527 matches
-
fi Înlocuit prin Întrecerea În cultură; ceea ce este, netăgăduit, scopul ultim al omenirei. Așadar trebuie ca românii să fie convinși de acest adevăr, căci el este Însăși misiunea lor pe această lume.” În viziunea sa, „când ei au auzit sunând goarna prin care Patria chema pe fiii săi la arme pentru dezrobirea națională - scria adânc afectat Marin Ștefănescu -, li s-a părut că aud rugăciunea lor cea de veacuri spre a mai cere Încă o dată dreptul ca ei să ia parte
Prelegeri academice by Alexandru Husar () [Corola-publishinghouse/Science/91771_a_92344]
-
de Ion Vinea, București, 1976; Decorat cu Ordinul Muncii, București, 1949; Povestea tractorului de la minereu la brazdă (în colaborare cu Nicolae Jianu), București, 1949; Rapsodia marinarilor, București, 1954; Dunăre, Dunăre..., București, 1955; Flori de mare, București, 1957; Hamalii, București, 1957; Goarna și sirena, București, 1959; Pui de lună, București, 1960; Cântece de luptă, București, 1962; Fildeșul negru, București, 1965; Corabia cu cincizeci de catarge, București, 1966; Din ochiul ciclonului, postfață Ion Vinea, București, 1968; Fructe de mare, București, 1970; Mater nostra
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286670_a_287999]
-
Dumnezeu. Scap eu și din asta! Când au plecat, Nedelescu a ieșit primul, era mai mărunt și mai rezistent fizicește. Mircea Vulcănescu și Constant păreau umbre mișcătoare ale unor turnuri în ruină, din care altădată străjerii de pază sunaseră din goarnă, anunțând sosirea dușmanului. Dar domnul și cetatea benchetuiau și dormitau, iar dușmanul prefăcuse totul în ruină. Încrustarea numelor pe ușă Toamna se apropia. În cameră uneori nu se mai putea respira din cauza aglomerației. Se ajungea la 70-80 de locatari, se
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
tata, pleacă trenul, vezi că o iei la fălci imediat, pleacă trenul, ia uite! semințe de dovleac, trompeta lui, bă, da urît mai fac! răsună zidurile blocurilor, multiplu de fiecare metru, și-a greșit muzica, revine la Orfeu tînguit pe goarnă, trenul prinde și el glas, fîșîie să sară de pe macazuri, întrecem duba jandarmeriei, patrulează prin Canta, bucuria cetei sărace începe umanitatea și ea îmbată, Narcis! veselie în disperarea muzicii, bolboroseala înec de cîmpuri de noapte, bulbuci de lumină și cîte
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1465_a_2763]
-
ploioasă a toamnei anului 1989, Aneta Slivneanu a poposit cu o falcă-n ceriu și cu una-n pământu, tunând și fulgerând, în această comună unde primar era tot o fostă muncitoare, Lina Cozma. Imediat, tova de la județ a sunat goarna adunării femeilor mai tinere sau mai vârstnice, membre ceapiste, cărora le-a ținut următoarea cuvântare „mobilizatoare”: „Fa, oilor! Imediat să treceți la adunat sfecla de zahăr de pe câmp că vă ia dracu’ pe toate, putorilor!”. Afară era un glod de
Fălciu, Tutova, Vaslui : secvenţe istorice (1907-1989) : de la răscoală la revoltă by Paul Zahariuc () [Corola-publishinghouse/Science/1235_a_1928]
-
armată evreiască” este parodiată, folosindu-se - cum crede etnologul Petru Caraman - unele elemente „de inspirație pur folclorică” : evreii sunt „Pe coceni Încălecați,/ De păreau curat soldați”, conducătorul oștirii merge călare „pe-un codoi/ de măturoi”, iar soldații suflă nu În goarne, ci „În foi de ceapă”. Armele oștenilor (sulițe din lemn de tei, puști de soc, foarfeci) fac și ele parte din registrul burlesc : „Toți aveau legat la gât/ Câte-un foarfece-ascuțit,/ Pe vrăjmaș când l-or vedea,/ Iute-n foarfece
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
armata română, ca „străini neaparținând unei naționalități străine” <endnote id="(280, p. 120)"/>. Și au făcut-o cu prisosință, cu toate că nu erau cetățeni români, În timpul războaielor din 1877-1878, din 1913 și din 1916-1919. „Ițic stă pe Dudești. Și, când sună goarnele, pleacă și el, alături de toți bărbații valizi ai țării, pe front”, va scrie Zaharia Stancu În 1938 <endnote id=" (425)"/>. Din 1940 Însă - conform noii legislații antievreiești -, evreii au fost (din nou !) „excluși de la serviciul militar” <endnote id="(356, pp.
