2,506 matches
-
cazan de abur, căruia nu-i mai rezistă pereții. Tema aceasta, a căutării, revenea obsedant de-a lungul întregului film, era foarte bine realizată, te tulbura. În sală perechile de îndrăgostiți se sărutau, aici își mutaseră sălașul de când frigul îi gonise din parcuri. Unii vizionau cu răbdare. Câțiva băietani dornici de acțiune și de cavalcade picante începură să fluiere. Puțini înțelegeau ceva, cu adevărat din filmul acela. Au ieșit din cinematograf fără să scoată o vorbă. Ei, cum a fost? a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
și nici așa disperată nu sunt, spăl tot ce am, mâini, picioare, față, păr, sex, limbă, dinți, pun așternuturile la aerisit și fumez uitându-mă pe geam în noapte, în coate, ce bine să fii singur, acum realizez, când am gonit un intrus ce mă trăgea la parter, hei! eu sunt la 9, văd burțile pescărușilor albe pe cerul de cerneală, cum îmi place mie, la Capitol băieții ard gazul în fața hotelului, fumează în lumina portocalie, mașini prea spălate opresc pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1988_a_3313]
-
drum, doar-doar o să găsească un semn care să-i arate încotro merge. — Ce n-am aflat? întreba Adrian. — A murit Diana, spuse Fanny. — Care Diana? — Diana, prințesa de Wales. — Ce face? bâigui Eleanor. — Cum? întreba Adrian. Fanny le povești cum gonise cu mașina prin Paris, urmărită de paparazzi, despre tunel, pilon și ciocnirea mortală. Și când zici că s-ar fi-ntâmplat toate astea? întreba Șam. — Astăzi, în zori. — Ești sigură? Există o confirmare oficială? o întreba Adrian. — Bineînțeles, zise Fanny
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1918_a_3243]
-
din frunze; floarea-soarelui bătrâna își plânge tinerețea pierdută; norii grei își poartă plumbul întristând cerul; ploaia țese pânză de păianjen pe geamuri; câmpul îmbracă o haină argintie - brună; săgeți frânte de cârduri de cocori și rândunele străpung cerul; norii fug goniți de vânturile înălțimilor; rânduiți în unghi cocorii își încep pribegia; pădurea are în răstimpuri înfiorări; solzii frunzelor mărunte s-au zburlit pe ramură; pădurea tace melancolică; unduiau lin funigeii; cu galben și cu roșu își țese codrul ià; logodna semințelor
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
pornesc și se desfac în zare spinările rășchirate ale munților, ca printre degetele unui uriaș țâșnesc din toate părțile, râuri furioase ce trag în matca lor șuvițele despletite ale pâraielor ș-arunc-o plasă de argint peste podoabele Buzăului. În depărtare, cât gonesc ochii se desfac podișuri verzi, plaiuri luminoase se lasă în cascade prin văile munților către satele răzlețe; târle de oi se zăresc pe sub poalele codrilor.” (Al. Vlahuță - România pitoreascăă La munte Într-o zi frumoasă de vară, purtată de marile
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
ale lacului. Pasărea împrăștia în jur o mulțime de stropi aurii de apă. Printre licăririle amurgului se vedeau și alte surate ale ei. Cârduri de zburătoare părăseau încă de pe atunci bătrânul lac, lăsându-l singur, fără de marii lui cântăreți. Ele goneau spre marea înflăcărată, fără să privească înapoi la vechea și primitoarea lor gazdă. Parcă erau ceasurile unor aeriene trenuri accelerate ce înaintau cu o sârguință uimitoare, spre un liman cunoscut numai de ele. Și tot urcau scările de văpaie ale
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
noroi peste scaun, în spatele ei, iar ea scotoci într-un buzunar al pantalonilor după cheie. — Ești rănit? — Cum? Nu. Nu știu. Întâmplările deveniseră un vals nebun în care eu încercam să mă agăț de orice urmă de logică în vreme ce lumea gonea pe lângă mine în dungi colorate. — Rahat. Fata se uită înapoi, spre spital. I-am urmărit privirea de-a lungul peluzei. O ploaie noroioasă de impresii de-o frântură de secundă - meciuri de fotbal în zile ploioase, cizme galbene călcând cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
apei de un albastru luminos care se transformă repede în albastru-închis, sobru când oceanul se adânci sub mine. Am simțit căldura soarelui, o briză răcoroasă ridicându-se dinspre valuri și apoi am plonjat, lovind apa cu un zgomot lichid și gonind în jos prin albastrul infinit către abisurile întunecate... Icnind, m-am ridicat în capul oaselor. Mi-aminteam. Mi-aminteam visul. Fiecare detaliu clar ca lumina zilei, clar ca o peliculă Tehnicolor de înaltă rezoluție. Până acum, visele Becului se evaporaseră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
