însă sistemul pus În acțiune de gnostici nu s-a epuizat. El s-a manifestat În așa-numitele curente dualiste nou-apărute, realizîndu-și Încă multe din potențialități. 16. Variațiuni docetiste Nu numai Vechiul Testament are un statut complex În cadrul exegezei gnostice, ci și Noul Testament, văzut În general ca rezultat al unui bricolaj de proastă calitate, executat de niște discipoli nepregătiți, lipsiți de spirit de pătrundere și inferiori, ai lui Isus Cristos, pe care n-au reușit să-l Înțeleagă. Este surprinzător
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
nu există nimic gnostic nici În fantaziasm, poziție atribuită lui Saturnin, care Îl socotea pe MÎntuitor drept incorporalis, innatus, putativus visus homo, iar trupul acestuia Îl considera o simplă phantasma, o apariție țesută din pînza viselor 258. Analizînd alte mărturii gnostice cu privire la trupul, pătimirea și moartea MÎntuitorului, Klaus Koschorke a ajuns la concluzia că ele se Împart În trei categorii: unele neagă realitatea crucii, altele Îi atribuie lui Cristos mai multe trupuri distincte, iar o a treia serie evaluează pozitiv moartea
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
Valentin nu era cu nimic mai prejos decît cea din Protoevanghelia lui Iacob. De ce a fost aleasă una și nu cealaltă este un mister care nu ține de logică, ci de interacțiunea extrem de complexă dintre sistemele sociale. 17. Logica narațiunii gnostice Dacă identificarea Dumnezeului Torei cu Demiurgul platonic și o lectură a Cărții Genezei cu această identificare În minte pot fi acceptate drept o explicație plauzibilă a unei părți din mitul gnostic, explicație care se dovedește și economică, Întrucît nu presupune
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
s-ar putea aduce nici o obiecție serioasă unui platonician care ar afirma că Dumnezeul din Geneză este de fapt Logosul Dumnezeului suprem. (Însă nu Sophia lui; Dumnezeul biblic este evident unul masculin). Dar o hermeneutică a suspiciunii, cum este cea gnostică, n-ar căuta compromisul. Nu și-ar găsi locul În cadrul ei Încercarea vădit contradictorie de a face să fuzioneze un Logos/Sophia care se știe subordonat lui Dumnezeu și un Demiurg ce se laudă a fi unic. O dată respinsă identificarea
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
inventat două procedee de bază - duplicarea și pocăința - pentru a-l absolvi, dacă nu total, măcar În cea mai mare parte, de vinovăție. Însă dincolo de toate variațiile În aprecierea sa, Demiurgul rămîne totdeauna ceea ce este În mod constitutiv, potrivit hermeneuticii gnostice: ignorant și lăudăros. Această insistență asupra a numai două trăsături fundamentale nu este fortuită. Dumnezeul biblic se bucura de un prestigiu atît de scăzut În ochii gnosticilor dintr-un motiv fundamental: acela că, potrivit exegezei lor, trebuia să nu-l
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
prin metodă exegetică. Dar oricît de multe ar explica acest procedeu, trebuie căutate alte motive pentru multiplicarea de către gnostici a entităților divine și pentru Înverșunata apărare a liberului arbitru, combinată cu polemica Împotriva astrologiei. Hans Joachim Krämer analizează formarea Pleromei gnostice ca pe un proces din interiorul „metafizicii platonice a Spiritului”272. Noi cercetări asupra platonismului mediu, pe direcțiile atît de rodnice trasate de John Dillon și Robert Berchman, ar putea să aducă noi surprize. În ceea ce privește polemica gnosticilor contra astrologiei, care
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
des Cathares: Interrogatio Iohannis, apocryphe d’origine bogomile, Beauchesne, Paris, 1980, p. 153. 264. Text În E. Bozóki, op.cit., p. 154. 265. SST 98.11 sq. 266. EV 17.5-21. 267. Iren. I.30.3. 268. Exegeza creștină și cea gnostică ale acestui episod se află condensate În frumoasa carte a Elainei Pagels Adam, Eve and the Serpent, Random House, New York, 1988; vezi recenzia mea În Incognita 1 (1990). 269. Teofil din Antiohia, Ad Autolycum 22, pp. 62-63 Grant. 270. TVer
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
o anumită greutate nu se referă la Marcion Însuși, ci la marcionismul de secol al V-lea din Armenia, așa cum a fost el descris de ereziologul Eznik din Kolb; s-ar putea ca această mișcare să fi incorporat unele elemente gnostice 67. O a treia direcție de studii acordă credit alegației lui Tertulian că Marcion a fost un filozof. După cum s-a văzut anterior, R.M. Grant pune accentul pe influența platonismului mediu, În vreme ce J.G. Gager evidențiază prezența unor elemente din filozofia
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
Testament. Dimpotrivă, gnosticii o aplicau mai Întîi circular, pentru a găsi argumente În privința inferiorității Demiurgului, iar apoi pentru a folosi această inferioritate drept unealtă hermeneutică la interpretarea altor episoade din Biblie. În comparație cu ceea ce pare a fi jocul liber al imaginației gnostice (Însă este, după cum am văzut, un joc logic de alegeri multiple), sistemul lui Marcion ne apare rigid și Întrucîtva naiv. Inabilitatea sa de a nara se exprimă În prăpastia abruptă dintre cele două lumi, căci mitul gnostic proliferează tocmai pentru
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
nou pămînt și să urce pe el cele trei Roți, care sînt puse În mișcare, iar Navele pornesc să Înainteze. Începe astfel procesul spectaculos de recuperare a Luminii Împrăștiate În Lume. 2. Seducerea Arhonților Mitul care urmează, ale cărui corespondențe gnostice (În SST și PS) derivă din maniheism, este povestit de mai multe surse 62. În versiunea cea mai cunoscută, pentru a-i determina pe Arhonții vii să elibereze o parte din Lumina Înghițită, Trimisul Își face apariția În mijlocul Cerului. Arhonților
