307 matches
-
Fridei) ca pe niște coșmaruri îmblânzite și îndulcite. Narcisismul ei a fost vizibil doar în galeria impresionantă de fotografii stranii, care proiectau în Leonor o femeie inabordabilă, intangibilă, însingurată, dar și teatrală (o îngereasă înnegurată, așa cum apare fotografiată într-o gondolă, în timpul unui carnaval venețian de la jumătatea secolului XX). Apropiată de suprarealiști, dar fără să fi făcut parte dintre aceștia decât formal (însă admirată de mulți dintre cei celebri), Leonor Fini s-a menținut mereu la granița cu supapele inconștientului, pe
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2167_a_3492]
-
cu folos improbabil, fiindcă n-are loc de baronii locali. Ce-a văzut pe unde-a fost vrea să facă aici, dar... Bunăoară, cârciuma e înconjurată cu șanțuri de piatră pe care curge lent apă de puț spre Răstoaca, legănând gondole miniaturale. Din plastic. Cele două familii onoraseră multe invitații de-a lungul anilor. Li s-a răspuns la fel. Au venit îndeosebi persoane trecute de jumătatea vieții, dornice să se distreze... ca la nuntă! Mare le-a fost uimirea - le-
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2180_a_3505]
-
perechi fidele. Nuntașii de-o vârstă și de-o anume greutate au părăsit localul puțin după miezul nopții. Unul a smuls o piatră prost lipită pe rigola ce însoțește canalul. Așteptam să dea cu ea în geamul termopan, în vreo gondolă sau vreo lampă cu abajur vernil. Omul zise către muierea de alături: „Măcar c-o piatră să m-aleg de la nunt-asta!“. „Las-o naibii, c-am luat eu friptura-n poșetă!“, veni replica. VERBA WOLANd Tatuații Ruxandra CESEREANU În lumea
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2180_a_3505]
-
Mi-a troscănit-o prietenos însuși Silviu Lupescu, care-i, pe bune, un mega-, hiper-, super-meloman. Am făcut prostia de-a mă pripi și de-a scrie că muzica din Anonimul venețian, susurată în urechile timișorene în timp ce pe dinaintea ochilor luneca o gondolă, a fost compusă de Benedetto Marcello. Nici vorbă! E capul de operă al fratelui Alessandro. Am înghițit în sec și mi-am înfrânt elanul de-a mai scrie și-n rubrica de azi tot despre bucuriile muzicii, chit c-aș
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2212_a_3537]
-
mod de viață, o altă cultură... Apoi apăruse un tânăr marchiz din Corsica, Fabio. O însoțise prin galeriile colecționarilor, o plimbase prin toate atelierele pictorilor... Era un rafinat cunoscător de artă și un pasionat colecționar de tablouri. O purtase în gondole aurite prin delirantele apusuri ale lagunei. Vizitaseră împreună atelierele sticlarilor din Murano. Și, urmărind flăcările, prefacerile și moliciunea sticlei topite, Fabio îi dezvăluise tainele desfătării. De fapt, la Murano, sub cerul înstelat, în legănarea gondolei, a și fost prima lor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
de tablouri. O purtase în gondole aurite prin delirantele apusuri ale lagunei. Vizitaseră împreună atelierele sticlarilor din Murano. Și, urmărind flăcările, prefacerile și moliciunea sticlei topite, Fabio îi dezvăluise tainele desfătării. De fapt, la Murano, sub cerul înstelat, în legănarea gondolei, a și fost prima lor noapte de dragoste. Fabio nu era deloc stânjenit de privirile gondolierului. Ba chiar îl încuraja mereu să-i privească. Încă de pe atunci ar fi trebuit să-și dea seama de înclinațiile lui. Dar nu auzise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
ține pe partea cealaltă, căci cuvântul „ANDA” nu se mai vedea. În locul lui era scrijelit un alt cuvânt: „ISTANBUL”. noiembrie 1475, Marea Neagră Alexandru era obișnuit cu marea, dar o văzuse, toată copilăria lui, doar de pe mal. Plimbările cu barca sau gondola nu puteau fi socotite adevărate ieșiri pe mare, odată ce nu depășiseră niciodată insulele Murano sau San Giorgio. Povești despre corăbii auzise aproape zilnic, căci bunicul său Matteo dispunea de nave de comerț care ajungeau până În Portugalia sau În Africa. Auzise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
voie s-o vadă, tocmai ca să nu fie văzut. O Veneție rece, privită cu ochii unui străin. Fără palatul Frassetti, fără bunicul Matteo și fără contesa Fabiana, fără Gianluca Fontanelli și maestrul Foscolo, fără bazilici pictate strălucitor și fără legănarea gondolelor. O Veneție cu amintirile amputate de o durere necunoscută. De o ruptură În curgerea lentă și firească a timpului. Catastrofă În țară. Aceste trei cuvinte Îl tulburaseră din prima clipă. Se gândise la ele zi și noapte. Se trezise transpirat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
