569 matches
-
a fost Claude Lévi-Strauss, la sfîrșitul anilor patruzeci 27. Cu toate că mai tîrziu Lévi-Strauss a dezvoltat conceptul de „transformare” care nu mai conține asemănări cu fonologia, În mod destul de surprinzător, tezele sale timpurii au fost urmate În mare măsură de cercetătorii gnosticismului; aceștia au Încercat să stabilească un set de „trăsături dinstinctive”, În raport cu care gnosticismul, creștinismul, platonismul, iudaismul și alte religii s-ar situa drept „invarianți” de tipul fonemului. Hans Jonas a recunoscut că gnosticismul este dualist și, prin urmare, diferit de
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
a dezvoltat conceptul de „transformare” care nu mai conține asemănări cu fonologia, În mod destul de surprinzător, tezele sale timpurii au fost urmate În mare măsură de cercetătorii gnosticismului; aceștia au Încercat să stabilească un set de „trăsături dinstinctive”, În raport cu care gnosticismul, creștinismul, platonismul, iudaismul și alte religii s-ar situa drept „invarianți” de tipul fonemului. Hans Jonas a recunoscut că gnosticismul este dualist și, prin urmare, diferit de orientările non-dualiste; a mai stabilit, de asemenea, că este anticosmic și nu procosmic
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
fost urmate În mare măsură de cercetătorii gnosticismului; aceștia au Încercat să stabilească un set de „trăsături dinstinctive”, În raport cu care gnosticismul, creștinismul, platonismul, iudaismul și alte religii s-ar situa drept „invarianți” de tipul fonemului. Hans Jonas a recunoscut că gnosticismul este dualist și, prin urmare, diferit de orientările non-dualiste; a mai stabilit, de asemenea, că este anticosmic și nu procosmic și că se Înfățișează În două variante: una moderată și alta radicală. A numit gnosticismul de tip moderat siro-egiptean, iar
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
Hans Jonas a recunoscut că gnosticismul este dualist și, prin urmare, diferit de orientările non-dualiste; a mai stabilit, de asemenea, că este anticosmic și nu procosmic și că se Înfățișează În două variante: una moderată și alta radicală. A numit gnosticismul de tip moderat siro-egiptean, iar pe cel radical, adică maniheismul, l-a denumit iranian. O altă trăsătură a gnosticismului pe care a stabilit-o Jonas privește așa-zisul sistem vertical sau alexandrin, pe care gnosticismul Îl Împărtășește cu neoplatonismul și
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
asemenea, că este anticosmic și nu procosmic și că se Înfățișează În două variante: una moderată și alta radicală. A numit gnosticismul de tip moderat siro-egiptean, iar pe cel radical, adică maniheismul, l-a denumit iranian. O altă trăsătură a gnosticismului pe care a stabilit-o Jonas privește așa-zisul sistem vertical sau alexandrin, pe care gnosticismul Îl Împărtășește cu neoplatonismul și care constă dintr-o ierarhie de principii, inferiorul derivînd totdeauna din cel de deasupra 28. Caracteristic pentru scenariile mitice
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
și alta radicală. A numit gnosticismul de tip moderat siro-egiptean, iar pe cel radical, adică maniheismul, l-a denumit iranian. O altă trăsătură a gnosticismului pe care a stabilit-o Jonas privește așa-zisul sistem vertical sau alexandrin, pe care gnosticismul Îl Împărtășește cu neoplatonismul și care constă dintr-o ierarhie de principii, inferiorul derivînd totdeauna din cel de deasupra 28. Caracteristic pentru scenariile mitice „moderate” este ceea ce Jonas a numit devoluție - respectiv un eveniment catastrofic, care, la un moment dat
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
lină a ființei. Însă, după cum a arătat Ugo Bianchi, un astfel de eveniment „devoluționar” este și un element constitutiv al platonismului din toate timpurile. O altă trăsătură a fost adăugată de eruditul german Hans-Martin Schenke, care a făcut observația că gnosticismul conținea ideea consubstanțialității dintre partea spirituală a ființei omenești și divinitatea transcendentă. Principiul antropic este astfel negat: oamenii nu aparțin acestei lumi și nici nu se conformează ci. Cu toate că au mai fost stabilite, de către Învățați precum Carsten Colpe și Ugo
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
ființei omenești și divinitatea transcendentă. Principiul antropic este astfel negat: oamenii nu aparțin acestei lumi și nici nu se conformează ci. Cu toate că au mai fost stabilite, de către Învățați precum Carsten Colpe și Ugo Bianchi, și alte cîteva trăsături distinctive, definiția gnosticismului ca invariant este deja completă atunci cînd se afirmă că „gnosticismul este o religie dualistă, caracterizată printr-un dualism anticosmic (fie moderat, fie radical; dacă e unul moderat, atunci include un sistem vertical devoluționar) și prin ideea de consubstanțialitate a
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