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
Isus, totuna aici cu Arborele Cunoașterii 78, Îi Îngăduie lui Adam să ia cunoștință de starea jalnică În care se află. Povestea este continuată de Ibn al-Nad@1@m, după un tipar pe care l-am Întîlnit deja În scrierile gnostice. Arhontele, care este tatăl Evei, Își dorește propria fiică și are raporturi sexuale cu ea. Aceasta Îl naște pe Cain care, la rîndul său, are raporturi cu mama sa Eva, iar produsul acestui incest circular este Abel, urmat de două
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
Eschatologia După cum am văzut, sistemul maniheist era, În intenția autorului său, o scientologie care Își propunea să ofere răspunsuri exhaustive la toate Întrebările privind originea și destinul lumii și al omenirii. În miezul acestei scientologii se află o aprigă polemică gnostică anti-astrologică, iar faptul explică de ce, ca și gnosticismul, maniheismul a fost o formă de contracultură și face oarecare lumină În privința dezastrului personal al lui Mani. În ochii regelui sasanid Bahram I, de exemplu, Mani era un antinomist periculos. După ce Îl
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
și lasă să cadă pe pămînt substanța reziduală. Acolo această substanță se divide din nou, iar o parte a căzut pe uscat și a dat naștere celor Cinci Arbori - care nu sînt nimic altceva decît antimimon pneuma, definită În textele gnostice drept Pomul Relelor -, respectiv influenței negative a celor cinci planete malefice, a celor douăsprezece semne zodiacale malefice și a Întregii cohorte de Arhonți cerești. Fiind o chintesență a tot ce este mai rău În viața animală și vegetală, ființele omenești
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
sfîșie apa132. 7. Dualismul maniheist Maniheismul este o reelaborare originală a tipului de gnosticism numit de Ipolit „sethian”, de la care moștenește dualismul radical Lumină-Întuneric, atenuat Întrucîtva prin prezența Spiritului (pneuma) Între acestea. Mani a acordat de asemenea credit și povestirilor gnostice referitoare la „rasa neclintită” a lui Seth-Străinul. În miezul sistemului elaborat de Mani se află concepția gnostică a spiritului contrafăcut (antimimon pneuma), expresie a respingerii totale a diminuării liberului arbitru pe care o presupune astrologia. Se explică În acest fel
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
sethian”, de la care moștenește dualismul radical Lumină-Întuneric, atenuat Întrucîtva prin prezența Spiritului (pneuma) Între acestea. Mani a acordat de asemenea credit și povestirilor gnostice referitoare la „rasa neclintită” a lui Seth-Străinul. În miezul sistemului elaborat de Mani se află concepția gnostică a spiritului contrafăcut (antimimon pneuma), expresie a respingerii totale a diminuării liberului arbitru pe care o presupune astrologia. Se explică În acest fel abundența Pentadelor utilizate de Mani, derivînd din cele cinci planete astrologice (minus Soarele și Luna) cărora li
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
este tatăl lui Adam și al Evei, că se Împreunează cu propria lui fiică și că Isus este Șarpele și Pomul Cunoașterii. Istoria neamului omenesc de după Cain Însă, plină de surprize dezgustătoare, nu reprezintă un Împrumut din vreunul din izvoarele gnostice ajunse pînă la noi. O dată cu maniheismul se Încheie istoria curentelor dualiste ale Antichității. Vom trece, În continuare, la cele din Evul Mediu, mai Întîi În Imperiul Bizantin, apoi În Europa. Am putut constata pînă aici existența mai multor deosebiri Între
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
des religions 207 (1990), pp. 82-85. O excelentă traducere germană a celor mai importante texte maniheiste, Însoțită de o bună introducere, a fost publicată de Alexander Böhlig (asistat de Jes Peter Asmussen) În al treilea volum al antologiei de texte gnostice a lui Foerster: Gnosis III: Der Manichäismus, Artemis, Zürich & München, 1980 (cu o Întinsă bibliografie la, pp. 354-362). 26. După Puech, Sur le Manichéisme, pp. 108-109. Formele Arhonților corespund clasificării lui Augustin, repetată de el În De haeresibus 46; cf.
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
cel mai bun exemplu de „mister iranian al mîntuirii”! Unii Învățați mai susțin și astăzi că maniheismul este iranian, În ciuda faptului că el este În mod vizibil o formă originală de gnosticism, foarte apropiat, În același timp, de acele surse gnostice pe care Mani le-a cunoscut În mod sigur și le-a luat ca premise pînă cînd și-a construit propriul sistem. Chiar dacă anumite texte au fost traduse În limbi iraniene, maniheismul nu devine prin asta mai iranian decît este
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
și sădește la mijloc o trestie (Pomul Cunoașterii Binelui și a Răului), iar În ea Îl ascunde pe șarpele cel fluid, care nu e nimic altceva decît saliva lui Sathanas 37. Bogomilii nu s-au mulțumit cu nici una din soluțiile gnostice de care au putut lua cunoștință din literatura ereziologică. Au născocit un nou scenariu, În care și Pomul Cunoașterii și Șarpele nu sînt altceva decît Însuși Demiurgul! Dovedind un exces de subtilitate, șiretlicul Diavolului constă din a-i Împinnge pe
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]