sosi, respectarea exactă a ordinelor. Întoarcerea călare, prin Austria și Ungaria, sau Întoarcerea În primăvară, pe mare și pe Dunăre. Alexandru Își amintise de toate acestea privind apropierea de cheul vămii. Distingea deja Palatul Dogilor și Rivo dei Schiavoni. Vedea gondolele, parcă părăsite, legănându-se leneș pe valurile lagunei. Corabia alunecă Încet spre chei și, curând, aruncă ancora. Alexandru Își luă din cabină sacul de drum și păși pe puntea de lemn. Puse piciorul pe dalele de piatră ale țărmului venețian
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
am fost o iarnă veselă și-mi proiectă holograme din trecutul Brăilei. Era un ger frumos. Sub nămeții cât casa orașul respira, copiii mergeau la școală sub cerul de zăpadă, erau canale și podețe ca într-o Veneție înghețată, cu gondolele trase de cai pe gheața Dunării, bolborosea printre bulele copcilor torsul de motan al apei prin branhiile peștilor cu botul afară, înnebuniți de parfumurile teilor din moleculele de hidrogen, bile înghețate pe oglinda sticloasă, trilurile, ciripitul vrăbiilor gureșe, împietrite în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
un săculeț pentru sticle de vin, asta e sigur. Cred că sunt la el, spuse Vasco. Trebuie să fie în săculeț. — Și eu cred la fel, zise Dolly. Îi vezi? — Da, îi văd. Vasco preluă cuplul la parter, lângă standul gondolei. Mergeau braț la braț, bărbatul ducând sticla de vin în îndoitura brațului, în poziție verticală. Era un mod incomod de a o ține, iar cei doi formau o pereche ciudată - fata frumoasă și individul temător și stângaci. Mergeau în lungul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
mult decât prinderea fugarului, îi interesa să afle cui preda embrionii. În mod sigur, cuiva de la conferință. — Nu va mai dura mult, zise Dolly. Rick Diehl se învârtea într-o parte și în alta în lungul magazinelor de lângă canalul cu gondole, ținându-și telefonul în mână. Ignora magazinele, pline de chestii scumpe pe care el nu și le dorise niciodată. Diehl crescuse ca al treilea fiu al unui doctor din Baltimore. Toți ceilalți băieți merseseră la facultatea de medicină și deveniseră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
acțiune este plasată în Västerbotten, la sfîrșitul secolului al XIX-lea și începutul secolului XX. Tomas Tranströmer (1931-), considerat a fi „cel mai mare poet european în viață“. Printre volumele lui, se numără Bariera adevărului (1978), Amintirile mă privesc (1993), Gondola durerii (1996), Marea taină (2004). Per Olov Enquist (1938-), romancier suedez. A debutat în 1961 cu Ochiul de cristal. Celebritatea i-a adus-o romanul A cincea iarnă a magnetizorului (1964). A mai publicat printre altele, Cartea despre Blanche și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1873_a_3198]
-
să parieze în locul său.Așa îl cunoaște pe Marcel, un bătrân care fura din buzunare și dăruia vise pe gratis celor doi. El le vorbește de Verona, de un pod al suspinelor pe sub care, dacă treceai sărutându-te într-o gondolă atunci când băteau clopotele la asfințit, urma să rămâi nedespărțit de persoana iubită sau măcar o puteai păstra toată viața în amintiri. Mă uitam la acele scene și pricepeam dintr-o dată că în mâinile mele stă soarta, că pot să visez
Anonim pe ringul adolescenţei by Liviu Miron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/252_a_500]
-
decât o alta pe litoralul nostru. Poate că și în Grecia e mai ieftin, nu? Asta s-o crezi tu! a intervenit, oarecum iritat, Sandu. Litoralul nostru este frumos, dacă vrei să știi. La Mamaia avem de toate, chiar și gondolă! Când am fost eu la... Când ai fost tu..., las-o baltă! S-a întors Mihaela spre el, pusă pe harță. Ai fost doar la Mamaia, că acolo au avut ai tăi bilete. N-ai mers până la Mangalia și nici
Captiv pe tărâmul copilăriei by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/630_a_1234]
-
imperiului e scris pe toate pietrele pe care calci. Vrei să-ți vorbesc despre mozaicurile Ravennei, despre nemuritoarea Veneție? Concertele lui Sergiu aveau loc în teatrul La Fenice, o bijuterie arhitectonică. Am vizi tat piața pisicilor, ne-am plimbat cu gondola, ferme cați de gondolierul care ne cânta O sole mio. În Piața San Marco, am mâncat în extaz înghețate cu frișcă, în vreme ce mii de porumbei învârtejau nebunește aerul din preajmă, nu aveam destui ochi pentru splendorile din muzee, pentru superbele
Ioana Celibidache : o mătuşă de poveste by Monica Pillat () [Corola-publishinghouse/Imaginative/585_a_978]
-