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
țepari, ciripitori, boschetari - deloc dispuși să muncească, incapabili să fure, mereu fără bani, mereu milogindu-se să le dai pe datorie. Din toată gașca nu era unul care să nu fi făcut pe el și să nu fi dat pe goarnă Îndată ce ar fi fost trosnit peste bot și-ntrebat „De unde-ai luat-o?” Cel mai nasol dintre toți era Gene Doolie, un irlandez pirpiriu, undeva Între poponar și pește ca stil. Gene era informator pînă-n măduva oaselor. Probabil că scotea din
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2031_a_3356]
-
de spus cît din povestea asta trebuia să cred. Poate era doar un mod ocolit de a spune „De unde-o să știi cine te-a turnat? CÎnd Nick e atît de suspect, n-o să fii niciodată sigur dacă dau pe goarnă, nu?” - Poți să-mi dai o capsulă pe datorie? a-ntrebat. Ce ți-am spus acuma face ceva. I-am dat o capsulă și el a băgat-o-n buzunar fără comentarii. S-a ridicat. - OK, pe curînd. O să te sun
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2031_a_3356]
-
hîrșîit, dar e și bătut În cap, mi-a spus Doolie. Tot zice „Nu voi, nenorociții de trăgători, mă interesați. Îi vreau pe tipii care fac bani din asta. CÎnd Îl găbjim pe Nick, o să verse. A dat o dată pe goarnă pentru mine. O s-o facă din nou”. Chris mă tot freca la cap să-i dau pe datorie, milogindu-se și gudurîndu-se și povestindu-mi despre banii pe care urmează să-i aibă sigur În cîteva zile sau cîteva ore
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2031_a_3356]
-
prin cap că ar fi ceva-n neregulă dai informații gărzii. Bineînțeles, n-or să se prezinte cu informațiile din proprie inițiativă, fiindcă le e frică să nu fie „implicați”. Dar cînd sînt Întrebați de poliție, În general dau pe goarnă. Agenții de la Narcotice lucrează În mare parte cu ajutorul informatorilor. Schema obișnuită e să pună laba pe cineva cu marfă la el și să-l lase la frăgezit după gratii pînă cînd bolește bine. Pe urmă vine schema: „Putem să-ți
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2031_a_3356]
-
Angelo, nu m-am mai Întors la Chimu. În Mexic sau În State, barurile de pederaști mă deprimau mereu. Înțelesul lui mañana este „Așteaptă pînă cînd semnele sînt favorabile”. CÎnd ești zorit să faci rost de marfă și dai pe goarnă-n stînga și-n dreapta la necunoscuți, o să fi țepuit de bani și probabil că o să ai probleme cu legea. Dar cînd aștepți, marfa o să vină la tine dacă ți-o dorești. Eram În Mexico City de cîteva luni. Într-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2031_a_3356]
-
2; Florin Muscalu, „Stăpâna viselor”, TMS, 1969, 2; Valeriu C. Neștian, „Stăpâna viselor”, IL, 1969, 6; Dan Cristea, „Păstorul de umbre”, RL, 1971, 51; Sanda Radian, „Păstorul de umbre”, VR, 1972, 9; Crohmălniceanu, Literatura, II, 431-433; Doina Uricariu, „Lăuta” și „goarna” poetului, LCF, 1977, 47; Al. Raicu, Un cântăreț al mării, TMS, 1978, 3; Liviu Călin, Euforie imagistică, SPM, 1978, 377; Grigurcu, Poeți, 432-435; Mara Nicoară, „Păsări de fum”, RL, 1983, 27; Simion, Scriitori, III, 62-65; Liviu Papadima, „Păsări de fum
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288462_a_289791]
-
ample implicații epistemologice: Această poveste reprezintă o experiență personală, dar nu este redată ca atare, ci pentru a ilustra o față a războiului mai puțin cunoscută. Și aceasta pentru că e sordidă și respingătoare, neavând nici o legătură cu încărcături de baionetă, goarne și aviatori" (With the Allies, 31). Limbajul ales de Davis este grăitor. Se poate observa conștientizarea subiectivității din prisma experienței proprii, pe care nu o redă "ca atare", ci sub forma unei provocări directe de a relata pe baza "faptelor
[Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
bolta frunții, vedea de jur-împrejur, colți de lup, lupi prădalnici și flămânzi și mai departe dincolo de munți, spre soareapune, vedea steaguri multe, cete multe care se luptau cu fiarele pădurilor. Teascul pieptului Căpitanului se umflă năpraznic și apoi presând asupra goarnei gâtlejului începu să hăue spre asfințit un chiot prelung și puternic încât se clătinau și piscurile înălțimilor. Un chiot nu ca de la om la om ci ca de la frate la frate.... A fost grozava epocă a încercării numită de Căpitan
Un dac cult : Gheorghe Petraşcu by Gheorghe Jijie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/832_a_1714]
-
cum propusese cândva Rousseau și încercaseră „nondirectiviștii” la începutul secolului XX; această nouă mentalitate a oamenilor ar putea menține controlul asupra tehnicii, pentru a nu o lăsa să devină „un monstru care nu raționează”. Era un bellicum, un sunet de goarnă (emis de sociologi și politologi), care chema la război toate științele socioumane și care nu putea ocoli controversata teorie a curriculumului. Încă din 1973, Jack R. Frymier a intrat în luptă continuând colecția A School for Tomorrow 22. Intuind situația
[Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
Ion (Ionel) Zavloschi, viitorul soț: „Aici e o poveste frumoasă. Înainte de căsătorie, soțul meu fusese tot învățător. În anul 1939 terminase Școala militară de ofițeri de rezervă de la Bacău după care a primit gradul de sublocotenent. Când s-a sunat goarna mobilizării, el a fost printre primii chemați sub drapel. A ajuns pe frontul de Răsărit unde a fost luat prizonier. În 1951 a fost eliberat și a ajuns acasă la Buda. Pe acolo lucra în învățământ și o domnișoară tânără
Întâmplări din vremea Ciumei Roşii by Paul Zahariuc () [Corola-publishinghouse/Science/1230_a_1931]
-
albastre, inscripționate, plus un megafon pe care-l ținea atârnat pe spate cu ajutorul unei curele. Era evident că neergonomicul obiect începe să-l incomodeze, la fel și pe cei din jur, care nu se plângeau însă de traiectoriile neprevăzute ale goarnei amplificatoare, ci păreau mai degrabă admirativi față de curajul și determinarea spontană a personajului. 28 octombrie, ora 09.00. Mă încăpățânez să intru din nou în rând, mai mult din dorința personală de a atinge încă o dată racla decât din alte
Nevoia de miracol: fenomenul pelerinajelor în România contemporană by Mirel Bănică () [Corola-publishinghouse/Memoirs/606_a_1365]
-
expulzați spre „marginile” locului de pelerinaj, ci din contră, mi se par a fi încurajați tacit de către autoritățile locale să stea aproape. În fine, tot ca prima senzație, poate fi notată și agresiunea zgomotului produs de difuzoarele mari, de tip „goarnă” de alarmă antiaeriană, prezente peste tot în parcul din jur, chiar și în copaci. Pini seculari cu difuzoare printre crengi, stranie imagine a ortodoxiei contemporane. Efecte supărătoare de microfonie din timpul slujbei fac ca membrana sensibilă a goarnelor să scoată
Nevoia de miracol: fenomenul pelerinajelor în România contemporană by Mirel Bănică () [Corola-publishinghouse/Memoirs/606_a_1365]
-
