607 matches
-
de spitalizare a instituțiilor Spiri-doniei i se adaugă aceea a altor spitale, din afara ei, care, deși mai mici, și-au avut importanța lor. Așa au fost ospiciile de alienați, cu o capacitate totală aproximativ 150 de paturi 5 (la Neamțu, Golia, Adam), spitalele evreiești, și ele cu un total de cel puțin 150 de paturi 6 (la Roman, Botoșani, Fălticeni, Iași și Galați), ospiciul comunității eline din Galați și câteva unități medico-sanitare ținând de Departamentul Justiției, precum casele de recluziune și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1542_a_2840]
-
Stamati), precum și altele, înființate ceva mai târziu, imediat după 1850: Hârlău (logofeteasa Pulcheria Ghica), Tătărași-Iași (logofătul Cantacuzino-Pașcanu), Vaslui (familia Drăghici), Bacău (Pavel Cristea). Inițiativei bisericești i se datorează deschiderea Spitalului din Roman, Spitalului din Tg. Neamț și ospiciile Neamțu și Golia. Obștea a înființat spitalul din Galați, iar Epitropia generală a Casei. Sf. Spiridon al doilea spital din Galați și spitalele din Focșani și Tg. Ocna. Domnitorul, din inițiativa personală, a înființat Instititutul gregorian din Iași (Maternitatea Ghica Vodă) și Ospiciul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1542_a_2840]
-
sistematizare în această asistență, un început de specializare, constituind astfel o tradiție. Asistența psihiatrică de mănăstire, dar și de medicină generală a fost concentrată în Moldova în două mari centre, care au devenit în secolul al XIX-lea importante ospicii, Golia și Neamțu, și în câteva mănăstiri mai mici, specializate însă și ele în asistența alienaților, care au fost Schitul Adam și Mănăstirile Rașca, Văratec și Agapia. Primele două ospicii sunt cunoscute; despre celelalte avem informații foarte puține, în consecință, schițând
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1542_a_2840]
-
au fost Schitul Adam și Mănăstirile Rașca, Văratec și Agapia. Primele două ospicii sunt cunoscute; despre celelalte avem informații foarte puține, în consecință, schițând istoricul celor dintâi, vom sublinia mai ales datele puțin cunoscute din evoluția ospiciilor de la Neamț și Golia; vom insista însă asupra ospiciului de la Adam, aproape necunoscut astăzi. În ordine cronologică, aflăm că în secolul al XVI-lea exista la mănăstirea Golia (care a fost înființată înainte de 1546) o icoană a Sfintei Maria, reputată a vindeca pe epileptici
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1542_a_2840]
-
istoricul celor dintâi, vom sublinia mai ales datele puțin cunoscute din evoluția ospiciilor de la Neamț și Golia; vom insista însă asupra ospiciului de la Adam, aproape necunoscut astăzi. În ordine cronologică, aflăm că în secolul al XVI-lea exista la mănăstirea Golia (care a fost înființată înainte de 1546) o icoană a Sfintei Maria, reputată a vindeca pe epileptici și pe nebuni. Paul de Alep o descrie în 1663, când a vizitat biserica împreună cu patriarhul Macarie: "Acolo se află o veche și miraculoasă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1542_a_2840]
-
veche la mănăstirea care adăpostea reputata icoană. Cu timpul, adunându-se probabil tot mai multă lume, venind tot mai mulți alienați, s-au rezervat câteva chilii în curtea mănăstirii pentru găzduirea acestora, ajungându-se astfel la " Ospiciul de nebuni de la Golia". Mănăstirea Neamț avea și ea faima de a vinde-ca alienații. Același proces a condus și acolo la înființarea unui ospiciu de nebuni. După cum ne informează P. Zosin la 1779, un stareț, Paisie, a organizat la Mănăstirea Neamț o "bolniță a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1542_a_2840]
-
