2,083 matches
-
om doar, nu... Și a înghițit restul vorbelor, cătând înfricoșat către delegat. Din sală s-a auzit limpede continuarea vorbei lui Chersân: „... doar nu rage un bou!” Cum să tăcem, dacă vorbiți păsărește, de nu mai înțelege omul nimic - a grăit moș Dumitru Carpen, din fundul sălii. Ce nelămurire ai, moșule? Poftește aici în față, să audă toată lumea - a grăit delegatul. Apoi eu n-aș ieși ca păduchele în frunte, că... mi-i rușine - a răspuns moșul. De ce ți-i rușine
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
-
vorbei lui Chersân: „... doar nu rage un bou!” Cum să tăcem, dacă vorbiți păsărește, de nu mai înțelege omul nimic - a grăit moș Dumitru Carpen, din fundul sălii. Ce nelămurire ai, moșule? Poftește aici în față, să audă toată lumea - a grăit delegatul. Apoi eu n-aș ieși ca păduchele în frunte, că... mi-i rușine - a răspuns moșul. De ce ți-i rușine, moșule? - a întrebat delegatul. Mustăcind a râde și trăgând cu coada ochiului la cei din jur, moș Dumitru a
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
-
vă oprim. Din partea noastră puteți intra și mâine, dacă-i vremea bună... Noi am venit să vă întrebăm cu vorbă bună - a apăsat pe cuvinte Tașmău, dezgolindu-și exagerat albul ochilor. Și noi vă răspundem tot cu vorbă bună - a grăit Petrache. Cum se vede treaba, nu vreți să intrați în întovărășire. Vă împotriviți liniei partidului nostru și... Tașmău a lăsat anume amenințarea să plutească în aer, așteptând să vadă efectul... Și a fixat doar privirea zgrunțuroasă asupra lui Petrache și
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
-
la nas. Toate fotoliile și canapelele, care se găseau acolo și care umpleau sala, dădeau numaidecât impresia că reprezentau doar o umbră palid conturată a ceea ce fuseseră ele cândva, căci erau roase pe la colțuri și uzate întratât, încât parcă îți grăiau singure despre toate generațiile de nebuni, ce își găsiseră, de a lungul vremii, confortul și odihna în ele. Peste tot pe jos, el văzu niște rămășițe tocite dintr-un covor - demodat, desigur - din care creșteau ici și colo pâlcuri de
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
niciodată de nimeni, nici de cei ce au murit...” aprilie, 2013 Activitate mistuitoare a să se știe încă de la început, Osvald era sărac, mult prea sărac. Iar asupra acestui trist lucru nu planează niciun fel de îndoială, căci foamea ce grăia prin el și cu el dovedea cel mai bine asta. De curând, pentru tânăr se împlinise un an întreg de când terminase facultatea. O absolvise cu nota maximă. Astfel, din acest moment, el începuse, în chip firesc, a se preocupa de
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
adastă asupra piesei Mormântul călărețului avar, spre alt exemplu, Încercînd să descopere cauzele interzicerii piesei & spectacolului, Într-o perioadă În care acribia politrucilor nu avea percutanță. „Cenzorul luminat și artistul culpabil - iată semnul brutal al unei normalități pe dos”(inspirat grăiește domnul Malița, În prefață). Fiindcă, se vede și din carte și din amintirile noastre (ale celor care trăitam cu cenzura-n casă!), membrii comisiilor de vizionare nu erau Întotdeauna oligoizi : cei culți, fie se erijau În complici ai creatorului incomod
Jurnal teatral, 4 by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1599_a_2908]
-
că voia să mă atragă, după disputa cu adversarul, de partea lui și să fie sigur de acest lucru), își întoarse capul spre Finica rostind parcă mai cu sete, cele mai decisive cuvinte: - Lungă-i limba boului, dar nu știe grăi. Probabil că așa îi ieșea oful de la inimă, domnului Paloș. Discuțiile despre prieteni erau pentru pictor, un adevărat balsam. Îl observam cu câtă poftă respiră. E o avere și asta, domnule - zise gazda - să te caute prietenii. Dar, ca să te
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
ca să vedem cum o dregem în astă seară. Că odată vede nașul... Care naș și care fin, Dumitre? Păi, nașii suntem noi, iar finul sau finii, că sunt doi, sunt Hliboceanu și Mitruță. Pâcu și-a răsucit mustața și a grăit: Sunt sigur că nu-ți trece prin cap la ce m-am gândit eu. La ceva de soi sunt sigur că nu, Pâcule. Ba la ceva potrivit pentru seara asta. Dacă-i pe-așa, atunci să auzim! Pâcu s-a