de tip „goarnă” de alarmă antiaeriană, prezente peste tot în parcul din jur, chiar și în copaci. Pini seculari cu difuzoare printre crengi, stranie imagine a ortodoxiei contemporane. Efecte supărătoare de microfonie din timpul slujbei fac ca membrana sensibilă a goarnelor să scoată sunete ciudate, păcănituri, foșnete, măcăneli, ca și cum o legiune de drăcușori puși pe șotii și-ar fi făcut de cap în instalație. Dar acest lucru nu pare a-i deranja pe pelerinii ce încep să vină din toate părțile
Nevoia de miracol: fenomenul pelerinajelor în România contemporană by Mirel Bănică () [Corola-publishinghouse/Memoirs/606_a_1365]
-
cu experiență, grăbesc pasul, știind că orice persoană depășită se traduce în mai puțini timpi de așteptare. De departe se aude un soi de vuiet prelung, nedefinit, un fel de „Aăăuuuaaa...” răgușit. Este slujba religioasă transmisă din difuzoare de tip goarnă, asemănătoare cu acelea ce transmiteau alarmele aeriene în timpul celui de-al Doilea Război Mondial. Nimeni din jur nu pare deranjat de acest fundal sonor, cel mai puternic dintre toate cele întâlnite de mine până în acest moment. Intru rapid în rând
Nevoia de miracol: fenomenul pelerinajelor în România contemporană by Mirel Bănică () [Corola-publishinghouse/Memoirs/606_a_1365]
-
este dificil de estimat numărul total de pelerini prezenți. Trei sau patru mii de oameni, optimist vorbind. Slujba a început, înalții ierarhi au urcat pe scena- estradă, în odăjdiile lor somptuoase. La fel ca la Curtea de Argeș, volumul difuzoarelor de tip goarnă de alarmă antiaeriană este dat la maximum, ceea ce dă naștere la supărătoare efecte de microfonie. Se aud șuierături, păcănituri și alte sumedenii de zgomote ciudate, care nu au nimic de a face cu spiritul slujbei bizantine. Nimeni dintre cei din
Nevoia de miracol: fenomenul pelerinajelor în România contemporană by Mirel Bănică () [Corola-publishinghouse/Memoirs/606_a_1365]
-
duce gândul. Acolo ne duce bestia. Oricum, sigur e că cel care spune asta sau nu crede în ce spune, sau cândva s-a aflat într-o gravă impostură. Și nici atunci nu credea în nimic din ce dădea pe goarnă. Acum, ce e grav. Inacceptabil este faptul că același tip de om afirmă că literatura, cultura ar fi pe moarte. Și contribuie în felul ăsta la întreținerea unei stări de lucruri deplorabile. Spunând aceasta, devine complice. Complice stării. Cuvintele cheamă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
e chiar o chestie de toată mâna. Dacă vrei s-o pui în încurcătură, e suficient s-o privești chiorâș sau s-o iei peste picior, ei, na, ce spui tu dragă, să nu-mi spui c-ai dat pe goarnă ceva interesant! Și ea începe, bine, mă rog, pot retracta! N-am spus nimic! Te rog să uiți! E posibil să fie bigotă, deși n-am văzut la ea vreun însemn ecumenic. Nici vreo bijuterie, nimic. Nu putem avea decât
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
elefanți, pentru urșii Panda, ar trebui să creem rezervații și pentru mica minoritate pe cale de dispariție a "domnilor domni". O minoritate în scădere, evident. Majoritatea acestor domni și doamne se află la "Eternitatea". Acolo sunt atât de mulți încât la goarna Învierii va fi încurcătură la inventarierea înviaților. Va trebui un expert în trecute vieți de doamne și domnițe, un iubitor pătimaș al acestor personagii, care să ajute oficialitatea. Până atunci, singura treabă a domnilor este să dispară. Noi nu avem
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]