de obște îi hrănea și ședea pe cât voia, unia și până la moarte". Reținem de aici un fapt care ni se pare caracteristic. Și anume, că ospiciul apare ca o creație spontană din inițiativă locală, corespunzând, ca și în cazul ospiciului Golia, unor necesități determinate de mulțimea alienaților care se perindau pe acolo; rezultă încă un aspect important, acela al caracterului de azil pentru "cei neavând unde-și pleca capul" și pe care "trapeza de obște îi hrănea" și care "ședea pe cât
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1542_a_2840]
-
erau îndrumați spre alte mănăstiri, ca urmare, după părerea noastră, a unor tradiții vechi sau poate a condițiilor foarte proaste existente atunci la ospiciul Neamț. (În 1855 protomedicul Ludovig Steege solicita chiar un local nou pentru ospiciile de la Neamțu și Golia "din cauza lipsei de igienă și a tratamentului inuman".) Astfel, la 6 mai 1847, Inspectoratul General al Miliției, face cunoscut Î.P.S. Mitropolit al Moldovei Meletie, prin Departamentul averilor bisericești, despre "tânguirea lui Costache Gheorghiu, fost militar, care este cuprins de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1542_a_2840]
-
bolnavii se puteau interna nu numai la Neamțu, dar și la alte mănăstiri ("la o sfântă monostire"), deși, evident, Neamțu era de pe atunci profilată în mod special. Încă din primii ani ai secolului al XIX-lea, datorită acestei specializări, la Golia și Neamțu se îndrumau bolnavii agitați, alienații care necesitau un tratament de urgență, mai specializat, altul decât doar cetirile și reculegerea. Astfel, în același an erau repartizați la Neamțu, tot cu aprobarea Î.P.S. Mitropolitul Moldovei: Vasile a Panțârului, din
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1542_a_2840]
-
cu aprobarea Î.P.S. Mitropolitul Moldovei: Vasile a Panțârului, din Tg. Sulița, Ținutul Botoșanilor, care "este smintit de bună simțire și cuprins de neputință, dând foc și casei tatălui său", sau "fiul mortului Dobre Focșeneanu" (și acesta alienat, decedat la Golia), "întrucât este așa de smintit că nu i se pot da nici hainele tatălui său", ca și căpitanul Florescu Gheorghe, șeful muzicii militare din Iași, care, "fiind bolnav de ochi și pierzând vederea, a început să prezinte simptome furioase"; G.
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1542_a_2840]
-
Sănătății, diferențiau pe bolnavi nu numai după boala de care sufereau, ci și după criterii sociale. În adevăr, în același dosar, găsim, ca răspuns la cererea unor oameni simpli, rezoluții prin care aceștia erau îndrumați către ospiciile de la Neamț și Golia, unde condițiile materiale erau atunci precare. Este evident că, la mijlocul secolului trecut, asistența psihiatrică nu se limita numai la ospicii: alienații erau primiți și la alte mănăstiri. O caracteristică remarcabilă a asistenței psihiatrice de mănăstire a fost rolul ei de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1542_a_2840]
-
au căpătat un caracter de instituție sanitară, ceea ce a făcut ca alienații să polarizeze tot mai mult spre aceste unități și să beneficieze de tratament medical calificat. Ne oprim, în continuare, asupra unor aspecte mai semnificative ale ospiciilor de la Neamț, Golia și Adam, insistând nu atât asupra evoluției cronologice a acestor instituții, cât mai ales asupra climatului specific, ilustrativ pentru psihiatria timpului. Vom aminti, în limita documentației, și de alte ospicii și de nume de psihiatri, inedite până în prezent. OSPICIUL DE LA
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1542_a_2840]
-
alte complicații între părți, în legătură cu desființarea unei băi etc. Calitatea asistenței alienaților lasă atât de mult de dorit încât, în 1858, Ludovic Steege, într-o cerere adresată domnitorului, menționează starea deplorabilă și lipsa de igienă a ospiciilor de la Neamț și Golia și insistă asupra necesității de a se construi imobile noi, după un plan care-i aparținea. Propunerea lui Steege nu a fost realizată. În același an, 1858, personalul ospiciului a devenit mai numeros. Ca răspuns al fizicului districtului Neamț, dr.
