461 matches
-
mitralieră. Vivian îmi amintea de un gangster de școală veche: era îmbrăcată într-un costum din ăla bizar, în dungi, cu revere late, pe degetul mic îi sclipea un diamant galben ca voma, iar în spate avea o legiune de gorile fără șira spinării de la Resurse Umane, care erau dresate să se uite în altă direcție, în vreme ce Vivian pocnea în scăfârlie politica firmei Mather-Hollinger. Posibilitatea de a mă trezi lângă capul unui cal mort îmi trecuse de mai multe ori prin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
mi aranjam dosarele cu frenezie, când cei doi bărbați în negru, de la Resurse Umane, s-au materializat în pragul ușii. Era trecut de ora 10:00 p.m. — Vivian s-a gândit c-o să te întorci aici, a zis una dintre gorile, uitându-se amenințător la mine. Am venit imediat ce-am primit telefonul ei. — Trebuie să părăsești zona imediat, mi-a comandat celălalt. — Foarte bine. Voiam numai să mă asigur că notițele mele sunt clare. Nu voiam ca autorii mei să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
trântită de fiecare dată când Vivian a făcut o criză. La revedere, automat de cafea! Pe tine m-am bazat ca să mă ții în viață. Cred că de tine o să-mi fie cel mai dor. — Mișcă! a lătrat una dintre gorile. Nu înțeleg de ce-i mai faceți pe plac, am spus. Vivian pleacă de la Mather-Hollinger. Tocmai a făcut anunțul. Nu v-a spus și asta când v-a sunat? Așa cum stăteam, încadrată de cei doi bărbați în negru, ușile liftului s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
Îmi trântește În brațe o rochie absolut Înfiorătoare de nailon, cu mâneci bufante. — Dar nu vreau să fiu Albă ca Zăpada... Încep, dar amuțesc brusc În clipa În care o văd pe Moira de la contabilitate cu un costum uriaș de gorilă În brațe. OK. Înșfac repede rochia. O să fiu Albă ca Zăpada. Mai am un pic și-mi vine să plâng. Superba mea rochie, care Îmi pune corpul În valoare, zace Într-o sacoșă de stambă, unde o să aștepte până la sfârșitul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
stă rezemat de zid, cu respirația îngreunată. E nedumerit de propria-i reacție față de femeie. De puterea misterioasă înveșmântată sub uniforma lui. Ea vede cum îi lucesște transpirația pe frunte. Pare intimidat, neliniștit și învins. Îi aduce aminte de o gorilă tânără frustrată, masculul căruia nu i se acordă ocazia de a câștiga o femelă ca trofeu, masculul a cărui spermă e depozitată în coșul de gunoi al istoriei. Bărbăția Micului Dragon este mestecată de gorila mai mare, mai puternică fizic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
Îi aduce aminte de o gorilă tânără frustrată, masculul căruia nu i se acordă ocazia de a câștiga o femelă ca trofeu, masculul a cărui spermă e depozitată în coșul de gunoi al istoriei. Bărbăția Micului Dragon este mestecată de gorila mai mare, mai puternică fizic, mai agresivă și mai impozantă, Mao. Decembrie 1947. Mao epuizează, în sfârșit, trupele lui Chiang Kai-shek. Înainte de Anul Nou, Mao lansează un contraatac masiv. În timp ce se avântă înainte, soldații lui Mao strigă: Pentru Mao Zedong
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
se amuza la culme, la un moment dat desprinse din brațele mămicii sale un pui de cimpanzeu cu figură comic-amenințătoare și-l legănă ea însăși la piept, mîngîmdu-l pe freză. Trecu mai încolo, unde bătu pe umăr, camaraderește, o mare gorilă, mascul urât ca dracul, cu o față abrutizată, de recidivist. Apoi se așeză în fața lui și-l lovi cu pumnul în piept: "Tarzan." Apoi se lovi pe ea: "Jane." Apoi iar: "Tarzan." "Jane." "Tarzan." "Jane." Eu râdeam așa cum fac de
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
și pe de-a-ntregul bărbat, fără putința de a-mi vindeca această pasiune neașteptată pentru baterea covoarelor, duminica, și a nevestei, În restul zilelor? Ei... merită o ecranizare viața unui astfel de erou - mîndria bombîndu-i curul și pieptul ca unei gorile de munte? Această mare dezamăgire, așa cum o numește comandantul de baterie, avîndu-l În spinare pe locotenentul Stancu, care se asigură astfel că dezamăgirea nu se schimbă, s-a Întîmplat În urma unor evenimente despre care n-aș putea să jur că
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
direcția ei. Această alergare înfricoșătoare o făcu pe Diane să scoată un mic țipăt de groază neputincioasă. Se lipi de perete. George se apropie de ea, ca un gigantic animal ucigaș, nu atât ca un leu, cât ca o enormă gorilă, o maimuță imensă, bălăbănindu-și brațele. Când ajunse lângă ea, ridică o mână, ca și cum ar fi fost gata s-o măture din calea lui. Diane căzu în genunchi și închise ochii. — Copilule, copilule, ridică-te, nu te speria! Într-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
