561 matches
-
umed? Necesită un sol mai degrabă uscat. Înălțime: 20 cm Tip de vegetație: plantă perenă Tip de frunziș: persistent Când îl plantăm, când îl răsădim? Primăvara. Metodă de multiplicare: semințe, butășire între noduri vara, diviziunea tufei Când tufa devine prea golașă, tăiați-o reducând-o la jumătate, pentru a stimula noi creșteri pe vechea tulpină. În luna martie, puteți trece la diviziunea tufelor sau puteți semăna în interior. Apoi, veți răsădi în luna iulie, lăsând cam 20 de centimetri între plante
Grădina de legume ecologice. Ghid practic by Agnes Gedda () [Corola-publishinghouse/Science/2318_a_3643]
-
măsură principalele slăbiciuni care-l trag îndărăt pe poet. Personajul liric al acestei poezii caută la poalele munților Măcinului «pe câmpul apei, loc de baie». Priveliștea munților albaștri îi reclamă în amintire anii copilăriei, când își sângera picioarele «pe lespedea golașă de granit» și când la «o cină pe cărbuni» pescarul lipovean Nichita îi spunea povești cu haiduci (...). E clar că o asemenea atitudine, de dulce aducere aminte și de calmă revenire, nu este proprie omului înaintat al zilelor noastre, omului
Literatura în totalitarism by Ana Selejan () [Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]
-
ridicau, aruncau grenade. Când se trezeau, dezlipindu-și pulpanele mantalelor de pământul înghețat, întorceau obrazul spre răsăritul luminii, în speranța ivirii soarelui. Moscova, tot mai apropiată, se afla undeva în vălul acela de frig, o ghiceau aidoma unui ghem de vene golașe, care palpitau sub vântul câmpiei înghețate. I se întâmpla să-și spună că văzuse tot ce se putea vedea în legătură cu moartea, că nici un corp strivit, sfârtecat, făcut bucăți nu-l mai putea surprinde prin fantezia mutilărilor. Cu toate astea, moartea
Recviem pentru Est by Andreï Makine () [Corola-publishinghouse/Science/2348_a_3673]
-
Vasile Popovici Din nou An Nou, an nou-nouț ca oul proaspăt, cu bănuț, ca puiul scos din ou, abia ieșit, cu puf, golaș și isprăvit. Aș vrea să-l pun deoparte, la păstrare, să fie mereu nou, să nu înlocuiască pe-altul vechi. Aș vrea să nu se învechească. Altfel, mă învechesc și eu și aș avea păreri de rău că anul nou
An Nou. In: Carusel by Vasile Popovici () [Corola-publishinghouse/Imaginative/496_a_869]
-
nou și coborâră muntele. Aceleași priveliști monotone ca mai înainte li se desfășurau din nou în fața ochilor. Sub soarele pârjolitor, agave și cactuși se înfigeau în pământul uscat ca niște pietre părăsite de mormânt. În depărare se deslușeau niște munți golași. Pe fețele asudate li se așezau bâzâind muște. — Oare să mai fie într-adevăr vreun japonez pe aici? zise Nishi către samurai și către Tanaka Tarozaemon în timp ce alunga muștele cu mâna. — Aș vrea să-l întâlnesc, zise samuraiul cuprinzând cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
se gândească doar la îndeplinirea sarcinii sale. Fără îndoială că așa mi-ar fi spus și tata, dacă ar mai fi trăit.” Ajunseră la un râu. Apa din albie era secată de-a binelea. În față se ivi un munte golaș presărat cu granit. Ajunși până în vârful său, văzură un alt munte, uriaș, ce se înălța semeț în zare cu piscurile înzăpezite. Era atât de înalt și de falnic încât nu putea fi asemuit cu nici un munte de pe domeniul Stăpânului. Tânărul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
fie un semnal... Tanaka sări dintr-o dată de pe piatra pe care stătea și își duse mâna streașină la ochi. Nu arată ca un semnal, clătină din cap Nishi. Japonezii își aduceau aminte de semnalul indienilor ce se înălța dintre munții golași din împrejurimile satului Iguala. Însă acesta era prea gros pentru un semnal de fum, iar alte semnale de răspuns nu se vedeau pe nicăieri. Licărește un foc. Velasco se depărtase de ceilalți cu luneta la ochi. Cei trei soli se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
Se apropia prima iarnă de când se întorsese acasă. În crângul dimprejurul casei sale, frunzele veștede cădeau în fiecare zi ca fulgii de zăpadă. Într-o bună zi băgă de seamă că păduricea era cu totul despuiată, iar ramurile argintii și golașe se întrețeseau ca ochiurile unei plase. Ca de obicei, samuraiul se ducea în munte împreună cu Yozō și cu ceilalți supuși să taie lemne. La ei în vale, copacii doborâți erau fie tăiați ca lemn de foc și stivuiți în jurul caselor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