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1542_a_2840]
-
Frederich Muller, Emil Maks, Emanuel Lozinschi și Vicenția Udrițchi. În referatul întocmit către Ministerul Cultelor și instrucțiunii publice, dr. Cidac își exprimă opinia în favoarea doctorilor Emil Maks, care era atunci medic primar la Spitalul de îmbolnăviți de minte de la mănăstirea Golia, din 1859, și pentru Emanuel Lozinschi. A fost numit doctorul Lozinschi. Până în prezent avem prea puține date referitoare la bolnavii îngrijiți în prima perioadă din istoria ospiciului, adică până în 1863. Ar fi, desigur, foarte interesant să cunoaștem în special tratamentul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1542_a_2840]
-
în mod permanent de probleme de asistență medico-sociale. Vizita lui Thiron s-a făcut la cererea lui A. Fătu, epitrop general, care menționează: "Epitropia generală voind a cunoaște mai îndeaproape starea actuală în care se află ospiciile de alienați din Golia și monastirea Neamțu, atât în privința administrațiunii lor, în general, cât și în privința tratamentului care se dă alienaților Epitropia dispune se va însărcina pentru a se inspecta ospiciul din Golia pe D-lui Vițe Președinte a Colegiului Medical D-lu Doctor Rusu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1542_a_2840]
-
îndeaproape starea actuală în care se află ospiciile de alienați din Golia și monastirea Neamțu, atât în privința administrațiunii lor, în general, cât și în privința tratamentului care se dă alienaților Epitropia dispune se va însărcina pentru a se inspecta ospiciul din Golia pe D-lui Vițe Președinte a Colegiului Medical D-lu Doctor Rusu, senior și D-lu Thironu, care actualmente se găsește la Spitalul din (sic) Tg. Neamțu" etc... că, după vizita sa, dr. Thiron ca și dr. Russ la Golia trebuiau să
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1542_a_2840]
-
ospiciul din Golia pe D-lui Vițe Președinte a Colegiului Medical D-lu Doctor Rusu, senior și D-lu Thironu, care actualmente se găsește la Spitalul din (sic) Tg. Neamțu" etc... că, după vizita sa, dr. Thiron ca și dr. Russ la Golia trebuiau să se raporteze, precis, la următoarele puncte (menționate de A. Fătu). ,,a) Dacă administrațiunile acestei stabilimente se conduce după prescripțiunile regulamentare. b) Dacă D-nii Medici respectivelor își făcu visitele lor regulate la timpului și oarele reglementare. c) Dacă tratamentul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1542_a_2840]
-
serviciu. Tratamentul se făcea "după cum se poate vedea din Registrul recepturii: cât despre dotarea medicamentelor după norma stabilită de medicul primar". Nu știm din păcate ce medicații se utilizau, dar ea este, desigur, aceeași pe care o primeau pacienții de la Golia despre care cunoaștem că primeau opiacee, sedativele timpului, dese purgații și cure de hidroterapie. Reiese însă, din raportul Thiron, mentalitatea timpului, retrogradă încă, în Moldova, comparativ cu situația din alte părți. Aminteam de raportul lui A. Fătu care, cu două
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1542_a_2840]
-
înainte. Exista în Occident o adevărată mișcare de eliberare a bolnavilor. Aceste idei au pătruns, însă, foarte greu în spiritul Epitropiei care, conservatoare, mulțumindu-se să fie gospodărite, era deseori reticentă la noutăți. Primirea bolnavilor se făcea, ca și la Golia, numai la recomandarea oficialității "a vreunei autorități recunoscute precum: Onorabila Epitropie Generală, Prefectură, Primărie etc., și cu un certificat alăturat a medicului primar al Ospiciului". Aceste forme rigide erau totuși necesare, satisfăcând atât protecția socială, cât și aceea individuală a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1542_a_2840]
