2,459 matches
-
al depozitului, învecinat cu grădina de pomi care le asigura camuflajul la transportul prăzii. Prin gaura obținută s-au umplut zeci de saci cu ovăzul ce curgea în jet datorită presiunii exercitate de greutatea boabelor de deasupra. Pe proprietatea unui gospodar vecin, Costea Preutescu, erau instalate cazanele în care se pregătea mâncarea pentru trupă, iar căsoaia se transformă în magazie de pâine, ținută cu severitate sub cheie. După lungi căutări în jurul casei, au hotărât că singura cale de a ajunge cineva
MEANDRELE DESTINULUI by SORIN-CONSTANTIN COTLARCIUC () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1596_a_2962]
-
calendarul creștin ortodox, se adunau feciorii și fetele din parohie îmbrăcați cu straiele de sărbătoare, la horă. Pe ritmul muzicii unui cobzar, Vasile Ignatescu zis Puliganul și a unui scripcar, Dumitru Balmuș, excelau în joc o pleiadă de flăcăi de gospodari : Vasilică Ilie a Aureliei, Gică și Vasilică ai lui Nițucă Sasu, Petruț Preutescu, Vasile și Gheorghe Puiu, Dragoș Grigorovici, Vasile Balmuș, Ghiță Tănase, Valerian al Sofiei, Neculai Preutescu, Rică și Gică Balintescu, iar dintre fete, mai întrebate erau : Leonora Puiu
MEANDRELE DESTINULUI by SORIN-CONSTANTIN COTLARCIUC () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1596_a_2962]
-
sanie sau schi fond și coborâre. Iernile de altădată erau lungi, bogate în ninsori și nu prea geroase, vântul bătea rar, fiind atenuat de pădurile care astăzi au dispărut din cauza defrișărilor necontrolate și frecvent ilegale. Din luna martie începea animația gospodarilor prin grădini și livezi, în vederea însămânțărilor de primăvară și apoi întâmpinarea sfintelor sărbători de Paște. În săptămânile dinaintea Paștelui se făceau slujbe miercurea și vinerea seara la biserică, denumite denii, când preotul ținea predici despre Învierea Domnului Iisus, la sfârșitul
MEANDRELE DESTINULUI by SORIN-CONSTANTIN COTLARCIUC () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1596_a_2962]
-
an înainte. Ca într-un vis frumos, își amintea cum în curtea ei erau pomi înfloriți, trandafiri, regina nopții și multe alte flori preferate. Acum curtea era năpădită de buruieni, ceea ce o făcea să se întrebe retoric: Unde o fi gospodarul? De ce o părăsise? Olgăi i se părea atât de departe familia fondată pe dragoste și bună înțelegere. Victor nu mai era Victor. Se irita din te miri ce! Deși ea făcea eforturi vizibile în acest sens, nu reușea să-i
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3122]
-
după pofta inimii voastre. E un lucru firesc și limpede de înțeles. Cine te-a oprit vreodată, Alex, să acționezi așa cum ai crezut tu de cuviință? Tot ce ai făcut în această casă și în curte poartă amprenta unui adevărat gospodar. Și apoi, mai este ceva la care voi nu v-ați gândit: ne răpiți bucuria de a fi bunici, bunici adevărați! - Cum vine asta, tată? găsi Alex să spună. După felul în care ni-l ocrotiți, îl alintați și-i
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3122]
-
mers; ai fi stat și n-ai fi stat; ai fi scos o vorbă și n-ai fi scos-o. Cei doi mergeau, pe cale, ca doi muți. Mai precis, fiecare cu gândurile sale. Căci, ambii aveau niște gânduri, de strașnici gospodari. Irimie - să ajungă cât mai curând acasă și să-și pună arpagica din sacoșă, în pământul micii sale grădini; Plasture - să poată da, mai curând, peste un loc, în care să soarbă, cu mare plăcere, o bere. De aceea și
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]
-
meleaguri, s-a constituit o nouă familie. Înseamnă că poporul român se dezvoltă. și, cât de minunat era, acest fapt! Cât de minunat! Uite-așa se joacă fata! De numai câteva ore se încheiase ultima partidă de vânătoare la iepuri. Gospodarul grupei, om cu adevărat gospodar, a organizat o masă comună. Cu mâncare, cu băutură, cu fete frumoase, care mai tinere, care mai ofilite, dar, pentru bătrânii grupei, bune de hârjoană, cu muzică bună, vestită prin partea locurilor, și totul se
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]
-
nouă familie. Înseamnă că poporul român se dezvoltă. și, cât de minunat era, acest fapt! Cât de minunat! Uite-așa se joacă fata! De numai câteva ore se încheiase ultima partidă de vânătoare la iepuri. Gospodarul grupei, om cu adevărat gospodar, a organizat o masă comună. Cu mâncare, cu băutură, cu fete frumoase, care mai tinere, care mai ofilite, dar, pentru bătrânii grupei, bune de hârjoană, cu muzică bună, vestită prin partea locurilor, și totul se desfășura potrivit prevederilor conducerii grupei