urmă, i-am lăsat mâna să-mi zăbovească pe penis, liniștit de apăsarea ei fermă pe testicule. M-am întors spre el, plutind împreună pe amniosul aerului iluminat, încurajat de morfologia stilizată a unui interior de mașină, de sutele de gondole radioase planând de-a lungul autostrăzii de deasupra noastră. Când l-am îmbrățișat, corpul lui păru să-mi alunece în sus și-n jos în brațe, mușchii spatelui și ai feselor sale întărindu-se și opacizându-se în timp ce atingeam suprafețele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
de noroi, stă fotografia unui alt top-model mort. Privind în sus către tiribombă, un cerc de tuburi fluorescente roșii și albe la capătul cărora se învârt scaunele doldora de oameni, Helen zice: — Pare fezabil. Un om oprește roata, și toate gondolele se leagănă în loc, în timp ce eu și Helen ne așezăm pe perna de mușama roșie, iar omul blochează bara de protecție peste picioarele noastre. Se dă înapoi și trage de o manetă, iar imensul motor diesel se pune în mișcare. Tiribomba
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
de o manetă, iar imensul motor diesel se pune în mișcare. Tiribomba se smucește de parcă s-ar rostogoli în spate, iar noi ne înălțăm în întuneric. În noaptea neagră, la jumătatea distanței, roata se smucește din nou și se oprește. Gondola noastră se clatină, iar Helen se prinde de bara de protecție cu o mișcare bruscă. Un diamant masiv îi alunecă de pe deget și fulgeră în jos, printre lumini și bare de susținere, printre culori și chipuri, până în mijlocul angrenajelor mașinăriei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
amândoi. Roata se smucește din nou, și începem să coborâm. Ochii ei, îi zic. Ochii ei sunt albaștri. Și asta este viața mea. Când ajungem jos, omul deblochează bara de protecție, și-i dau mâna lui Helen când coboară din gondolă. Rumegușul e moale și elastic; ne poticnim și ne împleticim prin mulțime, ținându-ne de talie. Ajungem la Mona, care încă mai citește din agendă. — Hai să mâncăm niște floricele trase în caramel, zice Helen. Uite, Carl se duce să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
Veneția, care Îi plăcuse atât de mult În vara și primăvara lui 1881, era mai rece anul acesta și mai umedă. Într-o zi chiar ninse, provocând schimbarea spectaculoasă a orașului - domul de la Salute cu tichie albă, provele negre ale gondolelor tăind ca niște coase prin vârtejurile de fulgi - dar pentru puțin timp. Pâcla cenușie reveni. Apartamentul său se găsea Într-o anexă din spatele Casei, cam Întunecat și cam umed, cu vedere spre un canal minor și mohorât. Conștiința faptului că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
fel de mulți turiști ca Roma sau Florența, În timp ce Veneția aglomerată, străbătută de vaporetti, mai oferea adăpost, comori și priveliști incomparabile vizitatorului cu gust, mai ales dacă avusese norocul de a locui Într-un palazzo pe Canal Grande, cu o gondolă Întotdeauna la Îndemână pentru a-l purta până la o biserică nefrecventată sau o insulă neatinsă din mijlocul lagunei. De la Veneția plecă la Lausanne, unde William, care era În vacanță sabatică de la Harvard, Își petrecea vara Împreună cu Alice și cei patru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
iubise atât, despre care scrisese atât de elocvent În ultimele pagini ale jurnalului? Căzură deci de acord și, Într-o seară (posomorâtă și cețoasă, nu amurgul splendid, auriu, ca dintr-un tablou de Turner, la care sperase), Henry luă o gondolă plină cu vârf de haine până În mijlocul lagunei și, sub privirile nedumerite și oarecum scandalizate ale lui Tito, credinciosul gondolier al lui Fenimore, Începu să le arunce peste bord. Acum, că se gândea mai bine, Își dădea seama că ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
dar nu se gândise că ar putea fi nevoie; se Încântase de imaginea straielor Îngreunate de apă dispărând pline de grație În adâncul lagunei. Numai că ele, dimpotrivă, susținute de aerul prins În faldurile voluminoase, rămăseseră plutind la suprafață, Înconjurând gondola ca niște hoituri umflate, ca tot atâtea Fenimore Înecate. Era un spectacol În același timp macabru și caraghios, care Îl făcea să simtă acut umilința și nebunia faptului de a fi participat la el. Temându-se că vreun alt vas
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
era o ulicioară, tipic sătească, în plină Capitală. Cu oi, rațe, gâște, curci, cu plantații minuscule de porumb și pavată în pietre de râu. Genel deschise portiera taman în vecinătatea unui moșulache ferchezuit, imobil, cu mustățile răsucite în formă de gondolă, la vestă cu ceasornic cu lănțug de tinichea, scos santinelă, lângă o oală de sarmale, plină cu cornete de semințe de dovleac. - Mușchiulosule, băgă clanța Țaca, găsesc eu la numărul 244 pe... numita...? (Și chiombindu-se în bilet) Pe numita Maria
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]