-
al Ospiciului". Aceste forme rigide erau totuși necesare, satisfăcând atât protecția socială, cât și aceea individuală a bolnavului, într-o epocă în care internările în ospicii erau încă infamante și susceptibile de abuzuri, de rea intenție. Deseori însă, atât la Golia, cât și la Neamțu, o suprastructură birocratică, de care era vinovată în special conducerea Epitropiei, complica inutil internările. Au fost cazuri când, pentru internări de urgență (manie coleroasă-furibundă sau epilepsii cu crize subintrate) bolnavii așteptau îndeplinirea formalităților de rigoare timp
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1542_a_2840]
-
așteptau îndeplinirea formalităților de rigoare timp de mai multe săptămâni. Ni se pare însă că, și sub acest punct de vedere, Ospiciul Neamț se distingea printr-o gospodărire mai bună, în cazul internării lor, printr-o operativitate mai eficientă decât Golia. Birocrația întreține totuși frecvente abuzuri. Se pare că inspecția lui Thiron constatase ordine în această direcție, deoarece menționează "cercetând dosarele anterioare, de exemplu, în anul 1864, am văzut că pe atunci bolnavii se primeau numai cu adresa unei autorități, fără
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1542_a_2840]
-
clinice nu diferă de la tablourile pe care le vedem în prezent. În 1905 ultimii bolnavi ai Ospiciului au fost transferați la Socola. S-a încheiat astfel unul din capitolele cele mai semnificative din trecutul asistenței psihiatrice românești. OSPICIUL DE LA MĂNĂSTIREA GOLIA Ospiciul de alienați de la mănăstirea Golia din Iași a avut o evoluție asemănătoare cu ospiciul de la Neamț. Pe baza documentației existente, nu rezultă însă că la Golia s-a desfășurat o activitate psihiatrică de calitatea aceleia de la Neamț și nici
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1542_a_2840]
-
care le vedem în prezent. În 1905 ultimii bolnavi ai Ospiciului au fost transferați la Socola. S-a încheiat astfel unul din capitolele cele mai semnificative din trecutul asistenței psihiatrice românești. OSPICIUL DE LA MĂNĂSTIREA GOLIA Ospiciul de alienați de la mănăstirea Golia din Iași a avut o evoluție asemănătoare cu ospiciul de la Neamț. Pe baza documentației existente, nu rezultă însă că la Golia s-a desfășurat o activitate psihiatrică de calitatea aceleia de la Neamț și nici că nivelul de organizare medicală și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1542_a_2840]
-
din capitolele cele mai semnificative din trecutul asistenței psihiatrice românești. OSPICIUL DE LA MĂNĂSTIREA GOLIA Ospiciul de alienați de la mănăstirea Golia din Iași a avut o evoluție asemănătoare cu ospiciul de la Neamț. Pe baza documentației existente, nu rezultă însă că la Golia s-a desfășurat o activitate psihiatrică de calitatea aceleia de la Neamț și nici că nivelul de organizare medicală și administrativă a fost tot atât de ridicat cum a fost în unele perioade la Neamț. Ospiciul de la Golia, dezvoltându-se alături de spitalele Spiridoniei
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1542_a_2840]
-
nu rezultă însă că la Golia s-a desfășurat o activitate psihiatrică de calitatea aceleia de la Neamț și nici că nivelul de organizare medicală și administrativă a fost tot atât de ridicat cum a fost în unele perioade la Neamț. Ospiciul de la Golia, dezvoltându-se alături de spitalele Spiridoniei a rămas, în realitate, în umbra acestora. Medicii care au ocupat posturi la Golia au folosit deseori situația ca un provizorat, după cum rezultă din frecventele lor cereri de transferare la spitalele de boli somatice (Sf.
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1542_a_2840]