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]
-
șaptesprezece. Gluma s-a îngroșat, mai râdea câte un consătean de al familiei Sandu. A treia fătare a urmat cu același număr de purceluși. A patra - la fel. și a cincea. Ba, și a șasea. Încât, de pe urma valorificării producției Babei, gospodarul Sandu și-a făcut casă nouă, dar, și-a cumpărat și alte, cele necesare, în gospodărie și familie. Căci, fiecare purcel, se vindea, prin partea locului, cu câte un milon de lei. și milionul, pe atunci, era, hă-hă, mare, nu
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]
-
cu scăunelul și băncuța după ele, iar pe băncuță cu tingiruca pe care, cine dovedește că are suflet de creștin în piept, își lasă,prinosul de milă. Le cunoaște, de multă vreme, o lume.Acasă, în minuscula cămăruță, ele sunt gospodarul, bucătarul, administratorul și locatarul. Ele și nimeni altcineva. Nu le este rușine să facă ce fac. Nu sunt nici mândre pentru o astfel de îndeletnicire. Alta, viața, deocamdată, nu le-a pus în palmă. Asta li s-a oferit - asta
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]
-
ca mine cu vreo două săptămâni, Dumitre. De aceea te-am ales noi atunci șef, că mai deștept nu ești... hă, hă, hă - a sfârșit vorba Pâcu, cu râsul lui răgușit. M-ați ales pentru că de pe atunci m-am dovedit gospodar și priceput la trebușoare de aiestea...Numai că trebuie să știi, Pâcule, că dacă nu te aveam pe tine alături, nu știu cum o scoteam la capăt. Cărăușia nu-i o joacă. Îi treabă cu dichis. Trebuie să ai grijă de oameni
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
că avem treabă nu șagă - a aruncat peste umăr Mitruță Ogaș. Pe nesimțite, au ajuns la Crâșma din drum. Costache crâșmarul și Măriuța - care trebăluiau prin curte - au ieșit în poartă. Bine ați venit! Sau mai degrabă bine ați ajuns, gospodarilor! - i-a întâmpinat crâșmarul, cu bucuria fluturându-i pe chip. Bine v-am găsit - au răspuns moș Dumitru și Hliboceanu într-un glas. Ce bucate vă pregătesc pentru diseară, a intrat în vorbă și Măriuța. Cred că știi și tu
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
obișnuință. Că după cântărire noi avem să mergem să-l ușurăm pe Aizic de parale - i s-a adresat lui Pâcu... Când au intrat la Aizic, acesta tocmai număra banii pe care trebuia să-i plătească cărăușilor. Bine ați venit, gospodarilor! Ia să vedem ce scrie cantaragiul pe hârtiile acestui transport? Se potrivește cu socotelile mele ori ba? Moș Dumitru i-a întins lui Aizic hârtia cerută. După o scurtă privire pe țâdulă, acesta a rostit cu o bucurie neascunsă: Ce
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
de oameni și să-i plătești omenește, așa cum ne-ai plătit pe noi - l-a rugat Pâcu pe Aizic. Cum n-am avut niciodată vorbe rele între noi, așa să fie și de azi înainte - a răspuns Aizic, bucuros că gospodarii nu au nici un bănat asupra lui. Moș Dumitru a luat banii și, pentru a scurta vorba, și-a pus pălăria pe cap. Urmat de Pâcu ca o umbră - a pornit către ușă. Mai rămâi cu bine, jupâne Aizic, că noi
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
mergem la masă. E limpede? Mai clar nici că se poate... Moș Dumitru, împreună cu Pâcu, a intrat în crâșmă. Bun găsit, cinstită gazdă! - i s-a adresat Pâcu mai mult Măriuței, care tocmai așeza niște străchini pe masă. Bun venit, gospodari dumneavoastră - a răspuns Măriuța, îmbujorată, semn că i-au făcut plăcere vorbele lui Pâcu. Te ții de pozne, pezevenchi bătrân ce ești. Măi Dumitre, aici îi lume subțire și trebuie să fii cu băgare de seamă cum și pe unde
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
asta doar bunul Dumnezeu o știe. Noi nu avem decât să tragem nădejde. Până una alta, eu vreau ca voi să rămâneți la fel de uniți și săritori la nevoie. Oamenii care au rămas în locul nostru să stea în fruntea voastră sunt gospodari de soi și buni cărăuși. Nu aveți de ce vă plânge. Să-i ascultați așa cum ne-ați ascultat pe noi. Spunând acestea, a privit spre Pâcu, care - nu te ai fi așteptat la asta din partea lui - ședea cu ochii pironiți în fundul
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