nu aparțin acestei lumi și nici nu se conformează ci. Cu toate că au mai fost stabilite, de către Învățați precum Carsten Colpe și Ugo Bianchi, și alte cîteva trăsături distinctive, definiția gnosticismului ca invariant este deja completă atunci cînd se afirmă că „gnosticismul este o religie dualistă, caracterizată printr-un dualism anticosmic (fie moderat, fie radical; dacă e unul moderat, atunci include un sistem vertical devoluționar) și prin ideea de consubstanțialitate a omenirii cu originile ei noncosmice”. Dar și această definiție se dovedește
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
uman (universul). Și, În fine, platonismul Îi concepe și el pe oameni ca literalmente Înrădăcinați În divinitate, prin Intelectul lor, și fiind astfel consubstanțiali cu divinitatea. Atunci care mai e folosul „trăsăturilor distinctive”, din moment ce ele nu pot face diferența dintre gnosticism, platonism și creștinism? După cum s-a arătat mai sus, astfel de tentative de a defini gnosticismul ca invariant nu au fost complet lipsite de rezultate, Întrucît ne-au dat posibilitatea să stabilim, pînă la urmă, un sistem simplu de opoziții
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
divinitate, prin Intelectul lor, și fiind astfel consubstanțiali cu divinitatea. Atunci care mai e folosul „trăsăturilor distinctive”, din moment ce ele nu pot face diferența dintre gnosticism, platonism și creștinism? După cum s-a arătat mai sus, astfel de tentative de a defini gnosticismul ca invariant nu au fost complet lipsite de rezultate, Întrucît ne-au dat posibilitatea să stabilim, pînă la urmă, un sistem simplu de opoziții care permit o trecere În revistă rapidă a diferențelor dintre iudaism, platonism și creștinism, pe de
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
au fost complet lipsite de rezultate, Întrucît ne-au dat posibilitatea să stabilim, pînă la urmă, un sistem simplu de opoziții care permit o trecere În revistă rapidă a diferențelor dintre iudaism, platonism și creștinism, pe de o parte, și gnosticism, pe de alta. Iudaismul, platonismul și creștinismul Întrupează premisele ascunse ale culturii elenistice, În măsura În care subscriu la principiul unei cauze inteligente și bune, care a creat lumea, și au În comun principiul antropic. În contrast cu ele, gnosticismul este un fenomen de contracultură
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
pe de o parte, și gnosticism, pe de alta. Iudaismul, platonismul și creștinismul Întrupează premisele ascunse ale culturii elenistice, În măsura În care subscriu la principiul unei cauze inteligente și bune, care a creat lumea, și au În comun principiul antropic. În contrast cu ele, gnosticismul este un fenomen de contracultură În măsura În care neagă atît principiul inteligenței ecosistemice, cît și principiul antropic. Cel mai asiduu dintre partizanii metodologiei invarianților este, fără Îndoială, Învățatul italian Ugo Bianchi. El a atribuit un număr de trăsături distinctive Întregului sistem al
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
de contracultură În măsura În care neagă atît principiul inteligenței ecosistemice, cît și principiul antropic. Cel mai asiduu dintre partizanii metodologiei invarianților este, fără Îndoială, Învățatul italian Ugo Bianchi. El a atribuit un număr de trăsături distinctive Întregului sistem al dualismului occidental, de la gnosticism la catharism: anticosmism, antisomatism, metensomatoză (reîncarnare), encratism, docetism, de multe ori și vegetarianism. Analiza efectuată În profunzime ne arată că aceste trăsături pot, Într-adevăr, caracteriza unele dintre orientările Occidentului, nu Însă și pe altele. Încercarea lui Bianchi de a
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
dovedit extrem de problematică, după cum se va vedea În continuare. Într-adevăr, Bianchi a putut releva existența majorității trăsăturilor dualismului occidental la orficii greci ai Antichității, cărora Platon le este mult Îndatorat, și a putut trage concluzia că, pe anumite căi, gnosticismul derivă din speculațiile orfice 29. Am arătat În capitolul precedent că sistemele speculative sînt alcătuite din anumite „cărămizi”. Acestea pot fi Îngrămădite la nimereală, În aranjamente fortuite, sau combinate În funcție de anumite criterii ierarhice. La Începutul secolului nostru, unul dintre cei
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
ele prin reflectare asupra problemei. Fie ca aceasta să slujească drept o ilustrare limpede asupra punctului nostru de vedere cu privire la „geneza” și la „transmiterea cognitivă” a ideilor, care este opus perspectivei unui anume istoricism elementar. Deși am arătat deja că gnosticismul - ca orice idee sau sistem de idei - nu și-a putut avea originea În altă parte decît În mintea omenească, istoricului Îi revine sarcina de a stabili cît mai precis cu putință cînd s-a petrecut acest lucru și care
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
altceva decît să descrie un șir de posibilități, Însă nu ne pot ajuta să stabilim adevărul: 1. Revelația este veritabila doctrină a lui Simon, restul e născocire (+/-); 2. Simon nu poate să fi scris Revelația, el fiind adevăratul părinte al gnosticismului (-/+); 3. Simon nu este nici gnostic, nici autorul Revelației (-/-); 4. Simon este atît cel dintîi gnostic, cît și autorul Revelației, mai Întîi unul, apoi celălalt (+/+). Învățați din toate timpurile au fost fascinați de cîte una din aceste ipoteze. Nici nu