să-l jignești? Ce rost are să mă insulți? — N-ai să mori. Nu fi proastă. Sunt deja pe moarte. Întreabă-i și pe nenorociții ăia. Și Își ridică privirea spre locul unde stăteau păsările alea uriașe și scârboase, cu capetele golașe ascunse-n pene. Planând, o a patra pasăre coborî, și când atinse pământul fugi un pic cu pași repezi și apoi se Îndreptă legănându-se spre celelalte. — Dau târcoale oricărei tabere. De obicei nici nu le bagi În seamă. Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
să stai. Mi-am zis că poate e cam amețit și, după ce i-am dat pastilele de unsprezece, am ieșit puțin pe-afară. Era o zi rece și Însorită, pământul fusese acoperit de o brumă care Înghețase, așa că toți copacii golași, tufișurile, boscheții, iarba și pământul, parcă toate fuseseră poleite cu gheață. L-am luat cu mine pe micul setter irlandez, să facem o plimbare scurtă la șosea și pe lângă pârâul Înghețat, dar abia ne țineam În picioare pe gheața ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
fusese niciodată În Minneapolis și nu credea s-ajungă vreodată, dar știa cum arată orașul dimineața. De la fereastra spitalului se vedea un câmp, cu buruienile crescute-n dezordine ivindu-se de sub zăpadă, și un morman de lut care se ivea golaș. Într-o dimineață doctorul a vrut să-i arate domnului Frazer doi fazani În zăpadă și, când trase patul lângă fereastră, veioza căzu de pe dormeza de metal de lângă pat În capul domnului Frazer. Acum nu pare prea haios, dar atunci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
-ta, Dorothy, spunea taică-su. Ea l-a ridicat și acum se duce spre docuri. Nick privea peste lac și vedea pădurea Întinsă de la mal, copacii mai Înalți din spatele ei, chioșcul În care se făcea paza golfului, ferma de pe dealurile golașe, căsuța lor albă printre copaci, plaja albă și malul ondulat, dar nu vedea nici un steag și nici un stâlp și nici un doc. — Vezi oile alea de pe deal? — Da. Se vedeau ca o pată alburie pe verdele-gri al dealului. — Pot să le
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
Între noapte și zi Elena Marin Alexe Între noapte și zi, privirile se abandonează misterelor nopții, când luna își sprijină fruntea pe umărul teiului din curte și-și lasă lacrimile argintate, printre golașele crengi învăluite în vântul rece, ca într-o pelerină a timpului. Până în zori, ochii necuprinși ai astrelor, îngemănați cu ai mei, scrutează adâncimea nopții, în căutarea miracolului creației.
?ntre noapte ?i zi by Elena Marin Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83251_a_84576]
-
consecință, care merită căutate. Dar În anii În care m-am format nu am avut-o decât pe Mama Scumpă. Femeia aceea uscată pe dinăuntru a Încercat să-mi impună valorile ei - spunându-mi să mă bucur că nu eram golașă ca pomii iarna, să fiu recunoscătoare că scheletul fetiței găsite În șanț nu era al meu, să recunosc că umbra unei sălcii pe o căldură insuportabilă era un sacrificiu fericit pe care-l puteam face față de cei care erau fie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
Chiar și copiii sunt atât de fascinați Încât Își imploră părinții să-i aducă la Muntele Clopotul de Piatră. Îi făcu semn cameramanului și acesta Începu imediat s-o filmeze pe Esmé, care se plimba prin curtea plină cu arbuști golași de liliac indian și vase mari cu cireși sălbatici, cu mugurii lor roz În diferite stadii de Înflorire. La celălalt capăt al curții, o femeie bătrână stătea pe un scaun cu un copil mic În brațe, mama și respectiv fiica
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
neg acest lucru, dar „simplu“ e un cuvânt pe care, întâmplător, îl urăsc de moarte, pentru că - acolo de unde mă trag eu - era folosit de obicei pentru a desemna ceva inconștient de redus, ceva menit să economisească timpul, adică lucrul mărunt, golaș, abreviat. Făcând abstracție de fobiile mele, nu cred că există vreun cuvânt, în oricare limbă - slavă Domnului -, care să poată defini alegerea materialului de către poetul chinez sau japonez. Mă întreb cine ar putea găsi un cuvânt care să definească următorul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2217_a_3542]
-
pentru cititorul meu obișnuit, din două motive speciale, pe care aș dori să le discut. Așa cum îi stă bine poeziei, și mai cu seamă poeziei cu o marcată „influență“ chineză sau japoneză, versurile lui Seymour sunt cât se poate de golașe, invariabil neînzorzonate. Totuși, acum șase luni, când sora mea mai mică, Franny, m-a vizitat într-un weekend și a scotocit întâmplător prin sertarele biroului, a dat peste poemul cu văduvul, pe care tocmai vi l-am schițat (în mod