model de viață. Când vezi la orice oră, în toate gazetele și pe toate ecranele aceeași dizgrațioasă pastă kitsch compusă din Truici, Columbeni, Țînțăreni, Zăvorance, maneliști sfidători prin opulență, fotbaliști decerebrați, vedete grețos siliconate din sistemul pornofițelor de tractir deghizat, gorile cefoase cu ghiuluri uriașe, limuzine cu maimuțe milionare și măturători de euro după câte-o paranghelie, plus complicitățile străvechi, adânc înrădăcinate, între pegră și poliție, între interlopi, procurori și judecători, sigur că ajungi să urli leninist: „Moarte bogătanilor“. Ori, după
Ce mi se-ntâmplă: jurnal pieziş by Dan C. Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/580_a_1318]
-
CĂDEREA Albert Camus Povestire Pot, domnule, să vă ofer serviciile mele fără riscul de a vă stingheri? Mă tem că no să știți să vă faceți înțeles de prea stimabila gorilă care conduce destinele acestui local. Nu vorbește decât olandeza. Dacă nu mă autorizați să vă pledez cauza, nu va ghici că doriți un păhărel de rachiu de ienupăr. Iată, îndrăznesc să sper că ma înțeles; felul în care a dat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85071_a_85858]
-
carne, până la os. Dar sunt nedrept. De ce spun organizarea lor? Căci, Ia urma urmei e a noastră, a tuturor, și fiecare se grăbește să-l înfulece pe celălalt. În sfârșit, iată că vine și rachiul nostru. În sănătatea dumneavoastră! Da, gorila a deschis gura, spunându-mi "doctor". În țara asta toată lumea e doctor sau profesor. Le place să-și manifeste respectul, din bunătate și din modestie. La ei, cel puțin, răutatea nu-i o instituție națională. De fapt nu sunt medic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85071_a_85858]
-
trebuie cel puțin să ai metodă. Aici s-au făcut, indiscutabil, minuni și pot spune că trăiesc pe locul uneia din cele mai mari crime din câte a cunoscut istoria. Poate că tocmai asta mă ajută s-o înțeleg pe gorilă și felul ei bănuitor de a fi. Sunt astfel înarmat împotriva acelei porniri lăuntrice care mă îndeamnă în chip irezistibil să simpatizez cu semenii mei. Când văd o figură nouă, cineva în mine dă alarma. Încetinește. Primejdie!" Chiar când învinge
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85071_a_85858]
-
niciodată de ea, fără a ști unde să mă opresc, până în ziua, până în seara, mai bine-zis, când muzica a tăcut și luminile s-au stins. Petrecerea la care am fost fericit.. Dar îngăduiți-mi să-l chem pe prietenul nostru, gorila. Dați din cap, în semn că-i mulțumiți, și mai cu seamă beți cu mine, căci am nevoie de simpatia dumneavoastră. Văd că declarația mea vă uimește. N-ați simțit nicicând nevoia bruscă de simpatie, de ajutor, de prietenie? Da
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85071_a_85858]
-
a mai putut găsi originalul. Ei bine, iată-l! Nu, nu eu l-am furat. Un client care vine des la "Mexico-City" și pe care l-ați văzut acum câteva seri i l-a vândut într-o seară de beție gorilei, pentru o sticlă de băutură. Mai întâi, l-am sfătuit pe prietenul nostru să-l agațe la loc potrivit și, vreme îndelungată, în timp ce erau căutați în lumea întreagă, cucernicii noștri judecători au tronat la "Mexico-City", peste bețivi și proxeneți. Apoi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85071_a_85858]
-
de băutură. Mai întâi, l-am sfătuit pe prietenul nostru să-l agațe la loc potrivit și, vreme îndelungată, în timp ce erau căutați în lumea întreagă, cucernicii noștri judecători au tronat la "Mexico-City", peste bețivi și proxeneți. Apoi, la cererea mea, gorila mi l-a dat în păstrare. La început, nu prea voia, dar s-a speriat când i-am arătat cum stau lucrurile. De atunci, acești prea stimabili magistrați sunt singura mea tovărășie. Ați văzut ce loc gol au lăsat pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85071_a_85858]
-
e fata nevestei. Gândul că e un fel de tată l-ar fi dezgustat de el sau de ea . . . - Numai să nu-1 excite tocmai ideea asta. - Atunci e un Rim monstru . - O mostră tot e el! ... și un maimuțoi! O gorilă care fredonează Oyral . . . Fatalitate, dragă! Să pice cu pacostea tocmai pe dolofancă . Uite, vezi! . . . Dacă aș fi vrut să-1 iubesc eu! . . . Rîzind, Nory se despărți de Mini. Rămasă singură, nu mai fu atât de veselă. I se cam înnoura. Bătea
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