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
ipoteza 1 (+/-) și ipoteza 4 (+/+), Însă numai datorită distracției crase, căci nu pare să fi băgat de seamă contradicția dintre Simon, cum este el Înfățișat de ereziologi, și Revelație. După ei, Revelația este opera neîndoielnică a lui Simon și precedă gnosticismul. A fost scrisă sub influența stoică, hermetică, platonică și filonică 36. Înainte de a merge mai departe, să examinăm sumar dosarul de gnostic al lui Simon. Mărturia cea mai importantă se datorează lui Irineu, care este sursa principală de informație pentru
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
al platonismului din secolul al II-lea43. Însă doctrina originală a lui Simon n-ar fi nici gnostică. Toate informațiile cu privire la Simon au fost deformate de către ereziologi, care au Încercat să facă din el un gnostic, atribuindu-i trăsături ale unui gnosticism creștin ulterior 44. Cu cîteva deosebiri, aceasta este și teza lui Gerd Lüdemann: Irineu Îi va atribui lui Simon elemente din doctrina lui Basilide și din cea a adepților lui Carpocrate 45. Simone Pétrement Îl urmează pe Beyschlag, accentuînd ceva
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
lui de precizie În privința identității Îngerilor cerești, spre un sistem embrionic În care Dumnezeul Vechiului Testament este una din cele șapte planete care guvernează lumea și determină trupul și sufletul inferior al oamenilor. Asta are de spus, În linii mari, gnosticismul. Este limpede că o asemenea ipoteză „evoluționistă”, avansată de ereziologi, nu este decît una dintre multe altele. Accentul pus de gnostici pe negativitatea Stăpînilor cosmici ar putea fi ceva nou, Însă elementele constituente există Încă de la sfîrșitul secolului al III
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
decît una dintre multe altele. Accentul pus de gnostici pe negativitatea Stăpînilor cosmici ar putea fi ceva nou, Însă elementele constituente există Încă de la sfîrșitul secolului al III-lea a.C., de la Începuturile astrologiei eleniste pseudo-hermetice. Tentativa ereziologilor de a prezenta gnosticismul ca pe rezultatul unei evoluții pare să fie contrazisă de sistemele gnostice pe deplin dezvoltate ale secolului al II-lea p.C., care apar mai degrabă drept produse ale unei revoluții. Dacă originile gnosticismului rămîn Învăluite de mister, În afară de cazul că
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
eleniste pseudo-hermetice. Tentativa ereziologilor de a prezenta gnosticismul ca pe rezultatul unei evoluții pare să fie contrazisă de sistemele gnostice pe deplin dezvoltate ale secolului al II-lea p.C., care apar mai degrabă drept produse ale unei revoluții. Dacă originile gnosticismului rămîn Învăluite de mister, În afară de cazul că le dăm crezare ereziologilor creștini care consideră gnosticismul născut Între Simon și Saturninus, nici clasificările stabilite cu Începere de la ereziologi și pînă În zilele noastre nu sînt mai puțin hazardate; de fapt li
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
fie contrazisă de sistemele gnostice pe deplin dezvoltate ale secolului al II-lea p.C., care apar mai degrabă drept produse ale unei revoluții. Dacă originile gnosticismului rămîn Învăluite de mister, În afară de cazul că le dăm crezare ereziologilor creștini care consideră gnosticismul născut Între Simon și Saturninus, nici clasificările stabilite cu Începere de la ereziologi și pînă În zilele noastre nu sînt mai puțin hazardate; de fapt li se accentuează această caracteristică o dată cu școala germană de istorie a religiilor și cu continuatorii mai
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
de spațiu. Totuși, doctrinele cuprinse În unele texte gnostice reprezintă transformări ale altora Într-un sens restrîns - ele pot interacționa printr-un număr destul de limitat de transformări. Unele dintre aceste doctrine sînt legale Între ele genetic, formînd amplul grup al gnosticismului valentinian cu ramificațiile sale. Altele au fost legate Între ele genetic mai mult de către erudiții epocii moderne decît de ereziologi, dar tot ce putem afirma cu privire la ele este că sînt transformări reciproce apropiate, și nimic altceva. Un exemplu Îl constituie
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
valentinian cu ramificațiile sale. Altele au fost legate Între ele genetic mai mult de către erudiții epocii moderne decît de ereziologi, dar tot ce putem afirma cu privire la ele este că sînt transformări reciproce apropiate, și nimic altceva. Un exemplu Îl constituie gnosticismul sethian, așa cum a fost el definit de Ipolit (nu de Învățații epocii moderne) și sistemele cuprinse În tratatele de la Nag Hammadi, Parafraza lui Sem și Zostrianos. Alt exemplu Îl formează o serie de scrieri și de mărturii care sînt, toate
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]