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2217_a_3542]
-
legăna Încet, În bătaia unui vânticel de vară. În acest peisaj pașnic și matinal, sexul ei se transformase Într-un cuib nespus de hazliu și de darnic, un cuib rotund, confecționat din paie și ierburi jilave, În interiorul căruia un pui golaș de cocostârc Își Întindea cu lăcomie ciocul ca să apuce hrana pe care i-o va aduce În curând pasărea-mamă. Numai că de data aceasta pasărea-mamă era pasărea-tată și Încă o pasăre-tată neobișnuită, de sub pulpanele sale trei țevi de plumb Înroșite
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
gata-gata să-și reverse Întregul conținut peste cuibul ascuns În lanul văratic. Mașa se pregătea totuși să primească În cuibul ei zglobiu toate cele trei țevi umflate În extaz și toate cele șase clopote care se agitau În aer; puiul golaș și auriu Își căscă din ce În ce mai nerăbdător ciocul său arămiu spre ele, Își pregăti gușa uriașă ca să Înghită Întreg conținutul revărsat de acea uriașă pasăre-tată; paiele și ierburile și penele din cuib se umeziseră din nou, cochiliile de melci se târau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
sânii mari ca niște talere ale unei balanțe aflate În extaz, având de o parte și de alta câte un sfârc greu, zemos, și cu sexul ca un platou auriu din mijlocul căruia Își Înălța gâtul același pui de cocostârc golaș și lacom de desfătări. Jos, lângă platou, cele trei țevi ale Extraterestrului se făceau din ce În ce mai mici, revenindu-și la forma lor obișnuită, iar clopoțeii se transformaseră brusc În șase copeici amărâte, cu care dacă te-ai fi dus la piață
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
se mai Întâmplă. Ne amintim de fel de fel de lucruri, și când dormim, și când suntem treji... La o săptămână după Bobotează, păsările au dispărut la fel de brusc cum apăruseră. În urma lor au rămas cuiburile cu ouă verzui și pui golași, care cădeau cu nemiluita din copacii Împietriți de ger, scoțând din pliscurile vinete țipete funebre. Nu-i mâncau nici câinii, nici pisicile și nici jivinele ce apăreau noaptea din pădure. În ciuda gerului, În Împrejurimi se răspândi un miros de sulf
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
Mi-a fost greu să scriu. Starea de fiică se trăiește, nu se povestește. Cum spuneam, din sâmbăta Paștelui și până ieri, mi-am băut cafeaua de dimineață în cimitir, printre cruci, narcise, flori de prun, descoperind întâia oară pinul golaș, cu un ciuf verde în vârf. Stăteam pe dâmbul plin de flori, singurul om viu de acolo, foarte aproape de străbunici și bunici. Țineam strâns în mână cănuța de cafea, una galbenă cu toartă verde, cumpărată tatei pentru vara noastră comună
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
î.Hr. El știe, mai mult sau mai puțin, ce se va întâmpla, și încearcă să-i explice fetei cu sărmanele lui resurse de vorbe și gesturi. Și iată-l pe Spunk, rămas în pustiu, în bătaia vântului pe piscul cel golaș. Se încruntă, se încordează - se uită-n hăul fără fund. Fata e acolo, murmură, și tremură, cu ultima ei țigară și o brichetă electrică. Genericul. Eram profund mișcat. Mișcat? Am avut o cădere nervoasă. Încă mai îmi curgeau lacrimile când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
nori și valuri cenușii, ondulate, ascunse în spatele pânzelor. O mare pe care să te pierzi, o mare mișcătoare și neschimbată. Vultur-în-Zbor zăcea fără suflare, pe jumătate amețit, pe scândurile aspre ale plutei și nu pricepea nimic. Virgil Jones, un punct golaș pe orizonturile privirii altui om, stătea în picioare, la pândă, lângă pânza zdrențuită și valurile emoției îi curgeau împrospătate prin vene. Imaginea era coerentă și se menținea. — Pot să-ți spun Virgil? Vocea lui Vultur-în-Zbor era ezitantă. Virgil Jones se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
ce știu. Cum ai reușit să intri și de unde știai... — Vino, o să facem focul să te Încălzești. M-a condus de-a lungul coridorului pînă În galeria care prezida curtea interioară. Salonul se Înălța În coloane de marmură și ziduri golașe ce se tîrau spre tavanul decorat În casete, prăbușit pe alocuri. Se zăreau ramele unor tablouri și oglinzi care, cu ceva vreme În urmă, acoperiseră pereții, precum și urme de mobile pe pardoseala de marmură. La un capăt al salonului se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]