colea și se plâng de urât. Îți mai aduci aminte, Toadere, ce cătănie am făcut? Trei ani pe muchie. După al doilea an credeam că o să mor cântând: <Vai săracu ifanteriu, cum îl strânge moliteriu>. Uite însă că am ajuns gospodari la casa noastră, cu fimeie și copchii”. Cu o mutră îndârjită Toader, a ridicat țoiul și l-a dat de dușcă. Se vedea de departe că hârtia perceptorului l-a pus pe zdruncin. Costică Prispă ședea ca motanul prins la
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
rușine acest lucru... Dacă n-ai aflat până acum, atunci ți-o spun eu, băiete. Să intri în rândul cărăușilor era și este o mare cinste. Să rămâi o viață în rândul lor este cea mai mare onoare pentru un gospodar din sat. Așa că această cinste o port cu mândrie datorită lui Dumitru. De fapt, după acel pumn primit în obraz de la Dumitru, am devenit cei mai buni prieteni. Astăzi, când ne-am hotărât să ne luăm adio de la cărăușie, ne
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
buni prieteni. Astăzi, când ne-am hotărât să ne luăm adio de la cărăușie, ne luăm rămas bun și de la Costache și de la Măriuța, ca buni prieteni... Ei, ce ai de spus, Hlibocene? Mai poți să-ți terfelești obrazul de bun gospodar și cărăuș pentru că ți s-o aprins călcâiele după o femeie? Și nu e una oarecare, ci e nevasta celui mai bun prieten al cărăușilor. Crâșma lui Costache și a Măriuței este singurul loc unde cărăușii se simt ca la
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
ei, dar strigătul lui Hliboceanu a picat ca un strop de apă vie turnat în mădulare... Au tras la umbra copacilor de dincolo de poarta crâșmei. Costache crâșmarul, care trebăluia prin curte, i-a întâmpinat ca întotdeauna cu un „Bun venit, gospodarilor” rostit cu voioșie. Bine te-am găsit, stăpâne! - a răspuns Hliboceanu. Cu ce vă stăm în față? a întrebat, profesionist crâșmarul. De data asta, doar cu câte o ulcică cu apă. La întoarcere... a precizat Hliboceanu. Mitruță a întrebat: La
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
mișcările ei în jurul mesei cărăușilor păreau stângace. Privirile lui Hliboceanu nu-și găseau nici un sprijin parcă. Rătăceau din loc în loc, fără astâmpăr. Când Măriuța a terminat de pus cârnații în blidul fiecărui cărăuș, i s-a auzit glasul: Poftă bună, gospodarilor! Mulțămim de urare! - a răspuns Cotman cel tăcut. Cu mare încetineală, cărăușii au gustat în tăcere din rachiu. Apoi au început să mănânce. Mâncau într-o tăcere de biserică. Fiecare privea doar în strachina lui. Hliboceanu, uitându-se la ei
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
oala cu vin în brațe. Cărăușii s-au așezat cuminți la locul lor, așteptând umplerea ulcelelor. Hliboceanu i-a îndemnat: Hai să bem o gură de vin, că ni s-au cam uscat gâtlejurile și nu șade bine la niște gospodari ca noi. Cărăușii - ca niciodată - au întins mâinile fără prea mult chef și au luat câte o ulcică. Fiecare și-a așezat-o în față, fără să se atingă de ea. Hliboceanu privea la ei încercând să înțeleagă ce se
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
drept. Chiar peste măsură de drept - a apreciat Hliboceanu. Dacă-i așa, atunci pot să spun și despre moș Dumitru că nu avea nici un fel de cocoș năzdrăvan. Toate cele spuse de el erau lucruri pe care le știe orice gospodar cu scaun la cap. Dar vouă, cum vă cam lipsește scaunul - cel de la cap, am vrut să spun - n-o să știți niciodată ce înseamnă un cocoș la casa omului. Eu aș zice că cocoșul năzdrăvan era chiar moș Dumitru - a
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
prefăcut... A privit apoi în jur la zăpada mișcătoare și în cele din urmă m-a rugat în felul ei: „Ce-ai zice dacă eu te-aș ruga să dai jos omătul ista de pe prispă? Ia fă-o tu pe gospodarul!” Toate ca toate, dar când am auzit că mă pune în rând cu gospodarii, parcă am simțit o furnicătură la lingurică...La început mi s-a părut un lucru de șagă, dar treaba s-a dovedit mult mai grea, pentru că
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
m-a rugat în felul ei: „Ce-ai zice dacă eu te-aș ruga să dai jos omătul ista de pe prispă? Ia fă-o tu pe gospodarul!” Toate ca toate, dar când am auzit că mă pune în rând cu gospodarii, parcă am simțit o furnicătură la lingurică...La început mi s-a părut un lucru de șagă, dar treaba s-a dovedit mult mai grea, pentru că vântul avea grijă să-mi zădărnicească munca... Mama ieșea din când în când și
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]