1939. Și iarăși se întreabă dacă lumea știe și îndeosebi tineretul, că Max Goldstein, evreu din Bârlad, supranumit „ciungul” - mâna îi rămăsese în școala de spionaj din Rusia, într-o explozie de inițiere teroristă - , în 1918 agent bolșevic, una din gorilele lui Cristian Rakovschi - satrapul Ucrainei sovietice, cu care a jefuit pe români și ajuns în București, a organizat în Noiembrie 1921, atentatul de la Senat în momentul încoronării regelui Ferdinand și a reginei Maria la Alba-Iulia. Precizăm că atunci și-au
Amintiri ?ns?ngerate by CONSTANTIN N. STRACHINARU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83873_a_85198]
-
ajunge a la vârf manipulărilor, a prin tehnica înșelăciunilor, finalmente subordonând massele. În drum spre putere, e popular, zâmbitor, binevoitor, stă de vorbă cu fiecare și cu toți dă mâna, se înclină. Simulează respectul. Iese în mulțime netemător, sigur pe gorilele sale invizibile, numai ochi și urechi. Odată ajuns în vârf, nimeni nu mai are acces în biroul său. Nu mai întinde mâna oricui. Infatuarea, cinismul, cruzimea, ies la suprafață. Începe să facă victime. Tot mai numeroase. Dictatura, de orice nuanță
Amintiri ?ns?ngerate by CONSTANTIN N. STRACHINARU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83873_a_85198]
-
n-o pot pune decât pe seama superficialității, am neglijat, sistematic, ceea ce oamenii din Lisa au intuit instinctiv; că lumea nu e făcută pentru visători; mai ales pentru visători care se mulțumesc să-și viseze viața. În principiu, civilizația nu suprimă "gorila" din noi (îi pune, în schimb, la dispoziție mijloace superioare pentru a-și atinge scopul), ci "copilul". Dar inclusiv în existența mea aș putea găsi dovezi că, după ce ne "civilizăm" și ne "educăm" instinctele, ne pomenim, într-o zi, obosiți
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
nelumea, pe contra sens, pe dru murile întortocheate ale Irlandei. Obiectul care mă inspiră Când eram un puști și citeam broșurile din colec țiile Clubul temerarilor și Povestiri științifico-fantastice, înghițeam, mă rog, pe nerăsuflate aiureala princi pală - despre blestemul faraonilor, gorile uriașe, marțieni cu patru degete la mâini - și-apoi parcur geam, cam nedumerit, și un fel de Addenda de la sfârșit, pagini cu glume și ciudățenii din viața unor savanți, artiști sau scriitori. De obicei, savanții pre zentați acolo erau foarte
De ce iubim femeile by Mircea Cărtărescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/589_a_971]
-
afectuos și incorijibil, cu „Șefule!“ În ciuda Înjurăturilor, amenințărilor și rugăminților lui, a răcnetelor lui disperate cum că trebuie să i se adreseze În termeni militari, iar locotenentul umblă nebun Încolo și-ncoace, gîtuit de o disperare de nedescris, Înjurînd vulgar: — Gorile idioate, adunătură de cioroi cu cap de lemn și minte de găină! urlă el sufocat, ducîndu-și mîinile la gît. Mă, imbecililor, parc-ați fi din neam de catîri căpățînoși! Mă, șleahtă Împuțită de bestii cu chip de maimuță! Dacă-ați
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
în picioare și se apropie de barele celulei. Părea uriaș pe când era culcat. Dar acum, pentru prima oară Gosseyn își dădu seama de mărimea acestuia. Era zdrobitor. În toată puterea cuvântului. Avea doi metri și douăzeci înălțime și lățimea unei gorile. Gosseyn estimă o circumferință a bustului de doi metri. Era năucit. Nu mai văzuse un om atât de mare. Emana din uriaș o impresie de forță fizică anormală. Pentru prima dată în viața lui, Gosseyn se simțea în prezența unui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85126_a_85913]
-
prefăcea? La forța musculară yalertanul făcea parte dintr-o categorie aparte. Dacă ajungeau la bătaie, Gilbert Gosseyn va trebui să-și folosească creierul secund pentru a se similariza în diverse puncte ale temniței. Va trebui să se ferească de brațele gorilei și să se bată ca un boxer, nu ca un luptător. Dar folosirea creierului său secund îi va trăda natura facultății sale speciale. Gosseyn se ridică și merse încet până la grilajul care separa celula sa de cea a lui Leej
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85126_a_85913]
-
Problema directă a sa, în raport cu Discipolul nu suferise modificări fundamentale. Pericolul era mare și iminent. Dar, cel puțin, poseda un teren de retragere exterior. Cu băgare de seamă, ca un combatant pândind un adversar periculos, Gosseyn îl observa pe Jurig, gorila, care va încerca să îl omoare. - Leej, zise, fără să se uite la prezicătoare vino aici, în spatele meu. Ea veni, fără o vorbă, aproape fără zgomot. Îi zări fața când trecu pe lângă el. Obrajii își pierduseră culoarea, ochii îi erau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85126_a_85913]