se cutremură, iar eu am fost aruncat în față, lovindu-mă cu genunchiul de spatele imprimantei. O durere sfâșietoare și greutatea mea desprinse aparatul din strânsoare, aruncându-mă împreună cu el peste bord. Eu în aer, căzând cu capul înainte. Oceanul gonind în sus și lovindu-mă în ceafă cu un pleoscăit puternic și apoi... Sfârâind și făcând bulbuci, suprafața apei deschizându-se sub picioarele mele. „Paul.“ o Fata care este lucra la biroul vezi din fața mea avea doi timpul bătăi de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
spate din pricina reculului. Un harpon. Un zgomot aproape de stânga mea mă făcu să tresar și să mă întorc surprins. Unul dintre butoaiele cu cărți de telefon și aparate de apelare rapidă sări, zbură peste punte, se răsturnă peste bord și goni în patinaj peste ocean, după ludovicianul în retragere. — L-am nimerit! Fidorous își scoase șapca de pe cap și-o aruncă pe punte. — Ai văzut? Ți-am legat rechinul de-un butoi. Rumen la față și plin de adrenalină, bătrânul flutură
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
urmărit butoiul gol cum saltă, țopăie și împroașcă repede apă, îndepărtându-se pe valuri, apoi m-am lăsat să alunec încet și dureros pe scândurile de lemn ale peretelui cabinei în jos. 31 Sentimente sau mai știu eu ce Butoiul goni pe urmele umbrei rechinului și noi gonirăm pe urmele butoiului, Scout la cârmă cu barca la viteză maximă, spărgând fiecare val și scoțând fum negru, ca o fabrică victoriană scăpată de sub control. Fidorous, tot la capătul trambulinei de la prora lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
împroașcă repede apă, îndepărtându-se pe valuri, apoi m-am lăsat să alunec încet și dureros pe scândurile de lemn ale peretelui cabinei în jos. 31 Sentimente sau mai știu eu ce Butoiul goni pe urmele umbrei rechinului și noi gonirăm pe urmele butoiului, Scout la cârmă cu barca la viteză maximă, spărgând fiecare val și scoțând fum negru, ca o fabrică victoriană scăpată de sub control. Fidorous, tot la capătul trambulinei de la prora lui Orpheus, activa o telecomandă. Prăbușit pe punte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
Eu am aruncat sulița și am sărit să-l apuc și să-l trag în spate de la marginea navei. — Aia a fost..., am zis. Iisuse, se prefăcea mort? Fidorous se desprinse din brațele mele și se întoarse să vadă butoiul gonind pe marea liniștită. — Scout, coboară și mai leagă un harpon. Eric, tu va trebui să cârmești. Repede, haideți amândoi, mișcarea, mișcarea, mișcarea. O să prindem rechinul isteț al lui Eric. Am alergat pe scări spre puntea superioară în vreme ce Scout gonea pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
butoiul gonind pe marea liniștită. — Scout, coboară și mai leagă un harpon. Eric, tu va trebui să cârmești. Repede, haideți amândoi, mișcarea, mișcarea, mișcarea. O să prindem rechinul isteț al lui Eric. Am alergat pe scări spre puntea superioară în vreme ce Scout gonea pe scări în jos. — În față, zise ea, mimând o manetă trasă în jos, și dintr-o parte în cealaltă, imită mișcările unei cârme cu cealaltă mână. Ai priceput? — Priceput. Cheia e în contact. Mă sărută în grabă și dispăru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
împungându-mă în genunchiul umflat. Am găsit cheia, am răsucit-o. Orpheus hurui. Am împins maneta, de încercare, și din corpul navei a ieșit o pară de fum negru. Nava porni înainte și eu am cârmit-o spre butoiul ce gonea pe apă. Fidorous apăru pe punte cu arma lui, luând un harpon de la Scout, care se apucă apoi să lege cu frânghie un alt butoi. Bătrânul urcă pe trambulina de la prora, se întoarse și-mi făcu din mână. — Mai repede
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
însă îl prindeam din urmă, reduceam simțitor distanța dintre noi și rechin. Scout strigă liber! și arma doctorului se declanșă cu un vâjâit. Harponul nimeri umbra rechinului chiar sub linia apei. Un al doilea butoi se desprinse de pe barcă și goni pe urmele primului, pe deasupra mării calme. — Da! Am redus puțin din presiunea asupra motorului, încetinindu-ne înaintarea. — Nu, strigă doctorul spre mine. Ține-te după el, o să legăm de el toate trei butoaiele ca să fim siguri. — Trey, țipă Scout de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
-l putea reține pe El înlăuntrul meu, atunci când avea ceva de spus, trebuia să se descătușeze și să mă domine. Și totuși, dacă aveam nevoie într-adevăr să mă adun și să mă concentrez, de multe ori reușeam să-l gonesc o vreme, să uit de mine. Acea parte din mine orientată către lume va funcționa exclusiv, așa cum am remarcat la cei pe care-i consideram normali. Și cert este că reușeam aproape întotdeauna să mă întorc până la urmă în realitate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