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
doar așa, de departe, neîndrăznind să pună mâna pe ele până acest lucru nu-l vor face cei doi: moș Dumitru și Pâcu. La o vreme, moș Dumitru a pus mâna pe ulcica lui cu vin și, ridicând-o, a grăit molcom: Poate asta a fi ultima seară când bem împreună o gură de vin și mai sporovăim... Poate s-a mai nimeri să ne întâlnim cu toții aici la masă, dar asta doar bunul Dumnezeu o știe. Noi nu avem decât
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
mână preț de o minută, în timp ce ochii aburiți priveau undeva nedefinit. Apoi a băut prelung, fără să răsufle. Când a terminat vinul din ulcică, a așezat-o apăsat pe masă, și-a dres mustața cu dosul palmei și apoi a grăit către Mitruță: Ai uitat să aduci fluierul, mânzule. Fă bine și adu-l! Mitruță n-a mai așteptat alt cuvânt. S-a repezit afară și, după o bună bucată de vreme, s-a întors cu fluierul. De ce ai zăbovit atâta
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
văd și mă vedeți! Așa că desfundați-vă urechile și să nu adormiți până n-oi striga eu „stingerea”! Ca de obicei, Pâcu a sorbit o gură zdravănă din ulcica cu vin. După ce a așezat-o pe masă, a prins să grăiască: Întâi și întâi, Măriuțo, să nu tragi cu urechea, că povestea, nu-i pentru tine fata moșului. Îi pentru niște guri căscate ca aiestea din fața mea... Cu alte vorbe, îi numai pentru cei ce poartă nădragi... Semn că Măriuța trăgea
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
simțit că a scăpat de nodul din gât, a pornit să meremetisească luleaua și nu s-a oprit decât în clipa când scotea fum ca hornoaica de la cuptorul Crâșmei din drum. A pufăit până ce și-a limpezit gândurile și a grăit cam în doi peri: Dacă încă mai sunteți treji, am să vă spun, mai departe povestea celor doi prieteni... De nu... La Sfântu’ Așteaptă! La auzul acestor cuvinte, cărăușii au privit către moș Dumitru, cu întrebarea în priviri: „I-auzi
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
pe plită și alături am să pun niște slănină afumată. Parcă ți-o ieșit un sfânt din gură - a apreciat Pâcu vorbele mătușii Catinca. Moș Dumitru a umplut ulcelele aduse de nevasta lui și, ridicând-o pe a lui, a grăit: De azi înainte, mă ai musafir în șir Catincă. Așa că bucură-te ca de-o casă aprinsă. Iar tu, Pâcule, nu uita să dai comandă de șarabană la Costică covaliul, trebușoară pe care eu am s-o fac îndată ce tu
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
ajuns și la ziua de care mă temeam, Dumitre. Dar cum vremurile trecute nu se mai întorc, trebuie s-o facem și pe asta... După ultimul cuvânt, Pâcu și-a îndesat pălăria pe cap, cam cu ciudă. Din prag, a grăit către Catinca: Ți-l las pe cap pe Dumitru. Până acum, acasă era doar musafir. De azi încolo, ai să te saturi de el ca de mere acre... ha, ha, ha! Lasă că eu îl știu și de bun și
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
îndeajuns... La apariția Măriuței în pragul bucătăriei cu chersânul plin de plăcinte, ochii cărăușilor au lucit gândind la plăcerea ce-i așteaptă... Pâcu a sărit în ajutorul crâșmăriței, i-a luat chersânul din brațe și, așezându-l pe masă, a grăit: Aflați, flăcăilor că așa trebuie să te porți cu o doamnă... La auzul acestor cuvinte, Măriuța s-a făcut cum îi floarea de mac și părea și mai frumoasă decât era. De unde știi tu toate aiestea, Pâcule? Nu cumva îi
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
povârnișul vorbei de duh. Când și ultima plăcintă din chersân a dispărut, toți au pus mâna pe ulcica cu vin și au tras de dușcă, ca la comandă... În momentul gol de vorbe și râs, Pâcu s-a apucat să grăiască: De mâncat am mâncat - să trăiască Măriuța. De băut... nu prea - aici îi vinovat Costache. De râs... nici atâta - aici sunt vinovat eu... Așa că... la culcare, logofete, că ți-o intrat apă-n ciubote! Da’ ce crezi tu, Pâcule? Scapi
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
pună sare pe coadă cărăușia, Pâcule! După cum vezi, cucoana iarnă se arată în zare și vremea se înăsprește ca mâine poimâine... Îi pentru prima oară, Dumitre, când nu te zburlești dacă stric și eu o vorbă acolo... Lasă că de grăit ai tot grăit. Ia să văd cum arăți și când taci. Păi cu tăcutul ista nu mă împac eu. Încolo...treacămeargă. Cum te știu eu și de pe năsălie te-ai ridica să spui cine știe ce polojănie! D-apoi câtă vreme ești