altora. De aceea apăreau rar, făceau cumpărături, se întâlneau mai mulți ca să comenteze un disputat meci de fotbal sau disprețul politicienilor. Și dintr-o dată a trecut, printre tarabe, parcări goale și chioșcuri tăcute, mașina de fum. Șoferul claxona pentru a goni haitele de câini ce-l asaltaseră, pustiul dușmănos al pieței și, mai ales, admirația copiilor apăruți de niciunde, despre care se bănuiește că nu erau din oraș. Dar ei alergau, prindeau fumul cu palmele, se întreceau în țipete, gălăgia era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
diferite din gama cunoscută a medicației au avut rezultat nul. Virusurile cu genom ADN, folosind enzimele gazdei noastre, se replicau în nucleul celulelor și generau singure ARN-ul. Trăiau bine! Picornavirusurile, semănând cu rinocerii, se asamblau singure în citoplasmă și goneau prin jungla venoasă, eliminând citoliza la fiecare pas pentru a-și marca teritoriul. Virusurile ARNss și retrovirusurile cu polaritate negativă înmugureau, planetele-molecule fiind sufocate cu pădurile lor impenetrabile oricăror încercări de forfecare medicamentoasă, care voiau să spargă codul secret profilactic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
vreau un căluț zburător. Mioara avea un balon-cal. Dincolo, Mama se juca între ziduri cu o gărgăriță-balon. Căluțul albastru ocupa o bucată de spațiu unde ar trebui să fie Iisus, dincolo, Iisus se decupa odată cu gărgărița. Și astfel, Fiul era gonit de colo-colo. La radio, se odihnea într-o sonată de Mozart, în celălalt loc plângea divin într-o vioară. Și fiindcă totul aparținea jucăriilor, și Iisus deveni o jucărie. Vigoarea jocurilor se contură în invenții din ce în ce mai selecte. Astfel balonul-cal, ținut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
le-am smuls, așa cum s-a smuls din limbă cratima și litera slavă î din i rătăcind ici și colo, așa cum rătăcesc și eu pe ogorul acestor pagini împreună cu Mioara Alimentară. Bancnota foșnitoare a nopții imprimată cu stele a fost gonită de vârtejul zilei, zglobiu zornăind soarele pe cupola de cadmiu a cerului. De undeva, un cor se epuiza înalt, coji de timp desprinse de pe trenuri erau duse de vântul circular al Brăilei prin gangurile blocurilor, pe sub tarabele piețelor, măturătorii nopții
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
sârmă invizibilă, ceea ce însemna că rămăseseră obiceiurile, iar ideea de acțiune transla spre rezultatul ei, iar cel ce prășise răsadul acum culegea imaginarul fruct sau prezumția de legumă, cea care atârnase rufele așeza imaginea lor împăturită într-un coș imaginar, gonind cu piciorul imaginea unui câine care se gudura la picioarele imaginii gospodină, apoi mâncau împreună imaginându-și că mușcă și mestecă presupusa hrană, pentru ca, în sfârșit, să se întindă pe imaginea unui pat închipuindu-și odihna, mângâierea instinctivă a trupurilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
să vrea prin cerul de straturi geologice. Văzu cum Mioara Alimentară și Autorul creat de ea, creând ceea ce numai lui îi era dat, Puterea de a ști, și, pentru că îi pătrunseseră violent secretele îndoielii, îi șterse înciudat de pe fața Pământului, gonindu-i în antenaștere. ...Eram în oglinda deformată a orașului Brăila. Doamne, dacă sunt sechestrată înainte de naștere, poate voi fi liberă după aceea! Vreau să ies afară, un afară pe care îl am legat prin cordonul ombilical al suferinței, nu știa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
fericită. Dorința e mai înaltă decât împlinirea ei. Ascultă, îți zic ție, Autorule, pentru că înțelegi, nopțile mele sunt neliniștile tale, te-ai contaminat de idealul meu, numai că eu trăiesc în idealul AȘA CUM E! Pe când tu încerci să-l finalizezi gonindu-mă pentru a afla mai repede adevărul. Dar eu îți spun nu plec până nu voi aduna toată Brăila. Pentru a-i duce lui Mitică nu o viață goală, ci una cu zile și nopți, cu bariere și uși zăvorâte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
vă obișnuiți. Și eu m-am obișnuit. Tu de cine ești, mă, locuit? De alt Bau, mai Bau decât mine. Îmi place că vorbește frumos. Locuim în casa altora fără să știm dacă suntem acceptați de casă, dar ea ne gonește până când o să găsim casa care ne acceptă. Și pământul de sub ea strigă: Ai mei sunteți! Strigă pământul bucuros că își va lua hrana necesară, bucățile care lipsesc pentru a fi întreg și adevărat, pătrunde cu forța luând spațiul vital al
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]