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
Cotman și Gheorghe Amnar, a depășit prăpastia. În același fel au trecut pe rând toate săniile. Uite că ne-o ajutat Cel de sus și am trecut cel mai greu loc... De acum înainte s-o ținem întins, flăcăi! - a grăit Hliboceanu, cu multă bucurie în glas. După un mers răzbit, au ajuns la Lutărie. Hooo! Să hodinim oleacă boii, ca să putem urca dealul. Pe urmă drumu-i ca în palmă - s-a auzit glasul lui Hliboceanu. În liniștea din jur, potopită
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
stârnește vântul. Dacă, Doamne ferește, s-o destupat borta vântului, am sfeclit-o - și-a dat cu părerea Mitruță. Drept grăit-ai, logofete. Vorba ceea „Ce-i în mână nu-i minciună”. Așa că - până-i liniște - la drum, feții mei! - a grăit Hliboceanu, fără a sta mult pe gânduri. Săniile lunecau ușor și nu după multă vreme se aflau deja în valea Coșcovei. „Îndată suntem la Crâșma din drum” - gândea Hliboceanu, în timp ce și-a întors privirea spre coada șirului de sănii... Întotdeauna
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
ai spus că știi? Niște rachiu, ca să pui pe rană... Atunci fuguța după rachiu! Cât ai bate din palme, s-a întors cu rachiul. Cotman l-a luat cu grabă și s-a apucat de treabă, dar nu înainte de a grăi: Asta nu-i treabă pentru tine. Mai bine vezi de oameni, că le-a fi foame... Măriuța s-a întors să plece, dar nu înainte de a întreba de ce nu-l învelește pe Hliboceanu. Cu aceasta nu a pierdut prilejul de
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
înseamnă că ei au mai jefuit și pe alții... Ce și-au zis dumnealor când te-au lovit cu baltagul? Gata! Pe aista l-am lăsat mort! De acum înainte știm cine urmează și acela va avea același sfârșit - a grăit Mitruță, cumpănind durda în mână. Costache, mai ai hârtia cu care ți-au plătit domnii când au fost ultima oară pe aici? O mai am. Iacătă-o. Uitați-vă aici. Hârtia asta are același semn, ca cele mai multe din care au
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
doua zi va fi primul sosit și pregătit să încarce lemnăria bisericii desfăcute... La revărsatul zorilor, șirul carelor celor din Corjeuți adăsta liniștit la poarta conacului: „Am venit, boierule, așa cum ai poruncit, să ducem biserica la noi în sat” - a grăit starostele sătenilor. „A voastră să fie, oameni buni, pentru că ați fost mai harnici ca alții!” Apoi după asta o pus oameni de-o făcut cărămidă acolo în dealul care se cheamă La Cărămizi și o zidit mândrețe de biserică... Îi
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
Iar toată simfonia fusese dirijată, cu mult simț al măsurii În interpretarea partiturilor legale, de mielușica blondă care acum Își freca unul de altul piciorușele În fața mea, ca o muscă odihnindu-se pe marginea unui borcan de dulceață. Mielușica a grăit: — OK, domnule Kravciuk. Se pare c-am fost bine informată. Sunteți cel mai bun. Nu mi-ați răspuns Însă la o Întrebare, pot să vă servesc cu ceva? — Cu o explicație. — Îmi cer iertare pentru contextul nefericit În care ne-
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
maică-mii - consecințele sunt absolut imprevizibile. Renunțarea e totul, strigă în gura mare friptura kușer stoarsă de ultima picătură de sânge pe care, împreună cu familia mea, mă așez s-o mănânc la cină. Autocontrolul, seriozitatea, sancțiunile - iată cheia vieții omenești, grăit-au nesfârșitele legi alimentare. Goimii n-au decât să-și înfigă dinții în toate dobitoacele josnice care se târăsc și grohăie pe fața pământului murdar, noi n-o să ne lăsăm contaminată umanitatea la modul ăsta. Ei (dacă-nțelegi ce vreau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
ducă la moarte cireada care o urma. Sub privirile măcelarilor, vaca-fariseu s-a lăsat pe picioarele din spate, ca un câine, s-a lăsat așa în prag, s-a uitat la lume cu ochii ei căprui de vacă și a grăit. Vaca-fariseu a grăit. A zis: — Renunțați la consumul de carne! Vocea vacii era vocea unei tinere. Vacile care stăteau la rând în spatele ei s-au legănat de pe un picior pe celălalt, așteptând. Măcelarii au căscat gura atât de brusc, încât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]